Stiinta si tehnologie

Cel de-al doilea principiu al termodinamicii reprezintă, de fapt, decretul de condamnare la moarte a organismului. Dacă timpul este ireversibil,deoarece, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, toate sistemele evoluează spre creşterea entropiei, adică a dezordinii,înseamnă că cel de-al doilea principiu al termodinamicii reprezintă, de fapt, decretul de condamnare la moarte a organismului. Postulând creşterea dezordinii, cel de-al doilea principiu al termodinamicii a postulat, de fapt, îmbolnăvirea şi moartea organismului. El reprezintă în realitate un decret de condamnare la moarte semnat în alb, pentru că indiferent de ce boală va muri un om, omul moare în cele din urmă, datorită celui de-al doilea principiu al termodinamicii.   Indiferent dacă omul moare de infarct miocardic sau de cancer, el moare din cauza celui de-al doilea principiu al termodinamicii, care postulează creşterea dezordinii şi a dezorganizării. Aceasta înseamnă că atunci când se naşte un copil, el se naşte de fapt cu acest certificat de deces în alb, reprezentat de cel de-al doilea principiu al termodinamicii, pe care viaţa îl va completa ulterior cu anumite boli. Dar dacă cel de-al doilea principiu al termodinamicii se opune ordinii caracteristi ce sistemelor biologice şi copilul are încă de la naştere un certificat de deces semnat în alb, se pune întrebarea cum reuşeşte să se nască copilul şi cum izbuteşte el să se dezvolte şi să crească o anumită perioadă de timp, crescându-şi ordinea şi organizarea, în pofi da celui de-al doilea principiu al termo dinamicii. Mecanismele de luptă antientropică ale organismului. Organismul uman reuşeşte să senască, să crească, să se dezvolte şi să supravieţuiască, menţinându-şi o anumită ordine şi organizare, o foarte lungă perioadă de ti mp, în pofida celui de-al doilea principiu al termodinamicii, datorită faptului că organismul uman apelează, ca şi toate celelalte sisteme biologice, la nişte mijloace şi la nişte mecanisme de reglare care se opun celui de-al doilea principiu al termo dinamicii (Restian, 1981).   Mai întâi, organismul uman a devenit un sistem deschis. După cum am remarcat cel de-al doilea principiu al termodinamicii se referă la sistemele închise. De aceea, pentru a se putea sustrage celui de-al doilea principiu al termodinamicii, organismul uman a devenit un sistem deschis, care îşi ia din mediul extern substanţele şi energia de care are nevoie. Probabil că ar fi interesant de remarcat că toată această nenorocire, privind condamnarea organismului la moarte şi la îmbolnăvire, pe care o postulează cel de-al doilea principiu al termodinamicii, este determinată în cele din urmă de faptul că, în ti mp ce toate celelalte forme de energie se pot transforma integral unele în altele, căldura care ia naştere din celelalte forme de energie, în urma funcţionării organismului, nu se mai poate transforma integral în energia din care a provenit.   Astfel, organismul pierde treptat o anumită canti tate de energie internă şi nu mai dispune de energia necesarăpentru a menţine elementele lui într-o anumită ordine. De aceea dezordinea creşte, iar boala şi îmbătânirea nu reprezintă în cele din urmă decât creşterea dezordinii şi a entropiei. De aceea, pentru a compensa cel puţin parţial pierderea energiei interne, sistemele biologice au devenit nişte sisteme deschise care îşi iau din mediul extern sunstanţele şi energia de care au nevoie pentru a-şi păstra ordinea interioară.   Pe de-altă parte, sistemele biologice au apelat la informaţie. Organismul uman este nu numai un sistem termodinamic, sau chemodinamic, ci şi un sistem informaţional. Iar infor maţia nu este, după cum a arătat Norbert Wiener (1948), nici materie şi nici energie. Informaţia nu se supune legilor termodinamicii de creştere a entropiei. Ea reprezintă un alt aspect al realităţii şi are alte legi de conservare şi de trans formare (Resti an, 1980). Astf el, dacă substanţa reprezintă masa sau volumul, iar energia re prezintă forţa sau câmpul care intervin în desfăşurarea fenomenelor, informaţia reprezintă modul în care sunt organizate şi ordonate substanţele şi energia respective, sau mai bine zis noutatea pe care o reorganizare o poate aduce.   Informaţia reprezintă partea cea mai comunicantă a realităţii. Ea poate trece foarte uşor de pe un semnal pe altul. Mărimea informaţiei nu de pinde de mărimea semnalului. Cantităţi foarte mici de substanţă pot transmite cantităţi foarte mari de informaţie, aşa cum se întâmplă în cazul informaţiei geneti ce. Ea se poate transmite fără a fi pierdută. Dimpotrivă informaţia poate fi amplificată cu numărul de destinatari. În sfârşit, deşi pentru a putea funcţiona, mecanismele de reglare au nevoie de substanţă şi de energie, informaţia este cea care asigură eficacitatea acestor mecanisme.   Informaţia geneti că este cea care indică modul în care trebuie construit noul organism.  Informaţia este cea care trece de pe genom, adică de pe codul genetic, pe proteom, adică pe codul reprezentat de secvenţele de aminoacizi. Apoi tot informaţia geneti că este cea care trece de pe proteom pe metabolom, pe fenotip şi aşa mai de parte. Cu ajutorul informaţiei reuşesc de fapt sistemele biologice să îşi păstreze structura lor biologică în pofi da numeroşilor factori patogeni, care acţionează asupra lor conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Dar pentru a putea actualiza informaţia primită, în pofida celui de-al doilea principiu care postulează creşterea entropiei, sistemele biologice au trebuit să apeleze la anumite mecanisme de reglare antientropică.   Pentru a pune în aplicare informaţia primită, organismul trebuie mai întâi să-şi construiască în pofi da celui de-al doilea principiu al termodinamicii, structurile proprii caracterizate de un mare grad de ordine şi or ganizare, iar apoi să caute să corecteze, sau să prevină, tulburările pe care cel de-al doilea principiu al termodinamicii le-ar putea produce. Mecanismele de construcţie a structurilor proprii duc timpul înainte. Pornind de la informaţia genetică, toate sistemele biologice dispun de nişte macanisme geneti ce cu ajutorul cărora reuşesc să-şi construiască, în pofida celui de-al doilea principiu al termodinamicii, nişte structuri proprii caracterizate de un mare grad de ordine şi de organizare. Mecanismele genetice reuşesc să copieze informaţia de pe structura ADN, să o treacă pe structura ARN, care o transportă la nivelul ribozomilor, unde informaţia genetică este trecută pe structura proteinelor, cre vor da naştere la o mulţime de celule, de ţesuturi şi de organe şi, în cele din urmă, întregului organism. Este important de remarcat că aceste mecanisme genetice reuşesc să construiască nişte structuri foarte ordonate care nu existau anterior.   În cele din urmă ele dau naştere unui fenotip, care nu exista anterior. Ele construiesc viitorul, care nu exista anterior. Ele creează spaţiul şi timpul. Ele împing timpul înainte, spre deosebire de celelalate mecanisme de reglare care, corectând erorile, caută să aducă timpul înapoi. Sistemele biologice sunt nişte sisteme disipative. După cum arată I. Prigogine, laureat al premiului Nobel pentru termodinamica sisteme lor biologice, acestea reuşesc să-şi păstreze ordinea şi organizarea, eliminând în exterior entropia care ia naştere în interiorul lor.   După cum se ştie, în sistemele termodinamice pot să existe anumite fluctuaţii locale de entropie, în aşa fel încât în anumite regiuni entropia poate să scadă, iar în altele să crească, cu condiţia ca entropia generală a sistemului să înregistreze o creştere. Iar I. Prigogine arată că sistemele biologice formează cu mediul înconjurător un sistem mai mare. Astfel, ele îşi vor păstra ordinea dacă vor creşte dezordinea mediului înconjurător. Astfel, sistemele biologice sunt nişte sisteme disipative care elimină în mediul înconjurător dezordinea care apare în ele. În felul acesta, sistemele biologice reuşesc să-şi păstreze ordinea, crescând dezordinea mediului înconjurător. Sistemele biologice se hrănesc cu ordine. Pe de-altă parte, Ervin Schrodinger arată că, deşi nouă ni se pare că sistemele biologice se hrănesc cu anumite substanţe nutritive, ele se hrănesc de fapt cu ordine, cu opusul entropiei, după cum spune el cu negentropie. Şi dacă avem în vederea că informaţia este egală cu entropia cu semn schimbat, atunci ele se hrănesc de fapt cu informaţie.   