Geografie, cunoaşterea mediului/ştiinţe şi didactica acestora cursuri, tematica, bibliografie

Metodele de învământ                                     Definire,clasificare,functii Între mijloacele de învățământ so metod de învatamant exista o relatie speciala deoarece nici un mijloc de învatamant nu beste eficient daca nu este insotit de o metoda si de specificul lectiei. În viziunea principiului didactic al participarii constiente si active a elevilor la propria lor instruire, met de invatamant constituie instrumente de lucru cu ajutorul carora elevii dobandesc cunostinte, priceperi si deprinderi, fie sub indrumarea directa a educatorului, fie in mod independent, dezvoltandu-si potentialul creator.                            Functiile metodelor de învatamant   Functia instrumentala- se refera la utilizarea metodelor ca instrumente de instruire; Functia cognitiva- prin care metodele  devin obiecte de cunoaste si achizitii pt elevi; Functia formativa- prin care metodele au implicatii directe în exersarea capacitatilor intelectuale, afective etc                            Clasificarea metodelor de învătământ                    1.Metodele expozitiv-euristice:   -expunerea sistematica   -explicatie   -descrierea geografica   -povestirea   -prelegerea(dezbatere, in echipa, cu demonstratii,etc)                2.Metode conversative sau dialogate:  -conversatia -dezbaterea -comparatia -problematizarea   Metode bazate pe utilizarea textului scris   -Utilizarea manualului de geografie în lectie -utilizarea dictionarului geografic si al unor carti -lucru cu harta ,globul geografic si atlasul -folosirea tablei si a desenului explicativ   4.Metode de explorare si descoperire   -metode de explorare nemijlocita (obs sistematica si independenta a obiectelor si fenomenelor geografice, lucrari experimentale metoda descoperirii) -metoda de explorare a realitatii geografice prin intermediul substitutelor acesteia( metoda demonstratiei si formele ei, demonstratia cu ajutorul ei,demostratia cu ajutorul proiectiilor luminoase, demonstrarea cu ajutorul altor mijloace de invatamant specifice geografiei)   5.Metode bazate pe actiune   -exercituil -metoda algoritmizatii -jocul didactic modelarea   Metode expozitiv euristice sunt metode care ofera informatii; -determina urmarirea continutului logic si sugereaza caile pentru a ajunge la adevar -au un important rol deoarece asigura conducerea de catre profesor a lectiei si pot fi optimizate în diverse moduri prin transferarea monologului in dialog, prin apel permanent, fie prin inductie, fie prin deductie, prin introducerea în cuprinsul lectiei a exercițiilor prin munca independenta de a desena harta, de a citi harta, de a analiza texte geografice, lucrari de laborator etc. -prin aceste procedee, elevii devin participanti activi la însușirea propriilor descoperiri. Pentru a deveni instrumente eficiente în procesul învățării, metodele expozitiv-euristice trebuie să respecte următoarele cerințe: -expunerea informatieisă nu depasesca 20 min si dupa fiecare obiectiv parcurs (realizat), este necesar sa se realizeze succesiv schema pe tablă, iar elevii pe caiete; -succesiunea și claritatea ideilor, precizia acestora și corelatia logică trebuie să se bazeze pe exemple observate În natură sau oferite de mijloacele de învățare(substitute ale realități) dar care să respecte continutul și limbajul stiințific; -expresivitatea limbajului, a tonului utilizat de profesor constituie o condiție foarte necesară în timpul aplicării diferitelor forme ale expunerii   Expunerea sistematică   -o metoda expozitivă de învătare pasivă prin care profesorul  prezintă continutul informativ al lectiei ordonat logic, simplu ,clar, accesibil elevilor expresiv și intuitiv -în acivitățile cu elevii, expunerea sistematică se utilizeză mai mult la clasele de liceu și se recomandă să nu se depăsească 20 min  pt a respecta particularitatile de varstă și pt a fi urmărită cu interes -oricare ar fi metoda expozitivă, ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învățământ adecvate(ilustrații, harta sau mijloace  audiovizuale)   Explicția   Medode prin care se urmareste lămurirea și clasificarea unor notiuni, principii, legi,prin sublinierea notelor esențiale, a legaturilor cauzale dintre obiecte și fenomene. După rationamentul utilizat explicatia poate fi: deductivă,inductivă,analogică. Explicatia deductivă operația logică urmează calea de la general la particular, de la necunoscut spre În cunoscut, de la abstract spre concret și ajunge la judecăți mai putin generale. Explicatia inductivă porneste de la cazuri particulare la general sau la esential.   Povestirea   Este o altă formă a expunerii cu caracter de narațiune sau descriere geografică  al cărui conținut este mai plastic dar intuitiv , evocator și emoțional prin care sunt prezentate fapte, evenimente,întâmplari fie prin trecutul important, fie petrecute recent în vița reală. Povestirea trebuie nuanțată în așa fel,încat elevii să-și imagineze aspectele prezentate. În timpul povestirii se pot folosi și lecturile geografice integrate în diferite momente. Pt ca metoda povestirii să fie atractivă pt elevi se pot implica acestia în mod direct, solicitandu i să povestesca o întamplare cu continut geografic legat de tema pusă în discuție petrecută cu ocazia unei călătorii, drumeții, excursie cu familia sau cu grupul de prieteni etc.   