Despite the great variety of issues in a series of...
Recent Posts
Sau ASTRONOMIA NUTRIŢIONALĂ
...
CHESTIONARELE DE PERSONALITATE (Curs anul II)
...
Pseudoştiinţă, superstiţii şi alte aiureli ale vre...
CUPRINS:
INTRODUCERE
PAR...
PREFAŢĂ.
Pragmatici, trebuie să fim p...
CUPRINS:
PREFAŢA. 5
INTR...
Un învăţător spiritual nu are nimic sa va înveţe, ...
Introducere.
Cartea de faţă este un m...
CUPRINS:
Introducere 6
S...
carti de citit online pdf, word, carti spirit, spiritualitate
Adrian Nuta
carti spirit, spiritualitate, carti psihologie
- 9Threads
- 0Posts
OSHO cărți
cărti spiritualitate, meditatie
- 7Threads
- 0Posts
Dalai Lama
carti pdf word docx
- 1Threads
- 0Posts
Doreen Virtue
carti pdf docx
- 3Threads
- 0Posts
Jack Canfield
carti pdf docx
- 3Threads
- 0Posts
Michael Newton
carti pdf docx
- 3Threads
- 0Posts
Omraam Aivanhov
carti pdf
- 12Threads
- 0Posts
Maestrii spiritului
carti pdf docx
- 3Threads
- 0Posts
Rudolf Steiner
pdf docx
- 14Threads
- 0Posts
Scarlat Demetrescu
carti pdf docx
- 0Threads
- 0Posts
Cristian Ganescu
carti pdf docx
- 4Threads
- 0Posts
- 4Threads
- 0Posts
- 0Threads
- 0Posts
Carlos Castaneda scriitor american cu pregatire în șamanism
cărți șamanism, cărți pdf
- 11Threads
- 0Posts
Posts
Introducere
Un tată poate uneori să-şi iubească prea mult fiica? Destinul de femeie al
fiecărei fete depinde de relaţia pe care o are cu tatăl ei. Această relaţie îi va
consolida întreaga existenţă atunci când, din fetiţă, ea va deveni adolescentă,
apoi femeie, iubită sau soţie.
A înţelege relaţia pe care o fată o are cu tatăl ei înseamnă a înţelege rolul
pe care acesta îl joacă în formarea ei ca tânără şi, apoi, ca femeie. Amprenta
lăsată este pozitivă atunci când fiicele se simt încurajate de dorinţa taţilor şi de
nevoia ca aceştia să fie mândri de ele: mândria este un stimulent
nemaipomenit, fără egal pentru viaţa profesională, familială şi amoroasă, şi
fetele au nevoie să fie motivate de dorinţa paternă, cu condiţia ca aceasta să nu
fie una superficială sau egoistă. Dar această amprentă poate fi şi una negativă
atunci când, de exemplu, există prea multă iubire sau când relaţia a lăsat o
rană adâncă.
În ziua de azi, numeroase femei aşteaptă de la un bărbat ca el să fie la
înălţimea tatălui lor, dar să nu aibă defectele acestuia, ci să le trezească
admiraţia şi, în acelaşi timp, să ştie să le dea afecţiunea pe care n-au primit-o
îndeajuns sau deloc. Oare faptul că aşteptările legate de „tatăl ideal” nu le-au
fost satisfăcute să fie motivul pentru care ele continuă uneori să-l caute mult
timp? Oare pentru că vor un bărbat care să aibă toate calităţile tatălui lor,
unele fete nu găsesc „perla rară” care ar putea să se ocupe de ele şi să le ajute
să se realizeze în viaţa lor de femei?
Toţi taţii au un rol determinant în destinul fiicelor lor, şi asta se
adevereşte încă din primele zile, din primele luni de viaţă. Aşadar, cum trebuie
ei să se comporte pentru a elibera fetei lor acest paşaport de feminitate de care
ea va avea atâta nevoie mai târziu pentru a-şi edifica viaţa de femeie? Ce
trebuie ei să facă şi ce trebuie să nu facă pentru ca fiica lor, crescând mare, să
poată fi fericită alături de ei, datorită lor, şi nu împotriva lor? Bineînţeles, nu
putem rezuma povestea unei femei la relaţia pe care o are cu tatăl ei, dar câte
satisfacţii şi insatisfacţii feminine pot fi totuşi analizate în cadrul ei, dacă ne
dăm osteneala să ne gândim la acest lucru!
