Managementul calității educației

  Planul strategic al organizatiei scolare   Organizația școlară trebuie să-și construiască un referențial intern realist și adecvat la valorile culturale dar și socio-economice în care evoluează, pentru a deveni un centru de “lumină”, în primul rând pentru comunitatea care a generat-o.   Denumiri utilizate în sistem : PDI, PAȘ, PDȘ..etc.   PAȘ = plan de acțiune al școlii   PDȘ = plan de dezvoltare al școlii     ETAPE IMPORTANTE PENTRU CONSTRUCȚIA PLANULUI STRATEGIC   1. Echipa de management (în școala acesta este consiliul de administrație) stabilește necesitatea elaborării unui astfel de plan având în vedere două repere fundamentale.   Contextul legislativ-normativ cu următoarele aspecte :   Ce suntem în acest moment?   Ce tip de școala ?   Ce niveluri de învătământ școlarizăm?   Care este legală pentru toate nivelurile de învățământ școlarizate ?   Cum stăm fața de cerințele standardelor naționale privind școlarizarea acestor nivele de invătământ ?     Contextul socio-economic în care școala evoluează :   Care ?   Cine sunt Clienții noștri?   Ce resurse avem?   Ce dorim să facem pentru clienții noștri/parțile interesate (misiunea școlii)   Ce dorim sa devenim in viitor (viziunea școlii)?   Ceea ce dorim să devenim în viitor reprezintă o viziune comună cu cea a părților interesate?   Ce posibilități avem pentru a atrage resursele necesare?     Se utilizează analiza SWOT !   2. Echipa de management realizează analiza SWOT, prelucrează rezultatele și elaborează misiunea și viziunea organizației.   Exemplu de misiune a unui furnizor de educație : “Oferim servicii educaționale de calitate într-un climat de securitate, la standarde înalte pentru toți elevii/studenții noștri”   Exemplu de viziune a unui furnizor de educație : “Școala noastră va deveni cea mai reprezentativă din zona de sud a Capitalei”    Elaborarea obiectivelor/țintelor strategice   Declarații ale echipei de management referitoare la ceea ce dorește să realizeze organizația pe durata planului strategic reflectă ceea ce s-a stabilit prin misiunea și viziunea organizației în urma analizelor SWOT. Elaborarea obiectivelor strategice reprezintă un proces amplu și sofisticat care necesită o înaltă calificare în domeniul analitic și al logicii.   Aspecte privind țintele/obiectivele strategice   Numarul țintelor trebuie să fie mic, rezonabil ales, în consecința cu resursele organizației.   Țintele trebuie să fie relevante   Țintele trebuie să reflecte capacitatea organizației de a evolua spre “imaginea” stabilită prin viziune   Sunt estimate resursele instrumentale de măsurare privind realizarea țintelor, indicatori, stabilirea benchmarks-urilor din domeniu etc.   Sunt elaborate proceduri de revizuire și de actiuni corective/de imbunătățire a țintelor stabilite.     Exemple de obiective strategice   Exemplul 1   “Tot personalul didactic din școala va avea acces și va utiliza resursele informatice și media la desfășurarea lecțiilor de curs”   Exemplu 2   “Fiecare disciplină studiată în cadrul școlii va avea un cabinet specific, cu dotările corespunzatoare, astfel încât toți elevii vor avea acces și vor studia în cabinetul respectiv”    Elaborarea planurilor “operaționale” privind realizarea țintelor stabilite   Planul operațional cuprinde informații detaliate prin care sunt dirijați oameni astfel încât să poată indeplini sarcinile de zi cu zi. Planul operațional trebuie să răspundă la următoarele întrebări.   Ce ? – strategii și sarcini ce trebuie intreprinse   Cine ? – persoanele care au responsabilitatea îndeplinirii fiecărei sarcini/strategii   Când ? – termenele în care strategiile/sarcinile trebuie realizate   Cât de mult ? – care sunt resursele(materiale, financiare etc) necesare pentru finalizarea strategiilor/activităților respective.   Atenție !!!   Sunt foarte multe situații în care planul operațional elaborat pentru realizarea unei ținte stabilită prin planul strategic, este confundat cu planul managerial anual elaborat de către directorul școlii/consiliul de administrație.   Planul managerial anual al conducerii școlii poate cuprinde integral sau parțial, planul operațional stabilit prin planul strategic dar și alte acțiuni care pot fi comandate din exterior.           Bibliografie : „Managementul calității în invățământul preuniversitar” de Remus Chină

