Porumbelul şi furnica
Pe cât îti sta-n p...
Recent Posts
Se pregăteşte Leul de război
Un Leu, voi...
Sfatul şobolanilor
Doar pripasit de câti...
Soarele şi broaştele
S-a însurat cu mare alai ...
Stejarul şi trestia
Stejarul, într-o vreme, îi...
Taurii şi broaştele
Doi Tauri - e cam mu...
Unchiaşul şi Măgarul
Venea calare Mosul ...
Greierele şi furnica
Petrecuse cu chita...
Urechile iepurelui
Ranit cu coarnele de-o...
Victoria învăţăturii
Dupa cum o sa vedeti...
Posts
Vulpea şi barza
Jupân vulpoi s-a fudulit odata,
Poftind la masa pe cumatra barza.
N-a fost o cina prea îmbelsugata,
Ca dumnealui facea economie;
O zeama lunga, cu putina varza,
Iar ca s-o pacaleasca, i-a pus-o-n farfurie.
Zadarnic biata barza îsi încerca norocul,
Ca n-ajungea sa soarba un singur strop, cu ciocul;
Pe când vulpoiul, ciorba, a supt-o la iuteala.
Voind sa rasplateasca aceasta pacaleala,
La rându-i doamna barza, asa, cam dup-o luna,
Si-a invitat vecinul la o gustare buna.
Pe scumpa lui amica, nu poate s-o refuze!
A spus, galant, vulpoiul, lingându-se pe buze.
Apoi, cu pasul leganat,
Spre casa berzei s-a-ndreptat,
Laudându-i marea bunatate
Si-aromitoarele bucate.
Venea mireasma dulce de carne la frigare,
Taiata-n bucatele marunte, o minune! (Vulpoii nu duc lipsa de pofta de mâncare.)
Dar barza, dinadins,
Tocana-ntr-o garafa cu gâtul lung i-o pune.
Bucatele de carne ea le scotea în cioc,
Vulpoiul însa, tufa! nu izbutea deloc.
Nici o firimitura cu botul lui n-a prins.
Si s-a întors acasa flamând, batu-l-ar vina,
Pleostit si nemâncat,
Cu coada-ntre picioare si foarte rusinat,
Ca un vulpoi pe care l-a pacalit gaina.
Înselatorii prea usor
Sunt înselati, la rândul lor.
Unchiaşul şi Măgarul
Venea calare Mosul pe un Magar iabras, Dar se opri, lasându-l sa pasca pe imas.
Cum se vede sloboda,
Vita, - voda-n loboda - Sare, zburda fara frica,
Tavaleste, calca, strica, Prapadind grozav imasul. Între timp, poftim ca pica Din senin si pagubasul!
- Sa fugim! grai Unchiasul. - Daca esti cu frica-n sân,
Fugi doar tu! Eu mai ramân.
Mi-i totuna cin'ma are:
Mi-i dusman orice stapân.
Ori esti tu, ori nu stiu care, N-o sa-mi puneti trei samare!
Sfatul şobolanilor
Doar pripasit de câtiva ani,
Motanul casei, Roadeslana,
Un tartor crâncen, o satana, -
Bagase spaima-n sobolani
Si din atâtia câti mai sunt Zac multi lihniti pe subt pamânt.
Dar într-o buna zi, când blestematul
Si-a început pe-acoperis sabatul
În tambalau de nunta c-o pisica, - În mare taina, grijulii, cu frica,
S-au întrunit si ei sa-si tina sfatul.
Vorbi întâi, ca staroste, Gherlanul:
- "Asa si-asa... deoarece... si întrucât... Eu cred ca-mpielitatul nu ne-ar zvânta atât De i-am lega un zurgalau de gât.
Am auzi când vine la pânda capcaunul
Si n-ar mai prinde unul..." Mai leac ca zurgalaul, se-ntelege, Nici nu era. Dar cine sa i-l lege?
"Eu nu!" "Nici eu!" "Doar n-oi fi prost!"...