De exemplu, dacă organismul uman ingerează glucoză, care are un anumit grad de ordine şi de organizare şi pe care o supune unui metabolism din care rezultă bioxid de carbon şi apă, care au un grad de ordine mai mic decât glucoza şi pe care le elimină în mediul extern, înseamnă că organismul a reţinut ordinea, adică informaţia cuprinsă în molecula de glucoză. De aceea, Ervin Schrodinger spunea că organismul se hrăneşte în ultimă instanţă cu negentropie. Pe lângă mijloacele de construire a ordinii, sistemele biologice aveau nevoie şi de nişte mijloace de păstrare a ordinii. Dacă pentru construirea unor structuri foarte ordonate, în pofida celui de-al doilea principiu al termodinamicii, sistemele biologice au apelat la informaţie, care nu se supune legilor termodinamicii, la deschiderea sistemului şi la importul de energie din exterior, la eliminarea entropiei care totuşi apare în afara organismului, pentru a putea păstra ordinea construită, sistemele biologice trebuiau să apeleze şi la nişte mecanisme cu ajutorul cărora să păstreze ordinea pe care au construit-o conform informaţiei genetice. Iar unele mecanisme de păstrare a ordinii caută să corecteze eventualele erori produse de diferiţii factori perturbanţi, iar altele caută să prevină cel puţin acele erori care nu ar mai putea fi corectate.   Mecanismele de corectare a erorilor, care aduc timpul înapoi. Cel mai simplu mecanism de refacere a ordinii pe care factorii perturbanţi, care acţionează conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, au tulburat-o, este reprezentat de mecanismul de feedback. Mecanismele de feedback sunt foarte răspândite în sistemele biologice. Organismul uman dispune de sute de mecanisme de feedback. Homeostazia organismului este păstrată prin intermediul a sute de mecanisme de feedback. Toţi parametrii biologici sunt menţinuţi în limite normale cu ajutorul unor mecanisme de feedback. În reglarea tensiunii arteriale, a glicemiei şi a volemiei, intervin o mulţime de mecanisme de feedback (Restian, 1981).   Mecanismele de feedback acţionează prin corectarea erorilor. Ele dispun de nişte traductori care sesizează erorile pe care factorii preturbanţi le-au produs asupra unor parametri, aşa cum ar fi traductorii din sinusul carotidian, din atriul drept şi din aortă, care sesizează variaţiile tensiunii arteriale şi trimit retroactiv centrului de comandă, situat în trunchiul cerebral, informaţii necesare pentru a lua deciziile corespunzătoare readucerii tensiunii arteriale la valorile iniţiale. De remarcat că, readucând valorile tensiunii arteriale sau a glicemiei la valorile anterioare, mecanismele de feedback realizează de fapt o oare care reversibilitate a timpului în sistemele biologice. Starea sistemelor biologice revine la momentul anterior. Astfel, mecanismele de feedback se opun într-o oarecare măsură ireversibilităţii timpului. În felul acesta sistemele biologice reuşesc să prelungească într-o oarecare măsură durata de viaţă a sistemelor biologice şi să amâne punerea în aplicare a decretului de condamnare la moarte semnat de cel de-al doilea principiu al termodinamicii.   Mecanismele de prevenire a erorilor, care caută să menţină timpul pe loc. Dar organismul trăieşte într-un mediu foarte variabil şi de multe ori chiar foarte ostil, mediu în care se pot produce şi evenimente sau modificări care nu ar mai putea fi corectate. De aceea, pe lângă mecanismele de corectare a erorilor, sistemele biologice mai evoluate au apelat şi la un mecanism de prevenire a erorilor. Încă din 1975, noi am arătat că, pentru a putea supravieţui într-un mediu foarte variabil, în care se pot produce şi evenimente care ar declanşa tulburări care nu ar mai putea fi corectate, pe lângă mecanimele de corectare a erorilor, sistemele biologice mai au nevoie şi de un mecanism de prevenire a erorilor, pe care noi l-am numit mecanism de feedbefore, pentru că el nu are nevoie numai de informaţii retroactive, ci şi de informaţii anticipative (Restian, 1975). Este evident că omul nu conduce automobilul cu ajutorul mecanismelor de feedback. Adică el nu aşteaptă să se lovească de un obstacol, să dea înapoi şi apoi să îşi continue drumul mai departe, ceea ce de multe ori nici nu ar mai fi posibil.   Este evident că atunci când conduce un automobil, el se foloseşte de mecanismul de feedbefore, încer când să prevină erorile care s-ar putea produce. Acest lucru este valabil şi în alte activităţi pe care le desfăşoară omul. Dar pentru a putea realiza o reglare anticipativă, mecanismul de feedbefore, de prevenire a erorilor, are nevoie nu numai de cunoaşterea mediului intern, adică a tulburărilor care s-au produs, ci şi de o cunoaştere a mediului extern privind tulburările pe care acesta le-ar putea produce. De aici a derivat toată complexitatea sistemului nervos. Dacă pentru funcţionarea mecanismelor de feedback ar fi fost suficient trunchiul cerebral, care să primească informaţii privind tulburările suferite de diferiţi parametri, pe baza cărora putea să ia deciziile corespunzătoare corectării lor, pentru a putea preveni erorile pe care mediul înconjurător le-ar putea produce, mecanismul de feedbefore trebuie să cunoască mediul înconjurător, să facă o apreciere a pericolelor pe care diferiţi factori de mediu le-ar putea reprezenta şi să aleagă decizia cea mai adecvată preveniri acestor tulburări.   Este interesant de remarcat că, pe lângă mecanismul de feedbefore extrem de complicat, în care este implicat sistemul nervos, organismul a apelat şi la mecanisme de reglare anti cipativă ceva mai simple, care au programul lor de funcţionare înscris în structura organismului. În acest sens, am putea da exemplu secreţia nervoasă de suc gastric la vederea alimentelor, adică înainte ca alimentele să ajungă în stomac. Sau exemplul incretinelor, care sunt secretate de intestine în momentul ingerării de glucide pentru a stimula secreţia de insulină chiar înainte ca glucidele să ajungă în sânge. Dar deşi mecanismele de corectare a erorilor, precum şi mecansimele de prevenire a erorilor sunt extrem de eficiente, ele nu reuşesc să se opună decât parţial celui de-al doilea principiu al termodinamicii, deoarece, în cele din urmă, entropia organismului reuşeşte să crească, iar organismul îmbătrâneşte, se îmbolnăveşte şi moare. Reversibilitatea timpului este numai parţială. Deşi mecanismele de feedback reuşesc să corecteze erorile, să aducă parametrii tulburaţi la valorile iniţiale, să păstreze stabilitatea organismului şi realizeze astf el o oarecare reversibilitate a timpului, mecanismele antientropice folosite de organism nu sunt perfecte.

Secretele din adancurile Marii Negre       Robert Duane Ballard fost ofiter al Statelor Unite ale Americii, profesor de oceanografie la Universitatea din Rhode Island, cunoscut pentru descoperirile sale arheologice subacvatice ale epavelor RMS Titanic din anul 1985, al cuirasatului Bismarck în 1989, al portavionului USS Yorktown in 1998, scufundat la Bătălia de la Midwa , deasemenea a descoperit nava John F. Kennedy 's PT-109 în 2002, agatat in 1943 de catre distrugatorul japonez Amagiri off Ghizo Island. Ballard sustine ca in Marea Neagra ar exista o civilizatie secreta si aduce ca argument faptul ca aceasta a fost initial un lac de apa dulce, inundata cu apa sarata din Marea Mediterană în timpul Holocenului.  Holocen - epoca geologica care a început la sfarsitul Pleistocenului (11.700 de ani I.HR.) care inseamna cresterea si impactul speciei umane la nivel mondial, istoria scrisă , dezvoltarea de civilizatii majore, si de tranzitie generala semnificativa fata de viata urbana din prezent.  În urmă cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea că Potopul descris de Biblie ar fi avut loc pe actualul teritoriu al Marii Negre. Aşa se face că o echipa condusa de el a poposit pe ţărmul Turciei, reuşind sa filmeze, la mai puţin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, e vorba de o stanca cioplita şi de doua unelte de piatra dotate cu cate o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. Submarinul a reusit să filmeze si niste barne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de prelucrare artificiala. La est de Sinop, echipa a descoperit o epavă deosebit de bine conservata, la o adancime de 320 m, in apele Marii Negre. Paradoxal ca intreaga coca navei si de marfa sunt intacte, ingropata in sedimente. Puntea este, de asemenea, intacta, inclusiv un catarg de aproximativ 11 m.    Institutul pentru expediții de explorare la Marea Neagră bazat pe teledetecție cu side-scan sonar in apa de mica adancime au putut identifica potentiale situri arheologice examinate de ROVs . Ipoteza ca apele anoxice Mării Negre va permite conservarea organica extraordinara este confirmată de descoperirea Sinop D, naufragiului fiind vechi de 1500 ani pastrandu-se extraordinar de bine. Explicatia lui Ballad pentru inundarea Marii Negre : " În perioada de sfârşit a erei glaciare, din cauza încălzirii atmosferei şi topirii gheţarilor, nivelul Mediteranei a crescut fără precedent. Apoi, în urmă cu cca 7000 de ani, din cauza presiunii apei şi probabil în urma vreunui cutremur fâşia de pământ care separa Mediterana de lac a fost pulverizată şi apele sărate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l în ceea ce este astăzi. Torentul a fost fantastic. Forţa apei a depășit de cca 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se că pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de cca 40 de zile. În sprijinul acestei teorii, cercetătorii arată că în anumite zone ale fundului Mării Negre există ape dulci, rămăşițe ale vechiului lac.   