Considerații privind opera lui William Edwards Deming (1900-1993) – Curs 3   Deming W.E. sau Dr. Deming Este considerat unul dintre inițiatorii celei de-a treia revoluții industriale. Ideile sale sunt unanim apreciate la nivel mondial, contribuția lui Deming în domeniul managementului calității este considerată ca fiind fundamentală, stând la baza a ceea ce se numește azi TQM (Total Quality Management – Managementul Total al Calității).   De departe, cea mai cunoscută realizare a lui Deming ca rămâne Ciclul PDCA(plan-do-check-act). Este interesant că, deși, Deming elaborase teoria privind acest ciclu încă din anii 1928-1930, prezentarea „cercului virtuos” a făcut-o de abia în 1948, în Japonia, cu ocazia celebrelor cursuri Hakone-Mountain. Totuși, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață a modificat ciclul, noua formulă fiind „PDSA”   W.E.Deming – statistician, profesor, lector (conceptul agreat în „spațiul” anglo-saxon) s-a născut în 14 octombrie 1900 în Sioux City, Iowa, USA. W.E. Deming a avut o contribuție covărșitoare asupra reputației Japoniei de mai târziu – „boom-ul japonez”!. Deming și-a luat doctoratul în fizică în anul 1928, la Universitatea Yale, USA. A predat ca profesor, anterior obținerii doctoratului în fizică, la Universitatea din Wyoming și Universitatea din Colorado. A avut peste 200 de lucrări publicate, o mare parte orientate pe subiecte variate din domeniul fizicii, urmând ca mai târziu acestea să reflecte interesul asupra subiectelor din domeniul statisticilor. A lucrat ca fizician statistician la Departamentul Agriculturii din SUA.   Se consideră că Deming a avut cel mai mare impact asupra industriei japoneze și a mediului de afaceri nipon față de oricare altă persoană din afara spațiului japonez. Ceea ce Deming le-a spus japonezilor în aceste conferințe a fost scris de către asistenta sa, pe nume Cecilia Kilian, care a lucrat cu el 39 de ani. Deming a subliniat faptul că „o nouă eră începuse pentru economia mondială și le-a expus propriile idei japonezilor, privind ceea ce ar trebui să facă pentru a supraviețui și a prospera într-un foarte apropiat mediu economic global”. Deming le-a explicat (Austenfeld, 2001, pag 13) că „dacă unul dintre cei prezenți se concentrează pe îmbunătățirea calității, atunci se produce o reacție în lanț, fenomenul propagându-se în tot mediul industrial”    De remarcat ca dr.Deming a numit ciclul de îmbunătățire PDCA/PDSA întotdeauna „Ciclul Shewart”. Deming a subliniat întotdeauna faptul că „dacă activitățile de rutină curg lin, atunci există posibilități multiple pentru ca, în acest fel, creativitatea să fie stimulată”, contrar opiniilor formulate de sceptici, precum că „standardizarea distruge creativitatea”!     Intrebat ce ar trebui reținut dintr-o companie pentru ca aceasta să fie „direcționată” spre calitate, dr. Deming a răspuns prompt (apud Tribus, 2003, p.6): „O masă critică de oameni care înțeleg mecanismele și care lucrează consecvent. Cuvântul cheie aici este „consecvent”. Performanța este posibilă în orice firmă numai dacă oamenii urmează procedurile standard.   