Geografie, cunoaşterea mediului/ştiinţe şi didactica acestora cursuri, tematica, bibliografie

  Curs 2. Deficienţa mintală de gradul I (handicap uşor, lejer) IQ =50-85 (ceea ce corespunde unei dezvoltări normale a vârstei cronologice între 7-12 ani)   DEFINITIE : O insuficienţă mai mult sau mai puţin marcată a dezvoltării inteligenţei, care îi lasă individului posibilitatea de a ajunge la autonomie socială, fără însă să-i permită să-şi asume total responsabilităţile conduitelor sale.   Individul este educabil, capabil de achiziţii şcolare corespunzătoare vârstei sale mintale ce variază în funcţie de gravitatea situaţiei (deficienţei)   Oscilaţii în formarea reflexelor condiţionate, dar şi în motricitate şi afectivitate PERCEPŢIA. – Deficienţe ale analizei şi sintezei (desprind din obiecte sau imagini foarte puţine detalii, caracter lacunar, fragmentar, confuz al percepţiei) – Percep mai uşor elementele periferice (contur, culoare), decât greutatea, forma, materialul – Îngustimea câmpului perceptiv (într-un timp limitat, ei percep un număr mai mic de elemente decât normalii)   GÂNDIREA. – lipsă de flexibilitate a activităţii cognitive în general – predomină funcţiile de achiziţie (nu cele de elaborare) – nu are gândire creativă, ci reproductivă – stabileşte mai uşor deosebirile, decât asemănările – procesul înţelegerii este lacunar, pentru că nu integrează datele noi LIMBAJUL. – se dezvoltă cu întârziere sub toate aspectele sale – primul cuvânt – la vârsta de 2 ani (faţă de 1 an, la normali) – prima propoziţie – la vârsta de 3 ani (1,7 ani) – vorbirea – apare la 34 luni (15 luni) – Vocabularul este limitat, sărac în cuvinte ce desemnează mărimi, relaţii spaţiale, caracteristici psihice – predomină substantivele, numărul verbelor este mic – dificultăţi în înţelegerea şi utilizarea metaforelor, epitetelor,comparaţiilor – atât în limbajul scris cât şi în cel vorbit, se caracterizează printr-un număr mic de cuvinte, construcţie defectuoasă gramatical – se sugerează programe de intervenţie pentru dezvoltarea comunicării – în formele severe, se sugerează dezvoltarea comunicării nonverbale şi “terapia ocupaţională”. VOINŢA. Scopurile sunt generate de interese imediate Insuficienţa atenţiei acordate scopului Frecvenţa manifestărilor de negativism   COMPORTAMENTUL. Imaturitate. Are manifestări proprii preşcolarului   AFECTIVITATE. Manifestările emotive sunt exagerat de puternice în raport cu cauza care le-a produs Crize de furie, reacţii agresive faţă de cei din jur, distrugerea obiectelor, rănirea propriului corp Veselia se poate transforma în crize de râs la nesfârşit Predominanţa ori a euforiei, ori a iritabilităţii INTEGRAREA FAMILIALĂ. Părinţii nu reuşesc să se împace cu situaţia. Chiar şi atunci când întârzierea în dezvoltarea copilului este evidentă, ei se amăgesc cu o mulţime de explicaţii posibile pot trăi sentimente de culpabilitate Totuşi, în condiţiile unei atitudini realiste a familiei, copiii debili mintal, se pot integra în aceasta Urmează de regulă şcoli speciale, dar pot fi integraţi şi în învăţământul normal, depinde de gravitatea deficienţei Reuşesc să ajungă la 4, 5 clase de regulă Au posibilitatea de a-şi însuşi o profesie pe care o pot exercita cu succes: tâmplari, zidari, cofetari, croitori FORME CLINICE. Debilul armonic (muncitor, ascultător, capabil de a învăţa o meserie) Debilul dizarmonic (sau “debilul complet”) se caracterizează prin preponderenţa tulburărilor afective şi de comportament Instabil (incapabil de a se concentra) Excitat (agitaţie motrică) Emotiv (reacţii afective instabile şi exagerate)   IQ =20-50 (ceea ce corespunde unei dezvoltări normale a vârstei cronologice între 3-7 ani)   CARACTERISTICI. Spre deosebire de idioţi (deficienţa mintală de gradul III), ajung la un nivel la care se pot folosi de experienţele anterioare pentru a se adapta la o situaţie nouă Predominanţă a malformaţiilor somatice, aspect displastic facio-cranian (hipertelorism, gura de lup, urechi malformate, proeminenţa globilor oculari) Displastie = înfățișare defectuoasă, congenitală sau dobîndită, a unui organ anatomic extern; Hipertelorism = Modificare a aspectului facial, caracterizata prin marirea distantei dintre globii oculari; apare in unele sindroame genetice, precum Sindromul Down.   MOTRICITATEA. Slab dezvoltată şi insuficient diferenţiată Nu poate executa o mişcare izolată (de pildă nu poate închide un singur ochi) Mişcări stângace şi lipsite de fineţe   LIMBAJ. Ajung să-şi însuşească sistemul simbolic al limbajului în vederea comunicării Vorbire imperfectă Pronunţie cu tulburări, Inteligibilitatea este redusă Vocabular sărac, doar cuvinte uzuale Vorbire agramată GÂNDIRE        . Rămâne prin excelenţă concretă şi situaţională, rezolvări mecanice Nu depăşesc mecanismele gândirii unui copil de 7 ani Nu pot să achiziţioneze noţiunea de număr şi nici relaţiile spaţiale   ACTIVITATE  . Imatură şi labilă, imaginile parentale sunt singurul lor sistem de referinţă, singura experienţă relaţională Au o mare nevoie de securitate Reacţionează pronunţat la abandon, pot chiar dezvolta structuri obsesionale   COMPORTAMENT     . Dominat de emotivitate, necontrolat Comportamentele lor aberante nu sunt decât o reacţie de insecuritate, furie sau eşec.   AFECTIVITATE          . Puerili, vanitoşi, reacţii ostile frecvente ATENŢIA ŞI MEMORIA Atenţie instabilă, când e interesat, se poate concentra pentru scurtă vreme Memoria este de regulă diminuată, dar poate fi, în unele cazuri, excepţională (mai sunt denumiţi şi “idioţi savanţi”) Aceştia pot reţine sute de rânduri dintr-o carte la o singură citire Calculatorii, care fac operaţii de adunare, înmulţire, împărţire cu o rapiditate extraordinară Desenatorii (există un caz – Raphael al pisicilor – care a avut faimă) Muzicienii (reproduc după ureche linii melodice lungi şi complicate) Mirositorii (pot distinge cu uşurinţă diverse mirosuri)   Încadrarea socială şi familială Sunt incapabili de a se autoconduce în relaţie cu lumea, el trebuie asistat permanent Pot fi totuşi educaţi să se alimentaze singuri, pot efectua o serie de munci simple sub supraveghere Deficienţa mintală de gradul III (profundă, sau Idioţie)   MOTRICITATE (+ afectivitate) Structura psihomotrică este rudimentară, nediferenţiată Nu constă decât în balansări uniforme, contorsiuni, grimase şi impulsuri motrice subite Întreaga viaţă afectivă rămâne legată de impulsuri primitive brutale, cu aderenţe narcisice la corp şi zonele erogene   INTEGRARE SOCIALĂ Din acest punct de vedere, se disting:   A) idioţia completă– nu prezintă decât instincte de conservare, fără limbaj, scoate sunete nearticulate, ţipete, impulsuri violente, afectivitatea sa rămâne la nivel pur autoerotic (masturbare, bulimie)   B) Idioţia incompletă– afectivitate cu tendinţă către anturaj, ceea ce face posibilă dresarea funcţiilor sale vegetative şi motrice. În limbaj însă, nu poate depăşi monosilabele