Din cauza lipsei curenţilor şi a oxigenului, acele ape au rămas neamestecate cu apa mării. Mai mult, acolo, mediul e lipsit de oxigen, ceea ce înseamnă că există condiţii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Mării Negre câteva specii de scoici, unele dispărute, altele pe cale de dispariţie, toate cu o vechime cuprinsă între 7.500 și 15.000 de ani, ceea ce i-a făcut pe cercetători să afirme că Marea Neagră a fost pe vremuri un lac cu apă dulce. Actuala mare nu exista în urmă cu 10-15.000 de ani, aici trăind o civilizaţie prosperă, căreia îi aparţin construcţiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Şi ca totul să fie şi mai încurcat, s-a pronunţat cuvântul Atlantida. Harta întocmită cu ajutorul sonarelor a lăsat să se întrevadă că pe vremuri, fundul mării era în fapt „un ţărm plat, cu o plajă de nisip care cobora lin". Legende demonstrate stiintific : Sfârşitul Atlantidei şi începutul Potopului Michael Robinson profesor la Universitatea Ohio, este specializat în inundaţiile catastrofale care s-au abătut asupra Pământului din cele mai vechi timpuri. A fost unul dintre cei care au îmbrăţişat ipoteza emisă de Robert Ballard, când acesta afirma că potopul biblic a început în bazinul Mării Negre. Numai că, spre deosebire de Ballard, Robinson a preferat pentru cercetările sale nu ţărmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epavă de corabie veche de câteva mii de ani, ci ţărmul nordic românesc, în apropiere de insula Şerpilor, şi unde aparatura a înregistrat nişte construcţii ciclopice stranii și piramide ce par de neînchipuit pentru zilele noastre. "În cercetările mele, m-am bazat mult pe textele mistice care arată că toate civilizaţiile îşi au rădăcinile pe teritoriul patriei dumneavoastră şi am avut acces la toate descoperirile făcute în România în acest sens, descoperiri de care românii nici măcar n-au auzit". Robinson își desfășoară cercetările și în lungul bazinelor râurilor româneşti, despre care consideră că sunt rămăşițe ale unui fluviu imens, care străbătea continentul eurasiatic, sau chiar ale unui lac cu apă dulce, care acoperea România în urmă cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza lui este destul de îndrăzneaţă, dar nu singulară. El afirmă că pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida şi că cetățile descoperite în munţi nu sunt decât rămăşiţe a ceea ce a mai rămas din străvechea civilizaţie, după scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteză cu o alta, cea a originii Potopului, punând egalitate între cele două evenimente. Pădurea îngropată La mijlocul anilor '80, autorităţile de la Bucureşti au decis cu o simplă semnătură să şteargă sate întregi de pe harta României, să strămute populaţia, să distrugă vestigii arheologice cu o vechime de câteva mii de ani. Totul în numele unui aşa zis proiect de canalizare a Argeşului, de făurire a măreţului canal Dunăre-Bucureşti. Atunci, în mai puţin de o săptămână, câteva localităţi au dispărut definitiv din peisajul administrativ românesc. N-au fost iertaţi nici măcar morţii. Numai că, după ce au săpat vreo 5-6 metri în adâncime, cupele excavatoarelor au început să se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat, în afara inginerilor care coordonau lucrările. Aceştia au înţeles că acolo, la adâncime, e ceva și au chemat arheologii. Nu mică a fost surpriza tuturor când au constatat că la o adâncime de 15-25 de metri se găsea nici mai mult nici mai puţin, decât o... pădure preistorică. Nisipul care o acoperise conservase atât de bine lemnul copacilor, încât aceştia, eliberaţi de sub pământ, păreau încă în viaţă şi se puteau deosebi soiurile. Marea inundaţie glaciară Specialiştii aduşi de la București au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun şi tei. Datarea cu carbon a arătat că nisipul care acoperise pădurea de foioase avea o vechime cuprinsă între 10.000 și 12.000 de ani. Ceea ce însemnă că pădurea în sine era mult mai veche. Puţini au fost cei care s-au întrebat atunci cum a ajuns pădurea să fie acoperită de ape. Se ştia că teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunoştea şi motivul. Nimeni nu bănuia că peste câteva zeci de ani, Ballard urma să vină şi să emită o ipoteză fantastică, anume că aici a avut loc marele Potop descris de Biblie, în parte din cauza topirii gheţarilor şi creşterea nivelului Mediteranei, fapt care a generat surparea limbii de pământ care o unea cu Marea Neagră. Apele din sud au făcut ca nivelul vechiului Pont Euxin să crească mult şi apele să se reverse pe teritoriile din jur. Ulterior, apele s-au retras şi au permis apariţia unei noi flore şi faune. Dar oare ce cantitate de apă s-a revărsat asupra zonei argeşene, pentru ca nisipul rămas în urmă ei să aibă o adâncime de 15 – 20 de metri? Ce ape puteau alimenta o astfel de inundaţie? Tsunami pe Argeş? Descoperirea pădurii preistorice sub pământurile Argeşului i-au determinat pe specialişti să cerceteze şi zonele apropiate. Rezultatele au fost fantastice: pădurea se întindea pe o suprafaţă mare, între localităţile Glina-Bobeşti, Jilava, Domneşti, Mihăileşti-Cornetu. În plus, prospecţiunile arată că se întindea mult în sud, aria terminându-se probabil undeva pe teritoriul Bulgariei. În toate locurile, cercetările au arătat același lucru: apele au acoperit zonele într-o perioadă extrem de scurtă, pe care arheologii au estimat-o la doar câteva săptămâni. „Aşa ceva, nu se putea întâmpla din cauza topirii gheţurilor, afară doar de cazul în care Terra a fost lovită de un meteorit. Or, din câte ştim noi, acum 10.000-12.000 de ani niciun meteorit nu a lovit Pământul", afirmă Codrin Niculescu, paleontolog şi biolog. În sprijinul teoriei lui vine absența totală a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se întinde pădurea preistorică. „Lipsa aceasta ne arată clar că zona nu a fost marină, ci inundată întâmplător. Iar compoziţia nisipului sărat a conservat foarte bine copacii". Bizară fortificaţie de lemn Dar nu pădurea subterană a fost cea mai interesantă descoperire a arheologilor veniţi la faţa locului. Într-una din zile, săpătorii au scos la iveală o construcţie bizară din lemn, alcătuită sub forma unei mici fortificaţii. Cu toate astea, nu s-au găsit deloc schelete umane sau animale, în condiţiile în care s-a presupus că respectiva construcţie nu s-a ridicat singură. „Unde au dispărut cei care au construit ciudata fortificaţie de lemn este iarăşi o întrebare fără răspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul uriaş să-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apă, să fi fost mâncate de animalele marine. Dar la fel de posibil e ca locuitorii să fi aflat din timp despre iminenţa valului ucigaş şi să se fi retras pe înălţimile munţilor. Dar dacă acceptăm cea de a doua ipoteză ca fiind mai plauzibilă, de unde puteau şti nişte primitivi că oceanul va mătura zona Argeşului?". Când vine vorba de istoria umanităţii, ştiinţa actuală încearcă să inoculeze ideea de evoluţie, mentală, fizică, socială și chiar şi spirituală. Realitate este alta: toate civilizaţiile care s-au succedat pe planetă au dez-evoluat, societatea actuală nefăcând rabat de la această „regulă". Este de ajuns să privim ce se întâmplă acum în lume pentru a înţelege asta. Pornind de la pădurea antică descoperită pe linia Argeşului, ulterior s-au făcut săpături în partea opusă, pe Valea Prutului. Şi... surpriză, au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeaşi compoziţie ca şi cel din sudul ţării şi datând din aceeaşi perioadă de timp, respectiv sfârşitul paleoliticului şi începutul neoliticului. Nu au fost găsite și păduri de data asta, dar probabil că zona nu era una împădurită, ci de câmpie. "În acel moment am fost puşi în faţa unei întrebări fără precedent. Ce fel de val putea să măture întreg cuprinsul ţării şi să aibă o înălţime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toată Europa? A fost un val oceanic, cu apă sărată sau un val cu apă dulce?". Copacii milenari Dincolo de ipotezele cercetătorilor, locuitorii din Mihăilești continuă să scoată din carierele de piatră trunchiuri vechi de mii de ani şi să le ardă în sobă. Florea Dumitru spune: „Domnule, noi suntem unicat în lumea asta. Noi nu mergem la pădure ca să tăiem un copac. Noi dezgropăm copacii de care avem nevoie pentru foc. Şi numai bunul Dumnezeu ştie cum au ajuns pomii ăștia sub nisip. Cei mai bătrâni spun că aşa au rămas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe". Deocamdată nicio ipoteză nu a fost pe deplin demonstrată. Iar numărul copacilor milenari descrește de la o zi la alta. Trebuie oare să condamnăm localnicii pentru că distrug urmele trecutului încercând să supraviețuiască? La urma urmei, nu așa au făcut dintotdeauna oamenii? Fiecare nouă civilizație a distrus-o pe cea veche. Și nu din răutate, ci din simpla dorință de supraviețuire. sursa : romania.tv        