Descrierea   Este o forma a expunerii expresivesub forma orală sau scrisă pe baza careia sunt prezentate caracteristicile exterioare ale obiectivelor,fenomenelor și proceselor geografice. Descrierea constituie una din primele metode de cercetare utilizate în geografie ca stiință prin care se consemnau rezultatele observatiei vizuale asupra celor cercetate în natură. Descrierea geografică poate fi inclusă ca o met. did. atractivă atunci când solicitam elevii să facă o descriere asupra unui fenomen observat intr-o activitate extrașcolară. Descrierea se aplică și în sala de clasă utilizând mapadidactică ilustrativă ordonată tematic ca de exemplu: descrieti peisajul pădurii ecuatoriale, descrieti planta de cactus caracteristică deșerturilor corelând cu condițiile climatice de aici.   Prelegerea   Este o expunere mai complexa prin care se sustine un volum mai mare de informații, cu caracter mai abstract și nivel științific mai ridicat în care argumentează teorii, conceptii într-o înlănțuire logică bazată pe idei principale cu argumentări și exemple. Este utilizată mai mult la nivelul elevilor claselor liceale în care elevii dispun de un bagaj ridicat de informații, de înțelegere. Prin metodele prelegerii profesorul parcurge în cadrul lecției doua etape:   Explicatia deductivă operația logică urmează calea de la general la particular, de la necunoscut spre În cunoscut, de la abstract spre concret și ajunge la judecăți mai putin generale. Explicatia inductivă porneste de la cazuri particulare la general sau la esential.   În prima parte își pergătește proiectul de lectoe, în mod selectiv,documentat, precizans clar obiectivele operationale ( in fct de programa), îsi alege strategia, metode ,procedee, mijloace si planul de idei al continutului informativ. În a doua parte prezinta continutul prelegerii, care poate fi scris pe tablă,pe folie, tip poster inainte sau in timpul prezentarii.   1.Conversatia   Metoda de instruire activa care ofera informatii prin dialog bazat pe intrebari si raspunsuri, prin discutii sau dezbateri desfasurate intre profesor si elevi sau elevi-elevi. Face parte din metodele fundamentale ale învătamântului fiind utilizată încă din antichitate(met. Socratică) Este intens folosită în predarea geografiei având o mare valoare formativă, deoarece prin sistemul de interactiuni angajat între profesor si elevi se dezvoltă capacitățile intelectuale, memoria și imaginația. Conversatia cunoaste mai multe forme –          Utilizată în orientarea gandirii elevilor prin intrebari bine formulate, prin comunicari verbale în scopul dobandirii de noi cunostințe & ,,conversatia euristica,, sau ,, conversatia socratica,,; Conversatia sau dialogul euristic au rolul de a redescoperi cunostintele si deriva din cuvantul cuvantul grecesc euriskein=a descoperi; – Folosita la verificarea cunostintelor, fixarea acestora , prin reproducerea cunostintelorbînvățate in lectiile anterioare; – Conversatia catehică denumită si conversația examinatoare( întrbare și răspuns), prin aceasta forma profesorul constata volumul și calitatea cunoștințelor elevilor pe baza cărora  se poate trece la dobândirea altora din noua lecție. Comparația În predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări și deosebiri care exista între obiectele și fenomenele  geografice evidentiidu-se trăsăturile specifice ale acestora; Contribuie la formarea reprezentarilor și noțiunile geografice costituind  o operație de gandire; Însoțeste celelalte metode fiind considerata de cele mai multe ori un procedeu anexa  al acestora prin care se rezolvă o serie d probleme instructiv- educative care se analizeaza. Problematizarea Metodă did. de activizare prin care se solicită elevilor un efort intelectual  sustinut și complet pt a descoperisinguri noi adevăruri , a gasi solutiile unor probleme , inclusiv de a le verifica si explica. Problematizarea consta in aplicarea unor procedee prin care se urmareste crearea situatiilor problema care antreneaza și dirijează gandirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. În orice situatie  problematică se disting în general, doua elente principale: -primul, o scurtă informatie de date constituind partea anticipativă a problemei prin care se pun in tema elevii. -al doilea, întrebarea care provoaca dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluții. -Prin aceasta metodă elevii se obisnuiesc să adreseze o serie de întrebări în cadrul diferitelor tipuri de activități did. sa participe efectiv la procesul învățarii. Este contribuția geografiei la ceea ce se cheama învățământ formativ.   Dezbaterea – este o metoda conversativa bazata organizat pe schimbul de idei si opinii, un tip de abordare pro-contra, care le dezvolta elevilor abilitatea de a analiza din multiple perspective, o serie de probleme controversate, ii stimuleaza sa emita prejudecati asupra unui fenomen sau fapt, pe baza unor criterii obiective si totodata ii ajuta sa apere o pozitie, folosind argumente sustinute de dovezi.