Ciclul PDCA/PDSA este utilizat și aplicat (Tague, 2011): * „Ca și model pentru îmbunătațirea continuă; * Atunci când se demarează un proiect de îmbunătățire; * Atunci când se dezvoltă un model nou și îmbunătățit al unui produs, proces serviciu, sau…; * Atunci când se definește un proces de muncă repetitivă sau.. * Atunci când se planifică colectarea sau analiza de date în vederea verificării sau stabilirii de priorități ale problemelor sau cauzelor de bază; * Atunci când se implementează orice fel de schimbare”.   În 1946, datorită expertizei în domeniul statisticii, Departamentul de război al Statelor Unite l-a însărcinat pe Deming cu misiunea de a studia în Japonia probleme legate de agricultură, dar și problemele generale ale națiuni grav afectate de război. A revenit în 1948, pentru a efectua mai multe studii pentru armata americană. În timpul acestor călătorii a cunoscut numeroși statisticieni japonezi, fiind profund impresionat de poporul japonez, căruia i-a purtat o profundă și ăndelungată admirație.   Cu ocazia acestor conferințe, Deming a prezentat japonezilor o variantă a cunoscutului ciclu al calității, numit și „Cercul calității al lui Deming” – Ciclul PDCA (Plan – Do – Check -Act, utilizat în Statele Unite sund denumirea sau forma : PDSA (Plan – Do – Study – Act)   Deming a explicat că filosofia PDCA/PDSA este aproximativă cu metoda de cercetare științifică (formularea ipotezei – implementarea/efectuarea cercetării – verificarea ipotezei – corecții/îmbunătățiri necesare atingerii scopului inițial), diferența constând în faptul că ciclul respectiv este o metodă de învățare/abordare organizatională. În semn de recunoaștere a eforturilor lui Deming JUSE a creat, în 1951, Premiul Deming (Deming Prize) care se acordă câștigătorilor aplicanți ai Modelului de Excelență Japonez. Acesta devine momentul esențial pentru compania care a decis să meargă pe acest drum, deoarece începe o călătorie pe un „cerc virtuos”, de îmbunătățire a calității obținându-se în acelasi timp și o reducere considerabilă a costurilor. Deming a spus (apud Kolesar, 1994,p.15) că produsele devin „mai sensibile la nevoile clienților”   Costurile merg în jos. Calitatea se îmbunătățește. Este foarte simplu, este real. Atenție la prima calitate Calitatea merge în sus, costurile merg în jos! Puteți intra pe piață cu o calitate mai bună și mai bine. Reducând costurile și îmbunătățind calitatea, veți cuceri piața. Deming a fost „profetic” în 1950, după aceste conferințe, că acordă o perioadă de 5 ani pentru ca japonezii să obțină rezultate notabile în domeniul calității. Au reușit în patru ani. Convins de Kenichi Koyanagi, unul dintre fondatorii Uniunii Oamenilor de Știință japonezi – JUSE (Union of Japanese Scientists and Engineers), asupra potențailului metodelor statistice la reconstrucția industriei japoneze. Deming se întoarce în iunie 1950 (Kolesar, 1994) la invitația JUSE (Union of Japanese Scientists and Engineers – Uniunea Oamneilor de Știință Japonezi).   Înainte de a începe cunoscutele prelegeri la centrul de conferințe „Hakone Mount”, Deming l-a cunoscut pe Kaouru Isikawa (o altă personalitate remarcabilă în domeniul calității). Împreună cu acesta a pus la punct sesiunile de conferințe ce urmau a se desfășura. Deși fusese președinte al JUSE, influența reală a lui Ishikawa venea din faptul că avusese un rol determinant în conducerea „marii coaliții din industrie”. El – Kaouru Isikawa – a invitat 21 de manageri de top din industria japoneză pentru a-l asculta pe Deming. Ishikawa a dorit ca Deming să transmită un mesaj care să meargă dincolo de tehnicile de control statistic al calității (SQC – Statistic Quality Control) și de „colecția de instrumente de îmbunătățire a calității”.   