Metodologia cercetării educaționale

Cursul 2. Introducere   Există deci diferite surse ale cercetării : a) plăcerea intelectuală; b) rezolvarea unei probleme practice care deserveşte binelui societăţii sau cel personal ; c) a obţine o diplomă, un titlu academic d) a câştiga o poziţie în societate.   Tipuri de cercetare A) Cercetare teoretică, conceptuală, formulare de idei abstracte. Unele dintre acestea sunt fundamentale deoarece aduc contribuţii importante în domeniul respectiv.   B) Cercetare empirică, care se bazează pe observarea direcă a realităţii. Concluziile şi constatările ei pot duce la îmbogăţirea teoriei.   Cercetarea empirică poate fi :   i)calitativă, prin strângerea de informaţii ce urmează a fi interpretate statistic La rândul ei, analiza calitativă poate fi : a) comparativă, atunci când sunt comparate informaţii de la diferite persoane ( sau firme,etc) ; b) a conţinutului , prin analizarea răspunsurilor obţinute la chestionare cu întrebări deschise ; Interpretările se realizează treptat, pe măsură ce informaţiile cresc.. informaţiile nu se supun regulilor statistice, ci se pot converti în expresii cantitative prin codificare, care apoi sunt prelucrate. c) tematică, care se centrează pe o temă importantă. Dezvoltarea ideilor pornind de la tema principală se ramifică ulterior sub forma unui graf. Fiecare nouă componentă poate conduce la noi descoperiri, conexiuni cu alte domenii sau chiar cu capitole complementare. d) discursivă/interviu, pentru a sesiza capacitatea de exprimare, trăirile interioare ale cercetătorului, modalitatea de înţelegere şi de operare cu noţiunile utilizate. De exemplu, din răspunsurile de la interviuri, în urma utilizării unor chestionare, se deduc concepte. Selecţia nu este întâmplătoare, eşantioanele cu care se lucrează fiind selectate scopului. Este necesară creativitate din partea cercetătorului, deoarece interpretările sunt sensibile. Cercetarea poate fi :   Aplicată În rezolvarea unor probleme din domenii variate, cu aplicabilitate directă.   Cercetarea este astfel orientată spre rezolvarea problemei.   De exemplu, în matematică : a) rezolvarea ecuaţiilor algebrice de gradul 2; b) rezolvarea ecuaţiilor algebrice de gradele 3 şi 4. c) Rezolvarea ecuaţiei algebrice de gradul 5. Evident că, în unele cercetări rezultatele obţinute la probleme poate fi negativ, în exemplul c) precedent. De ce ecuaţii ? ,, Deoarece ele sunt sângele matematicii, ştiinţei şi tehnologiei.” În statistică economică : studiul profitabilităţii unei investiţii într-o anumită zonă. Descriptivă   Găsirea legăturilor existente, a caracteristicilor asupra unui fenomen existent. De exemplu, în matematică, în secolul al XVII-lea, geometria se dezvoltase încă din antichitate şi algebra era o domeniu relati nou. René Descartes (1596-1650) a realizat pentru prima oară utilizarea algebrei în studiul geometriei, prin crearea geometriei analitice. Fără acest nou domeniu al matematicii, analiza matematică nu se putea naşte ( după 1675 , amintind ,,părinţii analizei matematice “ Isaac Newon şi Gottfried Wilhelm Leibniz). Fără dezvoltarea analizei matematice este greu să ne imaginăm azi, cam ce dezvoltare a tehnologiei, a vieţii socio-economice am fi avut. Exploratorie   Cercetarea se focusează pe ceva retrospectiv, care s-a petrecut, care au afectat lucruri care s-au produs. ,, Noul nu poate fi descoperit într-un domeniu, decât gândind mereu la el “ ( I.Newton). Cercetarea se realizează spre interior, abordările sunt mai puţin certe şi se studiază cauzalitatea fenomenului petrecut. Se derulează studii de grup după criterii fixate. Certitudinea reprezintă sentimentul unui acord între reprezentări. Certitudinea