Managementul inovării în educație

Modulul II: Instrumente specifice managemntului calității utilizabile în managementului inovării   1. Ciclul PDCA/PDSA sau „cercul/îmbunătățirii calității” 2. Kaizen : Ciclul PDCA versus Ciclul SDCA. Procesul următor este clientul 3. Tehnica celor „5S” aplicată în proceselor educaționale   1. PDCA/PDSA 1. Acționează - Ce schimbări au avut loc ? - Următorul ciclu?   2. Planifică  - Obiective - Întrebări și proiecții/predicții - Este pus la punct planul de parcurgere a ciclului - Cine? Ce? Unde? Când?   3. Studiază - Analiză completă a datelor - Compară datele obținute cu proiecțiile/predicțiile - Evidențiază ceea ce s-a învățat   4. Implementează - Aplică planul - Elimină documentele problemă și observațiile care apar pe parcurs - Începe analiza datelor   Ciclul PDCA Trecerea la etapa următoare se poate face în condițiile în care obiectivele stabilite pentru etapa în curs au fost atinse. În combinație cu o „pană” (acțiuni corective/preventive și de îmbunțire) ciclul alcătuiește ceea ce în interiorul managementului calității formează partea de asigurare a calității. Ciclul PDCA Principiul de aplicare a ciclului : „Acolo unde este nevoie și de câte ori este nevoie!” Un postulat în fizică aplicabil macrosistemelor sociale (și nu numai): R. Clausius - Principiul II al termodinamicii : „Orice sistem izolat de mediul nde spre o stare de echilibru caraterizată printr-o entropie (dezordine) maximă” Ciclul PDCA se opune creșterii dezordinii într-o organizație!!   Tehnica celor „5S” aplicată în procesele educaționale 1. Seiri (sortare) 2. Seiton (stabilizare,ordine) 3. Seiso (strălucire) 4.Seiketsu (standardizare) 5. Shitsuke (sustinerea schimbării)   Modulul III : CDI în Educație 1. Cercetare,Dezvoltare, inovare - CDI. Perspective europene 2. Strategia națională a CDI pentru educație (SNDCI). Aspecte, obiective, perspective   De la ciclul PDCA la ciclul PDSA În 1986 Deming prezintă o nouă variantă a modifcării ciclului PDCA în PDSA, adică, plan-do-stu-act Noua variantă a fost îmbunătățită de specialiști,rezultând „forma” din figura de mai jos:   Modelul TRIZ Starea ideală = toate efectele pozitive/toate efectele negative Avem 5 niveluri pentru găsirea soluțiilor creative: Nivelul I : Standardizare (32%) Nivelul II : Îmbunătățiri (45%) - îmbunătățirea sistemului existent pe același domeniu; Nivelul III : Intervenții în interiorul sistemului existent (18%) Nivelul IV : Invenții din afara sistemului (4%); Nivelul V : Descoperiri (1%) - un sistem nou nou dezvoltat pe baza unor descoperiri majore în domeniu.   Modelul Phase - Gate   Dezvoltarea unui produs nou necesită parcurgerea unor etape foarte clare riguroase (phases) separate prin filtre (gates). Modelul a fost adoptat de către NASA în anii 60   Modelul „clasic” are 5 faze și 3 porți   1. Definirea domeniului 2.Construirea planului de afaceri (identificarea resurselor financiare, proiectarea bugetului necesar etc) 3. Dezvoltarea proiectului nou; 4. Testarea și validarea (noului produs/serviciu); 5. Lansarea noului produs (educațional).   Porți 1. Livrabile (la fiecare poartă trebuie să cunoaștem exact ceea ce trebuie livrat la următoarea poartă) 2. Criterii (de măsurare) 3. Ieșiri Modelul Phase-Gate poate fi extrem de util la extinderea organizației educaționale spre alte specializări/calificări profesionale.   2. Strategia națională a CDI pentru educație (SNDCI). Aspecte, obiective, perspective   În 2014 a fost aprobată Strategia națională de cercetare,dezvoltare și inovare pentru 2014-2020 (SNDCI) prin HG nr. 929/2014 SNDCI este pusă în aplicare prin mai multe instrumente,inclusiv prin Planul național de cercetare,dezvoltare tehnologică și inovare (2014-2020); S-au constatat: - o creștere cantitativă și calitatovă a publicațiilor științifice; - o mai bună conecatre a cercetarii științifice românești cu cercetarea internațională Totuși..... - sunt prea puțini cercetători - lipsește masa critică de resurse umane pentru dezvoltarea unor domenii promițătoare - în special - pentru dezvoltarea interdisciplinară!  „ O uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile cadru și accesul la finanțările pentru cercetare și inovare,astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă

                                                                             Conceptul de inovare și creativitate   “Inovarea - o schimbare care creează o nouă dimensiune a performanţei.” (Peter Drucker)   Definiție – concept: Termenul „inovare” are o largă utilizare, fiind folosit cu diverse semnificaţii. Într-un sens larg, inovarea defineşte introducerea noului pentru obţinerea de rezultate utile.   În multe cazuri, inovarea are la bază invenţii, dar cele două concepte nu sunt sinonime. Conform DEX, a inventa înseamnă „a crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică”, iar invenţia reprezintă “o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu. A inova înseamnă „a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem”, iar inovare înseamnă „noutate, schimbare, prefacere”. „Procesul global de creativitate tehnologică şi comercială, transferul unei noi idei sau a unui nou concept până la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service, acceptate de piaţă.”(Oslo Manual, 2005)   Descriere:   Inovația în cercetare, în educație și cultură, în științe și în toate domeniile vieții sociale nu poate fi asigurată fără a asigura prin sistemele și procesele de învățământ aceste premise, fără a forma pe copii pentru a fi inovatori, creativi, având încredere în potențialul lor inovativ, cultivându-l și stimulându-l. Aceasta presupune schimbări profunde în sistemul de învățământ, atât în plan curricular, cât și în formarea cadrelor didactice, pentru a interacționa diferit cu copiii, încurajând și stimulând, atrăgând și cultivând curiozitatea descoperirilor, plăcerea de a descoperi, încrederea în potențialul lor. De aceea, prin workshop-ul explorativ, ne propunem să identificăm tipurile de cercetări și de acțiuni de întreprins, pentru a delimita bune practici, a diagnostica practicile care stimulează inovația, a le promova și implementa, a identifica pârghiile și modalitățile prin care putem introduce această schimbare paradigmatică pe scară largă în educație și formare, la toate nivelurile de școlaritate și în afara lor, în educația nonformală și informală.   Notiunea de creativitate a fost, initial, consemnata sub alte denumiri: inspiratie, talent, supradotare, geniu, imaginatie (fantezie creatoare). Dupa studii aprofundate si de lunga durata din domeniul psihologiei, s-a remarcat faptul ca aceste notiuni reprezinta doar unele trasaturi psihologice ale persoanei creative.   Inspiraţia este o stare psihica de tensiune puternica, cu o durata variabila, in cursul careia se contureaza in linii generale viitoarea idee sau solutie noua. Atributele esentiale ale inspiratiei sunt spontaneitatea si vibratia afectiva.   Talentul este considerat ca o continuare a unei aptitudini naturale sau a unei abilitati, o treapta superioara de dezvoltare a acesteia. Talentul nu este caracterizat doar prin efectuarea cu succes a unei activitati, ci si prin capacitatea de a crea opere originale. Individul dotat cu talent se caracterizeaza printr-o inteligenta deosebita, o puternica impresionabilitate, o mare exigenta fata de sine dispunand de un puternic spirit autocritic, care-l face sa fie permanent nemultumit de ceea ce creeaza si doreste perfectiunea. Ca trasatura distinctiva a talentului este uriasa putere de munca.   Supradotarea sau geniu sunt termeni care se intrepatrund in mare masura. Individul supradotat este inzestrat cu „daruri naturale” care ii permit sa faca lucruri deosebite, iar geniul constituie aptitudinea naturala de a crea ceva cu totul remarcabil.  