I. Geografia si didactica acesteia 1. Geografia ca stiinta 2. Didactica geografiei ca stiinta 3. Stiinta mediului si educatia pentru mediu 1. Geografia ca stiinta – Cum  a aparut ? – Obiectul de studiu al geografiei – Relatia dintre geografie ca stiinta si ca obiect de invatamant A aparut ca o necesitate, de a ne localiza in spatiu, pentru a sti unde ne aflam – a aparut in antichitate Ge – pamant graphein – a descrie “Prima pagina de geografie a fost harta ” – Simion Mehedinti Geografia s-a nascut in antichitatea greaca, in principal ca harta, evoluan ca stiinta a spatiului terestru si a relatiilor spatiale – principala stiinta menita sa ajute la intelegerea structurii si a functionarii spatiului terestru. In lumea conteporana harta ramane un simplu instrument de analiza sau o expresie de cunoastere si aprofundare a unui teritoriu. Necesitatea care a dat nastere georgrafiei in Antichitate ramane si astazi aceeasi – necesitatea de a ne localiza. In prezent, insa, capata si o valenta noua, necesitatea de a ne reintegra in unitatea spatiala a mediului terestru, ca urmare a profundelor transformari ale mediului terestru sub influenta omului. Obiectul de studiu Din perspectiva necesitatii vareia ii corespunde si istoriei sale indelungate, geografia ca acceptiune in sens larg, de disciplina, de informare a publicului, sintetizand principalele cunostinte despre Terra, ca intreg si parte a Sistemului Solar. In sens restrans, geografia este stiinta mediului terestru (natural si cultural), a mediului geografic(inconjurator), stiinta a organizarii spatiale a fenomenelor terestre in sisteme teritoriale bine individualizate. Din perspectiva secolului XXI cu privire la conceptia actuala despre obiectul geografiei, noile opinii converg in aceeasi directie, respectiv geografia. Geografia studiaa planeta Terra ca sistem unitar, adica geosistemul (structura, energia, evolutia sa, geosferele naturale, componentele) dar si raportul relatiilor de intergrare a omului in peisaj. – studiaza mediul de la suprafata pamantului, unde a aparut si exista viata, mediul fizic ca suport pentru societatea umana. geografia ca stiinta studiaza relatiile dintre geosferele Terrei – litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, antroposfera, rezultand un invelis specific sociosistemului sau mediului geografic, in toata varietatea, complexitatea si unitatea lui, inclusiv sub aspectul utilizarii si transformarii acestuia de catre societatea umana. Relatiile dintre geosfere : – statice – dinamice – spatiale – temporale – de la cauza la efect Principiile pe care se fundamenteaza geografia principiul : – repartitiei spatiale – repartitiei de timp – al cauzalitatii – al structualismului – al diversitatii Legile specifice geografiei – legea zonalitatii geografice pe latitudine, legea etajarii pe verticala, legea eroziunii fluviale, legea eroziunii glaciare etc O serie de metode de investigare a realitatii comune mai multor stiinte dar si metode proprii (metoda cartografica) Relatia dintre geografie ca stiinta si geografia ca obiect de invatamant – nu este una de egalitate, deoarece continutul obiectului de invatamant se elaboreaza in functie de logica si continutul stiinte dar si ca funtie de logica (cerintele) didactica. Obiectul de invatamant este o structurare specifica a unui cuantum de cunostinte si operatii adoptabile caracteristicilor si finalitatilor didactice. In obiectul de invatamant informatiile sunt preluate dupa o metodologie specifica a conceptului didactic dupa o metodologie specifica a conceptului didactic pentru a asigura participarea activa a elevilor si redactate intr-un limbaj stiintific adecvat elevilor. Obiectivele actuale ale geografiei ca stiinta, vizeaza urmatoarele directii : – analiza – diagnoza si progama zona mediului geografic – formularea unor solutii cu caracter aplicativ in scopul organizarii optime si a utilizarilor variabile a mediului de catre om.

Geografia contemporană conferă domeniului educaţiei (geografie şcolară)o serie de domenii: – Dimensiunea geoecologică- reflectă principala problemă a lumii contemporane : cunoaşterea , conservarea şi reabilitarea mediului înconjurător . – Dimensiunea globală – oferă premisele unei educaţii pentru globalitate : raportarea la ansamblul planetar al elementelor naturale ,umane şi a celor rezultate din interacţiunea dintre om şi natură . – Dimensiunea europeană – a fost şi este o preocupare continuă a geografiei umane . – Dimensiunea umană (relevată prin titlul de ,,geografie umană”)- redă problematica societăţii omeneşti în dimensiunile ei spaţiale , temporale şi în legătură cu elementele din mediul înconjurător . – Dimensiunea economică – dezvoltarea durabilă are coordinate noi în condiţiile generalizării economiei de piaţă care îmbină elemente legate de eficienţa , accesarea resurselor şi atenţia pentru mediul ambiant . -Dimensiunea interdisciplinarităţii – are în spaţiul geografiei ,o semnificaţie deosebită , deoarece prin structura sa interioară ,ca ştiinţă a naturii cât şi a societăţii , poate sintetiza aspecte ale cunoaşterii şi practicii umane din cele două mari domenii;acestora li se adaugă elemente de transdisciplinaritate prin metodele asumate , în deosebi , metoda cartografică şi de multidisciplinaritate aceeaşi problemă este analizată de diferiţi specialişti prin prisma propriilor discipline . – Dimensiunea naţională – poate fi realizată printr-un sistem educaţional nou care să aibă un nucleu , conform şi tradiţional .     