Principiile didacticii : Educaţia trebuie să înceapă de timpuriu , înainte ca mintea să fie coruptă . Se va trece de la  general  la  particular, de  la  uşor la greu . – Cunoştinţele se vor aşeza pe o bază solidă . – Totul va fi organizat pe măsura minţii , a memoriei şi a limbii . – Totul se va consolida prin exerciţiu continuu  . – La fiecare subiect ne vom opri atât timp cât este necesar pentru a fi înţeles . – Tot ce succede se va baza pe ceea ce precede .

Conceptul de mediu    Mediul in sens larg – poate fi asimilat cu acele forme de materie si energie care sunt situate in imediata vecinatatea a  sistemelor biologice vii . Legea nr. 265/2006 , Legea Protectiei Mediului defineste mediul ca ,,ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei”. Solul si subsolul , ape de suprafata si subterane ; Toate straturile atmosferice ; Toate materialele organice si anorganice ca si fiintele vii ; Sistemele naturale in interactiune cuprizand elementele de la ,,a” la ,,c”, inclusiv valorile istorice , culturale si estetice rezultate . Ecologia – este stiinta care studiaza factorii de mediu ce influenteaza organismele vii avand ca scop identificarea activitatilor umane cu impact asupra mediului si evaluarea consecintelor acestora . Biosfera – reprezinta invelisul planetei ce contine ansamblul de organisme vii si in care viata este posibila in permanenta (litosfera , stratosfera , atmosfera ).     Ecosistemul – este o unitate naturala care include toate relatiile dintre organismele vii(biocenoza) si mediul(biotopul) in care traiesc .    Relatiile  dintre organismele vii si factorii de mediu sunt realizate prin schimbul reciproc  de materie si energie ; ecosistemul nu are limite fixe , structura sa numerica faunistica , floristica ,si trofica fiind permanent mobila . Ecosistemul reprezinta o unitate structurala si functionala de baza in ecologie  si constituie , practic  un nivel superior de organizare a materiei vii .   Biocenoza – reprezinta totalitatea organismelor animale si vegetale care traiesc pe o anumita suprafata intr-un anumit mediu cu conditii specifice de organizare , viata si inmultire  constituind o entitate distincta a mediului ,  perfect  adaptata conditiilor din acea zona geografica .     Biotopul (mediul fara viata) –  reprezinta locul ocupat de biocenoza cuprinzand mediul abiotic(solul , apa ,aerul , factorii climatici etc.) si toate elementele necesare aparitiei si dezvoltarii organismelor .   Tipuri reprezentative de ecosisteme :     Ecosistemul acvatic – este acel ecosistem ale carei biocenoze sunt legate de mediul acvatic .(exemplu Balea lac) 5 exemple de ecosisteme acvatice de pe fiecare continent Americile luate separat .     Ecosistemul aluvionar – este acela care se dezvolta pe soluri aluvionare bogate in substante organice si minerale . 5 exemple din Romania (lunci).     Ecosistemul antropizat sau antropogen – este acel ecosistem in care interventia omului este partiala sau totala , este acel ecosistem transformat de om partial sau total . 3 exemple de pe fiecare continent si 3 exemple din Romania (Litoralul romanesc cu plajele , Lacul Tei , lacurile de baraj , salinele , pesterile ,cultura agricola ).     Ecosistemul artificial – este acel ecosistem creat si intretinut de om (acvariu ,salinele din Bucuresti). 5 exemple la alegere .     Ecosistemul autotrof – este acel ecosistem in care predomina activitatea plantelor verzi (zone cu vegetatie abundenta , zona Amazonului , Delta Dunarii). 3 exemple.    Ecosistemul heterotrof – este acel ecosistem in care predomina activitatea organismelor consumatoare.(exemplu savanele (animalele carnivore) .3 exemple   Ecosistemul  inchis sau autorhic – este un ecosistem special , aici circuitul material se desfasoara in principal fara influente din exterior . (pesteri) 5 exemple din Romania si 5 exemple de pe glob .   Ecosistemul complex – este ansamblul de ecosisteme aflate in interactiune intr-un spatiu dat care au o evolutie comuna .(rezervatiile) 3 rezervatii ale Romaniei (Delta , Retezat , Muntii Rotnei  ) 5 parcuri nationale sau natural , 3 exemple de pe glob .   Ecosistemul fragil –este acel ecosistem cu acea comunitate de plante care sunt vulnerabile ca urmare a capacitatii reduse de regenerare si a daunelor cauzate sau provocate de activitatea umana .(exemplu Delta) 5 exemple de unde vrem.   Ecosistemul forestier – este ecosistemul format dintr-o biocenoza forestiera si biotopul pe care aceasta il ocupa . 5 exemple de paduri   Ecosistemul industrial ,prin procesul de ecologizare a industriei se realizeaza o combinare a ansamblului ecologic , eficient de utilizare a resurselor , a proceselor tehnologice de productie , de comercializare si reciclare a deseurilor toate materializandu-se in crestera profiturilor .(explorare a resurselor , platform petroliere). 5 exemple de pe fiecare continent si 3 din Romania .   Ecosistemul lotic – este un ecosistem acvatic curgator reprezentat de un rau , un fluviu .(ape curgatoare de suprafata ). 5 exemple de pe fiecare continent si 3 exemple din Romania .   Ecosistemul matur – este cel in care productia plantelor verzi este aproximativ egala cu cea a organismelor consumatoare . 3 exemple .   