poate fi : – senzorială prin evidenţa unui fapt, sentiment de claritate sau reprezentativă ; al armoniei unei imagini cu alte reprezentări – cognitivă ( intelectuală ) sau afectivă ( emoţională, credinţe) -spontană sau gândită (verificată, demostrată). – empirică (reală, concretă, bazată pe fapte) sau speculativă ( abstractă, indirectă, fondată pe ipoteze presupuse certe şi considerate ca atare). Ea se apropie de cea senzorială. – personală ( dobândită de noi înşine) sau de împrumut ( bazată pe mărturia unei persoane de încredere). Opusul ei este incertitudinea. Este sentimentul confuziei, al ignoranţei, al uitării. Remarcă   Se observă numărul mare de lucrări apărute în edituri prestigioase, ce sunt în general traduceri ale cercetărilor cu caracter istoric realizate în Ştiinţă sau în Artă. Ne punem natural întrebarea care este oare rolul acestora? Noi considerăm că, oricare cercetător trebuie să cunoască bogăţia de idei care a apărut în domeniul studiat. Există şansa de a descoperi ale drumuri, alte conexiuni nerealizate până azi, pentru a descoperi noi fapte, noi rezultate. Astfel, în multe reviste, apar noi articole care se bazează pe concepte uneori foarte vechi care sunt accesate prin lectura cărţilor valoroase, alteori conexiuni noi pe care cercetătorul de azi le realizează prin lectura celor mai recente reviste.   Cercetare cantitativă   După colectarea datelor, acestea se codifică, apoi se prelucrează. Pentru explicarea studiului este necasară capacitatea creatorului de a teoretiza , de a determina explicaţii şi factori generali. Datele sunt culese din variate surse şi este necesar să fie corecte. a) Primare, ce sunt adunate de cercetător ( experiment, observaţii, interviu, etc). Iniţial are loc o apropiere, ,,o tatonare”a ceea ce urmează a fi studiat. Apoi, concepte abstracte, se transformă în reprezentări empirice. Ce este neceară utilizarea unor surse variate de informare, cât şi de acurateţea datelor iniţiale introduse. Ne imaginăm un computer în care introducem datele. Se realizează apoi un model teoretic prin care se măsoară concepte care se regăsesc uneori în altele realizate anterior prin alte tehnici. Acest model trebuie apoi testat pentru a-i verifica valabilitatea. Este nevoie de fixitate, de pasiune , de îndârjire, concentrare durabilă. Să ne amintim cuvintele lui Edison : ,, Geniul se compune din 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie”. Remarcă Reamintim că marile descoperiri au fost realizate ca o sinteză sau ,,o plus valoare “ a ceea ce s-a realizat până la momentul respectiv. Este util a studia istoria marilor descoperiri. b) Secundare. Acestea se regăsesc publicate în anuare, în lucrări publicate. Remarcăm ca strategie calitativă metoda inductivă care are printre scopuri, generare de noi rezultate, teorii care conduc la noi abordări istocico-culturale ( aport de cunoaştere).   Creaţia fiind activitatea superioară a gândirii, ea implică niveluri foarte ridicate pentru fiecare proces al gândirii. Pentru a crea, este necesar să simţim şi să elaborăm la maximum. Este necesar să folosim toate simţurile posibile, prin utilizarea tuturor instrumentelor posibile. Sunt necesare un spirit viguros, precis, solid ( intensitate ). Este nevoie de mare de forţă de intuiţie. Este nevoie de mare forţă de profunzime, de inteligenă inventivă şi divinatorie, spirit de sinteză, de pătrundere. ,, Este nevoie de amplitudine : o mare bogăţie de material de elaborat. O foarte bună memorie, spirit complex, larg, enciclopedic, pentru a face o breşă în frontul inamic al necunoscutului. “ Fără răbdare nu se poate realiza nimic important. Este necesar ca ideile să se maturizeze, deci este nevoie de gestaţia