Pentru o percepere corectă a acestui raport dintre geografie ca ştiinţă şi geografie ca obiect de învăţământ trebuie să respecte o serie de repere educaţionale : Proiectarea curriculm-ului vertical (urmând parcursul şcolar) cât şi a procesului de instruire cu toate elementele sale (obiective , conţinuturi , activităţi de învăţare ) ; Elementele procesului de instruire să fie adecvate capacităţilor şi vârstei elevilor (dezvoltarea psihologică).   Instruirea (şi conţinutul) în prima parte a şcolarităţii trebuie să aibă o structură adecvată în principal vârstei (sau preponderent psihologică) şi în partea a doua ,prepondere logică (adică adecvat în principal structurilor ştiinţei ). Accesibilitatea instruririi şi a curriculum-ului trebuie făcută până la un nivel care să nu pericliteze dezvoltarea intelectuală a elevilor (şi îndeosebi a celor capabili de performanţe mai înalte). Obiectivele educaţionale stipulate în ,,Caretea Internaţională a Educaţiei prin Geografie” pot fi urmărite în procesul de instruire prin geografia şcolară . Utilizarea tradiţiilor şcolii româneşti şi ale poziţiei geografiei în educaţie elaborată şi aplicată( inclusiv prin manuale de Simion Mehedinţi ), care printre altele a creat o imagine cuprinzătoare a geografiei ca ştiinţă unitară ,integrată despre natură şi societate . Aplicarea sistemului de evaluare prin instrumente diversificate şi corespunzătoare obiectivelor şi conţinuturilor .     2. Didactica geografiei ca ştiinţă       Didactica geografiei ca teorie specială- învăţare,instructiv.  –Are ca obiect de studiu – predarea şi asimilarea ; care se află într-o strânsă interdependenţă , realizarea obiectivelor predării depinzând de substratul psihologic al învăţării . – Este disciplina ştiinţifică al cărei obiectiv este optimizarea procesului de predare-învăţare. –Între didactică şi metodică există o strânsă legătură . * Dacă didactica şcolară studiază procesul de învăţământ în ce are essenţial şi general independent de obiectul de studiu , atunci din acestea s-au desprins metodicile ca teorii speciale ale procesului de învăţămâmt pentru fiecare obiect de studiu . * Nucleul disciplinar al didacticii este ,,metodica” adică ,,drumul , calea de urmat”. * Didactica generală include metodici ale ,,didacticii speciale ”rezultate din aplicarea teoriei generale asupra procesului de învăţământ la predarea-învăţarea fiecărei discipline şcolare .    În acest sens didactica geografiei este o subramură a didacticii generale (ca parte a pedagogiei ), care urmăreşte principiile , metodele şi procedeele de predare , forme de organizare ale procesului de învăţământ adaptându-le obiectivelor legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ . În acelaşi timp , didactica geografiei are o strânsă legătură cu psihologia pediatrică de la care ia informaţii despre legile psihologice în funcţie de care asigură însuşirea , asimilarea cunoştinţelor de către elevii pe diferite niveluri de vârstă . Didactica geografiei are ca obiect de studiu în cadrul procesului educaţional , principiile ,metodele , procedeele , mijloacele de învăţământ şi formele de organizare necesare pentru realizarea obiectivelor (sau competenţelor) izvorâte din conţinutul geografiei şcolară ,în raport cu particularităţile de vârstă şi psihologice ale elevilor .   Obiectivele  didacticii geografiei În concordanţă cu direcţiile educaţionale din Noul Curriculum Naţional şi potrivit conţinutului Cartei Internaţionale Educaţionale prin Geografie , obiectivele sunt : Perzentarea documentelor şcolare (plan cadru de învăţământ , programe şcolare , ghiduri , norme metodologice şi materiale suport , manuale şcolare alternative , care consemnează datele esenţiale privind procesul de educaţie şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Utilizarea mijloacelor de învăţământ permanent şi specifice geografiei inclusiv , cele audio-vizuale , la care se adaugă cele în scopul accesibilităţii informaţiilor din conţinuturi , exemplificări privind modul de utilizare, de confecţionare , colecţionare şi procurare etc.   Abordarea de modalităţi privind selectarea şi sistematizarea informaţiilor pertinente şi utile în volumul de cunoştinţe geografice şi fixarea lui în noţiuni , concepte , principii , legi etc. , rezultând din selectarea şi organizarea obiectivelor din conţinuturi . Dirijarea demersului metodic , centrat pe activitatea elevului în scopul înţelegerii elementelor şi fenomenelor geografice a sistemelor spaţiale , a structurilor , succesiunilor în timp , interacţiunilor şi cauzalităţii desfăşurate între componentele mediului geografic . Evaluarea rezultatelor învăţării la geografie . Proiectarea activităţii de predare-învăţare a geografiei (exemplificări). Prezentarea unor moduri şi forme de organizare a procesului , de învăţământ geografic .     Sinteza obiectivelor privind organizarea învăţării geografiei Ce trebuie să ştie şi să facă elevii ? Definirea obiectivelor Ce trebuie predat ? Determinarea conţinuturilor   Cum trebuie predat ? Alegera metodelor şi tehnicilor (elaborarea strategiei) Ce ştiu elevii înainte şi după instruire ? Evaluarea achiziţiilor şi capacităţilor                III. Ştiinţa mediului şi educaţia pentru mediu Importanţa educaţiei ecologice şi protecţie  a mediului   Educaţia ecologică în învăţământul preuniversitar Conceptul de mediu Conceptele mediului Protecţia mediului     Educaţia ecologică (educaţia relativă la mediu ) se referă la gradul de coştientizare şi responsabilizare a factorului uman faţă de mediu şi problemele acestuia . Vizează în general asimilarea de cunoştinţe , formarea de atitudini şi comportamente dezirabile , clarificarea valorilor .   