Greierele şi furnica
Petrecuse cu chitara
Toata vara.
Însa iata ca-ntr-o zi
Când vifornita porni,
Greierele se trezi
Fara musca, fara râma,
Fara umbra de farâma.
Ce sa faca?
Hai sa ceara
La Furnica, pân' la vara,
Niscai boabe de secara.
"Pe cuvânt de lighioana,
Voi plati cinstit cucoana,
Cu dobânzi, cu tot ce vrei!"
Dar Furnica, harnica,
Are un ponos al ei:
Nu-i din fire darnica
Si-i raspunde cam rastit:
Asta-vara ce-ai patit?
- Daca nu e cu banat.
Zi si noapte am cântat
Pentru mine, pentru toti...
"Joaca astazi daca poti!"
Vulpea bearcă
Cum umbla mereu haihui,
Dupa iepuri, dupa pui,
- Într-un loc cu pocinog,
Coada i-a ramas zalog.
Si, vazându-se schiloada,
Ce-i trecu prin cap sa-ncerce?
Celor tefere, cu coada,
Le-a propus sa fie... berce!
- Moda vulpilor cu coada E, suratelor, neroada: Prin noroaie, Prin omat,
Le purtam ca maturoaie.
Hai sa punem sa le taie!
- S-o vedem pe dindarat! Spuse una mai vioaie.
Si vazând-o ca-i schiloada,
Ce potop, ce harmalaie!
Vulpea şi strugurii
Pribeaga si lihnita
De foame, da de-o vie
Cu niste struguri rumeni, frumosi,
De razachie.
Ciorchinii-s plini si vulpea,
De sine înteles,
Ar fi mâncat cu pofta
Si nici n-ar fi ales...
Dar la-ndemâna labei
O-mpiedica s-ajunga
Pâna la ei zabreaua ulucilor, prea lunga,
Si ghimpii-n care gardul e prins si împletit;
Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot sucit,
S-a ridicat: se-nteapa
Si-i lasa gura apa...
- Ce struguri verzi si acri, ofteaza,
Nu-s de teapa!
Si-s prea cruzi...
Mie, ce-mi place-i gustul de stafida,
Nu-mi strepezesc eu dintii cu aceasta agurida...
Porumbelul şi furnica
Pe cât îti sta-n putinta, fii bun cu orisicine:
Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine, Cum am s-arat prin doua exemple, de îndata, - Atâta e în pilde povata de bogata.
De mult mai mici fiinte e vorba de-astadata. Din limpezimea unui râu, sorbea un porumbel, odata, Când o furnica a cazut în mijlocul acelei ape.
Vazându-se, ca-ntr-un ocean, sarmana gâzaamenintata, Se straduia, din rasputeri, dar în zadar, spre mal sa scape. Zarind-o, porumbelul de mila-a fost cuprins Si-un fir de iarba - punte - pe apa i-a întins. În felu-acesta ajutata, Ajunse iar pe mal, salvata.
Acolo, sus, un oarecare
Descult - fiind caldura mare -
Având un arc la el,
Se pregatea sa traga în bietul porumbel, Pe care-l si vedea În oala cum fierbea.
Dar chiar atunci furnica îl pisca de picior
Si omul se apleaca, iar pasarea, de zor,
O si porneste-n zbor, Zburând cu ea-mpreuna Si supa buna.
Se pregăteşte Leul de război
Un Leu, voind sa faca razboi în toiul verii,
Îsi întruni divanul, trimise ofiterii, Cerând sa vie grabnic de peste tot jivinele.
Si toate-i declarara, chiar blajinele,
Ca vor lupta, viteze. Iar cele necesare
Le-or duce Elefantii pe toate în spinare Si vor trasni, în lupta, cu trompa din înalturi; Iar Ursii, veteranii, sunt strasnici la asalturi.
Si Vulpile, stratege, n-or sovai nici pic,
Ci vor lupta si ele, cu spor, prin siretlic Si ceata de Maimute, prin pozne si prin salturi, Va prinde foarte bine distrând pe inamic...
Doar Iepurii, Magarii, eu cer sa fie scosi,
Ca ultimii-s prea trântori si primii prea fricosi...
Îsi dete cu parerea un sfetnic, nu stiu care.
Ba nu! graieste Leul. Stiu eu de ce-s în stare: Din Iepuri fac stafete Si din magari trompete!
Nu-i nimeni de prisos, când stii sa-l pui La treaba, dupa firea si darurile lui.