lor, dar şi de viteză din partea cercetătorului, de a citi de acuitatea spiritului. Strategia cantitativă este predictivă, testează teoria, identifică modelul general şi conexiunile cu variabilele. Remarcă   Aceste metode se îmbină deseori ceea ce conduce la metoda mixtă : calitativă- cantitativă. De exemplu, o cercetare calitativă poate fi structurată prin apelarea interviului unui număr de cazuri selectate după un anumit criteriu şi apoi trecând la la prelucrare cantitativă. Se poate ca un survey, dedus dintr-o cercetare cantitativă, să apeleze la interviuri pe bază de chestionar ce conţine întrebări deschise, astfel se generează analize în profunzime sub forma unor studii de caz, ceea ce conduce la cercetare cantitativă.   Analiza va depinde de complexitatea ipotezelor, a gândirii cercetătorului. Pentru a sesiza asemănările sau deosebirile prin spontaneitate şi automatism. Asemănarea este readusă la consonanţă şi deosebirea este atribuită disonanţei ( interferenţei) anumitor mişcări sau vibraţii, unde.   Prin analogie cu utilizarea de către matematicieni a tabelelor cu logaritmi, putem învăţa interogarea lucrurilor cât şi a ideilor. Subiectul trebuie examinat din cât mai multe unghiuri, apoi să provocăm şi să descoperim întrebările. După identificarea corectă a acestora, cerectătorul porneşte la căutarea soluţiilor. Putem ajunge la realizarea unei fişe de interogare, pe care o vom aplica în practică. Autor: Profesor doctor C.Chiteș  

descărcare fisiere cursurile 4 și 5 ..........  

descărcare fisiere cursurile 6 și 7....

Curs 11             Studiul de caz în cercetări educaționale: specific, etape, tehnici utilizate   Specificul studiului de caz             (1) Ipoteze           Ipoteze ale studiului de caz privind influenţa asupra performanţei elevilor prin bunele practici de utilizare a unora dintre competenţelor cheie           a. Ipoteza referitoare la infrastructura şi resursele materiale ale unităţilor de învăţământ, caracteristicile cadrelor didactice, modul de încadrare a cadrelor didactice (calificat / necalificat), statutul cadrelor didactice, experienţa didactică ş.a, echipa de profesori (planul de dezvoltare al şcolii, curriculum la decizia şcolii, curriculum de dezvoltare locală)           b. Ipoteza referitoare la categoriile mediu comunitar, familial şi caracteristici individuale şi de grup ale elevilor (planul de dezvoltare a şcolii, perieducaţie)           c. Ipoteza referitoare la calitatea conţinutului pedagogic / educaţional al şcolii (proiectul şcolii)           d. Ipoteza referitoare la calitatea conţinutului didactic al lecţiei (proiectul didactic)   (2) Unităţi de analiză (3) Logica relaţiei dintre date şi ipoteze (4) Criterii de interpretare (pe unităţile de analiză alese de fiecare cercetător)   Etape, tehnici utilizate   Surse de dovezi: puncte forte şi puncte slabe Sursa de dovezi Puncte forte Puncte slabe Documente stabile – pot fi revăzute de câte ori este nevoie nu ies în evidenţă – nu sunt create ca rezultat al studiului de caz precise – conţin nume, referinţe şi detalii exacte în legătură cu un eveniment acoperire largă – durată lungă de timp, multe evenimente şi contexte disponibilitate – pot fi insuficiente bias se selectivitate, în eventualitatea în care colectarea estre incompletă bias de raportate – reflectă biasul (necunoscut) al autorului acces – pot fi blocate în mod intenţionat Arhive [Aceleaşi de la documente] precise şi cantitative [Aceleaşi de la documente] accesibilitate redusă din motive de confidenţialitate Interviuri direcţionate – se concentrează în mod direct asupra temei de studiu revelatoare – oferă deducţii cauzale percepute bias rezultat din proasta