Ishikawa era frământat, în realitate, de o întrebare foarte simplă, dar vitală: Prin ce metodă putea fi scoasă Japonia din criză? Prin întâlnirile cu Deming, Ishikawa dorea ca liderii lumii industriale nipone să participe la o strategie unică pentru industria japoneză, acționând ca un întreg. Pentru aceste considerente, i-a cerut lui Deming să sublinieze în expunerile sale responsabilitățile managementului. Definiția conceptului „calitate” devine dificilă deoarece. conceptul în sine, este „conectat” cu mai mulți factori care o pot influența simultan: client, executant, specificații..Este evident că „tonul” este dat de client și cine nu înțelege acest aspect nu are ce căuta în acest domeniu al performanței!. Specialiștii introduc niveluri de calitate – ceea ce înseamnă că fiecare nivel poate accepta o definiție proprie. Este important de reținut că relativitatea așteptărilor clientului vor schimba în mod corespunzator, nivelul de calitate așa încât, la un moment dat, ceea ce era ultraperformant și de excepție va deveni într-un timp (din ce în ce mai scurt) perimat și neinteresant.   Mai trebuie reținut că acest concept este legat de alte concepte fundamentale: proces,sistem,acțiuneetc. Prin urmare, este absolut necesar să cunoaștem si,mai ales, să înțelegem aceste concepte. Și altele la fel de importante, legate de managementul calității.   În cinstea lui Deming, ASQ a instituit „Medalia Deming”. După succesul extraordinar în Japonia, W.E.Deming s-a făcut remarcat ca fiind un eminent consultant industrial în metode statistice. În anul 1993, anul în care Deming a încetat din viață, în Potomac, Statul Maryland, a luat ființă „Institutul Deming”, care are deviza :„Nu poți să auzi ceea ce nu înțelegi!”. Scopul acestui institut este acela de a promova înțelegerea conceptelor, dar și aplicarea teoriei „Sistemului Cunoașterii Profunde” , detaliat de către W.E.Deming în lucrarea „The New Economics for Industry, Governement, Education”(The WE Deming Institute, 1999).   Deși a fost considerat un erou în Japonia, recunoașterea lui Deming pe scară largă în Statele Unite a venit doar abia spre sfârșitul vieții lui. Profesor de statistică la Universitatea din New York, în anii 40, Deming a studiat câțiva ani cu Walter Shewart, fizician statistician. W. Shewart – contribuții a. Diagrama de control statistic b. Ciclul Shewart – prelucrat și transformat de Deming în Ciclul PDCA (Ciclul Deming) Shewart a arătat că un proces poate fi ținut sub control dacă limitele de desfășurare ale acestuia sunt corect calculate (minim,mediu,maxim) A realizat acest lucru prin diagrama de control statistic; Shewart a arătat că realizarea oricărui produs(serviciu) se supune unui ciclu bine stabilit: „Specificații – Producție – Inspecții” Acest ciclu a fost dezvoltate și transformat de către Deming într-un celebru cerc virtuos care stă la baza filozofiei managementului calității: Cicvlul PDCA (Plan-Do-Check-Act) Influența majoră a lui W.Shewart, ca profesor al lui Deming, a constituit baza de pornire a marelui calitolog în domeniul care l-a consacrat și l-a făcut extrem de cunoscut, mai ales pe cele două continente: asiatic(Japonia) și cel american.   Au urmat alți specialiști, figuri de marcă în acest domeniu atât de nou în preocupările contemporane : Ishikawa, Kondo, Crosby, Taguchi… Toate aceste personalități au lăsat „urme” adânci în salturile tehnologice realizate de omenire, contribuții greu de măsurat având în vedere „dimensiunea globală” a acestora. Performanța și excelența în business sunt, incontestabil, tributare contribuțiilor acestor personalități.   Ce înseamnă, de fapt, managementul calității ? Într-o abordare simplistă a conceptului: managementul performant al proceselor care conduc la realizarea unui produs(serviciu) de „calitate”!   O abordare majoră a fost, inclusiv, stabilirea unei definiții solide, stabile a ceea ce înseamnă calitate: 1. adecvat pentru utilizare (Juran) 2. conformitatea cu cerințele (Crosby) 3. „totalitatea particularităților unui produs ale unui serviciu care poartă în ele capacitatea de a satisface o anumită necesitate” (ISO 9000:2000).  

