Fundamentele psihologiei cursuri de specialitate

1. Ce este stiinta ? 2. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica 3. Conditii criterii de legitimare a stiintei 1. Ce este stiinta ? Etimologic cuvantul “stiinta” vine din limba latina “sciencia” si desemneaza cunoastere, stiinte… Stiinta este un ansamblu de cunostinte veridice/adevarate despre o anume realitate, vazuta din perspective a trei domenii : domeniul natural, domeniul social, domeniul uman. Domeniul cultural reprezinta o simbioza a domeniului social si uman, devenirea stiintei. La sfarsitul secolului al XVII-lea stiinta se disociaza incet dar sigur de morala si incepe sa devina o cunoastere exacta, universal si verificabila. Din aceasta perspectiva cunoasterea devine conceptualizata, obiectivata in teorii si avand un discurs construit pe concept si nu pe categorii practice. 2. Cunoasterea stiintifica si cunoasterea comuna Cunoasterea trebuie vazuta ca o relatie intre subiectul cunoscator si obiectul cunoasterii. Cunoasterea se gaseste intr-o multitudine de tipuri : – cunoastere spontana – cunoastere tacita – cunoastere explicita (ex: professor-elev, mester-ucenic) – cunoastere directa si cunoastere indirect – cunoastere apriorica si cunoastere aposteriorica – cunoastere comuna si cunoastere stiintifica Cunoasterea comuna este cunoasterea pe care oamenii o realizeaza prin intermediul mijloacelor natural(simturi,gandire necritica si limbaj natural) in cadrul experientei cotidiene pe baza activitatilor practice nemijlocite. Cunoasterea comuna are ca valoare suprema UTILUL si pe locul 2, ADEVARUL(Dreptatea) – cunoasterea comuna ne ofera convingeri, acestea fiind de fapt opinii (doxa) – ca atare trebuie sa facem diferenta intre opinie si cunoastere stiintifica chiar daca de multe ori opinia reprezinta un adevar. – opinia cuiva nu inseamna neaparat cunostere stiintifica Cunoasterea comuna este o scoala a vietii si minimalizeaza practica teoretica – cunoasterea comuna inseamna pragmatism dar trebuie sa avem in vedere ca sentimentele nu sunt cunostinte iar dorinta nu este o realitate. Cunoasterea stiintifica este saltul de la alchimie la chimie adica saltul de la opinie(doxa) la episteme(cunostinta), este de fapt saltul de la cunoastere speculativa la cunoastere pozitiva adica depaseste iluziile, prejudecatile si simtul comun. 3. Conditii/criterii de legitimare a stiintei Orice stiinta se legtimeaza prin trei conditii fundamentale, esentiale : – obiectul de studiu al stiintei – metodologia stiintei – tipul de explicatie, de conceptualizare (teoriile care stau la baza acelei stiinte) Din aceasta perspective a aparut controversa ce se regaseste in distinctia facuta de Dilthey, intre fenomene naturale su fenomene culturale. Fenomenele natural sunt fenomenele lipsite de subiectivitate, intentionalitate si capacitate si simbolizare. Aceste fenomene natural sunt studiate prin metode explicative-cauzal si care conduc la descoperirea regularitatilor a teoriilor domeniului specific. Fenomenele culturale reprezinta obiectele cu spiritul obiectival si studierea lor se face prin metode intuitiv empative. In secolul al XIX-lea din perspective fenomenelor naturale si culturale apar doua categorii de stiinte si anume : – stiinte naturale -stiinte socio-umane Siintele naturale se mai numesc si stiinte tari sau positive intrucat au la baza modelul fizicii (modelul fizicii este modelul bazat pe experiment, avand 3 caracteristici : caracter empirist, caracter obiectivistm, caracter cantitativist) Legenda : empirist = se bazeaza pe fapte; obiectivist = se conceptualizeaza pe teorii; cantitativist = are la baza abordarile statistice) Stiintele socio-umane din care face pate si pedagogia cu spitele ei : pedagogia, invatamantul scolar si prescolar etc. Stiintele socio-umane intr-o prima instanta au apelat la modelul experimental ca ulterior sa-si gasesca o metodologie proprie si tipul de conceptualizare specific sistemelor de valori a relatiilor inter-umane, a simbolisticii, adica sa raspunda de tot ce tine de dimensiunea socio-umana.