formulare a întrebărilor bias al răspunsurilor inexactităţi din cauza unei memorii slabe reflexivitate – intervievatul îi oferă intervievatorului ceea ce vrea să audă Observaţia directă realistă – abordează evenimentele în timp real contextuală – abordează contextual evenimentul durată îndelungată selectivitate – exceptând situaţiile de largă acoperire reflexivitate – evenimentul se poate desfăşura altfel tocmai pentru că există observatori cost ridicat – orele necesare observatorilor umani Observaţia participativă [Acelaşi de la observaţia directă] revelatoare în privinţa comportamentului şi motivelor interpersonale [Acelaşi de la observaţia directă] bias rezultat din manipularea evenimentelor de către cercetător Artefacte fizice revelatoare în privinţa caracteristicilor culturale revelatoare în privinţa operaţiilor tehnice selectivitate disponibilitate redusă (Sursa: Robert K. Yin, Studiul de caz (Designul, colectarea şi analiza datelor), Iaşi: Editura Polirom, 2005)   Factori de influenţă asupra performanţelor şcolare   Caracteristici ale şcolii Statutul unităţii   Funcţionare (tip de predare)   Navetismul cadrelor didactice   Calitatea materialului didactic Caracteristici ale cadrului didactic Calificarea cadrelor didactice   Statutul profesional   Continuitatea la clasă   Vechimea în învăţământ   Participarea la module de formare / perfecţionare   Abilităţi de lucru în învăţământul simultan   Disponibilităţi de lucru pentru recuperarea rămânerilor în urmă Caracteristici ale mediului familial Nivelul educaţional al familiei   Posibilităţile materiale ale familiei   Ajutorul acordat de părinţi în pregătirea lecţiilor Caracteristici individuale Genul elevilor   Interes şi abilităţi de învăţare Caracteristici de grup Interes faţă de şcoală   Abilităţi de învăţare       2. Unităţi de analiză / 3. Logica relaţiei dintre date şi ipoteze   2.1. Infrastructura şi resursele materiale ale unităţilor de învăţământ Spaţii de învăţământ cu destinaţie specială Săli de clasă laboratoare şcolare bibliotecă şcolară, fondului de carte sală de sport, ateliere şcolare alte dotări speciale. Aspectul spaţiilor exterioare şi interioare şcolii aspectul claselor şi holurilor şcolii aspectul exterior al clădirii şi al curţii şcolii Condiţii igienico-sanitare şi de microclimat grup sanitar (interior, exterior) instalaţie de apă încălzirea (combustibil solid, centrală proprie etc). condiţiile de iluminat Dotarea claselor şi a altor spaţii şcolare dotarea diferitelor spaţii de învăţământ cu destinaţie specială – ateliere, sală de sport dotarea cu material didactic a şcolilor şi dotarea claselor. calitatea materialului didactic şi a mobilierului şcolar Dotarea şcolii cu echipamente şi accesul la Internet calculatoare accesul elevilor la acestea accesul elevilor la Internet accesul cadrelor didactice la Internet aparate de multiplicat 2.2. Personalul didactic  Personal didactic – aspecte cantitative personal didactic calificat / personal didactic necalificat predarea anumitor discipline de către cadre didactice calificate, care nu au specializarea corespunzătoare. personalului didactic suplinitor. navetismul cadrelor didactice Aspecte calitative ale activităţii cadrelor didactice activităţi de grup. activităţi de învăţare în grupuri mici programe de formare timpul acordat activităţilor de grup utilizarea metodelor de grup participarea la formare gradul de exigenţă a cadrelor didactice faţă de propria prestaţie la clasă. mobilitate şi potenţial de interacţiune organizarea elevilor pe grupuri. activităţile de tip expozitiv / activităţi interactive rolul profesorului de organizator al învăţării centrate pe elev flexibilitatea proceselor de predare