Scrierea unui articol nu este o treabă simplă si deloc usoară! Scrierea unui articol nu înseamnă o simplă transmitere de informatii sau niște opinii personale expuse pe hârtie sau, mai nou pe un blog “personal”.   Scrierea nui articol înseamnă parcurgerea unor pas bine definiti într-un timp variabil – De la câteva zile (aproape imposibil pentru un articol bun!) până la câteva luni (sau un an), pentru un articol știintific de cercetare! Hai să vedem ce pasi ar trebui să parcurgem pentru scrierea unui articol de calitate:   Pasul 1:   Este neceară o documentare prealabilă, în sensul că trebuie să citim din literatura de specialitate, aspectele care tin de problematica pe care dorim să o tratăm în articol. Este unul dintre cele mai importante aspecte deoarece un articol serios trebuie să conțină și să transmită informații, concepte corecte, viabile, validate si verificate de cercetători în contexte si situatii diferite. Pasul 2 Conturarea unui stil propriu de scriere a articolelor Este deosebit de important transpunerea amprentei personale asupra scrierii articolului prin conturarea unui stil propriu: grav, romantic, sarcastic, impersonal (nerecomandabil) etc.   PASUL 3. Scrierea corectă din punct de vedere lingvistic (gramatical ortografic) Practic este pasul cel mai important deoarece, chiar dacă ideile sunt bune, o scriere agramată anulează, practic, valoarea articolului! Cele mai frecvente greșeli: – utilizarea incorectă sau excesivă a virgulei; – utilizarea incorectă si/sau excesivă a conjuctiei “si” ,utilizarea repetată unui cuvânt în fraze succesive, formularea de fraze prea lungi și redundante; – alegerea unui titlu “bun” – alegerea titlului este esentială deosebite de sugestivă! – din titlu se poate deduce o parte considerabilă a valorii articolului, a profunzimii problematicii abordate. – sunt de preferat titluri scurte cu un mesaj penetrant, care să atragă atentia cititorului că urmează a citi ceva de valoare si cu un grad de utilitate ridicat!   Pasul 4. Evitarea scrierii “copy -paste” Începând cu 2012, inclusiv Google și-a instalat “google penguin” care se updatează aproape în timp real, având “unicul” scop: depistarea plagiatorilor! Prin urmare, articolul scris, va ajunge, mai devreme sau mai târziu, pe internet fiind analizat (instantaneu) trecut prin filtrul “penguin” ! În consecință, un articol important are o doză de originalitate “maximă” mesajul primului aliniat. Primul aliniat ar trebui să răspundă unor întrebări importante, astfel încât să motiveze cititorul în parcurgerea (cu interes) a întregului continut: Care este subiectul abordat? Care sunt elementele cheie din articol (“personajele”)?   DE CE ESTE IMPORTANT PENTRU CITITOR SĂ CUNOASCĂ SUBIECTUL ARTICOLULUI? Pasul 5 Utilizarea de cuvinte cheie astfel încât să le înteleagă toti cei care citesc Sunt utilizate cuvinte Clare, pe întelesul cititorilor. Este foarte important de avut în vedere NIVELUL si PREGĂTIREA  cititorilor pe care îi avem în vedere atunci când scriem articolul;   – Introducerea/utilizarea unor cuvinte noi (sau putin utilizate) trebuie să fie dublată, obligatoriu de explicatii clare asupra conceptelor/cuvintelor respective deoarece nimeni nu “stă cu DEX-ul în brațe pentru a deslusi sensul cuvintelor utilizate” – Ideile sunt formulate clar, concis “duse pânä la capăt” – Ideile din articol sunt formulate cât mai clar posibil! Dacă este nevoie, pot fi subliniate sau evidențiate prin utilizarea unui alt font, culoare etc.   Pasul 6. – Evitarea capcanei utilizării lui “Eu” – De regulă articolele se scriu la persoana a doua plural/ impersonal/persoana a treia plural: “(noi) am constatat; s-a constatat; Cercetãtorii au precizat etc”   Structura – Arhitectura unui articol ar trebui să răspundă la întrebările: “cine? ce? cum? unde? când? de ce?” O structură agreată a oricărui articole este cea descrisă mai jos: – Titlul în limba română și în limba engleză); – Abstractul are cel mult 200- 250 de cuvinte si contine scopul principal al articolului legat de titlul si ceea ce ar dori autorul să scrie în lucrarea respectivă; – cuvintele cheie (max. 5) : cele mai importante cuvinte/concepte din articol sau conceptele esentiale la care se referă continutul acestuia Introducerea sunt prezentate, pe rând, contextul problematicii abordate si necesitatea scrierii articolului. Evident, ceea ce autorul dorește să realizeze prin scrierea articolului.   