  Eduard Charles Francis Publius de Bono (născut în 1933, Malta), psiholog, autor de cărți, consultant, a propus în 1967 o alternativă la gândirea tradițională  rațională.   Prin această „invenție” Bono a demonstrat limitele gândirii raționale, un concept care dăinuie de mii de ani, concept căruia i se „supune” aproape orice tip de instruire și de proces educațional. Eduard de Bono a susținut permanent introducerea în școală a modului de gândire laterală, tocmai pentru a se crea o felxibilitatea și o diversitate considerabilă în modurile de gândire ale copiilor, posibilități extrem de utile în viitoarele meserii abordate de aceștia.   Implementarea modului de gândire laterală la nivelul grupului /clasei de elevi nu trebuie să se realizeze integrat cu alte activități - implementare treptată („invizibilă”). educatorul trebuie să-și fixeze acest gen de activitate într-un anumit interval, cel puțin odata pe săptămână.   Pentru copii, spre exempli, Bono apreciează că o „oră pe săptămână în întreg ciclul educațional ar fi sufiecient pentru formarea atitudinii specifice gândirii laterale - sau atitudinea creativă, dacă preferați acest termen”     Marii savanți au utilizat tehnici de gândire laterală?   Este evident că gândirea laterală este o altă abordare a procesului de creativitate. Dacă analizăm contextul apariției marilor teorii în știință, concluzionam că marii savanți au utilizat (conștient sau nu) din plin procese specifice gândirii laterale.   Utilitatea gândirii laterale în rezolvarea creativă a problemelor TRIZ și procesul de creativitate   Există situații, evenimente, domenii și chiar meserii în care generarea ideilor noi reprezintă o necesitate (spre exemplu: cercetare, design, inginerie, publicitate, etc). Ideile noi nu apar ușor, mai ales în contextul gândirii verticale.   Gândirea laterală creează exact posibilitățile de a emite idei noi. Ideile noi, inerent, atunci când ne află în fața unei probleme. Nu prea avem de ales, căci trebuie să încercăm rezolvarea problemei respective.   „O problemă reprezintă pur și simplu, diferența dintre ceea ce are cineva și ceea ce își dorește”   Modelul gândirii laterale (GL) este aplicabil oricărei categorii de vârstă. Elementele simple, specifice formării deprinderilor de GL sunt aplicabile oricărui grup, oricât de „sofisticat” ar fi acesta (din perspectiva instruirii componenților).     De reținut că la grupele cu vârste mici, forma vizuală este mult mai eficientă decât cea transmisă pe calea cuvintelor vorbite (pe cale orală), deoarece, întotdeauna un copil va încerca să exprime ceea ce gândește prin imagini și,ceea ce este și mai important, să înțeleagă un mesaj exprimat vizual.   Procesul gândirii laterale este relevant începând cu subiecți a căror vârstă este de 7 ani și până la adulți cu educație universitară”.     Plaja temoprală, extem de largă privind aplivabilitatea procesului de gândire laterală, implică, în  mod evident, și abilități corespunzătoare de aplicare a acestui mod de gândire de către profesori. prin urmare, înainte de a putea aplica la clasă elementele specifice acestui mod de gândire, profesorul înuși trebuie să aibă suficientă experiență privind modul de construire a gândirii laterale.     Eduard de Bono atrage atenția asupra a două tipuri de greșeli majore care se fac, de regulă, în ceea ce privește acest tip de gândire:   Presupunerea eronată că acest tip de gândire este de la sine înțeles și că oricum toate persoanele (instruite) pot gândi în acest mod, indiferent dacă știe sau nu acest lucru;   Presupunerea eronată că acest subiect este unul de natură „specială”, exclusivistă destinat doar unui anumit grup de persoane, un subiect nerelevant pentru larga majoritate a oamenilor.   