învăţare ca o consecinţă implicită a utilizării feed-back-ului permanent modalităţi alternative de a organiza învăţarea, atunci când elevii au dificultăţi de realizare a sarcinilor. intervenţii provocate ale elevilor în raport cu nivelul de solicitare cognitivă patern-uri didactice specificul mediului în procesul învăţării. utilizarea de material didactic, generic sau cu specific local (denumiri, cuvinte regionale, obiceiuri, fenomene, locuri, tradiţii locale etc.) materiale didactice: tradiţionale (manual, hartă, atlas, instrumente şi substanţe de laborator, culegeri, instrumente de geometrie), materiale video sau audio, planşe, ilustraţii, scheme, culegeri sau alte resurse bibliografice, computerul, multimedia Calitatea formării cadrelor didactice participarea la cursurile de formare şi motivaţia cele mai solicitate cursuri de formare timp de formare. aprecieri faţă de condiţiile de microclimat şi dotările asigurate pentru desfăşurarea cursurilor de formare activitatea didactică. metodele de predare utilizate de formatori în cadrul modulelor au fost variate, inovative şi centrate pe implicarea directă în procesul de formare. Evaluarea: metode şi perioade de evaluare. Efecte ale modulelor de formare în ceea ce priveşte: criteriul funcţie didactică schimbarea modalităţilor de predare-învăţare,  adaptarea conţinuturilor la nevoile personale de formare şi prin asigurarea accesibilităţii acestora; asigurarea accesului la metode şi oportunităţi de dezvoltare profesională management al clasei; promovarea experienţelor educaţionale , modalităţi variate de cunoaştere a elevului şi a unor strategii de instruire adecvate.  Posibilităţi de informare şi accesul cadrelor didactice la resurse educaţionale dotarea bibliotecilor şcolare funcţionarea centrelor de resurse dotarea cu material didactic şi calitatea acestora Calitatea programului de pregătire calitatea conţinuturilor de formare nevoile de formare, conţinuturi accesibile, strategii de instruire noi, adecvate contextului şcolilor rurale şi metodologii de cunoaştere a elevului. Resursele materiale cu rol de suport pentru derularea condiţiile fizice şi de microclimat în care s-a desfăşurat formarea au fost, în opinia cadrelor didactice, satisfăcătoare. Metode de formare utilizării unor evaluări complexe, care să îmbine metode şi perioade de timp diferite. relaţia pe care au avut-o cu formatorii tematica propusă, modalităţile de organizare, conţinuturile vehiculate. 2.2 Calitatea conţinutului educaţional al şcolii Rata de promovare /  rata repetenţiei Rata de absolvire clasa a VIII-a Rata de tranziţie la învăţământul secundar Rezultate la testarea naţională de la clasa a VIII-a Performanţe şcolare la concursuri, olimpiade etc.  Exemple de bune practici didactice (cu exemplificări din domeniul de competenţe) 2.3. Informarea publică asigurată de şcoală Zonele de interes ale părinţilor informarea părinţilor cu privire la oportunităţile privind accesul în trepte superioare de şcolarizare ale elevilor. discuţiile focalizate aşteptări din partea părinţilor faţă de nivelul de educaţie viitorul profesional al copiilor clarificarea opţiunilor şcolare şi profesionale ale copiilor prezentarea modalităţilor de stimulare a elevilor informaţii cu privire la programele / proiectele şcolii 2.4. Factori de motivaţie şi de reuşită a elevilor Aprecierea generală a elevilor faţă de şcoală Condiţii fizice de învăţare: spaţiu, mobilier, apă, lumină, curăţenie Frecventarea şcolii factori externi şcolii care influenţează frecvenţa atractivitatea activităţile didactice din şcoală alte modalităţi de motivare pentru frecvenţă şi performanţe  şcolare d. Climatul oferit de şcoală comportamentul