SAU – Reperele conceptuale – În loc de introducere, autorul poate stabili conceptele cheie utilizate în articol, prin definirea sau prezentarea acestora. – Prezentarea, pe scurt, a problematicii abordate: – în contextul cercetărilor existente; – în contextul literaturii de specialitate; – Prezentarea principalelor aspecte ale problematicii abordate pentru care autorul dorește să intervină cu: – propuneri de îmbunătătire,propuneri de corecții, propuneri de cercetări a problemelor semnalate   Principalele cercetări (dacă sunt) în domeniul respectiv si CEEA CE NU S-A ABORDAT ÎN PROBLEMATICA STUDIATĂ! – propunerile autorului în privinta problematicii respective. – nu este neapărat necesară o cercetare în domeniu! – un articol foarte bun se poate remarca, inclusiv, prin semnalarea unor aspecte esentiale ale problematicii studiate astfel încât, prin scrierea lui, să se sublinieze importanta acestei problematici pentru publicul tintă!   Concluzii – Maxim 1-1,5 pagini! – Concluziile trebuie să sublinieze. – Importanta problemei; – Aspectele semnalate de autor, referitoare la problema mentionată în titlu; reflectiile autorului asupra problemei, din perspectiva propunerilor formulate;   Referintele bibliografice Acestea pot fi de trei tipuri(cumulate): – legislatie; – din literatura de specialitate; -ndin resursele web (literatura de specialitate, studii etc) – toate referintele sunt organizate într-o ordine alfabetică; toate referintele respectă o alcätuire standard agreată în mediul știintific: Harvard, APA etc   Citările în text De regulă, pentru o bună “protectie” a citărilor, se aplică “tripla mentiune a acestora”. în text: (Chină, 2015): ” TQM înseamnă, corect, Managementul Total al Calității”; – în subsolul paginii ( “References- AB 1 (index) – insert footnote”);   În referinte bibliografice ( indicarea paginii, datei accesării, în cazul resurselor web) Informatiile utilizate și promovate/ transmise în text trebuie verificate din cel putin trei surse sau din resurse recunoscute la nivel mondial/consacrate.   A se evita utilizarea informatiilor nevalidate/neverificate sau necercetate! În acest caz, consistența articolului este serios afectată! Schemele/ figurile din articol trebuie obligatoriu realizate cu un soft dedicat desenelor/ realizării figurilor   EXEMPLU : – Concept draw office pro 8, 9, 10 etc, – Corell draw etc, – DupĂ realizarea lor, trebuie corectată rezolutia acestora cu un program dedicat (Ex: ADOBE Photoshop CS5, sau 6) pentru a le aduce la rezolutia optimă 300 dpi. – Fiecare figură este numerotată si explicată sub aceasta, cu indicarea sursei! – Fiecare tabel este explicat deasupra , cu indicarea sursei. – Textul articolului va fi scris cu fonturile, distantele, coloanele în spatiul solicitat de template-ul solictat de editură/ conferintă.   În cazul în care nu se indică un template, autorul va tine cont de alcătuirea unui articol în limitele mentionate si cu regulile (generale): – maxim 10-12 pagini;   – TNR 12; – aliniere centrată normală (justify); – spatiere la 1, 15 rânduri sau 1,5 rânduri; – se numerotează fiecare pagină; – abstractul se se scrie cu italic, tnr de IQ, fără spațiere între aliniate. – un articol serios este verificat temeinic de mai multe ori si de cel putin două persoane. – după finalizarea lui, a primelor variante de scriere, trebuie lăsat câteva zile. O verificare ulterioară va scoate multe “defecte” în evidență!   Un articol bun are: – concepte clar definite; – idei proactive; – are o dinamică pozitivă; – nu este excesiv de critic; – la orice critică formulată sunt propuse solutii pertinente! – nu este prea lung deoarece plictiseste rapid pe cititcr!   Bibliografie: 1. Enache, L. Scrierea unui articol știintific — abordare practicä, http:(/ http://www.rrml.ro/articole/2007/2007_1 7.pdf (accesat 25 feb. 2018)   2. Cum sa scrii un articol care sa-ti aduca o buna reputatie? https:// http://www.traininguri.ro/cum-sa-scrii-un-articol/ (accesat 25 feb. 2018) 3. Cum să scrii un articol impresionant în doar 5 pași simpli, https:/( http://www.academiademarketing.ro/cum-sa-scrii-un-articol-impresionant-indoar-5-pasi-simpli.html (accesat 26 feb. 2018) 4. Ghid de scriere a articolelor 9tiintifice, http://www.posdru.ugal.ro[ topacademic/documente/GHlD_SCRlERE ARTICOL.pdf (accesat 24 feb. 2018)  