Capitolul II   ARBORELE UMAN Avem unele organe ale căror funcţii nu vi se par nici spirituale, nici estetice, nici prea curate şi care totuşi sunt deosebit de necesare, căci fiecare celulă, fiecare organ al nostru este legat de alte celule şi de alte organe în acelaşi fel în care rădăcinile unui copac sunt în legătură cu ramurile, frunzele, florile şi fructele. Şi dacă omul taie aceste rădăcini, adică suprimă organele care sunt fundamentul existenţei sale, decurg de aici consecinţe teribile. Este drept că aceste organe pot provoca câteodată evenimente dramatice, dar noi trebuie să le lăsăm să trăiască încercând să extragem din ele forţe pe care apoi să le transformăm.   Ni se întâmplă să ne mirăm citind biografiile unor oameni celebri – bărbaţi sau femei – şi constatând că mulţi dintre ei aveau comportamente anormale, tendinţe monstruoase sau chiar criminale. Necunoscând structura omului, nu putem înţelege cum de era posibil aşa ceva. În realitate este foarte simplu: din cauza tendinţelor lor inferioare cu care trebuiau în mod continuu să lupte pentru a le domina, aceşti oameni reuşeau, conştient sau inconştient, să realizeze grefe în profunzimile fiinţei lor. Cu cât pasiunile lor (rădăcinile lor) erau mai puternice şi mai înfocate, cu atât dădeau fructe mai gustoase, opere remarcabile. În timp ce mulţi alţii, care nu aveau nici unul din acele defecte, au rămas sterili, n-au dat nimic omenirii şi au trăit o viaţă cu totul neînsemnată şi mediocră.   Prin aceasta nu vreau să le găsesc o scuză sau să spun că trebuie să ne cultivăm tendinţele negative, nu, dar trebuie să înţelegem această sublimă filosofie care ne învaţă cum să utilizăm forţele răului pentru a produce creaţii măreţe. Cu cât trunchiul şi ramurile se ridică mai mult spre cer, cu atât rădăcinile se înfundă mai adânc în pământ. Cel care nu înţelege aceasta se sperie văzând cât se întinde răul. Nu trebuie să ne fie frică: totul în natură este construit după legi foarte înţelepte. Dacă nu avem rădăcini adânc înfipte, nu vom putea fi capabili să extragem din sol elementele hrănitoare de care avem nevoie şi nici să rezistăm la intemperiile vieţii. Să analizăm acum mai profund această analogie între om şi arbore. Rădăcinile corespund stomacului şi sexului. Da, omul este înrădăcinat în pământ datorită stomacului care îi permite să se hrănească şi sexului care îi permite să se înmulţească. Trunchiul sunt plămânii şi inima, adică sistemul respirator şi cel circulator cu curenţii arteriali şi venoşi. În trunchi curentul descendent transportă seva preparată care hrăneşte copacul, în timp ce curentul ascendent transportă seva brută în frunze unde este transformată. La fel se petrec lucrurile şi în noi cu circulaţia sanguină; sistemul arterial poartă sângele curat, iar sistemul venos pe cel viciat. Cele două curente lucrează împreună pentru conservarea arborelui uman. Frunzele, florile şi fructele corespund capului. Toate gândurile sunt fructele omului, căci el fructifică prin cap. Dar trunchiul (cu ramurile) la fel ca şi frunzele, florile şi fructele sunt legate între ele.   Să vedem acum ce analogii putem stabili între copac şi diferitele noastre corpuri. Rădăcinile corespund corpului fizic, trunchiul corpului astral, şi ramurile corpului mental. Aceste trei corpuri: fizic, astral şi mental formează natura noastră inferioară – personalitatea. Aceste trei corpuri sunt cele care ne permit să acţionăm, să simţim şi să gândim, dar în regiunile inferioare. Apoi, vedem că corpul cauzal corespunde frunzelor, corpul buddhic florilor şi corpul atmic fructelor. Ele formează trinitatea superioară – individualitatea; şi datorită lor omul poate gândi, simţi şi acţiona în regiunile superioare.   De exemplu, stomacul este o uzină în care se transformă materia brută; acolo se găsesc rădăcinile fiinţei noastre fizice. Materia primă pe care am dat-o stomacului este apoi succesiv prelucrată în plămâni, în inimă, în creier; ea devine gânduri, sentimente, iar acestea, la rândul lor, coboară în organism pentru a hrăni celulele cu energia lor subtilă.     NATURĂ SUPERIOARĂ Corp atmic (Acţiuni superioare)………………… …………………………………………..Fructe Corp buddhic (Sentimente superioare)…………… …………………………………………..Flori Corp cauzal (Gânduri superioare)……………….. …………………………………………..Frunze ————————————————————————————————— Corp mental (Gânduri)……………………………….. …………………………………………..Ramuri Corp astral (Sentimente)…………………………… …………………………………………..Trunchi Corp fizic (Acţiuni)………………………………… …………………………………………..Rădăcini     NATURĂ INFERIOARĂ Acesta este modul în care se fac schimburile permanente între fiinţa noastră fizică şi fiinţa noastră psihică dar şi între Eul inferior şi Sinele superior. Fără aceste schimburi, în lipsa acestei circulaţii de energii, am muri. În mod simbolic, omul reprezintă deci un arbore cu rădăcini, trunchi, ramuri, frunze, flori şi fructe. Dar, dacă este evident că toate fiinţele posedă rădăcini, trunchi şi ramuri, majoritatea sunt copaci fără fructe, fără flori şi chiar fără frunze. Bineînţeles că fiecare fiinţă poate face ca în ea să înflorească flori; numai că, pentru aceasta ea trebuie să creeze, să deţină foarte multe cunoştinţe şi să sacrifice timp pentru ca aceste flori să ajungă să se deschidă, să exhale parfumuri şi să formeze fructe.   Fructele sunt operele diferitelor virtuţi. În frunze, flori şi fructe putem vedea dragostea, înţelepciunea şi adevărul. Frunzele reprezintă înţelepciunea, florile dragostea şi fructele adevărul. Cel a cărui conştiinţă a coborât prea adânc în materie nu mai cunoaşte nici lumină, nici căldură, nici viaţă. El se află în partea grosieră a arborelui, în cele trei corpuri: fizic, astral, mental. Dar mişcarea, căldura, lumina se manifestă numai în frunze, în flori şi în fructe. Cel ce caută înţelepciunea, dragostea, adevărul, trăieşte în frunze, în flori şi în fructe: în cele trei corpuri superioare. Corp atmic (Adevăr)………………………………… …………………………………………..Fructe (Viaţa) Corp buddhic (Dragoste)……………………………… …………………………………………..Flori (Căldura) Corp cauzal (Înţelepciune)…………………………. …………………………………………..Frunze (Lumina) Corp mental …………………………………………….. ……………………………………………Ramuri Corp astral …………………………………………….. ……………………………………………Trunchi Corp fizic …………………………………………….. ……………………………………………Rădăcini     Rădăcinile sunt deci cele care pregătesc hrana pentru fructele care se coc în vârful fiinţei, ele sunt legate de fructe; ele sunt punctul de plecare, iar fructele sunt punctul de sosire. Când fructele s-au pârguit, lucrul rădăcinilor încetează. Fructele, cu sâmburele sau seminţele lor constituie viitoarele rădăcini ale unui nou arbore; în ele începe să încolţească tulpina. Faptul că unele plante au fructele direct în rădăcini (tuberculi) indică tocmai existenţa legăturii dintre rădăcini şi fructe. Plantele cu tuberculi sunt cele care n-au ştiut să se dezvolte în lumea spirituală; ele au rămas sub pământ… Vedeţi că există de asemenea câte o legătură între trunchi şi flori, între ramuri şi frunze. Acelaşi lucru se întâmplă şi la om unde corpul fizic este legat de spirit, inima de suflet şi intelectul inferior de corpul cauzal sau de inteligenţa superioară. De aceea există schimburi şi o strânsă legătură între brute şi Mari maeştri, între oameni obişnuiţi şi sfinţi, între oameni cu talent şi genii. Spirit…………………………………………….Fructe…………………………………Mari maeştrii, Iniţiaţi Suflet…………………………………………….Flori…………………………………..Sfinţi Inteligenţă……………………………………..Frunze………………………………..Genii Intelect………………………………………….Ramuri şi muguri…………………Oameni cu talent Inimă…………………………………………….Trunchi………………………………Oameni obişnuiţi Corp fizic………………………………………Rădăcini………………………………Brute   Şi acum, ia să privim: frunzele sunt cele care transformă seva brută în sevă preparată; tot aşa alchimiştii transformau, cu ajutorul pietrei filozofale, toate metalele în aur. Da, dar un alchimist trebuie să fie superior unui bun chimist. Chimistul nu este obligat să introducă în experienţele sale alte elemente decât cele materiale, în timp ce alchimistul este! Iată de ce unii alchimişti, cu toate că pregăteau totul cu migală, cunoscând la perfecţie formula pietrei filozofale, nu reuşeau să obţină rezultate. Ei nu erau nici buni, nici adevăraţi alchimişti. Un alchimist adevărat ştie că, în afara elementelor chimice pe care le-a preparat respectând formula exactă, trebuie ca din el să mai emane o forţă care să declanşeze procesul specific. Din punct de vedere intelectual, multe persoane sunt în posesia unor secrete, dar ele nu pot obţine rezultate căci nu posedă puterea şi virtuţile necesare. Fabricarea pietrei filozofale nu este atât un proces fizic cât este un proces psihic şi spiritual. Cel care doreşte să obţină piatra filozofală trebuie să aprofundeze virtuţile şi să le realizeze în el însuşi; doar în aceste condiţii materia îl va asculta.

Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios. Capitolul VI   CLIŞEELE Dacă veţi întreba un biolog despre ereditate, el vă va spune că toate trăsăturile caracterului pe care un copil le prezintă la naştere sunt conţinute în cromozomi şi că modificând cromozomii se poate acţiona asupra caracterului. Este adevărat că cromozomii conţin elementele necesare formării caracterului unui copil, dar ei nu constituie decât aspectul biochimic al problemei.   Ştiinţa ezoterică afirmă că tot ceea ce există pe pământ îşi are dublul. Tot astfel şi corpul nostru fizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeaşi formă, aceleaşi funcţiuni ca şi el, fiind constituit însă dintr-o materie diferită, mult mai subtilă. Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a înregistra şi de a păstra memoria evenimentelor exterioare, dar şi a propriilor noastre acţiuni, dorinţe şi gânduri.   Putem compara aceste înregistrări cu nişte clişee fotografice care ne permit să copiem aceleaşi imagini în mii de exemplare. Odată înregistrat fiecare gând, sentiment sau acţiune, se va repeta în mod obligatoriu: aşa se naşte un obicei. Pentru a schimba un obicei, trebuie să schimbăm clişeul. Dar veţi înţelege mai bine dacă vă voi da un exemplu. Ce este o sămânţă? Un clişeu. Traseele liniilor de forţă nu sunt vizibile, dar ia să o puneţi în pământ şi să o udaţi: soarele o va încălzi şi în curând veţi vedea apărând un colţ, o tulpină, frunze… Totul exista dinainte desenat în interiorul sămânţei de către o mână foarte inteligentă. Cum altfel s-ar putea explica toate aceste proporţii, aceste dimensiuni, toată această frumuseţe a unei plante, dacă nu ar exista, ascuns în fiecare sămânţă, câte un clişeu ale cărui linii de forţă să canalizeze energiile? Tot aşa, dacă unii oameni sunt mereu împinşi spre a comite o anume crimă, aceasta se întâmplă pentru că există în ei, depuse, anumite clişee, care, ca şi liniile de forţă, îi împing în acea direcţie.   La început, nu se ştie când anume, poate în această viaţă, sau poate în alta, ei au avut un gând, un sentiment, au făcut un gest care s-a imprimat pe materia eterică a creierului; şi acest clişeu odată gravat, ei repetă mereu acel gest sau sentiment pentru că natura este fidelă. De aceea vă spuneam mai înainte că cromozomii nu sunt suficienţi pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii, care n-au studiat niciodată aceste probleme din punct de vedere iniţiatic, nu ştiu că în corpul eteric al omului se găsesc clişee anterioare vieţii prezente, şi că tocmai ele au o importanţă superioară celei a cromozomilor. Să analizăm câteva cazuri foarte simple din viaţa cotidiană. Cineva studiază pianul.   Dacă neglijează legile înregistrării, el începe să studieze o piesă nouă cântând-o repede şi cu mai multă sau mai puţină atenţie. Bineînţeles că în această rapiditate şi neatenţie face cel puţin o greşeală, dacă nu mai multe. Iar această greşeală, odată înregistrată în subconştientul său, s-a fixat: şi după 20 sau 30 de ani, chiar atunci când va şti bucata pe dinafară, dacă nu se va supraveghea, va repeta greşeala în acelaşi loc, căci clişeul există! De aceea eu îi sfătuiesc pe muzicieni să înceapă să studieze o piesă nouă fără grabă, notă cu notă, luându-şi atâta timp cât este necesar pentru a avea un clişeu impecabil. Apoi vor putea să cânte din ce în ce mai repede, şi vor cânta fără greşeală, căci în subconştient a fost imprimat clişeul corect.   Ceea ce vă spun acum este valabil în toate domeniile. Dacă nu aplicaţi această metodă, veţi fi obligaţi să reîncepeţi de patru, de cinci, de zece ori şi asta încă nu este tot, va trebui să fiţi atenţi tot timpul şi asta însemnează multe eforturi inutile. În timp ce, cu înţelepciune şi inteligenţă puteţi economisi şi eforturile, şi timpul. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să lucrăm atenţi la primul clişeu pentru ca el să fie perfect. Observaţi un gravor: dacă este grăbit sau nervos, el trasează pe metal o linie uşor strâmbă şi apoi, s-a terminat, n-o mai poate şterge, este gravată. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped asupra lucrurilor sau a fiinţelor fără atenţie, fără delicateţe sau precizie comiţând astfel erori pe care le repetă apoi toată viaţa. Fac ulterior eforturi pentru a le remedia, dar în van; aceleaşi prostii, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii se repetă la infinit. Căci această lege este valabilă în toate domeniile. Un om se apucă de fumat, de îmbrăţişat fete, de băgat mâna în buzunarele altora, şi s-a terminat, clişeul.Este imprimat în memoria celulelor, el se va repeta mereu. Este la fel ca în imprimerie. Dacă nu schimbaţi clişeul, veţi imprima mereu acelaşi text.   Cunoaşterea ne fereşte de supărări, de decepţii şi de amărăciuni. Dar oamenii care nu au instructori, îşi permit câte puţin din orişice şi totul se înregistrează. Natura este fidelă şi corectă, ea înregistrează totul. Obişnuiţi să spuneţi:” Fac asta doar o dată, pentru prima şi ultima dată!” dar fapta s-a înregistrat şi veţi începe de două ori, de trei ori de zeci de ori… De aceea nu este de loc recomandabil să vă lansaţi în aventuri riscante cu titlu de experienţe, aşa cum este astăzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor să guste totul, să cunoască totul, să experimenteze totul. Şi atunci se aruncă în plăceri, pasiuni, nebunii: drogul, violenţa, sexualitatea fără frâu… Da, dar iată că, odată gravat clişeul, când tinerii vor să se redreseze şi să urmeze o altă cale, ei nu o mai pot face şi de aici vine tragedia.   Şi totuşi, există un mijloc de a scăpa de sub influenţa clişeelor vechi. Metoda este simplă: trebuie pregătite clişee noi, având o altă atitudine, obişnuiţi-vă să aveţi gânduri şi sentimente diferite, să faceţi alte gesturi. Începeţi, astfel, o nouă înregistrare. Să luăm ca exemplu un tren: orişice aţi întreprinde, el va merge numai pe direcţia şinelor pe care a fost plasat şi dacă vreţi să meargă în altă direcţie, va trebui să montaţi alte şine. Ei bine, clişeele sunt nişte şine, şi discipolul trebuie să traseze în el însuşi alte şine, adică să-şi propună un alt ideal, alte tendinţe, alte interese. Dacă nu ştie cum să procedeze, degeaba va spune: ”Am să mă schimb, am să mă îmbunătăţesc. Data viitoare va merge mai bine”… dar cum el nu a făcut nimic pentru a se îmbunătăţi, şi data viitoare va fi la fel ca cea precedentă, iar trenul va trece prin acelaşi loc. Nu este nevoie să spuneţi nimic, dar să schimbaţi direcţia şinelor, adică să introduceţi un clişeu nou: trenul va urmări această nouă direcţie. Dar trebuie să fiţi conştienţi de faptul că introducerea unui nou clişeu nu însemnează ştergerea celui vechi: nu, el nu se şterge, el rămâne în arhive, în subconştient, numai că este ascuns sub alte straturi. Dar pentru ca el să rămână îngropat acolo, trebuie să fiţi de o deosebită vigilenţă, altfel cum aţi scăzut vigilenţa, vechiul clişeu se va manifesta.   