profesorilor în cazurile în care ei propun informaţii şi idei personale în timpul lecţiilor  sau sprijinul pe care acestea îl oferă elevilor cu performanţe mai scăzute. motivaţia pentru a ajunge în cicluri şcolare superioare: pragmatice - obţinerea unei meserii şi continuarea studiilor într-un nivel superior, lărgirea orizontului de cunoaştere, recunoaşterea meritelor în şcoală , recunoaşterea în societate intenţii şi aspiraţii ale elevilor oferta educaţională a şcolii accesul la informaţii privind reţeaua şcolară serviciile de consiliere şi de orientare alte surse de informaţie: surse de informaţie orele de dirigenţie şi discuţiile cu profesorii cunoaşterea criteriilor de evaluare şi a regulamentului şcolar evaluare transparentă respectarea regulamentului şcolar accesul la servicii de asistenţă medicală etc 2.5. Mediul familial al elevilor a. Factori favorabili / de risc factori favorabili / de risc privind participarea la educaţie şi performanţele elevilor nivelul ..... veniturilor celor mai multe familii nivelul .......de educaţie al familiilor posibilitatea  / imposibilitatea acordării de sprijin copiilor atitudini favorizante / rezervate faţă de şcoală şi educaţia copiilor ş.a. percepţii privind rolul şcolii în instruirea copiilor, preluarea unor funcţii educative care revin părinţilor, stimularea şcolilor în vederea iniţierii unor proiecte pe tema parteneriatului şcoală / familie. b Informarea părinţilor referitoare la Condiţiile în care învaţă copiii: infrastructură, dotarea cu anumite materiale didactice şi echipamente, servicii de asistenţă medicală şi de consiliere profesională, securitatea personală a elevilor, alte facilităţi de care beneficiază elevii. schimbări din şcoala în care învaţă copiii lor, dotare cu mobilier şcolar ameliorarea unor aspecte privind clădirea, utilităţile sau achiziţia unor materiale didactice moderne activitatea centrelor de resurse / documentare altele ... Activitatea desfăşurată de elevi în şcoală implicarea cadrelor didactice în activităţile cu elevii modul de relaţionare al cadrelor didactice cu părinţii posibilităţile de petrecere a timpului liber oferite elevilor capacitatea şcolii de a-i ajuta  pe elevi să-şi clarifice şi urmărească opţiunile şcolare şi profesionale altele ... c. Implicarea părinţilor în activităţile şcolii participarea la procesul decizional deschiderea şcolii faţă de sugestiile sau propunerile formulate de părinţi opinia ponderea proceselor informale / formale contacte regulate cu şcoala şi alte proceduri interne membri activi în structuri de la nivelul şcolii (consiliul de administraţie, consiliul părinţilor etc.), gradul de organizare / reprezentare a părinţilor în structurile de la nivelul şcolii şi altele gradul de conştientizare a drepturilor / responsabilităţilor părinţilor atitudinea părinţilor faţă de transparenţa conducerii şcolii  „imaginea” părinţilor în rândul decidenţilor şcolii, efectul acesteia asupra procesele decizionale ale şcolii prestarea unor servicii pentru şcoală: activităţi gospodăreşti, pregătirea unor activităţi extraşcolare realizarea de contribuţii materiale şi financiare discuţiile individuale cu cadrele didactice şi diriginţii şedinţele şi întâlnirile cu reprezentanţi ai conducerii 2.6. Implicarea reprezentanţilor comunităţii locale rezolvarea problemelor şcolii factori de context: relaţia director-primar, distanţa dintre şcoală şi centru de comună etc.). activităţi cu caracter administrativ. relaţia cu părinţii: : activităţile cu un caracter comunitar : probleme ce ţin de elevi, de rezultatele şcolare etc.; aspecte specifice unei comunităţi (sărbători ale comunităţii, probleme la nivel local) implicarea în proiectarea şi