Rolul educaţiei , ce este acela de modelare a viitorului ceţăţean capabil să-şi formeze un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare , de conştientizare a acestuia asupra impacrului acţiunilor sale pentru generalităţile de mâine . Este o educaţie prin şi despre valori , care poate dobândi forme concrete de realizare , la diferite niveluri de şcolaritate , oferind conţinuturi informaţionale într-un mod transdisciplinar , în context formal sau nonformal. Politica educaţională actuală acordă o atenţie  deosebită  educaţiei ecologice , de aceea este necesară conştientizarea de către elevi a faptului că omul , ca specie biologică , este dependent de natură şi nu poate trăi în afara ei .   Educatia ecologica in invatamantul preuniversitar    Obiectivele  generale  din  cadrul programei in invatamantul prescolar : Educatia constienta fata de mediul inconjurator  si cunoasterea concreta a locului pe care omul il ocupa in lumea vie . Educatia copilului  in spiritul responsabilitatii  fata de natura si viata , pentru pastrarea echilibrului natural .   Obiectivele particulare in invatamantul prescolar :   Sa inteleaga ce inseamna sanatatea . Sa constientizeze ca o sursa importanta de viata si energie pentru tot ce este viu reprezinta aerul  care trebuie pastrat nepoluat . Sa stie ca planeta pe care locuiesc impreuna cu miliarde de oameni este un system viu . Sa stie ca deseurile sunt nocive pentru viata omului , animalelor si plantelor . Sa-si formeze si sa-si consolideze deprinderile de a se apara de zgomot , care le poate afecta sanatatea . Sa stie ca apa este un factor esential  al vietii .   In invatamantul scolar primar , pentru clasele I-VI prin ariile curiculare om si societate , consiliere si orientare .   In clasele III-IV prin aria curciulara stiintele naturii . Sensibilizarea si constientizarea elevilor cu privire la frumusetile naturii .   In invatamantul gimnazial si liceal , educatia ecologica se realizeaza interdisciplinar  si de sine statator in cadrul disciplinelor biologie , geografie , educatie civica .

Geografia contemporană conferă domeniului educaţiei (geografie şcolară)o serie de domenii: – Dimensiunea geoecologică- reflectă principala problemă a lumii contemporane : cunoaşterea , conservarea şi reabilitarea mediului înconjurător . – Dimensiunea globală – oferă premisele unei educaţii pentru globalitate : raportarea la ansamblul planetar al elementelor naturale ,umane şi a celor rezultate din interacţiunea dintre om şi natură . – Dimensiunea europeană – a fost şi este o preocupare continuă a geografiei umane . – Dimensiunea umană (relevată prin titlul de ,,geografie umană”)- redă problematica societăţii omeneşti în dimensiunile ei spaţiale , temporale şi în legătură cu elementele din mediul înconjurător . – Dimensiunea economică – dezvoltarea durabilă are coordinate noi în condiţiile generalizării economiei de piaţă care îmbină elemente legate de eficienţa , accesarea resurselor şi atenţia pentru mediul ambiant . -Dimensiunea interdisciplinarităţii – are în spaţiul geografiei ,o semnificaţie deosebită , deoarece prin structura sa interioară ,ca ştiinţă a naturii cât şi a societăţii , poate sintetiza aspecte ale cunoaşterii şi practicii umane din cele două mari domenii;acestora li se adaugă elemente de transdisciplinaritate prin metodele asumate , în deosebi , metoda cartografică şi de multidisciplinaritate aceeaşi problemă este analizată de diferiţi specialişti prin prisma propriilor discipline . – Dimensiunea naţională – poate fi realizată printr-un sistem educaţional nou care să aibă un nucleu , conform şi tradiţional .     Pentru o percepere corectă a acestui raport dintre geografie ca ştiinţă şi geografie ca obiect de învăţământ trebuie să respecte o serie de repere educaţionale : Proiectarea curriculm-ului vertical (urmând parcursul şcolar) cât şi a procesului de instruire cu toate elementele sale (obiective , conţinuturi , activităţi de învăţare ) ; Elementele procesului de instruire să fie adecvate capacităţilor şi vârstei elevilor (dezvoltarea psihologică).   Instruirea (şi conţinutul) în prima parte a şcolarităţii trebuie să aibă o structură adecvată în principal vârstei (sau preponderent psihologică) şi în partea a doua ,prepondere logică (adică adecvat în principal structurilor ştiinţei ). Accesibilitatea instruririi şi a curriculum-ului trebuie făcută până la un nivel care să nu pericliteze dezvoltarea intelectuală a elevilor (şi îndeosebi a celor capabili de performanţe mai înalte). Obiectivele educaţionale stipulate în ,,Caretea Internaţională a Educaţiei prin Geografie” pot fi urmărite în procesul de instruire prin geografia şcolară . Utilizarea tradiţiilor şcolii româneşti şi ale poziţiei geografiei în educaţie elaborată şi aplicată( inclusiv prin manuale de Simion Mehedinţi ), care printre altele a creat o imagine cuprinzătoare a geografiei ca ştiinţă unitară ,integrată despre natură şi societate . Aplicarea sistemului de evaluare prin instrumente diversificate şi corespunzătoare obiectivelor şi conţinuturilor .     2. Didactica geografiei ca ştiinţă       Didactica geografiei ca teorie specială- învăţare,instructiv.  –Are ca obiect de studiu – predarea şi asimilarea ; care se află într-o strânsă interdependenţă , realizarea obiectivelor predării depinzând de substratul psihologic al învăţării . – Este disciplina ştiinţifică al cărei obiectiv este optimizarea procesului de predare-învăţare. –Între didactică şi metodică există o strânsă legătură . * Dacă didactica şcolară studiază procesul de învăţământ în ce are essenţial şi general independent de obiectul de studiu , atunci din acestea s-au desprins metodicile ca teorii speciale ale procesului de învăţămâmt pentru fiecare obiect de studiu . * Nucleul disciplinar al didacticii este ,,metodica” adică ,,drumul , calea de urmat”. * Didactica generală include metodici ale ,,didacticii speciale ”rezultate din aplicarea teoriei generale asupra procesului de învăţământ la predarea-învăţarea fiecărei discipline şcolare .    