Ecosistemul tanar  – este ecosistemul in care productia plantelor verzi depaseste consumul organismelor heterotrofe . (exemplu Delta ) . 3 exemple .   Ecosistemul natural este acel ecositem care a aparut spontan prin lupta pentru existenta a speciilor vegetale si animale in care omul nu a avut nici un rol in modificarea densitatii , a abundentei si diversitatii organismelor .5 exemple de pe glob.   Ecosistemul terestru –  este acel ecosistem in care comunitatile de organisme ocupa biotopuri (mediul de viata) formate la suprafata uscatului (exemplu deserturile , lanturile muntoase , campii , dealuri ). 5 exemple de pe fiecare continent si 3 exemple din Romania .   Ecosistemul uman, se referala ansamblul planetar in interactiune al populatiei umane impreuna cu factorii de mediu (exemplu planeta in sine , mari metropole ) . 5 exemple de pe cele 5 continente .   continuare curs III Protectia mediului – reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse de om pentru pastrarea echilibrului ecologic local si global, mentinerea si ameliorarea calitatii factorilor naturali etc. Activitati de protectia mediului : 1. Activitati legislative 2. Activitati admnistrativ- institutionale 3. Activitati educativ-informative 4. Activitati economico-tehnologice 5. activitati sociale 6. Activitati de cooperare internationala 1. Activitati legislative – implica legi cadru, legi specifice, hotarari de guvern, ordonante 2. Activitati administrativ-institutionale – infiintarea autoritatii centrale de mediu cu structuri administrative in teritoriu – infiintarea unei inspectii de mediu la nivel central si local – organizarea de directii sau servicii de mediu la fiecare minister economic – organizarea de institute de specialitate – infiintarea si organizarea zonelor si ariilor protejate 3. Activitati educativ-informative – crearea de scoli, facultati – de introducere in programa scolara si universitara a unor discipline de ecologie si protectia mediului – organizarea de muzee, expozitii, comunicari cu tematica de protectia mediului – organizarea de sesiuni stiintifice, simpozioane, conferinte cu tematica de protectia mediului 4. Activitati economico-tehnologice – promovarea unor mecanisme financiare pentru asigurarea de fonduri pentru protectia mediului – elaborarea si introducerea unor tehnologii curate – dezvoltarea unei activitati de tip industrial aceea de protectia mediului – promovarea unor programe intersectoriale : energia si mediul, transportul si mediul 5. Activitati sociale  – anchete sociale de specialitate – antrenarea populatiei in luarea deciziilor ce afecteaza mediul inconjurator – antrenarea populatiei in manifestari care sa promoveze protectia mediului 6. Activitati de cooperare internationala – semnarea si ratificarea de tratate – conventii – intelegeri – protocoale – organizarea si participarea la activitati comune de cercetare – paerticiparea la congrese – simpozioane

Curs VI 1. Utilizarea manualului de geografie in lectie   2. Lecturile geografice 3. Folosirea tablei si a desenului explicativ 4. Metoda lucrului cu harta 1. Utilizarea manualului de geografie in lectie – lucrul cu manualul sau dictionarul (poate fi dictionar geografic sau dictionar de explorari si calatorii) sau alte carti cu un continut geografic sau inrudite cu geografia(descrieri, legende, curiozitati geografice, jurnale de calatorii) – constituie un sistem de actiuni prin care se urmareste formarea priceperilor si deprinderilor necesare in vederea utilizarii corecte si eficiente a manualeleor si a altor carti ca surse de informare – rolul acestei metode, consta practic in actiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi in tehnica folosirii textului scris, a ilustratiilor, a graficilor si a hartilor, cu semnele corespunzatoare, al caror continut completeaza textul scris – este metoda care se foloseste pe toate treptele invatamantului, in forme diferite, in functie de particularitatile de varsta si de sursele de informare pe care le utilizeaza fiecare. Metodica utilizarii manualului impune profesorului sa-l prezinte din prima ora de curs, de la inceputul anului scolar, sa dea informatii cu privire la titlul acestuia, la continutul capitolelor, sa nuanteze importanta lor pentru a le starni interesul, curiozitatea si placerea de a lucra cu el. – cu ajutorul manualului si a altor materiale intuitive, se face dirijarea invatarii pe fiecare secventa a lectiei din manual, potrivit obiectivelor operationale propuse; – utilizarea si lucrul cu manualul este de doua feluri : 1. activitatea dirijata 2. activitatea independenta 1. activitatea dirijata, in primul caz, profesorul impreuna cu elevii fac citirea lectiei pe secvente in stransa relatie cu ilustratiile, harta din manual, se explica si se redau ideile principale in schita repetata. 2. activitatea independenta – elevii continua lucrul dupa modelul facut in clasa pentru completarea planului de studiu – in semidirijarea activitatii independente profesorul trebuie sa faca urmatoarele precizari : a) analiza textului pe secvente b) integrarea ilustratiilor din manual si a schitelor de harta la care trebuie urmarita legenda pentru a fi citita si interpretata c) imbinarea schemei unei lectii facuta in clasa cu manualul acasa, pentru fundamentarea continutului d) colectionarea de catre elevi a unor ilustratii care sa reprezinte continutul manualului – utilizarea dictionarului geografic este un instrument de lucru, atat pentru profesori cat si pentru elevi, deoarece ofera informatii clare si concrete a unor fenomene neprecizate in manual; – utilizarea altor surse bibliografice in acelasi scop al pregatirii suplimentare pentru elevii pasionati de disciplina geografie, li se pot recomanda si alte carti de specialitate sau reviste de gen.    Lecturile geografice  –  reprezinta un fragment selectivcu mesaj geografic surprins de autori in diferite tipuri de lucrari cu caracter literar sau de reportaj geografic sau note de calatorie sau jurnale , legende , povestiri cu un continut istorico-geografic , note biografice ale unor exploratori , ghiduri turistice , etc.    