Școlarul mic – Informaţii pentru cadre didactice descarcati de aici :.......

Educatia morala Scopul educatiei e impartit in doua parti principale.   Educatia morala care cuprinde trei insusiri ale caraterului unui copil : virtute, intelepciune, buna crestere.  Educatia intelectuala care se defineste si insuseste prin instructia  copilului, adica prin invatatura, deprinderi inca din anii copilariei.   Educatia morala – in conceptiunea lui J. Locke (ganditor englez nascut in anul 1632 in localitatea Wrington facandu-si studiile la Westmisterschool, scoala care influenteaza si impresioneaza pe tanarul J. Locke la modul negativ. In lucrarea sa pedagogica protesteaza impotriva mijloacelor si metodelor de educatie aplicate in aceasta scoala)   Primele sale preocupari stiintifice sunt pe domeniul teologic (1660) si fizico-chimice (1665). Destul de interesant in biografia sa este ca in anul 1667 il gasim in casa lordului Ashely unde avea dubla raspundere, pe de o parte era medicul, secretarul si colaboratorul lordului in viata politica si pe de alta parte era educatorul fiului si nepotului acestuia.   Din cauza persecutiei politice se refugiaza in Olanda, la indemnul prietenului sau Fr. Masham unde publica “Cateva idei asupra educatiei” in anul 1693. Tot in Olanda a terminat celebra sa lucrare filosofica “Incercari asupra intelectului uman” (1671-1687)   In ceea ce priveste educatia morala in viziunea lui John Locke, care pleaca de la premisa ca asa cum educatia fizica are rolul de a intari corpul si a-l mentine sanatos asa si educatia morala trebuie sa intareasca energia voluntara (caracterul omului/ copilului) pentru a rezista tentatiilor din afara si in special de la propriile simturi si de a o supune ratiunii.   Mijloacele pentru intarirea caracterului copilului.   John Locke a fost obsedat pe tot parcursul vietii lui de metoda aplicata frecvent si uneori fara nevoie a pedepsei corporale folosite in scoala engleza din timpul sau. Lucru de altfel folosit si in timpul nostru. Aceasta metoda folosita de-a lungul vremii era considerata benefica pentru intarirea vointei elevului dar nu dadea suta la suta rezultatele asteptate.   Ca o paralela intre pedagogia lui John Locke si timpul nostru pot spune ca reperele epistemologice sunt aceleasi, ca metodele de abordarea educatiei morale nu sunt diferite chiar daca intre cele doua entitati sunt peste 300 de ani.   Argumentele contra tipului acesta de educatie, adica, pedeapsa corporala, aplicata copilului pentru a-si insusi invatatura si de a-si slefui caracterul sunt : 1)     Vointa trebuie pusa in raport cu ratiunea si nu cu simturile, adica, de ce sa ne supunem copii in fata pedepsei ?. Deci in loc sa subjugam simturile facandu-le sa asculte de ratiune, putem ajunge, prin pedeapsa corporala sistematica la efectul invers, adica, intarim pornirile instinctive.    Pedeapsa corporala il poate indeparta pe elev de educator si ajunge sa-i devina antipatica materia predata de acesta.   3). Rezultatul final la care ar duce o asemena educatie morala ar fi ca in loc sa formam caractere puternice, personalitati energice, am duce la formarea unor creaturi servile, caractere de sclavi.   John Locke este de parere ca pedeapsa are ca antonim recompense deci trebuie folosita ca atare pentru faptele bune sau in viziunea mea de a stimula copilul sa de-a mai multa atentie invataturii decat capriciilor lui.   John Locke crede ca mijlocul cel mai indicat in educatie este aprobarea si dezaprobarea faptelor elevului. In acest caz nu ne mai adressam simturilor (aplicand pedeapsa corporala) ci sentimentelor superioare in special sentimentului moral.   