Trebuie să ştiţi că nimic nu se şterge, nimic nu dispare, pentru că inteligenţa cosmică, care ţine foarte mult să aibe arhive, a avut grijă să păstreze întreaga istorie a lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credeţi că oamenii sunt singurii care păstrează arhive? Natura le păstrează şi ea, altfel ar fi împiedicată în activitatea ei. Şi chiar şi voi, pe parcursul evoluţiei voastre, s-ar putea întâmpla să aveţi nevoie să vă cunoaşteţi vieţile trecute. Cum le-aţi putea cunoaşte dacă totul s-ar şterge şi dacă nicăieri aceste vieţi trecute nu ar fi menţionate? În realitate nimic nu s-a şters şi dacă ajungeţi să accedeţi la aceste arhive, puteţi să vă citiţi întreaga istorie, diferitele ţări în care aţi vieţuit, ce aţi fost, lucrurile importante pe care le-aţi înfăptuit sau crimele pe care le-aţi comis. Şi veţi înţelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum vă aflaţi într-o situaţie sau alta.   Dacă Marii Iniţiaţi ne-au adus o întreagă ştiinţă referitoare la Justiţia Divină, este pentru că ei au avut posibilitatea de a face acest studiu. Şi voi puteţi face aceleaşi studii şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii. Drumul există, este suficient să îl parcurgeţi. Unele persoane sunt obsedate de gânduri sau de sentimente asemenea unor roiuri de viespi de care nu pot scăpa. Cum se explică aceasta? Este mult de explicat. Spaţiul este străbătut de tot felul de forţe, de curenţi, de entităţi care au fost create de fiinţele care îl populează. Unele dintre creaţiile noastre sunt foarte frumoase, dar altele sunt monstruoase şi când găsesc o poartă deschisă, ele intră. Dacă nu sunteţi prudenţi, atenţi şi legaţi de lumea sublimă şi vă lăsaţi mintea, sufletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaţiu, veţi putea fi deseori incomodaţi. Şi invers, dacă ştiţi cum să vă pregătiţi interior puteţi să atrageţi doar forţe benefice care vor veni să vă viziteze sau să vă însoţească pentru a vă inspira şi a vă bucura tot timpul.   Veţi spune:,”Dar gândurile şi sentimentele constituie clişee!”. Nu, sunt forţe pe care clişeele le atrag. Şi atunci ce sunt clişeele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am format sunt cele care determină felul influenţelor pe care noi le atragem. Dacă clişeele sunt foarte frumoase, imaginile care vor veni să se imprime în voi vor fi foarte frumoase, dar dacă aceste clişee sunt deformate, bineînţeles că nu va ieşi ceva prea grozav. Aşezaţi un talisman benefic undeva, şi el va atrage influenţele corespunzătoare forţelor cu care este impregnat, în timp ce un talisman malefic, aşezat de exemplu pe pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot felul de nenorociri. Şi iată cum, din nefericire, oamenii poartă în ei înşişi “talismane“ malefice pe care le-au pregătit de multă vreme datorită ignoranţei lor şi viciilor lor şi cu care nu fac altceva decât să atragă răul.   Pentru a modifica destinul, trebuie schimbate clişeele, adică făcute eforturi pentru a crea noi obişnuinţe, noi atitudini, până ce vechiul clişeu va fi acoperit de unul nou. De exemplu, un om se hotărăşte că nu-şi va mai calomnia vecinul sau că nu se va mai înfuria. Dar iată că, întrucât nu a schimbat clişeul, la prima încercare ratează. Este decepţionat, suferă, regretă, îşi promite că cu proxima ocazie se va comporta altfel… Dar şi data viitoare povestea se repetă identic. Pentru ca să nu se mai întâmple la fel, el trebuie să facă efortul de a modifica ceva în ceea ce face şi în modul în care o face şi atunci când reuşeşte o dată, are toate şansele de a reuşi şi dăţile următoare, căci noul clişeu se gravează din ce în ce mai adânc. Aceasta este valabil pentru toate celelalte tendinţe negative de care vreţi să scăpaţi: necinstea, senzualitatea, mâncarea fără măsură, lenea şi altele. Din ziua în care aţi reuşit să implantaţi în voi clişeul ideal, din ziua aceea puteţi dormi liniştiţi, căci el va fi cel care se va ocupa de a atrage tot felul de lucruri minunate care vor începe să vină la voi de la marginile universului; de cum văd noile clişee pe care le-aţi introdus în voi, ele pornesc la drum… dar aveţi răbdare, căci este nevoie de timp pentru a parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge până la voi!   Destinul omului este înscris în clişeele cu care el vine pe pământ. Când privim copii mici, ei ne încântă căci au un aer atât de nevinovat! Dar dacă am cunoaşte clişeele cu care aceşti copii au venit pe lume şi la ce acte îi vor împinge aceste clişee în ziua în care ele se vor manifesta, ne-am minuna mai puţin. Fiecare vine pe pământ cu clişeele pe care şi le-a pregătit în încarnările anterioare, iar gândurile şi sentimentele care vin să îl chinuie nu sunt altceva decât consecinţele clişeelor pe care el şi le-a format. În timp ce, în cel ce şi-a format clişee bune, orice s-ar întâmpla, nimic rău nu poate pătrunde. El simte doar în preajma lui curenţii răi, dar este apărat. Şi acum, vă voi mai da încă o metodă. Sunteţi cuprinşi de gânduri sau sentimente negative şi orice aţi întreprinde pentru a le goni, nu reuşiţi, ele continuă: nu lucraţi încă de suficientă vreme la schimbarea clişeelor pentru ca această muncă să îşi arate deja rezultatele. Ce puteţi face atunci, în această situaţie? Puteţi lua o atitudine de observator. Vă îndepărtaţi puţin şi începeţi să observaţi liniştiţi toate aceste fiinţe şi entităţi rele, manifestările lor, manevrele lor. Numai simplul fapt că le luaţi sub observaţie vă plasează deja deasupra lor şi atunci iată ce se petrece: când se simt observate, încep să fie stingherite… şi dacă în acel moment proiectaţi asupra lor nişte raze de lumină, ele se împrăştie pentru că nu le place lumina. Ele pot reveni, şi este aproape sigur că vor reveni (atâta vreme cât încă nu aţi instalat în voi clişee noi, ele vor reveni), dar le veţi pune din nou sub observaţie, veţi proiecta din nou asupra lor un fascicul de lumină şi astfel veţi sfârşi prin a le înlătura. Da, pur şi simplu pentru că v-aţi plasat deasupra lor. Iată secretul.   În viaţă există o lege: cel care se află deasupra deţine supremaţia, puterea de comandă, dreptul de a pretinde, de a ameninţa. Chiar dacă este nebun, un rege poate pune în mişcare o armată întreagă. De ce? Pentru că prin poziţia sa, el este superior. Deci, şi voi, dacă prin vigilenţă vă plasaţi deasupra acestor entităţi, ele sunt obligate să vă dea ascultare. Iată, aveţi acum metode. Deci, de acum înainte, în loc să plângeţi, să vă smulgeţi părul din cap, folosiţi-le. Metoda cea mai eficientă este bineînţeles aceea de a schimba clişeele, dar este nevoie de mult mai mult timp şi efort. Vedeţi câte lucruri sunt de învăţat! Viaţa este atât de vastă şi de bogată încât încă nici nu ştim ce este ea de fapt! De aceea este necesară o Şcoală Iniţiatică pentru a învăţa cum să lucrăm în această viaţă, cum să declanşăm sau, din contră, să neutralizăm o forţă sau alta. Numai cu această condiţie vă puteţi dezvolta armonios.