În acest sens didactica geografiei este o subramură a didacticii generale (ca parte a pedagogiei ), care urmăreşte principiile , metodele şi procedeele de predare , forme de organizare ale procesului de învăţământ adaptându-le obiectivelor legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ . În acelaşi timp , didactica geografiei are o strânsă legătură cu psihologia pediatrică de la care ia informaţii despre legile psihologice în funcţie de care asigură însuşirea , asimilarea cunoştinţelor de către elevii pe diferite niveluri de vârstă . Didactica geografiei are ca obiect de studiu în cadrul procesului educaţional , principiile ,metodele , procedeele , mijloacele de învăţământ şi formele de organizare necesare pentru realizarea obiectivelor (sau competenţelor) izvorâte din conţinutul geografiei şcolară ,în raport cu particularităţile de vârstă şi psihologice ale elevilor .   Obiectivele  didacticii geografiei În concordanţă cu direcţiile educaţionale din Noul Curriculum Naţional şi potrivit conţinutului Cartei Internaţionale Educaţionale prin Geografie , obiectivele sunt : Perzentarea documentelor şcolare (plan cadru de învăţământ , programe şcolare , ghiduri , norme metodologice şi materiale suport , manuale şcolare alternative , care consemnează datele esenţiale privind procesul de educaţie şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Utilizarea mijloacelor de învăţământ permanent şi specifice geografiei inclusiv , cele audio-vizuale , la care se adaugă cele în scopul accesibilităţii informaţiilor din conţinuturi , exemplificări privind modul de utilizare, de confecţionare , colecţionare şi procurare etc.   Abordarea de modalităţi privind selectarea şi sistematizarea informaţiilor pertinente şi utile în volumul de cunoştinţe geografice şi fixarea lui în noţiuni , concepte , principii , legi etc. , rezultând din selectarea şi organizarea obiectivelor din conţinuturi . Dirijarea demersului metodic , centrat pe activitatea elevului în scopul înţelegerii elementelor şi fenomenelor geografice a sistemelor spaţiale , a structurilor , succesiunilor în timp , interacţiunilor şi cauzalităţii desfăşurate între componentele mediului geografic . Evaluarea rezultatelor învăţării la geografie . Proiectarea activităţii de predare-învăţare a geografiei (exemplificări). Prezentarea unor moduri şi forme de organizare a procesului , de învăţământ geografic .     Sinteza obiectivelor privind organizarea învăţării geografiei Ce trebuie să ştie şi să facă elevii ? Definirea obiectivelor Ce trebuie predat ? Determinarea conţinuturilor   Cum trebuie predat ? Alegera metodelor şi tehnicilor (elaborarea strategiei) Ce ştiu elevii înainte şi după instruire ? Evaluarea achiziţiilor şi capacităţilor                III. Ştiinţa mediului şi educaţia pentru mediu Importanţa educaţiei ecologice şi protecţie  a mediului   Educaţia ecologică în învăţământul preuniversitar Conceptul de mediu Conceptele mediului Protecţia mediului     Educaţia ecologică (educaţia relativă la mediu ) se referă la gradul de coştientizare şi responsabilizare a factorului uman faţă de mediu şi problemele acestuia . Vizează în general asimilarea de cunoştinţe , formarea de atitudini şi comportamente dezirabile , clarificarea valorilor .   Rolul educaţiei , ce este acela de modelare a viitorului ceţăţean capabil să-şi formeze un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare , de conştientizare a acestuia asupra impacrului acţiunilor sale pentru generalităţile de mâine . Este o educaţie prin şi despre valori , care poate dobândi forme concrete de realizare , la diferite niveluri de şcolaritate , oferind conţinuturi informaţionale într-un mod transdisciplinar , în context formal sau nonformal. Politica educaţională actuală acordă o atenţie  deosebită  educaţiei ecologice , de aceea este necesară conştientizarea de către elevi a faptului că omul , ca specie biologică , este dependent de natură şi nu poate trăi în afara ei .   Educatia ecologica in invatamantul preuniversitar    Obiectivele  generale  din  cadrul programei in invatamantul prescolar : Educatia constienta fata de mediul inconjurator  si cunoasterea concreta a locului pe care omul il ocupa in lumea vie . Educatia copilului  in spiritul responsabilitatii  fata de natura si viata , pentru pastrarea echilibrului natural .   Obiectivele particulare in invatamantul prescolar :   Sa inteleaga ce inseamna sanatatea . Sa constientizeze ca o sursa importanta de viata si energie pentru tot ce este viu reprezinta aerul  care trebuie pastrat nepoluat . Sa stie ca planeta pe care locuiesc impreuna cu miliarde de oameni este un system viu . Sa stie ca deseurile sunt nocive pentru viata omului , animalelor si plantelor . Sa-si formeze si sa-si consolideze deprinderile de a se apara de zgomot , care le poate afecta sanatatea . Sa stie ca apa este un factor esential  al vietii .   In invatamantul scolar primar , pentru clasele I-VI prin ariile curiculare om si societate , consiliere si orientare .   In clasele III-IV prin aria curciulara stiintele naturii . Sensibilizarea si constientizarea elevilor cu privire la frumusetile naturii .   In invatamantul gimnazial si liceal , educatia ecologica se realizeaza interdisciplinar  si de sine statator in cadrul disciplinelor biologie , geografie , educatie civica .