Vorbira multi cu foc în glas,
Dar fara rost,
Caci a ramas Tot cum a fost...
Am mai vazut eu sfaturi de stareti, de canonici, Tinute fara noima de vorbareti habotnici. Ca sfetnici, Multi sunt vrednici.
Dar câti,
Dintre atâti, Pot sa-si preschimbe-n fapta Povata înteleapta?
Vulpea şi Veveriţa
Ori peste cine vezi c-a dat napasta,
De nimeni sa nu râzi pe lumea asta.
Chiar daca n-ai pacate sau cusururi,
Au crezi ca fericirea ta-i de-a pururi?
Esop ne da si el la fel povata,
Dar astazi iau o pilda chiar din viata.
Facea cumatra Vulpe, odata, mare haz
De-o Veverita mica, ajunsa la necaz,
Ce se juca-ntr-un paltin, cu toata voiosia,
Când din senin o prinse, în ramuri, vijelia.
- Cu coada ta stufoasa în van ti-acoperi mutra (Striga la ea de jos, din ierburi, cutra),
Ca vântul te snopeste cu cât te sui mai sus!
Nu-ti mai aduci aminte, surato, ce ti-am spus?
Umblai dupa înalturi cu trasnetul vecine.
Vezi ce patisi, neghioabo?
Mai bine e de mine: Dau fuga, la nevoie,-n vizuina.
Dar mai astept putin acum, vecina,
Ca sa te vad zdrobita la tulpina!
Si, dând târcoale-ncoace si-ncolo dupa pui,
Mai gâtui destui.
Avea îndata vântul mânia sa si-o curme
Si iar trona în slavi seninul soare.
Un Vânator din preajma, pornind la vânatoare,
Zari lânga bârlogul Cumetrei niste urme. "Aci erai? (îsi zise-n gândul lui).
Stai ca te satur eu de pui: Am sa-ti atârn, Cumatra, blana-n cui!"
Si puse-ndata câinii bârlogul sa i-l scurme.
Vazând-o pe Cumatra-nhatata de grumaz,
Si Veverita noastra putea sa faca haz,
Dar se-nvatase minte din propriul ei necaz
Victoria învăţăturii
Dupa cum o sa vedeti,
Zice-se ca ar fi fost,
Mai demult,
Doi târgoveti: Un bogat-semet si prost
- Si-un sarac,- baiat istet.
Stând de vorba pe o dreava,
Se trezira la gâlceava.
Cel bogat, om certaret
Pretindea ca-i mai de pret
Si se cade ca oricine
Cu respect sa i se-închine (Banii au si ei un rost: Merite dau celui prost!) - Prietene, asculta-ma pe mine,
Eu socotesc ca nu ti se cuvine
Sa fii cinstit ca om de rangul meu.
Poti tu sa dai ospete cum dau eu?
Te vad citind.
La ce-ti serveste în viata,
Când ai palatul în pod - o chichineata-
Si vara porti, ca iarna, aceeasi haina sumbra,
Iar ca lacheu statornic ai propria ta umbra?
Republicii nu-i trebuiesc golanii,
Ci cei ce stiu sa-si cheltuiasca banii.
Cu mesele si luxul, eu risipesc comori.
Pe urma mea traiesc, cum stii prea bine,
Atâtia meseriasi si negustori
Si câte un pârlit de scrip, ca tine...
I-ar fi raspuns saracul asa cum se cuvine,
Dar a tacut, având prea mult de spus.
Si iata ca razboiul l-a razbunat mai bine,
Caci fara mila, Marte, orasul le-a distrus.
În alt oras saracul, om cult si renumit,
Fu gazduit, cinstit si rasplatit,
În timp ce bogatasul, acum sarac si prost,
Ramase fara adapost...
Patania a limpezit gâlceava: Vârtejul soartei spulbera doar pleava
Lasând pe loc grauntele de aur.
Învatatura-i pururi un tezaur.