In lectiile de geografie lectura este fecvent folosita , deoarece prin stilul de redare expresiv , simbolic , metaforic , exprima continuturi stiintifice mai abstracte insa redate in imagini vii trezind astfel interesul si curiozitatea elevilor .    Lectura ii conduce pe elevi treptat in explicatia fenomenelor si conditiilor de intelegere a acestora .    Pentru ca lectura geografica sa-si atinga scopul trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte : –          Sa se tina cont de obiectivele propuse in lectie ; –          Sa se tina cont de particularitatile de varsta ale elevilor si de nivelul lor de intelegere ; –          Lectura geografica sa aiba un mesaj stiintific ; –          Sa se raporteze la regiuni precise si la obiecte concrete .    Lecturile trezesc curiozitatea de a cunoaste si de a cerceta , dorinta de a participa la discutii si creste imaginatia .    Lectura poate fi utilizata in oricare moment al lectiei . Folosirea tablei si a desenului explicativ    Tabla constituie unul dintre mijloacele indispensabile procesului de invatamant la toate nivelele .    Continutul de idei , definitii , schite sau desene care explica si completeaza lectia redactata pe tabla reprezinta practic un model de organizare a caietului de notite in special pentru elevii de gimnaziu .    Deprinderea de scriere sistematizata se formeaza la elevii de gimnaziu in acelasi timp cu activitatea profesorului , care utilizeaza tabla oferindu-le modalitati diferite de intocmire a cunostintelor schematice de lectii cu utilizaerea cretei colorate , a simbolurilor si desenelor .    Prin schema continutului de idei pe tabla , elevii percep lectia in intregime , pot face unele legaturi mai rapide intre secventele lectiei , intre obiectivele operationale , toate acestea ducand la fixarea cunostintelor .     Cerintele impuse pentru  utilizarea tablei sunt : –          Scrierea expresiva , clara , nuantata a titlului lectiei . –          Succesiunea logica a ideilor din lectie , care alcatuiesc planul de idei . –          Spatiul tablei sa fie proportionat in asa fel incat paralel cu continutul scris(stanga) sa fie si desenul explicativ (dreapta). –          Scrierea sa fie clara , ingrijita , cursiva , corecta si fara prescurtari care ar crea confuzii . –          Este recomandat pe cat posibil sa nu se stearga tabla cu desenul explicativ pana la sfarsitul lectiei . –          Notiunile mai abstracte si denumirile proprii .    Desenul explicativ are un rol deosebit deoarece parcurs etapa cu etapa , clarifica si fixeaza notiunile invatate . Exemplu desenul structurii interne a pamantului , in care invelisurile componente sa fie redate cu creta colorata sau desenul unui bazin hidrografic sau desenul explicativ al unor tipuri de structuri geografice- aparat vulcanic .    Desenul trebuie in asa fel amplasat pe tabla pentru a fi vizibil pentru intreaga clasa .    Desenul sa se sincronizeze cu explicatia orala, cu precizarea  elementelor  desenate pe plansa si pe harta . Metoda lucrului cu harta    Harta reprezinta  unul  dintre cele mai importante mijloace de invatamant legat de specificul geografiei inclusiv de predarea ei ca obiect de invatamant in scoala .    Harta geografica este o reprezentare grafica conventionala micsorata la sacra si generalizata a suprafetei terestre pe un plan pe care este redata repartitia spatiala a diferitelor elemente naturale si socio-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe intreaga planeta .    Harta reala micsoreaza suprafata terestra conform unei scari de proportie care arata de cate ori a fost micsorata unitatea de lungime (km.)existenta in natura pe hata . Exemplu la sacra 1 la 100 de mii , la un km. din natura corespunde un cm. patrat .    Harta reda elementele din natura in mod conventional si intuitiv cu ajutorul semnelor conventionale care pot fi de mai multe tipuri : –          Culorile , simbolurile geometrice , hasuri , litere , simboluri chimice , cifre sau alte simboluri prin desene schematizate care sunt explicate in legenda hartii .   – continuare – Metoda nr. 4 – Metoda lucrului cu harta – harta constituie un model al organizarii spatiale a obiectelor si fenomenelor din natura, un instrument de invataredeductiva si inductiva, un izvor de cunostinta explicand interdependenta intre elementele continute. Simion Mehedinti scria :”…cea dintai pagina de geografie a fost un plan sau o harta…care a fost si va ramane totdeauna temelia adevarata a tuturor descrierilor geografice.” George Valsan spunea :” Harta este o inlesnire pentru minte, pricepandu-se usor si aratandu-se dintr-o data in toata complexitatea fenomenelor care intereseaza. O harta inseamna o mare economie pentru invatatura .” Tipuri de harti si atlase Se pot grupa dupa mai multe criterii : a) dupa scara de proportie – harti la scara mare, 1:25.000 – 1:200.000, numite si harti topografice; – harti la scara mijlocie, 1:200.000 – 1:1000.000, numite si harti geografice; – harti la scara mica, peste 1:1000.000 b) dupa continutul pe care il redau – harti ale reliefului, numite si harti geomorfologice – hartu climatice si meteorologice – harti ale vegetatiei – harti ale faunei c) tot dupa continutul lor dar cu o reprezentare mai generala a elementelor geografice pot fi : – harti geografice fizice – harti geografice economice – harti politico administrative d) dupa destinatia speciala pot fi : – harti de navigatie maritima – harti de navigatie aeriana – harti turistice – harti militare – harti rutiere si feroviare – harti scolare d) dupa intinderea teritoriului pe care il reprezinta sunt : – harti ale continentelor – harti ale oceanelor – harti ale tarilor – harti ale judetelor ATLASUL Constituie o colectie de harti care se ordoneaza dupa un anume plan tematic in functie de continutul lor Atlasele gepgrafice se clasifica si ele dupa aceleasi criterii : – dupa marimea teritoriului – atlase mondiale si nationale – dupa continut – atlase fizico-geografice si economico-geografice – dupa destinatie – atlase scoalre, atlase stiintifice, atlase rutiere – dupa