Aprobarea si dezaprobarea corespunde in educatia morala a lui J. Locke cu opinia publica. Aceasta ne aproba sau ne dezaproba faptele, asa cum pentru copil “opinia publica” este parintele si educatorul.   John Locke foloseste doi termini STIMA si DISPRET. Stima trebuie manifestata atunci cand elevul face fapte bune si dispretul, atunci cand acesta greseste. Pe calea aceasta a aprobarii si dezaprobarii vom reusi sa indrumam elevul in directia ratiunii si sa o indepartam de simturi.   Prin aceste mijloace (crede J.Locke) putem da vointei o forma constanta de manifestare care in timp le numim obiceiuri.   Un alt mijloc educativ introdus de Locke si care este foarte apreciat si astazi este INTUITIA, atat in domeniul educatiei morale cat si a educatiei intelectuale.   “ Daca elevii vor creste intr-un mediu rau, atunci toate regulele dupa lume, toate povatuirile cu putinta nu vor fi in stare sa le dea o mai buna purtare. Pentru ca trebuie sa privim ca un adevar incontestabil faptul ca societatea, in care se invartesc si felul in care se poarta, cei care le stau prin prejur, au cea mai mare influenta asupra purtarii lor, in ciuda tuturor invataturilor celor mai bune si a regulelor celor mai bine formulate. Copiii – ba si oamenii mari- se lasa a fi condusi de exemple in cele mai multe lucruri. Noi suntem cu totii un fel de cameleoni, care-si schimba culoarea intotdeauna dupa lucrurile, cari ii inconjoara; tocmai de aceea nu trebuie sa ne miram de copii, ca ei inteleg mai bine ceea ce vad decat ceea ce aud”– J. Locke – “Cateva idei asupra educatiei, paragraful 37, pag.42; Partea 1.   Aceste doua mari mijloace – obiceiul si exemplul care au ca rezultat final – formarea bunelor deprinderi. Pe langa deprinderi sau alaturi de acestea J. Locke este preocupat in formarea caracterului, de chestiunea formarii convingerii morale.   El crede ca in foarte multe cazuri putem pleca de la convingerea  morala la deprinderile morale, adica, sa apelam mai intai la ratiunea lui pentru a-l convinge de valoarea unor norme inainte sa le aplice.   Locke avea convingerea ca educatia morala sa se faca in familie din urmatoarele motive : a)Pentru ca educatia morala se face mai bine in familie (el punand accent pe ea mai mult decat pe educatia intelectuala) b)Impresia de la timpul acela, in ceea ce priveste scoala engleza, dar care se regaseste si in timpul nostru.   I-au fost aduse contra argumete de netagaduit care vin in ajutorul educatiei scolare. Acestea fiind:   Ca sa se dezvolte personalitatea copilului trebuie sa intre in contact cu lumea si cu viata, trebuie sa intre in contact cu alte individualitati. Numai astfel va putea dobandi increderea in sine (curaj si indrazneala) – insusiri atat de necesare in viata. Contact care ar lipsi cu desavarsire  daca s-ar alege educatia in familie si nu in scoala. Cultura stiintifica se preda mai bine in scoala unde exista material didactic specific si personal pregatit didactic.   In aceasta disputa previzibila pentru J.Locke, acesta le-a raspuns ca educatia morala trebuie sa ne preocupe inainte de orice si care e mult mai bine cultivata in familie, iar daca pedagogul este bun, insusirile de intarire a personalitatii se pot realiza si in familie.     Argumetatie :   Aspecte comune care se regasesc in pedagogia lui J.Locke si educatia pedagogica moderna din timpul nostru.   Un prim aspect comun dar cu influente modern adaptat intre viziunea lui J.Locke, in ceea ce priveste educatia morala individuala desfasurata in familie si educatia computerizata din timpul nostru, cand li se permite elevilor sa acceseze informatii utile invataturii fara a se mai deplasa la unitatea de invatamant. Aici as putea evidentia sistemul invatatmantului la distanta.   