  Capitolul X   Vanitate şi glorie divină Se povesteşte că odată un discipol a venit la Maestrul său şi i-a spus: “Eu nu sunt mulţumit de înălţimea mea; aş vrea să fiu la fel de mare ca şi soarele pentru a umple spaţiul şi a fi văzut de lumea întreagă. Ajută-mă să-mi îndeplinesc această dorinţă”. Maestrul a acceptat şi discipolul a devenit într-adevăr gigantic, toţi îl puteau vedea de foarte departe şi savanţii şi filozofii s-au apucat să-l studieze şi să construiască teorii asupra originii unei astfel de făpturi; în ceea ce îl priveşte, fireşte, era fericit, căci devenise obiectul interesului general. La puţin timp după aceea, un alt discipol a venit la Maestru şi i-a spus: ”Dimensiunile mele nu-mi permit să mă dedic studiilor care m-ar interesa; sunt cu mult prea mare şi aş vrea să devin minuscul pentru a mă putea strecura în cele mai mici interstiţii ale naturii. Te rog, îndeplineşte-mi dorinţa”.   Şi de această dată, Înţeleptul a făcut ceea ce i-a cerut discipolul. Dar iată că nici unul din cei doi discipoli nu a prevăzut că după un timp se vor sătura, unul de a fi gigantic şi celălalt minuscul; ei nu l-au întrebat pe Înţelept cum ar putea reveni la dimensiunile lor iniţiale şi s-au trezit într-o situaţie neplăcută. Eu nu cunosc provenienţa acestei poveşti dar ceea ce este sigur este că cei doi discipoli erau foarte ignoranţi: ei nu ştiau că întreaga viaţă se bazează pe o alternanţă continuă de dilatare şi contractare. Da, mare şi mic, sunt cei doi poli între care oscilează viaţa; pericolul pentru om este acelaşi ca pentru cei doi discipoli din anecdotă, de a vrea să se fixeze la un singur pol. Evident, această tendinţă de a se extinde pentru a ocupa cât mai mult loc posibil, există la toţi începând cu copilul care, chiar din primii ani de viaţă, creşte şi se măreşte încontinuu. Când s-a oprit din creşterea fizică, el vrea să crească într-un alt mod, acumulând câţi mai mulţi bani, avere şi glorie, să ajungă primul în concursuri şi în competiţii. Artiştii, savanţii, filozofii vor să ocupe locul cel mai înalt în domeniul artei, al ştiinţei, al filozofiei. Şi chiar cei care se consacră Domnului doresc şi ei să ocupe primul loc printre servitori.   Aţi citit fără îndoială în Evanghelie că mama apostolilor Iacob şi Ioan a cerut, în numele fiilor ei, ca ei să fie aşezaţi în Ceruri de-a dreapta şi de-a stânga lui Iisus. Să doreşti să fii primul, nu este un lucru condamnabil, căci Dumnezeu însuşi a pus în om această dorinţă. Veţi spune că este vorba aici de vanitate. Da, dar nu este vanitatea tocmai aceea care îi împinge pe oameni să facă lucruri minunate? Este adevărat că ele sunt minunate mai ales pentru cei din jurul lor care sunt beneficiarii acestora, şi nu într-atât pentru cel vanitos însuşi care se cheltuieşte şi se zbate pentru a place celorlalţi şi pentru a câştiga încuviinţarea şi admiraţia lor. Artiştii sunt toţi vanitoşi, dar câtă fericire, câtă bucurie dăruiesc ei celorlalţi atunci când cântă, în timp ce poate că ei înşişi sunt câteodată descurajaţi şi nefericiţi! Vanitatea nu devine prilej de îngrijorare decât atunci când ea ascultă de mobiluri pur egoiste, când omul vrea să-şi satisfacă dorinţele în detrimentul altora, înlăturând sau zdrobind pe cei din jurul său. Dar a dori să fii cel mai bogat şi cel mai puternic pentru a-i ajuta pe cei săraci sau pentru a conduce întreprinderi care vor fi benefice tuturor, este bine înţeles, cu totul altceva.   În ceea ce priveşte cealaltă tendinţă, aceea de a rămâne mic, necunoscut, pe care o întâlnim la unele persoane fără ambiţie, este ea oare de condamnat? Depinde. Dacă aţi ales calea spiritualităţii şi vă apropiaţi cu fiecare zi ce trece de Domnul, de dragostea Lui, de lumina Lui, rămânând în acelaşi timp înţelegător, generos, umil pentru a nu-i strivi pe ceilalţi cu superioritatea voastră, evident că este minunat. Dar dacă modestia voastră se datorează numai unor concepţii mediocre şi înguste asupra existenţei, nu este un lucru grozav; nu faceţi nimănui nici un bine, sunteţi inutili. Deci, vedeţi, fiecare tendinţă poate fi bună sau rea şi întotdeauna înţelepciunea şi dragostea sunt cele care trebuie să o conducă. Fără o direcţie, fără un control, dorinţa de mărire poate dăuna, dacă nu altora, cel puţin persoanei în cauză. Au existat în istoria umanităţii persoane care au dorit atât de mult să se ridice deasupra mediei oamenilor, prin ştiinţă, prin concepţia lor asupra lucrurilor, încât, singurătatea s-a închis în jurul lor din ce în ce mai mult, şi ei au suferit. Bineînţeles, au avut gloria, toată lumea vorbea despre ei, dar au fost singuri, căci nu au luat în considerare că trăiau pe pământ şi că nu ar fi trebuit să piardă niciodată contactul cu oamenii. În toate cele trebuie să ştim să creştem şi să descreştem. Vă voi da un exemplu: gândiţi-vă la un mag sau la un preot: pentru a sluji anumite ceremonii, el se îmbracă cu haine sacerdotale, poartă ornamente somptuoase… Dar odată sfârşite ceremoniile, el reia aceleaşi haine ca toată lumea.   După o manifestare glorioasă a spiritului, el reia o atitudine simplă, naturală. Şi chiar dacă nu îmbracă haine de ceremonie, un Maestru poate apare discipolilor săi, în anumite circumstanţe, sub o lumină atât de măreaţă, atât de sublimă, încât ei nu îl recunosc şi sunt stupefiaţi, orbiţi. Dar, dacă îl reîntâlnesc câteva ore după aceea, îl regăsesc simplu, accesibil ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceasta dovedeşte că Maestrul este înţelept şi plin de dragoste. Plin de dragoste pentru că el nu vrea să rămână multă vreme departe de oameni şi înţelept pentru că o fiinţă omenească, fie ea chiar şi cel mai mare Iniţiat, nu se poate menţine fără pauze la un nivel sublim, căci aceasta ar necesita o tensiune prea mare, o prea mare cheltuială de energii psihice, şi sistemul său nervos nu ar rezista.   Oamenii care abordează un aer distant şi inspirat, ca şi cum ar fi într-o continuă comunicare cu Cerul, joacă teatru, căci nu este posibil să te menţii fără întrerupere în astfel de stări. Şi de altfel, chiar dacă joacă teatru, acest lucru constituie o suprasolicitare a sistemului nervos. Nimic nu este mai obositor decât a forţa muşchii feţei să păstreze o expresie artificială care nu corespunde adevăratei stări interioare. Trebuie să vă destindeţi muşchii feţei şi pentru aceasta este mai bine să nu jucaţi roluri pentru care nu sunteţi făcuţi, ci să rămâneţi simpli şi naturali. Trebuie să ştiţi când să vă arătaţi mari şi când să vă arătaţi mici. V-am mai spus, inima este cea care vă învaţă lecţia: ea se contractă şi se dilată alternativ. Dacă inima noastră este atât de înţeleaptă, de ce n-am fi şi noi tot atât de înţelepţi? Din păcate, această înţelepciune lipseşte, mai ales femeilor: lor le place să se prezinte mai expresive, mai amabile, mai inspirate sau mai îndrăgostite… Mai ales când o femeie întâlneşte o prietenă a ei pe care nu a mai văzut-o de mult, pentru a-i arăta cât este de fericită, cum a reuşit în viaţă, ea joacă un rol. Şi apoi, după plecarea prietenei, dintr-un te miri ce, izbucneşte în lacrimi. Dacă este întrebată: “Dar ce s-a întâmplat? – Nimic, va răspunde, nervii”. Bineînţeles că de vină sunt nervii, pentru că ea a forţat măsura. Şi pentru ce această viaţă artificială? Pentru a arunca praf în ochi? Ei bine, aceasta este vanitatea, şi încă o vanitate stupidă!   Vanitatea este cea care umflă lucrurile în timp ce modestia le readuce la starea normală. Dar vanitatea epuizează. Pentru a arăta că este bogat, câte cineva dă mereu recepţii, banchete, serbări… Când vistieria lui începe să se golească, începe să se împrumute pentru a putea continua, şi apoi, într-o zi vine ruina totală. În câte domenii nu s-au văzut oameni ruinaţi prin vanitatea lor: ei voiau să fie luaţi drept oameni excepţionali! Deci reţineţi bine aceasta: vanitatea epuizează, în timp ce simplitatea, modestia, vă ajută să vă recuperaţi energiile. De aceea înţelepciunea ne sfătuieşte să rămânem simpli. Da, câteva ore, câteva zile, trebuie să rămânem simpli, şterşi pentru a recupera energiile pe care am fost obligaţi să le cheltuim vrând să-i ajutăm pe ceilalţi, să-i luminăm, să le distribuim bogăţii. Omul a fost crescut pentru a participa la gloria divină. Această idee este simbolizată în Evanghelii prin parabola festinului. La acest festin, un invitat nu a fost acceptat pentru că nu îşi îmbrăcase hainele de ceremonie. Aceasta însemnează că pentru a fi primit la serbările pe care le dă Cerul, trebuie, vorbind simbolic, să purtăm podoabe şi haine somptuoase. Da, dar apoi trebuie să ştiţi să părăsiţi petrecerea, să vă dezbrăcaţi de toate podoabele şi să mergeţi să vă reculegeţi undeva unde nu vă vede nimeni… pentru a vă putea pregăti pentru o nouă serbare.   