continutul de specialitate avem atlasul climatologic, atlasul botanic, atlasul zoologic, atlasul istoric Utilizarea hartii in activitatea didactica – profesorul trebuie sa-l invete pe elev sa identifice tipul hartii, sa descifreze legenda, sa citeasca si sa interpreteze harta, sa localizeze pe harta elementele din continutul lectiei  A citi harta – inseamna a cunoaste mai intai semnele conventionale iar cu ajutorul lor sa se identifice ce elemente si fenomele gepgrafice reprezinta ele pe harta, cerute de o anumita lectie sau o acrtivitate didactica desfasurata in clasa, ori in teren, in orizontul local sau in excursii scolare – in continuare tot harta ofera posibilitatea de a le descrie dupa caracteristicile lor : altitudine, densitate, grad de fragmentare, orientarea in teren, lungime A interpreta harta – inseamna a intelege relatiile dintre obiectele si fenomenele reprezentate pe harta prin semnele conventionale si a le aplica potrivit cerintelor obiectivelor operationale din lectia data. Citirea si interpretarea hartii – sunt totusi laturi ale aceluiasi proces si numai luate impreuna, conduc la o cunoastere a continutului hartii – formarea deprinderii de a citi harta se formeaza in timp, fapt pentru care se impune ca harta sa fie utilizata intens la fiecare activitate didactica geografica, incepand din clasa pana in teren si in excursiile scolare. Utilizarea hartilor din manual si din atlasul scolar – harta din manual, prin semnele sale conventionale accesibilizeaza informatia intr-un timp foarte scurt, o simplifica, o sistematizeaza – de aceea, profesorul va da atentie mai intai lucrului cu harta din manual, in care va avea grija deosebita ca toti elevii sa descifreze semnele conventionale pentru a face posibila citirea si interpretarea, apoi a repera elementele cerute pe atlasul geografic si in final pe harta murala. Harta muta Procedeul de lucru cu harta muta Definitie : Harta este definita astfel, intrucat elementele geografice reprezentate pe ea nu poseda nici o denumire, urmand ca elevii sa le identifice si sa le denumeasca corect. – la lectia “Carpatii Meridionali” se deseneaza harta reprezentand cele 4 grupe  de munti delimitate de rauri si depresiunile principale fara nici o denumire. – se stabilesc elevilor urmatoarele cerinte : – precizati denumirea raurilor care-i delimiteaza – identificati principalele grupe de munti – enumerati culmile si depresiunile componente fiecarui grup January 5, 2018 at 10:53 am#1805 Elia Keymaster Offline Topics: 1417 Replies: 911 Been thanked: 29 times Metode de explorare si descoperire Dupa specificul lor se pot grupa in : Metode de explorare directa (observarea sistematica si independenta a obiectelor si fenomenelor geografice, lucrarile experimentale – descoperirea) Metode de explorare a realitatii geografice prin intermediul substitutelor acesteia ( metoda demonstrativa, calculatorul si instruirea asistata de calculator) Observarea sistematica si independenta a obiectelor si fenomenelor geografice – metoda didactica de cercetare, de explorare geografica, nemijlocita imediata a relaitatii, un proces complex de privire a obiectelor si proceselor de asociere si de integrare si interpretare a celor vazute, dar si pe baza unor imagini similare si a unor teorii – prin observare se aduna material faptic in cadrul metodei experimentale, a modelarii a descrierii etc. – pe baza perceptiei directe, cu ajutorul observatii, elevii participa activ la procesul cunoasterii – elevii privesc lumea inconjuratoare, vad obiectele si fenomenele, dar nu stiu sa observe, sa sesizeze ceea ce au in comun si ceea ce le deosebeste – de aceea, profesorul este acela care formeaza la elevi priceperea si deprinderea de a observa -privind modul de observare, acesta poate fi direct, atunci cand se percep elementele direct in natura sau indirect, cu ajutorul substitutelor acestora, ilustratii, scheme grafice, desene, harti, filmul dupa caseta video etc. Observarea prin comparare Exemple : – observati comparativ densitatea retelei hidrografice din zona montana si din zona de campie in tara noastra ? Ce raspuns puteti da ? – observati comparativ roca de lignit si un esantion de huila ! Ce caracteristici desprindeti ? – in cadrul lectiei Industria energiei electrice, observati harta din manual, legenda ei si identificati principalele termocentrale si hidrocentrale dupa semnul conventional caracateristice. continuare curs VII – 10 mai 2016 Lucrarile experimentale – metoda de explorare directa a realitatii, prin care elevii sunt pusi in situatia de a provoca si experimenta fenomenele pentru a cunoaste in mod corect, diferite manifestari ale lor. – sub supravegherea profesorului elevii efectueaza experiente pentru a observa concret adevarul – activitatea se desfasoara cu ajutorul aparatelor, instrumentelor si altor materiale dinainte stabilite si pregatite de profesor, in cabinetul de geografie, in sala de clasa si pe terenul geografic. Lucrarile experimentale se pot grupa in trei categorii : a) lucrari frontale – exercitate de toti elevii avand aceeasi sarcina b) lucrari pe grupe – fiecare grup are sarcinile lui c) lucrari individuale – in care activeaza fiecare elev Dupa specificul si finalitatea pedagogica se pot desfasura in mai multe variante a) lucrari experimentale de tip demonstrativ in care profesorul desfasoara in fata clasei fenomenul propus b) lucrari experimentale aplicative, care se efectueaza de catre elevi in vederea urmaririi in practica a cunostintelor teoretice Metoda experimentala – stimuleaza spiritul de observatie al elevilor, le suscita interesul pentru descoperirea adevarului, imbina elementele practice(manuirea unui instrument cu cele teoretice (observaream, analiza, sinteza) – lucrarea experimentala necesita o pregatire prealabila din partea profesorului pentru asigurarea conditiilor materiale si masurilor organizatorice – metoda experimentala depinde mult in reusita si de capacitatea creatoare a profesorului, de pasiunea lui si se aplica in functie de continutul temelor si particularitatilor de varta ale