Fundamentele psihologiei cursuri de specialitate

Pedagogia scolara si a scolaritatii mici pdf/word – download descarcati de aici :..........

1. Ce este stiinta ? 2. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica 3. Conditii criterii de legitimare a stiintei 1. Ce este stiinta ? Etimologic cuvantul “stiinta” vine din limba latina “sciencia” si desemneaza cunoastere, stiinte… Stiinta este un ansamblu de cunostinte veridice/adevarate despre o anume realitate, vazuta din perspective a trei domenii : domeniul natural, domeniul social, domeniul uman. Domeniul cultural reprezinta o simbioza a domeniului social si uman, devenirea stiintei. La sfarsitul secolului al XVII-lea stiinta se disociaza incet dar sigur de morala si incepe sa devina o cunoastere exacta, universal si verificabila. Din aceasta perspectiva cunoasterea devine conceptualizata, obiectivata in teorii si avand un discurs construit pe concept si nu pe categorii practice. 2. Cunoasterea stiintifica si cunoasterea comuna Cunoasterea trebuie vazuta ca o relatie intre subiectul cunoscator si obiectul cunoasterii. Cunoasterea se gaseste intr-o multitudine de tipuri : – cunoastere spontana – cunoastere tacita – cunoastere explicita (ex: professor-elev, mester-ucenic) – cunoastere directa si cunoastere indirect – cunoastere apriorica si cunoastere aposteriorica – cunoastere comuna si cunoastere stiintifica Cunoasterea comuna este cunoasterea pe care oamenii o realizeaza prin intermediul mijloacelor natural(simturi,gandire necritica si limbaj natural) in cadrul experientei cotidiene pe baza activitatilor practice nemijlocite. Cunoasterea comuna are ca valoare suprema UTILUL si pe locul 2, ADEVARUL(Dreptatea) – cunoasterea comuna ne ofera convingeri, acestea fiind de fapt opinii (doxa) – ca atare trebuie sa facem diferenta intre opinie si cunoastere stiintifica chiar daca de multe ori opinia reprezinta un adevar. – opinia cuiva nu inseamna neaparat cunostere stiintifica Cunoasterea comuna este o scoala a vietii si minimalizeaza practica teoretica – cunoasterea comuna inseamna pragmatism dar trebuie sa avem in vedere ca sentimentele nu sunt cunostinte iar dorinta nu este o realitate. Cunoasterea stiintifica este saltul de la alchimie la chimie adica saltul de la opinie(doxa) la episteme(cunostinta), este de fapt saltul de la cunoastere speculativa la cunoastere pozitiva adica depaseste iluziile, prejudecatile si simtul comun. 3. Conditii/criterii de legitimare a stiintei Orice stiinta se legtimeaza prin trei conditii fundamentale, esentiale : – obiectul de studiu al stiintei – metodologia stiintei – tipul de explicatie, de conceptualizare (teoriile care stau la baza acelei stiinte) Din aceasta perspective a aparut controversa ce se regaseste in distinctia facuta de Dilthey, intre fenomene naturale su fenomene culturale. Fenomenele natural sunt fenomenele lipsite de subiectivitate, intentionalitate si capacitate si simbolizare. Aceste fenomene natural sunt studiate prin metode explicative-cauzal si care conduc la descoperirea regularitatilor a teoriilor domeniului specific. Fenomenele culturale reprezinta obiectele cu spiritul obiectival si studierea lor se face prin metode intuitiv empative. In secolul al XIX-lea din perspective fenomenelor naturale si culturale apar doua categorii de stiinte si anume : – stiinte naturale -stiinte socio-umane Siintele naturale se mai numesc si stiinte tari sau positive intrucat au la baza modelul fizicii (modelul fizicii este modelul bazat pe experiment, avand 3 caracteristici : caracter empirist, caracter obiectivistm, caracter cantitativist) Legenda : empirist = se bazeaza pe fapte; obiectivist = se conceptualizeaza pe teorii; cantitativist = are la baza abordarile statistice) Stiintele socio-umane din care face pate si pedagogia cu spitele ei : pedagogia, invatamantul scolar si prescolar etc. Stiintele socio-umane intr-o prima instanta au apelat la modelul experimental ca ulterior sa-si gasesca o metodologie proprie si tipul de conceptualizare specific sistemelor de valori a relatiilor inter-umane, a simbolisticii, adica sa raspunda de tot ce tine de dimensiunea socio-umana.

Școlarul mic – Informaţii pentru cadre didactice descarcati de aici :.......