Stiluri de predare                                                                        cursul din 4 aprilie 2017 1. Stilul de comanda sau directiv – bazat pe autoritatea profesorului care comanda succesiunea activitatilor sau activitatile sunt impuse, in totalitate prin intermediul programarii/a programelor nucleu. 2. Stilul practic – bazat pe o explicatie precisa, apoi pe o executie prin imitatie din partea subiectului/elevului 3. Stilul de reciprocitate – bazat pe evaluarea reciproca dupa criterii pregatite de profesor (ca in cazul activitatii in echipa, a invatarii in perechi) 4. Stilul de autocontrol – cu accent pe autonomia subiectului si capacitatilor sale de autoevaluare 5. Stilul de incluziune – de includere a elevului in indeplinirea unor sarcini de niveluri diferite, el fiind acela care decide la ce nivel se poate implica Stiluri de predare II  6. Stilul centrat pe descarcare dirijata 7. Stilul centrat pe descarcare convergenta – menit sa conduca la descarcarea solutiei unei probleme/la formularea unei concluzii prin rationament si gandire critica. 8. Stilul centrat pe actiunea divergenta – ce conduce la gandirea pe traiectorii necunoscute, neobisnuite, spre solutii inedite, spre creativitate. Alte criterii de predare a) Stilul autoritar – se carcaterizeaza prin selectarea si promovarea tehnicilor, a procedurilor de invatare, a etapelor actiunii dirijate efectiv de catre profesor. El structureaza timpul, nu incurajeaza initiativele, sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor, mentine o anumita distanta fata de grup. b) Stilul democratic – profesorul incurajeaza implicarea activa a elevilor in procesul invatarii, initiativa, potentialul lor creativ c) Stilul permisiv sau laissez-faire – releva rolul pasiv al educatorului, indiferenta, minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii, accepta deciziile elevilor, comune sau individuale; nu face evaluari la adresa comportamentelor elevilor, manifesta un nivel scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii;lasa demersul diddactic sa mearga de la sine. Teme : Precizati 3 stiluri de predare recunoscute pentru profesor 2. Ce inseamna profesor “bun”? Trei aspecte The influence of good teacher can never to ERASED – Influenta unui profesor bun nu poate fi stearsa niciodata The mediocre teacher tells – Un profesor mediocru vorbeste The good teacher explains  – Un profesor bun explica The superior teacher demonstrates – Un profesor superios demonstreaza The great teacher – Marele profesor

  Ce este școala românească ? Instituție sau organizație ?   Sistemul educțional românesc este alcătuit, (conform textului legii) din unități si instituții de învățământ. Sistemul național de învățământ preuniversitar este alcătuit din unități de învățământ,fiecare,având o anumită identitate juridică,denumită personalitate juridică.   Toate celelalte unități care nu au această personalitate juridica sunt subordonate primei categorii. Astfel, avem de  raspuns la următoarea întrebare: Instituțiile de învățământ (instituții si unități) sunt si organizații sau doar instituții ?   În primul rând trebuie sa stabilim această realitate,privind entitățile educaționale din sistemul național de învățământ,deoarece calitatea acestuia se realizează la nivelul fiecăreia dintre entitățile respective.   Ce este școala ?   “Școala este o instituție publică, proprietate de stat sau privată, unde se învață disciplinele prevăzute într-un plan de învățământ. Conceptul de școală provine de la cuvântul latin „schola” derivat și el din greaca antică “scholein”, de la “schole”. Termenul grec era  înțeles la început drept “timp liber”, pentru că mai apoi sa evolueze, de la timp liber, cuvântul a ajuns sa descrie “locul în care era petrecut timpul liber”, adică locul în care se țineau discuții filosofice sau științifice, în timpul liber, pentru a descrie mai apoi “locul de lectură”. (sursa: Wikipedia.org) Conform DEX online școala este : “O Instituție de învățământ public,unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline...” Sau : “Totalitatea elevilor si a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ” Sau : “Curent,mi;care ;tiin’ific[,literar-artistic[,care grupeaza în jurul ei numerosi adepti; baza teoretică a acestei mișcări Școala este locul unde primim o educație si asimilăm prin învățare multe informații despre viață, despre societatea in care trăim, lumea inconjurătoare. Aici poate fi locul unde deprindem noi abilități si unde învățăm să comunică. Nicolae Iorga spunea : “Școala ce mai bună este aceea în care înveți înainte de toate, a învăța” J.A.Comenius (pedagog ceh din secolul al XVII-lea – întemeietorul pedagogiei moderne) spunea ca :”Întreaga viață este o școală”.   De fapt ce înseamna școala ?   Școala înseamna trei lucruri deodată: o casă care odata deschide frenetic porțile cunoașterii, o carte care odata descifrată rămâne veșnic si un dascăl receptiv la toate intrebările dilematice ale generațiilor pe care le educă. Școala este leaganul inițierii in tainele cunoașterii, muncă, dăruire, pasiune,educatie si cultură, dar si bucurie si nostalgie dupa ce se va fi incheiat.   Toate aceste definitii ne arata ca școala este o: - instituție care oferă spații de invățare; - instituție care pune la dispoziție spații si profesori,astfel incăt aceștia sa transfere un complex de atitudine,cunoștințte și informații,sa dezvolte abilități   Școala reprezintă un “univers” special/aparte în care ne “descoperim”. Sau poate nu…. Poate fi spațiul în care începem să ne cunoaștem. Poate fi chiar spațiul în care învățăm primii pași pentru “marea intalnire cu noi înșine”. Orice școala din lume are aceasta menire. Induce celor care trec prin ea o cultură pozitivă, proactivă, o energie creatoare astfel incât cei care o captează se autopropulsează in sferele superioare ale societății educate. Sau din contră! Este indusa o (sub) cultura toxica, superficiala generatoare de “nimic”   Școala este o :   – instituție   – organizație   – spațiul educațional   – un ansamblu de procese interconectate, interdependente   – un sistem de sisteme (S. Lupasco)   – ceva unde ar trebui sa ne simțim bine     Școala din perspectiva societății romănești   – de regulă școlile s-au dezvoltat în apropierea bisericilor până la începutul anilor ’50   – prin urmare influența bisericii și-a pus amprenta pe evoluția educativă   – după anii ’50 universul școala-biserica aproape s-a răsturnat și a apărut un nou model în peisajul românesc   – industrializarea forțată, supradimensionată a izolat biserica, care-și pierde autoritatea asupra școlii;   – această nouă ideologie vine din descoperirile științifico-tehnice și școala își construiește un nou traseu : pragmatic, industrial, tehnologic, după legi stabile și clare care au ținut sistemul educațional pe o traiectorie constantă până la începutul anilor ’90 când a intervenit “ruperea” de ritm care a permis foarte greu implementarea unor reglementări noi pentru sistem.   – de abia în anii ’95 – ’97 s-a reușit elaborarea a doua legi care să contureze o funcționalitate semistabilă până în anul 2011, când a fost elaborată Legea educației naționale nr.1/2011   – acesta este actul fundamental după care sistemul educațional funcționează și astăzi.     Concluzie   Avem doua definiții la care ne putem raporta în investigația noastră de a afla daca școala este instituție sau organizație.   Conform DEX, definiția instituției ne arată că:”Este o forma de organizare a unor raporturi social-politice,juridice – parte a suprastructurii” sau “organ sau unitate(de stat) care ]ndepline;te funcții administraive,economice,politice,cultural-educative,care cuprinde un anumit domeniu de activitate”   Tot conform DEX definiția organizației ne arată că reprezintă “un grup de persoane fizice, juridice sau de stat, având o organizare de sine stătătoare, au un patrimoniu propriu (în vederea realizării unui scop) si personalitate juridică (instituție, intreprindere).   Aceste două definiții ne arată ca școala este mai mult o instituție decât o organizație