elevilor. METODA DESCOPERIRII – se afla in stransa corelatie cu metoda problematizarii, care pune accent pe declansarea si crearea unor situatii problema de invatare, iar descoperirea impune o atitudine activa de cautare si de gasire a diverselor alternative pentru gasirea solutiei; are loc o reactualizare a cunostintelor insusite anterior, de prelucrare, de asociere, de observare etc,. in vederea gasirii raspunsurilor. – invatarea prin descoperire se poate realiza prin mai multe forme in raport cu cerintele didactice formulate : inductiva, deductiva si mixta(inductiv-deductiva) Descoperirea de tip inductiva – implica analize de detaliu a unor date particulare, care conduc la generalizari in descoperirea unor concepte care definesc fenomenele de ansamblu Descoperirea deductiva – se realizeaza in procesul de invatare, cand elevul pleaca de la cazuri generale (definitii, reguli, principii, legi, etc.) insusite anterior, pentru a ajunge treptat la adevaruri noi, la judecati particulare. 4. METODA DEMONSTRATIEI SI FORME ALE ACESTEIA – metoda ce consta in utilizarea unor obiecte, procese sau reproduceri mai mult sau mai putin schematice ale acestora, precum si executarea sau producerea in fata elevilor a unor actiuni, fenomene, experiente, etc,. in vederea acumularii de informatii despre ele si a familiarizarii cu executarea corecta a actiunilor respective – la baza demonstrativa se afla intotdeauna o sursa sau un model intuitiv, fie in stare naturala din mediul inconjurator, fie material ilustrativ simboloc, grafic, mijloace tehnice audio-vizuale etc. Formele demonstratiei Demostartie cu ajutorul obiectelor, fenomenelor si porceselor in starea lor naturala – cea mai eficienta in invatare pentru elevi, o are perceptia directa a obiectelor si fenomenelor din mediul natural unde profesorul argumenteaza un adevar sau altul dirijand observarea elevilor – posibilitatile de demonstratie cu ajutorul obiectelor si fenomenelor naturale sunt multiple, incepand chiar din orizontul local. Demonstratia continutului lectiilor cu ajutorul materialului intuitiv – se bazeaza pe utilizarea diferitelor materiale ilustrative si mijloace demonstrative care sunt in masura sa redea cu mai multa sau mai putina fidelitate, ansamblul de obiecte si fenomene despre care elevii urmeaza sa ia cunostinta – in aceste conditii a aparut necesitatatea practica de folosire a mijloacelor de invatamant demonstrative si intuitive care sa asigure baza perceptiva si sugestiva pentru realizarea unei lectii atractive mai sugestive in intelegerea continutului stiintific. FORME ALE DEMONSTRATIEI CONTINUTULUI LECTIILOR CU AJUTORUL MATERIALELOR INTUITIVE A. Demonstrarea prin desene schematice efectuate pe tabla – desenul geografic reprezinta imaginea grafica sau cartografica a cunostintelor geografice si utilizat pentru intelegerea fenomenelor si proceselor din continutul lectiei putand fi utilizat in orice moment al lectiei – el nu trebuie sa inlocuiasca desenul din manual sau alte maeriale didactice B. Demonstratia cu ajutorul planselor – plansele sunt materiale grafice executate pe cartoane de dimensiuni mari, o serie de schite grafice, desene care pot fi vizualizate de la distanta din orice punct al clasei – plansele necesita o mare grija din partea desenatorului, sa fie clare, expresive, ingrijite, sugestive si sa redea esentialul continutului stiintific in mod corect – ele trebuie sa fie in concordanta cu obiectele lectiei, sa fie actuale, sa fie in ajutorul elevului si profesorului. C. Demonstratia cu ajutorul fotografiilor si ilustratiilor tematice – colectia de ilustratii tematice sau de fotografii, se organizeaza dupa capitole, teme si lectii in colaje tematice si planse poster sau panouri poster cu un caracter permanent in cabinetul geografic – colectionarea ilustratiilor si fotografiilor se poate ordona si in mape-tematice, ilustrative sau portofolii didactice – ilustratiile au un rol deosebit in geografie, substituind elemente si fenomene de la distante mari, inaccesibile elevilor in momnetul desfasurarii lectiei. D. Demonstrarea cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale : diapozitive, film didactic, retroproiector – modalitatea de imbinare a imaginii cu fondul muzical sau comentariu inregistrat se numeste activitate diason sau diaporama – se poate utiliza in orice moment al lectiei – demonstratia cu ajutorul filmului didactic ofera posibilitatea observatiei fenomenelor si elementelor indepartate in miscarea lor naturala E. Calculatorul si instruirea asistata de calculator Calculatorul si instruirea asistata de calculator(I.A.C) – Utilizarea calculatorului standard sau in sistem multimedia in procesul de instruire la toate disciplinele de invatamant amplifica interactiunea elevilor cu calculatorul . – In conditiile instruirii cu ajutorul calculatarului se ofera posibilitatea ca in aceeasi situatie de invatare sa regrupeze un set de elemente variate :sunete ,voci ,texte,imagini fotografice ,imagini video –animate . – In aceste conditii , elevii pot studia fenomenele ,procesele,informatiile complexe in mod direct independent ,stopand ,revenind asupra unor secvente ,apeleaza la alte informatii vehiculate de celelalte mijloace associate a calculatorului . – Instruirea asistata de calculator(I.A.C)este apreciata de unii autori ca fiind inovatia tehnologica cea mai importanta a pedagogiei moderne , deoarece contribuie cert la eficienta instruirii , este un rezultat al introducerii treptate a informatizarii in invatamant. – In toate situatiiile ,calculatorul este un instrument de organizare al procesului de invatamant dirijat de profesor dar si prin autoinstruire. – Pentru utilizarea adecvata si eficienta ,calculatorul trebuie combinat cu alte mijloace ,metode,forme de organizare a activitatii. – Utilizarea lui la intamplare,fara obiectiv precis al invatarii,neintegrat la momentul oportun in desfasurarea lectiei ,fara o contributie la realizarea rezultatelor. Metode bazate pe actiune Exercitiul Metoda algoritmizarii Jocul didactic geographic Modelarea Exercitiul -Metoda didactica