Modelul de gândire laterală propus de Bono descrie „un proces de gândire inovator, ce elimină tiparele limitattive ale gândirii logice. Punând în valoare creativitatea, GL oferă o nouă perspectivă asupra modului în care funcționează mintea, crescând simțitor capacitatea de dezvoltare de noi idei și identificare de noi soluții. GL nu înlocuiește gândirea verticală(logica), ci o completează.   Cele două tipuri de gândire nu se exclud una pe alta. Si ma ales, a nu se întelege că gândirea laterală este un substitut pentru gândirea verticală.   Cele două moduri de gândire sunt „necesare și mai degraba complementare”. Gândirea laterală este generativă. Gândirea verticală este selectivă.   În fapt Bono propune un model de gândire prin care să ieșim din tiparele vechi și să căutăm soluții la probleme utilizând alți algoritmi decât cei clasici.     Specialiștii atrag atentția asupra efectelor pozitiv multiple privind dezvoltarea unui mod de gândire critică la nivelul preșcolar. Iată câteva dintre efectele respective:   „- Lărgește perspectiva lucrurilor din jur de către copii; - Le oferă posibilitatea acestora de a formula un punct de vedere bazat pe argumente privind problemele cu care ei intră în contact; - Își pot exprima propria opinie; - Descoperă idei noi; - Este stimulată gândirea originală; - Diminuează și preîntâmpină blocajele în gândire; - Descoperă metode și soluții noi în rezolvarea problemelor; - Descoperă noi oportunități acolo unde alții văd doar limitări; - Descoperă erori și prejudecăti astfel încât își pot construi un sistem de gândire propuși eficient.”     În timp ce modelul „clasic” de gândire verticală „presupune parcurgerea unor pași secvențiali bine stabiliți, justificați, modelul gândirii laterale presupune exact „ruperea„ acestei logici, de secvențe clare și logice.     „În gândirea laterală, folosim inflromația nu de dragul ei, ci pentru efectele pe care le produce. În gândirea laterală se poate întâmpla să fie nevoie de o greșeală într-o anumită etapă pentru a ajunge în final la o soluție corectă - lucru imposibil în gândirea verticală)bazată pe logica matematică).”   CONCLUZIE:   În concluzie pentru a face față provocărilor multiple, „asaltului” fluxurilor informaționale, este vital ca, începând chiar de la vârste fragede, să se introducă lecții/cursuri de formare a copiilor pentru a stăpâni modul de gândire critică și pentru a dezvolta creativitatea acestora prin stăpânirea tehnicilor de gândire laterală.   Societatea actuală evoluează - mai ales în domeniul tehnologic - cu o viteză din ce în ce mai mare, accelerația acestei evoluții nu este constantă, având o creștere proprie, ceea ce face ca viteza schmbărilor din jur să crească amețitor, fără să lase timp de analize a efectelor salturilor tehnologice.   A patra revoluție industrială, se află în plină ascensiune, deși o mare parte din omenire nici nu a conștientizat traversarea rapidă a celei de-a treia revoluție industrială.   Pentru rezolvarea problemelor, pe care orice om aflat într-un context economic - social, le întâlnește, va trebui să stăpânească cu acuratețe tehnici de gândire critică și de gândire laterală, pentru a-și dezvolta continuu gîândirea creativă.     Albert Einstein:   „Nu putem rezolva problemele folosibd același tip de gândire pe care l-am folosit atunci când l-am creat”.   Am văzut că intr-un context cotidian aflat într-o schimbare continuă și accelerată - caracteristic lumii moderne- al exploziei informaționale, al comunicării nelimitate (cu oricine, oricând, oriunde..) necesitatea gândirii critice în procesele educaționale este evidentă și vitală.   Problemele actuale sunt din ce în ce mai sofisticate, indiferent de domeniu. Ele necesită abilități speciale de rezolvare, care implică stăpânirea tehnicilor specifice de gândire critică dar și de gândire laterală.   De asemenea, creativitatea, după cum am văzut se bazează inclusiv, pe cele două tipuri de gândire - critică și laterală.                                                  