realizarea unor activităţi educative şi perieducative îmbunătăţirea condiţiilor de activitate din şcoală dezvoltare profesională şi acoperirea unor nevoi de dezvoltare a şcolii – implicarea în granturi: parteneriate în derulare, activităţi desfăşurate cu partenerii locali , proiecte finanţate din fonduri ale comunităţii modernizarea spaţiului de învăţământ, dotarea cu materiale şi echipamente didactice modern amenajări exterioare. participarea la luarea deciziilor din şcoală participarea la activităţi în calitate de membri în Consiliul de Administraţie al şcolii activitatea în consiliul local pentru educaţie: implicarea în organizarea activităţii din şcoală, activităţi educative cu elevii, stabilirea bugetului şi organizarea de activităţi extraşcolare. 2.7. Relaţia cu agenţii economici programe de profesionalizare reprezentarea în structurile de decizie ale şcolii implicarea în proiectarea şi realizarea unor activităţi educative şi perieducative activităţile cultural-artistice şi cele ecologice. desfăşurarea de activităţi în beneficiul comunităţii activităţi în favoarea unor persoane defavorizate, activităţi de recuperare / reciclare a materialelor refolosibile şi activităţi prin care să fie mai bine valorificate tradiţiile şi obiceiurile locale    

CURSUL 3 Metodologia cercetării 2.1 Metodologia cercetării ce studiază ?   Ne prezintă strategia de cercetare, modalitatea în care putem să dobândim cunoaşterea. Ea descrie modalitatea în care se desfăşoară cercetarea ştiinţifică, procedurile ei. Pentru atingerea obiectivelor cercetării şi realizarea scopurilor, ea ne prezintă paşii ce trebuiesc urmaţi pentru a putea răspunde la întrebările pe care tema în studiu ni le ridică. Pentru determinarea a noi înţelesuri şi direcţii de cercetare, ea se referă la un ansmblu de tehnici şi metode care s-au dovedit eficiente în verificarea teoriei existente. În filosofie, epistemologia are ca scop cercetarea originii, natura şi limitele cunoaşterii.   Etape ale activităţii de cercetare : a) Alegerea temei de cercetare b) Derularea cercetării c) Redactarea unei lucrări ( referat, articol, raport, lucrare de licenţă, dizertaţie de master, teza de doctorat). a) Alegerea temei de cercetare Cu cât tema este mai repede aleasă, apoi a strategiei cercetării, cu atât şansele de reuşită sunt crescute. Cercetătorul trebuie să fie atras de domeniu, apoi o anumită temă din aceasta să prezinte un interes pentru el. ( Studenţii foarte bine pregătiţi îşi aleg uşor o temă, deoarece au predispoziţii intelectuale, curiozităţi şi dorinţe interioare de a studia mai mult o anumită temă).   Să poată evalua competenţa proprie în acel domeniu. ( Amploarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, cunoaşterea limitelor propriei persoane, o bună documentare, sunt premisele unei evaluări apropriate de adevăr.) Stabilirea dacă tema aleasă este viabilă, adică dacă are soluţii, dacă cercetătorul are o bază materială care să satisfacă cerinţele impuse de tema cercetării ( laboratoare, substanţe, mecanimesme, bibliografie, computere, etc). Să nu uităm costurile necesare în bani şi timp pentru derularea cercetării. Trebuie ţinut seama de originalitatea temei cât şi de importanţa, utilitatea acesteia fie în plan teoretic, fie aplicativ. (Aici intervin două aspecte : amploarea documentării în domeniu a cercetătorului, coordonarea din partea mentorului). ,, Studentul nu este un recipient care trebuie umplut, ci o făclie care trebuie aprinsă şi menţinută”. ( Laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1958).   