fundamentala ,care se bazeaza pe actiuni motrice sau intelectuale ce se repeata relativ identic,in scopul automatizarii si interiorizarii unor modalitati sau tehnici de lucru de natura motrica (manuala) sau mintala . -A efectua un exercitiu ,inseamna o actiune in mod repetat si constient,a face un lucru de mai multe ori ,in vederea dobandirii unei indemanari ,a unei deprinderi. – In functie de continutul lor se pot delimita doua categorii principale de exercitii : motrice si operationale . *Exercitiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi si deprinderi in care predominanta este componenta motrica , ca de exemplu:manuirea aparatelor ,instrumentelor,metodelor etc. Exemple de exercitii motrice;exercitii de manuire a busolei ,pentru aflarea punctelor cardinalesi intercardinale in clasa,dar mai ales la iesirea in teren,in orizontul local pentru determinarea punctelor cardinal in care sunt amplasate diferite puncte aflate in campul vizual(scoala ,biserica,o padure ,o sosea etc.) -Manuirea instrumentelor meteorologice in scopul aflarii valorilor masurate:termometru,pluviometru ,girueta etc. *Exercitiile operationale sunt acele exercitii care contribuie la formarea operatiilor intelectuale . -Spre exemplu ,pentru consolidarea conceptului de variatie a orei pe glob ca o consecinta fundamental a miscarii de rotatie a pamantului se pot face urmatoarele exercitii cu elevii,utilizand plansa cu fusele orare si apoi atlasul. Calculati ce diferenta de ore este intre Bucuresti si urmatoarele orase :New York,Sydnei,Tokyo? Daca in Bucuresti este ora 10,ce ora este in fiecare oras mentionat mai sus? Cate grade de longirudine ar trebui sa aiba fusele orare,daca o zi ar dura 36 ore,12 ore,18 ore? Dupa functiile indeplinite,exercitiile pot fi: De instruire(introductive sau de acomodare) De baza(de fixare si consolidare) Aplicative Recapitulative De evaluare si verificare De manuire(operatorii) De observare si analiza De exprimare concreta(desen,de orientare) De exprimare abstracta(lectura,notite ) De creatie(descrieri si compuneri geografice)

Curs 4. DEFICIENŢELE DE LIMBAJ Etimologic, cuvântul logopedie îşi are originea în grecesul logos, care înseamnă cuvânt şi paideia,care înseamnă educaţie. Sensul restrictiv este acela de a corecta limbajul, accepţiunea modernă a logopediei s-a extins la prevenirea tulburărilor de limbaj (iar în plan teoretic, la studierea mecanismelor psihologice şi neurofiziologice ale desfăşurării limbajului) Scopul logopediei este în primul rând educativ.  Ea contribuie la formarea omului, îl ajută pe copil să depăşească dificultăţile şcolare şi de adaptare Apoi, logopedia ajută la prevenireatulburărilor de limbaj şi terapia lor. Vârstele preşcolară şi şcolară mică sunt cele mai favorabile pentru o educaţie logopedică eficace. TULBURĂRI DE PRONUNŢIE SAU ARTICULAŢIE   DISLALIA. Are frecvenţa cea mai mare în raport cu toate deficienţele de limbaj. – pentru antepreşcolar, tulburările de pronunţie nu constituie semnale de alarmă, în schimb, la vârsta preşcolară, se impune logopedia – dacă apare mai târziu, gravitatea ei creşte – constă în: deformarea, omiterea, substituirea şi inversarea sunetelor (în forme grave, acestea se produc şi la nivelul silabelor şi cuvintelor)   Dislalie simplă, parţială sau monomorfă = când se limitează la nivelul unor sunete izolate Dislalie polimorfă = când sunt afectate majoritatea sunetelor Dislalie totală = când sunt afectate majoritatea silabelor şi cuvintelor Formele cele mai frecvente ale dislaliei Sigmatismele – când au loc deformări, substituiri, omisiuni ale sunetelor siflante şi şuierătoare: s, ş, j, z, ţ, ce, ci, ge, gi – există – interdental, lateral, addental, strident, nazal Rotacismul (şi pararotacismul) – constă în deformarea, omisiunea, inversiunea, înlocuirea sunetului r cu l şi mai rar cu d, h, v. Se produce şi la copiii normali, e anormal însă să persiste la vârste mai înaintate În funcţie de simptome şi etiologie (la baza cărora stau anomaliile anatomice şi funcţionale ale limbii), există rotacism – interdental, labial, labio-dental, apical, velar, nazal, uvular, bucal Apar mai rar: Betacism (când este afectat sunetul b) Capacism (când este afectat sunetul c) Deltacism (când este afectat sunetul d) Fitacism (când este afectat sunetul f) Gamacism (când este afectat sunetul g) Hamacism (când este afectat sunetul h) Lambdacism (când este afectat sunetul l) Mutacism (când este afectat sunetul m) Nutacism (când este afectat sunetul n) Tetacism (când este afectat sunetul t) Vitacism (când este afectat sunetul v) Dislaliile se împart în: A) organice (sau disglasii) – deficienţe la nivelul aparatului fonoarticular A) funcţionale (sau audiogene) – lezarea aparatului auditiv   DISARTRIA.  Este cea mai gravă dintre tulburările de pronunţie (cauzată de afecţiunea căilor centrale şi ale nucleilor nervilor ce participă la articulare) – caracterizată printr-o vorbire confuză, disritmică, disfonică, cu rezonanţă nazală şi pronunţie neclară – se mai numeşte şi dislalie centrală – se aseamănă cu dislalia obişnuită, dar este o formă mult mai gravă – la adulţi e mai evidentă, datorită agravării dificultăţilor de vorbire RINOLALIA. Este o formă intermediară în cadrul tulburărilor de pronunţie – se produce datoriă unor malformaţii localizate la nivelul vălului palatin, sau a insuficientei dezvoltări a acestuia, datorate unor boli infecţioase, de polipi, de hipoacuzie – se manifestă tulburări specifice dislaliei, dar şi deficienţe ale rezonanţei sunetelor, de fonaţie şi chiar de voce – aspectul general al vorbirii este dezagreabil, datorită “fonfăielii” Forme: – aperta (sau deschisă) – suflul aerului pe calea nazală – clauza (sau închisă) – unda expiratorie necesară pronunţării sunetelor nazale (m, n) se scurge pe tracul bucal – mixa (sau mixtă) – suflul expiratoriu trece atât pe cale nazală, cât şi pe cale bucală TULBURĂRI DE RITM ŞI FLUENŢĂ   BÂLBÂIALA.  