Cele trei elemente specifice epocii în care trăim, amintite anterior: denistatea enormă a fluxurilor informaționale (aflată într-o creștere exponențială de la o zi la alta), accesul nelimitat în fluxurile informaționale cotidiene (aproape în timp real), posibilitățile multiple de comunicare aflate și ele într-o dezvoltare accelerată. conduc la câteva întrebări pertinente: Cum discernem care informații sunt corecte, relevante și imparțiale? Cum știm când putem accepta ceea ce o persoană expune? Când trebuie să intervenim cu întrebările? Ce tip de întrebări adresăm?   „A gândi critic înseamnă să asimilezi date și informații”, să le procesezi, să le prelucrezi și să-ți formezi o opinie corectă despre o idee (ceva) sai despre o persoană (cineva).   Considerăm că procesul construirii unei gândiri critice este total opus procesului de „degradare„ a învățării - analfabetismului functional. Este unanim acceptată insuficiența dezvoltării abilităților de gândire critică în școală. Studii recente au corelat dificultatea rezolvării problemelor în interiorul organizațiilor cu insuficiența dezvoltării abilităților de gândire critică și dobândirea competențelor necesare în acest sens. Mai mult, din ce în ce mai des, absolvenți ai diferitelor niveluri de instruire recunosc importantul rol jucat de stăpânirea unei gândiri critice în accesarea unui loc de muncă Aplicație: Gândirea critică la vârstă preșcolară Mai mulți specialiști (sau persoane interesate) în domeniul educațional, și-au pus multiple întrebări legate de implementarea modului de gândire critică la nivelul preșcolarilor și de eventualele efecte ale dezvoltării acestui proces la o vârstă fragedă a copiilor: - „Gândirea critică forțează maturizarea prea rapidă a copiilor” - Li se răpește copiilor de grădiniță copilăria? - Impunem astfel copiilor să gândeasca ca un adult ? - Este normal ca un cadru didactic să obțină efecte spectaculoase în prezent, cu prețul unor consecințe târzii suportate de copii?” Specialiștii în domeniu educațional-psihologic, apreciează că dezvoltarea gândirii critice la copii se poate realzia pe două direcții esențiale: - dezvoltarea curiozității naturale a copiilor (față de mediul înconjurătr) și dezvoltarea capabilității acestora de a formula întrebări despre mediu; - respectând relația dintre calitatea întrebărilor și calitatea răspunsurilor.        

Problema generală TRIZ - Soluția specifică TRIZ - Problema dumneavoastră specifică - Soluția dumneavoastră specifică Modelul de rezolvare TRIZ presupune parcurgerea unor etape (destul de) simple: Se formulează problema de bază; Problema concretă se abstractizează - în sensul că o problemă similar este căutată în același domeniu sau în domenii diferite; Se identifică soluția problemei generale din domeniul respectiv Se formulează soluția adaptată (creativă) pentru domeniul specific al problemei de bază   Utilizarea TRIZ contribuie substanțial la modelarea creativă a gândirii membrilor organizației și va crește capacitatea de inovare a acestora. Având în vedere că procesele presupun o permanentă creativitate,modelul TRIZ poate fi extrem de util în abordarea interațiunilor multiple cu preșcolarii, elevii, studenții și adulții (în cadrul cursurilor de formare).   Într-o organizație poate exista „un singur utilizator TRIZ sau o echipă de utilizatori TRIZ”. Utilizatorii TRIZ pot fi „activați” doar în perioada soluționării problemelor pe baza instrumentelor specifice acestui model. Utilizarea TRIZ contribuie substanțial la modelarea creativă a gândirii membrilor organizației și va crește capacitatea de inovare a acestora.   Având în vedere că procesele educaționale presupun o permanentă creativitate,modelul TRIZ poate fi extrem de util în abordarea interacțiunilor multiple cu preșcolarii,elevii,studenți și adulții (în cadrul cursurilor de formare).   