Marea Neagra formeaza un ecosistem complex in ceea ce priveste caracteristicile fizico-chimice si biologice. Mediul propice vietii se desfasoara pana la adancimea de 150-200 m si este influentat de conditiile mediului ambiant si de dinamica apei. La adancimi mai mari gasim prezenta hidrogenului sulfurat (H2S) care face ca 85-90% din intreaga masa a apei sa fie lipsita de viata. Aici fac exceptie bacteriile anaerobe. Ecosistemul marin este alcatuit din biotop, care inseamna apa, natura substratului, factorii geografici si climatici, salinitate si elemente minerale) si biocenoza, adica totalitatea organismelor vii din biotop ce apartin unor specii diverse, care sunt inderdependente din punct de vedere functional. Acestea formeaza un anasamblu integrat si in permanenta interactiune. Biotopul Marii Negre – bentalul este format din stanci, nisipuri, maluri, depuneri organice si minerale – Marea Neagra se caracterizeaza prin salinitatea redusa , deoarece, fluviile care se revarsa in bazinulei, isi aduc un aport considerabil. – variatiile de temperatura intre anotimpul cald si recew, au loc numai la adancimea de 75-100 m; sub aceasta adancime avem o temperatura constanta de 7 grade Celsius ; – oxigenarea apei variaza in functie de anotimp si adancime – concentratia oxigenului scade o data cu adancimea structura biotopului determina configuratia ecosistemului, care poate fi impartit in 6 etaje : 1. supralitoral = este format din zonele de tarm 2. mediolitoral = cuprinde zona de spargere a valurilor si se imparte dupa natura stratului in zone pietroase sau nisipoase sau maloase 3. infralitoral = se afla la adancimi de 0,5 -12-18 m, fiind zona cea mai favorabila vietii, in care se afla majoritatea speciilor de alge 4. circalitoral = se afla de la 12-18 m pana la 100 m, aici fundul marii este malos sau nisipos 5. periazoic = aflat intre 100. si 150 m, face trecerea intre stratul de apa oxigenat, care permite viata animalelor si plantelor acvatice si stratul specific bazinului pontic, cel al sulfobacteriilor, contaminat cu hidrogen sulfurat; tot aici gasim tenatocenoze (animale moarte recent) sau subfosile 6. azoic = incepe de la 150-200 m si coboara pana la adancimea maxima a Marii Negre (2212m) – formeaza un bitop unic unde singurele specii existente sunt bacteriile sulforeducatoare (Microspira, Desulfovibrio)   Ecosistemul in Lunca Dunarii Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea,România și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.   Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1992, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Aceasta se suprapune atât siturilor de importanță comunitară Delta Dunării (sit SCI) și Delta Dunării (zona maritimă); cât și și ariilor de protecție specială avifaunistică Beștepe – Mahmudia și Delta Dunării și Complexul Razim – Sinoie. Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991) este protejat prinConvenția Ramsar (The Ramsar Convention on Wetlands) cazonă umedă de importanță internațională. Parcul național include rezervațiile naturale: Capul Doloșman, Cetatea Histria,Complexul Vătafu – Lunghuleț,Complexul Sacalin Zătoane,Grindul și Lacul Răducu, Grindul Chituc, Grindul Lupilor, Insula Popina, Lacul Potcoava,Pădurea Caraorman, Pădurea Letea, Roșca – Buhaiova, Corbu-Nuntași – Histria, Lacul Belciug,Lacul Potcoava, Lacul Rotundu,Arinișul Erenciuc, Complexul Periteașca – Leahova, Complexul Vătafu – Lunghuleț, Lacul Nebunu, Pădurea Babadag – Codru, Dealul Ghiunghiurmez și Sărăturile Murighiol.   Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. La nord,brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cucomplexul lagunar Razim–Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m². Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă: Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turcește Çatal Çedırlezuneori transcris în română „Ceatal Sf. Gheorghe”) se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.   Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său, de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării.   Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.   Delta Dunării (cu excepția deltei  secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche și Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava și Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false   Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și -2 si -4 m în zona depresiunile lacustre.   Clima Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații din România Delta Dunării este încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică a Dobrogei și prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. Habitate În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea; Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetație bentonică de specii de Chara; Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Comunități cu salicornia și alte specii anuale care colonizează terenurile umede și nisipoase; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis șiCallitricho-Batrachion;  Dune cu Hippophae rhamnoides; Depresiuni umede intradunale; Dune mobile embrionare (în formare); Dune fixate cu vegetație herbacee perenă (dune gri); Galerii ripariene și tufrișuri (Nerio-Tamaricetea șiSecurinegion tinctoriae); Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamionsau Hydrocharition; Lacuri distrofice și iazuri, Lagune costiere; Lagune costiere;  Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); Pajiști mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion; Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis); Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Pajiști sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi); Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention; Stepe ponto-sarmatice; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului;  Vegetație forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos și Zvoaie cuSalix alba și Populus alba   Flora Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie,frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen).   