Perturbă relaţiile logopatului cu cei din jur şi se prezintă ca un handicap relativ grav Constă în repetarea unor sunete sau silabe la începutul  şi mijlocul cuvântului, cu prezenţa unor pauze între acestea sau însoţite de spasme care împiedică vorbirea ritmică şi cursivă – în prima formă este clonică, în a doua tonică, când prezintă ambele forme este mixtă – formele cele mai grave se manifestă la adolescent şi adult   LOGONEVROZA. Este foarte asemănătoare cu bâlbâiala. Bâlbâiala se transformă în logonevroză când apare un fond nevrotic ca urmare a conştientizării tulburării şi trăirii ei ca pe o dramă Apar spasme, grimase, încordări, anxietăţi – la persoanele cu predispoziţie nevrotică, traumele psihice pot provoca direct logonevroza, fără trecere prin etapa bâlbâielii AFTONGIA.Se formează atunci când în muşchii limbii se produce un spasm tonic, de lungă durată şi însoţeşte de cele mai multe ori bâlbâiala. Sunt tulburări de vorbire pe bază de coree (ticuri, boli ale creierului mic), care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii   TAHILALIA.O vorbire exagerat de rapidă, apare mai frecvent la persoanele cu o instabilitate nervoasă, cu superexcitabilitate   BRADILALIA.Opusă Tahilaliei, se manifestă prin vorbire rară, încetinită, cu exagerări ale acestor caracteristici în handicapurile accentuate de intelect sau de dominare a inhibiţiei   III. TULBURĂRILE DE VOCE    Tulburările de voce perturbă melodicitatea, intensitatea şi timbrul vorbirii   Mutaţia patologică a vocii Apare ca urmare a transformărilor de la nivelul sistemului endocrin (modificarea hormonilor sexuali) În cazul tulburărilor endocrine, cum este acromegalia, copilul capătă o voce bărbătească, sau, opusul acestui fenomen îi dă o notă de infantilism, cu oscilaţii ale vocii de la un ton la altul, cu diferenţe minime între o voce de băiat şi o voce de fată   Răguşeala vocală Se manifestă prin pierderea expresivităţii şi a forţei vocii Datorate îmbolnăvirilor laringelui, ale căilor respiratorii (prin răceală, gripă) şi ale ganglionilor fixaţi pe coardele vocale. Există răguşeală organică: atunci când vocea se îngroaşă şi se întrerupe în timpul vorbirii şi răguşeală funcţională, care apare în stări emoţionale puternice şi în folosirea excesivă a vocii. Fonastenia şi Pseudofonastenia Are o natură funcţională de cele mai multe ori Folosirea incorectă (la cântăreţi, profesori, oratori) şi abuzivă a vocii, ca şi laringitele, pot da naştere fonasteniei. Pseudofonastenia = apare cu o oarecare frecvenţă şi la preşcolari, în condiţiile suprasolicitării vocii, dar mai ales în stările emoţionale puternice În majoritatea cazurilor, fonastenia este însoţită de o serie de dereglări psihice (frustrare, nesiguranţă, teamă, frică), are o menţin şi chiar o accentuează Toate duc la scăderea intensităţii vocii, pierderea calităţilor muzicale, întreruperea şi rateul vocii, tremurul şi oboseala prea devreme a vocii.   Disfonia Apare ca urmare a tulburărilor parţiale ale muşchilor laringelui, coardelor vocale, anomaliilor produse de noduli bucali sau polipi. Vocea este falsă, bitonală, nazală, monotono, tuşită, scăzută ca intensitate Însoţite de spasme respiratorii, generate de tonusul muscular slab, sau de emoţii Toate duc la inhibiţia vocii, caracterul ei slab, monotonia şi caracterul şters.   Afonia Este cea mai gravă tulburare de voce Apare în îmbolnăvirile acute şi cronice ale laringelui, cum sunt parezele muşchilor, sau procesele inflamatorii. Vocea dispare complet, sau, dacă nu dispare complet, se produce numai în şoaptă, din cauza nevibrării coardelor vocale Iniţial, vocea se manifestă prin răguşeală, scăderea în intesitate, şoptire, pentru ca în final să dispară complet În cazul acesta, se instalează tensiunea, agitaţia, chiar şi unele tulburări psihice Dar ea poate fi şi determinată de tulburări psihice puternice, prin emoţii, şoc, stres, afectând personalitatea şi comportamentul individului. TULBURĂRI ALE LIMBAJULUI CITIT-SCRIS (DISLEXIA ŞI DISGRAFIA)   Sunt tulburări parţiale ale citit-scisului ce îşi pun amprenta pe dezvoltarea psihică a copilului şi pe rezultatele sale la învăţătură.   Când se produc dificultăţi în elaborarea deprinderilor lexo-grafice, se dereglează integrarea socială prin manifestarea unor comportamente neadaptate la mediu.   Se instalează: negativismul,anxietatea, descurajarea, inerţia, izolarea, dublată la adolescenţi de agresivitate.   Alexia şi Agrafia sunt forme mai grave ale citit-scrisului şi înseamnă imposibilitatea producerii actului lexo-grafic, dar ele apar pe fondul unor handicapuri grave şi sunt caracteristice persoanelor cu intelect normal.   Cauze: insuficienţele funcţionale în elaborarea limbajului, ale îndemânării manuale, ale schemei corporale, ale ritmului, tulburări spaţio-temporale, influenţa eredităţiii, afecţiunile corticale, factorii pedagogici inoportuni. Manifestări:   La şcolar: incapacitatea sa paradoxală de a învăţa citirea şi scrierea în mod corect:   Au loc confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic, literele şi grafemele lor (semul vizual – scris – al unui sunet), inversiuni, adăugiri şi omisiuni de litere şi grafeme, omisiuni, inversiuni şi adăugiri de cuvinte şi chiar de propoziţii, dificultărţi în combinarea cuvintelor în unităţi mai mari de limbaj, tulburări ale lizibilităţii, ale laturii semantice.   Foneme: (Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt. ♦(În trecut) Sunet)   Grafeme (semul vizual – scris – al unui sunet)   La unii, disgrafici, grafemele sunt plasate defectuos în spaţiul paginii, sunt inegale ca mărime şi formă, şi au o rânduire dezordonată.   Textul este scurt, lacunar şi fără unitate logică Şi redarea este lacunară datorită faptului că nu-şi înţeleg propriul scris, conţine elemente care nu figurau iniţial   La elevii nevăzători, care învaţă Braille, se manifestă disgrafii cu unele particulrităţi, dar caracteristicile generale sunt asemănătoare cu ale disgraficilor ce scriu în alb-negrru.   Fenomene comune (în alb-negru şi Braille): – omisiuni de litere şi de silabe, omisiuni de cuvinte, propoziţii, sintagme, contopiri de cuvinte, substituirea de grafeme, substituirea şi deformarea de cuvinte, disortografii, rânduri libere sau suprapuse