Factori fundamentali ai formarii personalitatii umane (curs VI) Sunt trei factori : EREDITAREA, MEDIUL SI EDUCATIA Psihicul uman si personalitatea se edifica la confluenta dintre actiunea mediului si biologic. Devenirea fiintei umane este influentata de o sumedenie de factori care pot fi directi sau indirecti, sociali sau naturali, interni sau externi, permanenti sau episodici. Din aceasta sumedenie de factori care influenteaza dezvoltarea personalitatii unii sunt constanti, profunzi si esentiali. Din factorii care au constanta, profunzime si esentialitate se desprind ereditatea, mediul si educatia EREDITATEA Reprezinta premisa naturala a dezvoltarii psiho-individuale, reprezinta proprietatea organismelor vii de a transmite urmasilor un mesaj genetic, specificat prin gena. Ca atare ereditatea este o mostenire, o zestre genetica si nu o simpla transmitere de insusiri ale parintilor. Din perspectiva biologica entitatea trebuie vazuta ca ansamblul insusirilor stabile, fixate genetic si transmite urmasilor sub forma unor anumite organizari fizice sau biochimice. Exemplificam : schema corporala – seamana cu a mamei-tatei-bunicilor – organele de simt – acestea se transmit la copii de la parinti – marimea capului – aspecte legate de sange (grupa sanguina) – plasticitatea sistemului nervos central (SNC) – particularitatile anatomi-fiziologice Genele nu trebuie considerate bune sau rele la copil ci trebuie vazute din perspectiva actiunii lor cu mediul, din perspectiva interactie genotip ( ansamblul genelor care interactioneaza cu mediul). Adica, un copil nu trebuie considerat de gena “rea” numai pentru ca unul din parinti au avut devieri de comportament(crime, furturi etc), trebuie vazut cum interactioneaza acesta cu mediul si format. Genotipul in intersectarea cu mediul va creea un ansamblu nou de insusiri si caractere ce se va numi fenotip ( ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu) Este foarte important sa cunoastem ereditatea, sa cunoastem zestrea genetica intrucat reprezinta premisa naturala a devenirii fiintei umane OMUL. MEDIUL Reprezinta cadrul socio-uman al dezvoltarii psiho-individuale Ereditatea sau posibilitatile ereditare interactioneaza totdeauna cu mediul si in aceste conditii acesta poate fi vazut ca un modelator permanent al vietii (locul de munca, prietenii, familia, strada). Premisele ereditare sunt indispensabile dezvoltarii psihice a omului dar sa nu uitam ca mediul ne ofera multitudinea materialelor de constructie. Mediul este destul de complex dar poate fi structurat in mediul natural si in mediul socio-cultural, de asemenea trebuie sa evidentiem ca mediul este cadrul in care omul se naste, se dezvolta si traieste, adica, este componenta exogena (bagajul, zestrea genetica) pe cand ereditatea este componenta endogena(adica in interior). EDUCATIA Reprezinta factorul fundamental/determinal al formarii si dezvoltarii personalitatii umane Trebuie sa realizeze echilibrul optim intre premisa si cadru, intre endogen si exogen, intre zestrea genetica si mediul in care traim. Nu trebuie sa uitam totusi ca in afara premiselor si conditiilor nu poate sa apara educatia. Totusi educatia intervine ca un operator special ca un organizator de proces cu functii conducatoare ale dezvoltarii personale. E foarte important sa retinem ca educatia in sens larg reprezinta o influenta exercitata asupra copilului. Educatia inseamna influenta intentionata constienta asupra individului curs VI – Prof.Dr.Universitar Tudor Marin (grupa I)

Educatia – obiect de studiu al pedagogiei (curs IV) I. Etimologia cuvantului educatie II. Raportul pedagogie – educatie III. Educatia ca proces IV. Functiile educatiei Trasaturile educatiei I. Eductia provine din limba latina “educo-educare” = a ingriji, a hrani, a creste si “educo, educere” = a extrage, a scoate a dezvolta copilul * educo – educare = educo – educere = dezvoltarea fiintei umane Pedagogia – este stiinta – educatie (obiect de studiu) – este si o teorie – educatia prevazuta ca practica Educatia – obiect al pedagogiei care ne prezinta proccesul prin care trece fiinta umana pentru a se ajunge la un produs, adica, la niste rezultate. Educatia – ca proces (dinamica) – ca produs (rezultatele – dezirabile(dorite) Educatia ca proces ne arata ansamblul de actiuni prin care se realizeaza transmiterea cunostintelor de la o societate la alta Educatia ca produs ne arata nivelul de cultura la care trebuie sa ajunga cineva in procesul educational sau calitatea educatiei furnizate II. Educatia ca proces 1) ca proces psihologic Prin educatie fiinta umana. ca potential uman trebuie ajutata sa se dezvolte in plenitudinea sa ( adica ” dintr-un bat pot face un ciomag dar si un fluier care sa cante). 2) ca proces social, de socializare – e vorba de INTELIGENTA EMOTIONALA 3) ca proces cultural de encultare a copilului care trebuie sa aiba latura axiologica,adica formarea lui pentru intergrarea in viata sociala) 4) ca proces de comunicare avem E = emitator (profesorul); R = receptor (elevul); r = repertoriu (mesaj-cod de transmitere a informatiei) Educatia ca proces de comunicare e un proces foarte important prin : a) latura verbala b) latura nonverbala IV. Functiile educatiei 1. selectare si transmitere a cunoasterii, a cunostintelor 2. economico-sociala – numai cultura selectata in cele mai bune conditii 3. dezvoltarea constienta a individului – acesta trebuie sa fie partener in procesul educational 4. pregatirea pentru a se integra in societate 5. culturala – raportare la un sistem de valori 6. axiologica – raportarea stricta la sistemul de valori V. Trasaturile educatiei Orice educatie are un caracter national care tine de specificul unei tari, de caracterul psihic al unei natiuni. Daca nu vedem acest lucru vom avea probleme. 1. specific national – globalizarea a permis trecerea granitelor 2. caracterul stiintific al Educatiei trebuie s ase bazeze pe ce este unanim acceptat si verificabil 3. caracterul social-istoric – apare intr-un anume timp de context 4. caracter permanent – generatie de generatie trece prin acest proces 5. caracter prospectiv – permanent sa gandeasca din perspectiva prezentului ceea ce inseamna viitorul (APIE) APIE = Analiza – Proiectare – Implementare – Evaluare