Principii de bază ale metodologiei TRIZ: - Evoluția sistemelor implică un proces sistematic; - Cea mai simplă analiză sistematică a unei probleme conduce (deseori) la rezolvarea inovativă a problemei; - Multe probleme au un conținut asemnanator (și au fost deja rezolvate în alte domenii, sub un alt nume); - Dezvoltarea sistemelor tehnice către un rezultat final ideal urmează (sigur) tendințele evoluției tehnice,iar evoluția tehnologică este guvernată de un set limitat de elemente repetitive, care pot fi identificate în cadrul unor domenii diferite de activitate; Esența TRIZ : O serie de principii și procese de inovare universal aplicabile   GA a considerat că „există un număr finit de combinații care conduc la soluții creative,ceea ce înseamnă că poate fi formulat un model logic de gândire care poate sta la baza procesului de generare de idei inovative”.   Esența descoperirilor lui GA (Genrich Altshuller) constă în faptul că : „El (GA) a refuzat să accepte faptul că invențiile și creativitate erau acte aleatorii sau întâmplări”.   GA și-a stabilit esențial în dezvolta un proces standard pentru inovații de succes. După un studiu (extrem de aprofundat,menționat anterior) el a descoperit că doar 2% din toate brevetele erau invenții cu adevarat noi. „Restul” de 98% se bazau pe cel puțin un principiu deja cunoscut.   Nu este necesară utilizarea integrală a instrumentelor TRIZ - doar cele care se potrivesc problemei respective.   Principiile creative (modelul TRIZ): 1. Segmentarea/fragmentarea (ex. înlocuirea unui server cu o rețea de computere sau înlocuirea unui camion cu unul cu remorcă,etc) 2. Separarea (separarea unei părți sau accentuarea părții respective); 3. calitatea suprafeței sau a structurii; 4. Asimetria; 5. Combirea/fuziunea; 6. Universalitatea; 7. Matrioshka; 8. Contragreutatea   GA a subliniat faptul că de obicei o invenție apare atunci când inventatorul refuză să „accepte un compromis pe care altcineva îl acceptă și de aceea, o soluție creativă reprezintă, în esență rezolvarea unei contradicții!”   Principii de bază ale metodologiei TRIZ (II): - Problemele noi trebuie corect/clar formulate pentru a se ajunge la soluțiile creative; - Problemele se formulează prin prezentarea constradicțiilor ce trebuie eliminate pentru a se obține soluții îmbunătățite; - Contradicția este elementul central care conduce la inovare în problemele tehnice,deoarece sistemele evoluează pe măsură ce se elimină contradicțiile interne; - Rezolvarea creativă a problemelor necesită un mix de gândire abstractă și de cunoștințe specifice (domeniul respectiv);   Câteva cuvinte despre contradicții.....   Contradicțiile fizice se referă la doi parametri/caracteristici (de aceeași natură) ale unui sistem care pot fi conflict, unul cu altul.   Spre exemplu: - o ceașcă de cafea trebuie s aibă în același timp temperaturi diferite: - „mare” la interior (cafeau fierbinte) și mică la exterior (să nu ne ardă la mână - în realitate, o temperatură suportabilă); - plasticul trebuie să fie, în același timp, rezistent și ușor dar, totuși, nu prea rezistent pentru a fi ușor reciclabil (rupt); - lama de râs trebuie să fie suficient de ascuțită (și poziționată) astfel încât să taie foarte bine barba dar să taie pielea.   Contradicțiile : Aspectul esențial al modelului TRIZ De regulă, se presupune că îmbunătățirea unui aspect specific unui sistem oarecare, conduce la înrăutățirea altuia, deoarece modelul oricărui proces/sistem implică o serie de parametri (posibili conflictuali) care influențează sistemul.   Contradicțiile fizice se rezolvă prin aplicarea mai multor criterii privind separarea celor două caracteristici: - separarea în spațiu (ochelari cu lentile bifocale) - separarea în timp (aripa unui avion are forme și dimensiuni diferite la decolare și aterizare sau în croazieră)