De la o temă mai amplă, se focaliză treptat spre tema mai redusă ca mărime pe care vom încerca să o studiem intens. Trebuie descoperite conexiunile dintre tema aleasă de noi şi tema mai amplă din care ea face parte, istoricul temei, ceea ce s-a descoperit şi ceea ce a rămas spre studiu ca problemă deschisă. Trebuie avut în vedere posibilitatea de acces la documentaţie în cazul studiului ce dorim să-l realizăm, persoanele sau instituţiile care ne pot sprijini. În cazul când există o metodologie a cercetării domeniului ce urmează să-l alegem trebuie să ni-l însuşim şi să-l adaptăm eventual condiţiilor noastre. În caz contrar, este necesar să elaborăm noi strategii pentru a depăşi dificultăţile pe care le presupune. Este indicat de a realiza sub formă matriceală ( de tip tablou) rezultatele teoretice utilizate, problemele rezolvate, cât şi observaţiile proprii rezutate, problemele care urmează a fi cercetate. Astfel putem evalua fezabilitatea temei alese. Acest studiu preliminar (first draft), este important de a fi realizat ca studiu preliminar.   b) Modalităţi de alegere a temei de cercetare – Activitate proprie în domeniu în perspectiva temei alese. Este recomandat ca cel ce parcurge un traseu universitar, să-şi aleagă un domeniu de cercetare pentru elaborarea unei teze de doctorat, din cel parcurs. Suntem de părere, că oricare curs scurt realizat într-un domeniu complementar, nu poate suplini pregătirea serioasă obţinută prin parcurgerea unui traseu academic. Există în istoria culturii şi autodidacţi, posesori ai unei inteligenţe peste medie care au avut contribuţii deosebite fără a avea o pregătire universitară în domeniu, dar cazurile sunt foarte rare. ,, Poate că nici eu n-aş fi putut visa cu ochii deschişi dacă o seamă de oameni de mare valoare nu m-ar fi făcut să înţeleg- nu neapărat prin intermediul unor lecţii, ci prin modul în care lucrau şi se realizau – că fără a visa cu ochii deschişi nu există nici imaginaţia ştiinţifică, nici fantezia creatoare, nici intuiţia, inegalabila intuiţie…” ( Henri Coandă, iunie 1971). Remarcă Student fiind, am avut şansa în anul 2, la Facultatea de Matematică din Bucureşti, de a avea profesor ( eu şi colegii mei ), la disciplina psihologie, pe conferenţiar universitar Pantelimon Golu. Domnia sa, mi-a relatat într-o pauză, că urma să vadă lumina tiparului pentru prima oară, în limba română, ,, Psihologia consonantistă” a lui Ştefan Odobleja. Am fost bucuros de informaţie ( studiul introductiv fiind la vremea respectivă realizat de : profesor univ. dr.Mihai Drăgănescu, membru corespondent al Academiei Române şi conferenţiar univ. dr. Pantelimon Golu). Din eleganţă şi modestie nu ne-a anunţat la curs de apariţia cărţii.   Cartea am achiziţionat-o şi o păstrez cu drag şi azi ca pe o ,, carte de bibliotecă”. Ce scria Odobleja în anul 1938 : ,, Să visăm mult, să cultivăm idealismul şi iluziile: în asta constă secretul perseverenţelor eroice. Să savurăm în momentele de răgaz , plăcerea imaginată a idealului realizat. În acest scop să căutăm solitudinea, plimbările solitare în sânul naturii, promenade nocturne. < Iluziile unui experimentator constituie o mare parte a forţei sale> ( Pasteur). Înainte de a porni la drum, inima trebuie dotată cu o mare provizie de speranţe şi ambiţii, iar capul trebuie umplut cu iluzii, pentru a rezista în proiectele noastre, deoarece drumul e totdeauna mai lung şi mai greu decât s-a scontat la plecare”. Sesizaţi ce asemănare de idei între cei doi cercetători iluştri. Cu modestie, eu am pubicat un articol, în care susţineam că : ,, minţile luminate gândesc la fel”. Indiferent de accepţiunea idealistă sau materialistă, la un moment dat, viziunile se identifică. Este ideal de a înţelege aceste realităţi, indiferent de zona teologică din care apar valorile.   Lector universitar doctor C.Chiteș