Dacă aţi fi ştiut să observaţi, aţi fi remarcat că şi în viaţa cotidiană omul ascultă de aceste două mişcări. Dimineaţa, se scoală, se îmbracă, pleacă de acasă şi se manifestă în diferite feluri. Seara, revine acasă, se închide în camera lui, îşi scoate hainele, se scufundă în pat, stinge lumina şi adoarme. Iar a doua zi, totul reîncepe. Omul apare şi dispare continuu, deci el cunoaşte instinctiv aceste două legi. Şi atunci de ce, când este vorba să le aplice în alte domenii, nu mai ştie când să dispară şi când să reapară, când să se arate şi să radieze şi când să se eclipseze, să “reintre în culise”, cum se spune în teatru? Din moment ce dispariţia nu este nimic altceva decât recuperarea energiilor, dacă omul nu ştie să dispară, el nu va recupera niciodată, ca toţi acei oameni care petrec zile şi nopţi surmenându-se şi apoi sunt complet epuizaţi. În acel moment, bineînţeles că el dispare, şi dispare de tot! Da, o dispariţie forţată, dar aşa ceva nu este de dorit!   II   Forţa care ne împinge continuu să acţionăm pentru a ajunge la ceva mai bun, nu este încă cunoscută şi îmbracă mereu alte feţe. În realitate, este uşor de distins: dacă este îndreptată spre pământ, către căutarea de bunuri şi succese materiale pentru a epata galeria, atunci este vorba de vanitate şi nu este chiar atât de recomandat ca ea să fie cultivată. Dar dacă este îndreptată către Cer, adică se manifestă ca o dorinţă de a îndeplini voia lui Dumnezeu, pentru a merita să fii primit printre aleşi, aceasta nu mai poartă numele de vanitate ci de glorie divină, căci este o dorinţă care atinge eternitatea, şi ei trebuie să-i dăm frâu liber.   Să luăm un exemplu simplu, cum ar fi cel al hainelor. Unii oameni sunt indignaţi când văd felul în care se îmbrăcau în trecut aristocraţii. Catifele, satinuri, mătăsuri, dantele, perle şi pietre preţioase, pentru ce tot acest etalaj? Pentru a atrage atenţia şi a arunca praf în ochi? Da, dar iată că atunci când în pictura tuturor ţărilor s-a dorit reprezentarea Îngerilor, a Arhanghelilor, a Divinităţilor aceştia nu au fost îmbrăcaţi în haine grosiere, din contră; şi ei au fost reprezentaţi în haine minunate, acoperiţi cu aur şi cu pietre preţioase. În acest caz, exceptând spiritele înguste care nu vor să accepte legea corespondenţelor, nimeni nu este şocat. Căci, în mod inconştient, toţi simt această corespondenţă între bogăţia interioară şi bogăţia exterioară, între frumuseţea interioară şi frumuseţea exterioară.   De altfel, în domeniul invizibil, un Iniţiat, un Sfânt, un Profet, un Mare Maestru, poartă haine somptuoase şi pietre preţioase, şi aceste haine sunt aura. Adevăratele veşminte ale Iniţiatului sunt aura sa cu toate culorile, iar pietrele preţioase reprezintă calităţile şi virtuţile sale. Cu siguranţă că aţi citit în Biblie povestea lui Iosif, căruia tatăl său, Iacob, i-a dăruit o tunică în mai multe culori care a stârnit gelozia fraţilor săi. Această tunică a lui Iosif este evident simbolul aurei sale. Amintiţi-vă, deasemenea, de hainele sacerdotale pe care le purta Marele Preot la evrei: fodul şi mai ales pectoralul cu cele douăsprezece pietre preţioase.   Această tradiţie a hainelor şi a ornamentelor sacerdotale s-a păstrat până în zilele noastre, cu aceeaşi semnificaţie: bogăţia exterioară trebuie să semnifice bogăţia interioară a celui ce le poartă. Ele au şi un rol magic: ele nu acţionează numai asupra celui ce le poartă transpunându-l într-o stare mai sacră, mai mistică, dar acţionează şi asupra spiritelor din lumea invizibilă pe care vrea să le atragă sau să le respingă. Bineînţeles că esenţial rămâne ceea ce se petrece în inima şi în sufletul preotului, al Iniţiatului, căci nu hainele sunt acelea care îi dau măreţia, puritatea, înţelepciunea şi puterea, dacă el nu le posedă. Bineînţeles că această corespondenţă între aparenţa interioară şi apariţia exterioară nu prea mai există la oameni: se întâlnesc oameni urâţi sau săraci pe dinafară care sunt frumoşi şi bogaţi înăuntrul lor, şi invers; eu v-am explicat deja de ce lucrurile stau astfel. Dar în lumea divină, în Cer, există o corespondenţă absolută între interior şi exterior. Mă veţi întreba: “Dar fiinţele de sus au şi o aparenţă exterioară?”   Bineînţeles, tuturor calităţilor, virtuţilor şi forţelor le corespunde câte o formă, un suport, un vehicul. Noi spunem că fiinţele de sus sunt spirite, dar ele nu sunt pur şi simplu spirite. Orice spirit, oricât de elevat ar fi, posedă un corp, dar acesta este alcătuit dintr-o materie atât de cristalină, de transparentă, de subtilă, încât noi nu o putem vedea. Spiritele au un corp care corespunde forţelor şi calităţilor pe care le posedă, la fel cum colierele, coroanele şi toate podoabele corespund acumulărilor spirituale, căci perlele şi pietrele preţioase simbolizează anumite virtuţi. Astăzi, bineînţeles, vedeţi oameni purtând haine şi podoabe minunate pe care nu le merită. Totul nu este decât minciună, teatru: ei vor să atragă atenţia asupra unei aparenţe frumoase pentru a-şi ascunde mizeria interioară. Şi totuşi, dorinţa de a te arăta sub o lumină cât mai avantajoasă nu are nimic rău în sine. Se poate spune chiar că natura însăşi a pus în om această tendinţă pentru a-l obliga să evolueze. Se poate întâmpla ca, în dorinţa de a atrage aprobarea sau admiraţia altora, unii să fi reuşit să se depăşească. Oamenii care erau fricoşi, dar nu voiau să-şi decepţioneze familia care îşi pusese încrederea în ei, au devenit adevăraţi eroi. Şi un artist nu conteneşte în a se perfecţiona în arta sa, pentru ca publicul să nu se plictisească niciodată de el şi de operele lui. De altfel, şi educatorii, părinţii, profesorii încearcă să folosească această tendinţă pentru a obţine de la copii rezultate mai bune. Când îi arăţi unui copil că aştepţi ceva de la el, că ai încredere în el, el face tot posibilul pentru a reuşi. Chiar şi de la un delicvent se pot obţine rezultate bune dându-i o responsabilitate care să-i arate că se are încredere în el. În cea ce mă priveşte, aceasta este metoda pe care eu o utilizez cu tinerii: le arăt întotdeauna ceea ce pot să devină, viaţa de splendoare care poate deveni a lor dacă lucrează după regulile divine, şi am văzut toate transformările pe care această idee le poate produce în ei.   Vanitatea este deci întotdeauna o tendinţă bună în măsura în care ea este pusă în serviciul evoluţiei. Eu v-am spus întotdeauna că sunt vanitos: numai că nu vreau să obţin aprobarea oamenilor căci numai Dumnezeu ştie prin ce drumuri întortocheate trebuie să treci pentru a-i satisface. Nu, ceea ce doresc eu să câştig este aprobarea Entităţilor sublime de sus şi aceasta mă obligă să dezvolt în mine tot ceea ce este mai bun şi mai frumos. De fapt, vanitatea este totdeauna în legătură cu frumuseţea. Când cineva este frumos, doreşte imediat să se arate celorlalţi pentru a fi admirat. În timp ce acel care nu are nimic demn de a fi admirat nu are chef să se arate. O femeie care şi-a pătat rochia sau căreia i-a fugit un ochi de la ciorap nu va merge, pentru a fi văzută, pe strada cea mai luminată, din contră, ea va face în aşa fel încât să treacă cât mai neobservată.   Natura este cea care i-a dat omului vanitatea, şi, de altfel, vanitatea este mult mai naturală decât orgoliul. Orgoliul nu este ceva natural, este chiar o atitudine care are în ea ceva monstruos. Deci nu încercaţi să vă lepădaţi de vanitate, căci nu veţi mai realiza nimic… Ah! Draga mea vanitate! Eu, dacă ar trebui să o abandonez, aş fi pierdut. Deci, o păstrez cu grijă, dar fac în aşa fel încât ea să fie în slujba mea şi nu eu în a ei, căci altfel ştiu unde m-ar târî ea. Am înţeles de multă vreme că vanitatea poate fi utilă, că ne putem servi de ea, că o putem pune la lucru, dar cu condiţia să înţelegem cât este de periculos să dorim gloria pentru noi înşine. Ceea ce trebuie să facem este să-l glorificăm pe Domnul, un ideal sublim pentru care să lucrăm; din această glorie divină vom fi într-o zi aureolaţi. Deci, învăţaţi şi voi să vă orientaţi vanitatea într-o direcţie mai bună, adică în sus.   Se poate spune că există tot felul de vanităţi: una inferioară şi una superioară; una vă împinge să vă extindeţi în plan orizontal şi alta să vă ridicaţi, să luaţi direcţia verticală. Inconvenientul, cu vanitatea inferioară, este că ea suscită imediat gelozia şi ostilitatea pentru că se dă în spectacol şi face zgomot pentru a atrage privirile. Dacă numele vostru apare pe toate afişele de teatru şi de cinema sau pe toate etichetele de produse, sau pe paginile publicitare ale tuturor revistelor, vor exista întotdeauna persoane care se vor simţi lezate de reuşita voastră: şi ele aveau ambiţii, şi ele voiau să obţină reuşita şi gloria, dar iată că voi sunteţi cei care aţi reuşit şi ei vă invidiază. În timp ce, dacă îi lăsaţi pe ei să-şi facă afacerile lor în linişte şi voi vă veţi ocupa doar de perfecţionarea voastră, de a vă apropia din ce în ce mai mult de Domnul, acel drum este, vă asigur, cu mult mai liber şi ei vă vor lăsa în pace.