In zilele noastre s-a promovat de-a lungul timpului pregatirea particulara in paralel cu scoala.   Acest tip de pregatire vizeaza numai rezultatele imediate (teste, teze sau examene de capacitate) dar care nu aprofundeaza sau definitiveaza educatia morala sau intelectuala a copilului.   Pot argumenta la cele spuse de J.Locke ca tipul acesta de educatie izoleaza tanarul intr-o lume falsa, sterila si fara viitor, fara a-i da posibilitatea sa interactioneze cu lumea reala, cu personaje reale, cu problemele reale. In zilele noastre multi tineri au ramas captivi acestei lumi virtuale si riscul creste de la o noua inventie (aplicatie) la alta. Copilul/tanarul nu se poate dezvolta moral si intelectual decat intre oameni, decat interactionand cu ei.

Factori fundamentali ai formarii personalitatii umane (curs VI) Sunt trei factori : EREDITAREA, MEDIUL SI EDUCATIA Psihicul uman si personalitatea se edifica la confluenta dintre actiunea mediului si biologic. Devenirea fiintei umane este influentata de o sumedenie de factori care pot fi directi sau indirecti, sociali sau naturali, interni sau externi, permanenti sau episodici. Din aceasta sumedenie de factori care influenteaza dezvoltarea personalitatii unii sunt constanti, profunzi si esentiali. Din factorii care au constanta, profunzime si esentialitate se desprind ereditatea, mediul si educatia EREDITATEA Reprezinta premisa naturala a dezvoltarii psiho-individuale, reprezinta proprietatea organismelor vii de a transmite urmasilor un mesaj genetic, specificat prin gena. Ca atare ereditatea este o mostenire, o zestre genetica si nu o simpla transmitere de insusiri ale parintilor. Din perspectiva biologica entitatea trebuie vazuta ca ansamblul insusirilor stabile, fixate genetic si transmite urmasilor sub forma unor anumite organizari fizice sau biochimice. Exemplificam : schema corporala – seamana cu a mamei-tatei-bunicilor – organele de simt – acestea se transmit la copii de la parinti – marimea capului – aspecte legate de sange (grupa sanguina) – plasticitatea sistemului nervos central (SNC) – particularitatile anatomi-fiziologice Genele nu trebuie considerate bune sau rele la copil ci trebuie vazute din perspectiva actiunii lor cu mediul, din perspectiva interactie genotip ( ansamblul genelor care interactioneaza cu mediul). Adica, un copil nu trebuie considerat de gena “rea” numai pentru ca unul din parinti au avut devieri de comportament(crime, furturi etc), trebuie vazut cum interactioneaza acesta cu mediul si format. Genotipul in intersectarea cu mediul va creea un ansamblu nou de insusiri si caractere ce se va numi fenotip ( ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu) Este foarte important sa cunoastem ereditatea, sa cunoastem zestrea genetica intrucat reprezinta premisa naturala a devenirii fiintei umane OMUL. MEDIUL Reprezinta cadrul socio-uman al dezvoltarii psiho-individuale Ereditatea sau posibilitatile ereditare interactioneaza totdeauna cu mediul si in aceste conditii acesta poate fi vazut ca un modelator permanent al vietii (locul de munca, prietenii, familia, strada). Premisele ereditare sunt indispensabile dezvoltarii psihice a omului dar sa nu uitam ca mediul ne ofera multitudinea materialelor de constructie. Mediul este destul de complex dar poate fi structurat in mediul natural si in mediul socio-cultural, de asemenea trebuie sa evidentiem ca mediul este cadrul