Fauna Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japes.  Fauna deltei este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte; dintre care unele protejate prin aceeași Directivă a Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN.   Lunca joasa a Prutului Bazinul hidrografic Prut în zona sa inferioară, pe teritoriul județului Galați, se încadrează în marea unitate geomorfologică a Podișului Moldovei, subunitatea Platforma Bârladului cu sectorul său Platforma Covurlui, care este subdivizată la rândul ei în colinele Covurluiului și Câmpia Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separat trei unitități geomorfologice: platouri, văi și Lunca Prutului.   Clase de habitate: râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, stepe, culturi (teren arabil), pășuni, păduri de foioase.   Lunca Siretului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-aIUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al municipiului Focșani. Aria naturală cu o suprafață de 388,40 hectare este situată în extremitatea central-estică a județului Vrancea, în partea dreaptă a râului Siret și este străbătută (partea sudică a rezervației) atât de apele Putnei, cât și de drumul național (DN23) care face leagătura dintre municipiul Focșani și Brăila Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prinLegea Nr.5 din 6 martie 2000(privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate)și reprezintă o zonă alcătuită din suprafețe împădurite (Pădure Neagră, Pădurea Dumbrăvița), meandre (formate de râul Putna), brațe părăsite ale răului Siret, lunci aluvionare, grinduri, pajiști și pășuni; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună. Rezervația naturală Lunca Siretului dispune de mai multe tipuri de habitate alcătuie din: pajiști naturale, lunci aluvionare, păduri, plaje de nisip, pășuni, stepe și arii naturale cu mlaștini și turbării   Mediul de viaţă se caracterizează prin diferiţi factori naturali. Cei lipsiţi de viaţă se numesc factori abiotici, iar vieţuitoarele sau produşiii acestora se numesc factori biotici. Comunitatea de populaţii (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în relaţii interspecifice se numeşte biocenoză. Unitatea structurală şi funcţională care se stabileşte între un biotop şi o biocenoză constituie un ecosistem. Ecosistemul unei păduri de stejar Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700-800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu şistejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cucer sau gârniţă (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlneştegorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase. Fauna şi vegetaţia pădurilor de stejar Fauna: rădaşcă, arici, salamandră, cuc, căprioară etc. Vegetaţia: ghiocel, porumbar etc. Caracteristici ale biotopului: -soluri: brune şi brun-roşcate de pădure; -temperatura medie anuală în jur de 10 °C; -lumina care ajunge până la suprafaţa solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există numeroase plante erbacee şi arbuşti.   Componente ale biocenozei: -arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arţar, cireş sălbatic; -arbuşti: maceş, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar; -plante erbacee: golomăţ, păiuş etc. -animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc. -animale vertebrate: broască brună, brotăcel, şopârlă, şarpe, cuc, lup, vulpe, etc Ecosistemul unei păduri de fag Pădurile de fag, (numite şi făgete), sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă şi la altitudini mai mici, pe versanţi umbriţi (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanţii însoriţi.   Pădure de molid Faună: viezure, veveriţă, râs, mistreţ, cerb, huhurez, etc. Vegetaţie: alun, ciuperci etc. Caracteristici ale biotopului: -soluri: brun-acide, brune de pădure şi soluri podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -precipitaţii abundente 600-700 mm anual; -lumină slabă Componente ale biocenozei: -arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad; -arbuşti: alun, muru, corn; -plante erbacee: ferigă, muşchi, licheni, mierea-ursului, păius; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuş de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocanitoare, gaiţă, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriţă, mistreş, pisică salbatică. Ecosistemul unei păduri   Pădurile de molid, (numite şi molidişuri), ocupă regiunile înalte ale munţilor noştri, de la limita superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200-1800 m. În nordul Carpaţilor, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m. Fauna şi vegetaţia pădurilor de molid Fauna: omida molidului, ciocănitoare, piţigoi de brădet, forfecuţă,şoarece vărgat, jder, cocoş de munte, etc. Caracteristici ale biotopului: -soluri: podzolice brune; -temperatura medie anuală de 3-5 °C; -precipitaţii de 800-1300 mm anual; -lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase; -vânturi, uneori, puternice. Componente ale biocenozei: -arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc. -arbuşti: afin, merişor, zmeur, coacăz de munte; -plante erbacee: ciuperci, muşchi, licheni (mătreaţa bradului), ferigă; -animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe ,etc); -animale vertebrate: şopârlă de munte, năpârcă, piţigoi de brădet, cocoş de munte, ciocănitoare, veveriţă, jder, mierlă, etc. sursa:wikipedia