Porumbelul şi furnica
Pe cât îti sta-n p...
Recent Posts
Se pregăteşte Leul de război
Un Leu, voi...
Sfatul şobolanilor
Doar pripasit de câti...
Soarele şi broaştele
S-a însurat cu mare alai ...
Stejarul şi trestia
Stejarul, într-o vreme, îi...
Taurii şi broaştele
Doi Tauri - e cam mu...
Unchiaşul şi Măgarul
Venea calare Mosul ...
Greierele şi furnica
Petrecuse cu chita...
Urechile iepurelui
Ranit cu coarnele de-o...
Victoria învăţăturii
Dupa cum o sa vedeti...
Posts
Se pregăteşte Leul de război
Un Leu, voind sa faca razboi în toiul verii,
Îsi întruni divanul, trimise ofiterii, Cerând sa vie grabnic de peste tot jivinele.
Si toate-i declarara, chiar blajinele,
Ca vor lupta, viteze. Iar cele necesare
Le-or duce Elefantii pe toate în spinare Si vor trasni, în lupta, cu trompa din înalturi; Iar Ursii, veteranii, sunt strasnici la asalturi.
Si Vulpile, stratege, n-or sovai nici pic,
Ci vor lupta si ele, cu spor, prin siretlic Si ceata de Maimute, prin pozne si prin salturi, Va prinde foarte bine distrând pe inamic...
Doar Iepurii, Magarii, eu cer sa fie scosi,
Ca ultimii-s prea trântori si primii prea fricosi...
Îsi dete cu parerea un sfetnic, nu stiu care.
Ba nu! graieste Leul. Stiu eu de ce-s în stare: Din Iepuri fac stafete Si din magari trompete!
Nu-i nimeni de prisos, când stii sa-l pui La treaba, dupa firea si darurile lui.
Vulpea şi Veveriţa
Ori peste cine vezi c-a dat napasta,
De nimeni sa nu râzi pe lumea asta.
Chiar daca n-ai pacate sau cusururi,
Au crezi ca fericirea ta-i de-a pururi?
Esop ne da si el la fel povata,
Dar astazi iau o pilda chiar din viata.
Facea cumatra Vulpe, odata, mare haz
De-o Veverita mica, ajunsa la necaz,
Ce se juca-ntr-un paltin, cu toata voiosia,
Când din senin o prinse, în ramuri, vijelia.
- Cu coada ta stufoasa în van ti-acoperi mutra (Striga la ea de jos, din ierburi, cutra),
Ca vântul te snopeste cu cât te sui mai sus!
Nu-ti mai aduci aminte, surato, ce ti-am spus?
Umblai dupa înalturi cu trasnetul vecine.
Vezi ce patisi, neghioabo?
Mai bine e de mine: Dau fuga, la nevoie,-n vizuina.
Dar mai astept putin acum, vecina,
Ca sa te vad zdrobita la tulpina!
Si, dând târcoale-ncoace si-ncolo dupa pui,
Mai gâtui destui.
Avea îndata vântul mânia sa si-o curme
Si iar trona în slavi seninul soare.
Un Vânator din preajma, pornind la vânatoare,
Zari lânga bârlogul Cumetrei niste urme. "Aci erai? (îsi zise-n gândul lui).
Stai ca te satur eu de pui: Am sa-ti atârn, Cumatra, blana-n cui!"
Si puse-ndata câinii bârlogul sa i-l scurme.
Vazând-o pe Cumatra-nhatata de grumaz,
Si Veverita noastra putea sa faca haz,
Dar se-nvatase minte din propriul ei necaz
Victoria învăţăturii
Dupa cum o sa vedeti,
Zice-se ca ar fi fost,
Mai demult,
Doi târgoveti: Un bogat-semet si prost
- Si-un sarac,- baiat istet.
Stând de vorba pe o dreava,
Se trezira la gâlceava.
Cel bogat, om certaret
Pretindea ca-i mai de pret
Si se cade ca oricine
Cu respect sa i se-închine (Banii au si ei un rost: Merite dau celui prost!) - Prietene, asculta-ma pe mine,
Eu socotesc ca nu ti se cuvine
Sa fii cinstit ca om de rangul meu.
Poti tu sa dai ospete cum dau eu?
Te vad citind.
La ce-ti serveste în viata,
Când ai palatul în pod - o chichineata-
Si vara porti, ca iarna, aceeasi haina sumbra,
Iar ca lacheu statornic ai propria ta umbra?
Republicii nu-i trebuiesc golanii,
Ci cei ce stiu sa-si cheltuiasca banii.
Cu mesele si luxul, eu risipesc comori.
Pe urma mea traiesc, cum stii prea bine,
Atâtia meseriasi si negustori
Si câte un pârlit de scrip, ca tine...
I-ar fi raspuns saracul asa cum se cuvine,
Dar a tacut, având prea mult de spus.
Si iata ca razboiul l-a razbunat mai bine,
Caci fara mila, Marte, orasul le-a distrus.
În alt oras saracul, om cult si renumit,
Fu gazduit, cinstit si rasplatit,
În timp ce bogatasul, acum sarac si prost,
Ramase fara adapost...
Patania a limpezit gâlceava: Vârtejul soartei spulbera doar pleava
Lasând pe loc grauntele de aur.
Învatatura-i pururi un tezaur.
Taurii şi broaştele
Doi Tauri - e cam mult de-atunci -
Se razboiau de mama focului De dragul unei mândre Junci Si pentru stapânirea locului.
Cum tot privind la harta lor O Broasca suspina de zor, O-ntreaba alta, oarecare:
Dar ce-ai, surata? Ce te doare?
Ma mai întrebi, în loc sa tremuri?
Ne-asteapta, soro, grele vremuri.
Învinsul, izgonit din lunci,
În mlastina s-o surghiuni
Si noi, strivite, vom pieri Din pricina acestei Junci!
Într-adevar, cel biruit
În mlastina s-a pripasit Si sub copitele lui tari Cu nepasare le-a strivit. Cei mici, de când se stie, tot au de suferit, Din pricina gâlcevii celor mari.
Porumbelul şi furnica
Pe cât îti sta-n putinta, fii bun cu orisicine:
Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine, Cum am s-arat prin doua exemple, de îndata, - Atâta e în pilde povata de bogata.
De mult mai mici fiinte e vorba de-astadata. Din limpezimea unui râu, sorbea un porumbel, odata, Când o furnica a cazut în mijlocul acelei ape.
Vazându-se, ca-ntr-un ocean, sarmana gâzaamenintata, Se straduia, din rasputeri, dar în zadar, spre mal sa scape. Zarind-o, porumbelul de mila-a fost cuprins Si-un fir de iarba - punte - pe apa i-a întins. În felu-acesta ajutata, Ajunse iar pe mal, salvata.
Acolo, sus, un oarecare
Descult - fiind caldura mare -
Având un arc la el,
Se pregatea sa traga în bietul porumbel, Pe care-l si vedea În oala cum fierbea.
Dar chiar atunci furnica îl pisca de picior
Si omul se apleaca, iar pasarea, de zor,
O si porneste-n zbor, Zburând cu ea-mpreuna Si supa buna.