in care omul se naste, se dezvolta si traieste, adica, este componenta exogena (bagajul, zestrea genetica) pe cand ereditatea este componenta endogena(adica in interior). EDUCATIA Reprezinta factorul fundamental/determinal al formarii si dezvoltarii personalitatii umane Trebuie sa realizeze echilibrul optim intre premisa si cadru, intre endogen si exogen, intre zestrea genetica si mediul in care traim. Nu trebuie sa uitam totusi ca in afara premiselor si conditiilor nu poate sa apara educatia. Totusi educatia intervine ca un operator special ca un organizator de proces cu functii conducatoare ale dezvoltarii personale. E foarte important sa retinem ca educatia in sens larg reprezinta o influenta exercitata asupra copilului. Educatia inseamna influenta intentionata constienta asupra individului curs VI – Prof.Dr.Universitar Tudor Marin (grupa I)

Educatia – obiect de studiu al pedagogiei (curs IV) I. Etimologia cuvantului educatie II. Raportul pedagogie – educatie III. Educatia ca proces IV. Functiile educatiei Trasaturile educatiei I. Eductia provine din limba latina “educo-educare” = a ingriji, a hrani, a creste si “educo, educere” = a extrage, a scoate a dezvolta copilul * educo – educare = educo – educere = dezvoltarea fiintei umane Pedagogia – este stiinta – educatie (obiect de studiu) – este si o teorie – educatia prevazuta ca practica Educatia – obiect al pedagogiei care ne prezinta proccesul prin care trece fiinta umana pentru a se ajunge la un produs, adica, la niste rezultate. Educatia – ca proces (dinamica) – ca produs (rezultatele – dezirabile(dorite) Educatia ca proces ne arata ansamblul de actiuni prin care se realizeaza transmiterea cunostintelor de la o societate la alta Educatia ca produs ne arata nivelul de cultura la care trebuie sa ajunga cineva in procesul educational sau calitatea educatiei furnizate II. Educatia ca proces 1) ca proces psihologic Prin educatie fiinta umana. ca potential uman trebuie ajutata sa se dezvolte in plenitudinea sa ( adica ” dintr-un bat pot face un ciomag dar si un fluier care sa cante). 2) ca proces social, de socializare – e vorba de INTELIGENTA EMOTIONALA 3) ca proces cultural de encultare a copilului care trebuie sa aiba latura axiologica,adica formarea lui pentru intergrarea in viata sociala) 4) ca proces de comunicare avem E = emitator (profesorul); R = receptor (elevul); r = repertoriu (mesaj-cod de transmitere a informatiei) Educatia ca proces de comunicare e un proces foarte important prin : a) latura verbala b) latura nonverbala IV. Functiile educatiei 1. selectare si transmitere a cunoasterii, a cunostintelor 2. economico-sociala – numai cultura selectata in cele mai bune conditii 3. dezvoltarea constienta a individului – acesta trebuie sa fie partener in procesul educational 4. pregatirea pentru a se integra in societate 5. culturala – raportare la un sistem de valori 6. axiologica – raportarea stricta la sistemul de valori V. Trasaturile educatiei Orice educatie are un caracter national care tine de specificul unei tari, de caracterul psihic al unei natiuni. Daca nu vedem acest lucru vom avea probleme. 1. specific national – globalizarea a permis trecerea granitelor 2. caracterul stiintific al Educatiei trebuie s ase bazeze pe ce este unanim acceptat si verificabil 3. caracterul social-istoric – apare intr-un anume timp de context 4. caracter permanent – generatie de generatie trece prin acest proces 5. caracter prospectiv – permanent sa gandeasca din perspectiva prezentului ceea ce inseamna viitorul (APIE) APIE = Analiza – Proiectare – Implementare – Evaluare