Rolul şi funcţia taţilor nu mai sunt aceleaşi ca acum cincizeci de ani.
Locul pe care îl ocupă sau pe care ar trebui să-l ocupe lângă fiica lor, încă din
primii ani de viaţă ai acesteia, s-a schimbat considerabil. S-a trecut de la un
model patriarhal, inaccesibil, la un model paternal cu care o fiică poate direct
să se identifice, cu condiţia ca acest lucru să merite efortul. Şi, inevitabil,
relaţia între un tată şi fiica lui s-a modificat din această cauză. Astăzi, un tată
participă afectiv şi concret la formarea fiicei lui încă din primele ei luni de viaţă;
toate studiile pe această temă confirmă acest lucru. Ce transformare în doar
câteva decenii! Astăzi, mai mult decât ieri, fetele se pot identifica cu tatăl lor în
toate domeniile vieţii: în viaţa şcolară, în modul lor de viaţă, în independenţa pe
care o au, în viaţa afectivă şi amoroasă, în reuşita socială. Aşteptările lor în
privinţa tatălui s-au schimbat dintr-o dată în mod profund. Care sunt ele? Cum
se manifestă şi ce semnifică în realitate? Se ştie că relaţia dintre o mamă şi fiica
ei este marcată de ambivalenţă, că relaţia dintre un tată şi fiul lui este
dominată de complicitate şi rivalitate şi că între o mamă şi fiul ei predomină
dragostea şi nevoia de distanţare. Dar între un tată şi fiica lui ce există de fapt?
Cum poate fi calificată această legătură şi cum pot fi explicate principalele
dificultăţi întâlnite în epoca noastră? Chiar dacă este diferită pentru fiecare
fiică în parte, inclusiv în cadrul aceleiaşi familii, cred că povestea care îl leagă
pe un tată de fiica lui are la bază lucruri nerostite, rezultat a unei pudori la fel
de puternice ca şi sentimentele trăite, dar şi a furiei şi decepţiilor acumulate
de-a lungul timpului. Este şi cazul fetelor care conştientizează faptul că tatăl
lor nu s-a detaşat suficient de propria lui copilărie şi continuă să proiecteze
asupra tuturor femeilor, inclusiv asupra fiicei lor, imaginea propriei lui mame.
* * *
Caterina de Medici, mamă a trei regi ai Franţei*, îşi datorează energia,
forţa de caracter şi gustul pentru putere descendenţei ei paterne, care a făcut
din Florenţa, în epoca tatălui său, Lorenzo al II-lea, şi în cea a bunicului său,
Lorenzo Magnificul, centrul Europei? Dacă e să judec după Caterina de Medici,
devenită regină a Franţei prin mariajul cu Hen-ric al II-lea (1547), a guvernat
Franţa, după moartea acestuia (1599), ca regină-mamă în timpul domniei celor
trei fii ai ei: Francisc II, Carol al IX-lea şi Henric al III-lea. (N. F.)
Experienţa mea profesională, amprenta pe care o lasă un tată asupra
fiicei lui nu e rezervată doar regilor şi prinţeselor. Să ne întoarcem la tinerele
femei de astăzi. Cum să nu considerăm că relaţia cu tatăl lor le-a marcat, într-o
anumită privinţă, existenţa? Să luăm cazul lui Anaâs. Această tânără femeie
modernă, căreia îi place independenţa, nu este mulţumită de relaţia ei de
cuplu. Ea spune că ar vrea să se simtă iubită, liberă, susţinută şi
„impresionată”. Să-l luăm acum pe tatăl lui Anaâs. Ca mulţi bărbaţi din
generaţia lui, era un tată autoritar, uneori coleric, dar care îşi iubea copiii; un
bărbat distant, dar care reuşise pe plan social; un bărbat foarte implicat, de
asemenea, în viaţa lui ex-trafamilială, fie ea profesională sau extraconjugală.
Când era mică, lui Anai’s i-ar fi plăcut ca tatăl ei să fie mai prezent, să-i
vorbească mai des, să se intereseze mai mult de ea. Ar fi vrut să simtă că ea era
totul pentru el, dar tatăl ei nu era genul de bărbat care să-şi arate
sentimentele. Ajunsă la vârsta maturităţii, această femeie de treizeci de ani,
inteligentă şi debordând de energie, doreşte, desigur, ca multe dintre
contemporanele ei, ca soţul să o ajute, să împartă cu ea bucuriile şi dificultăţile
cotidiene, să nu o decepţioneze tot timpul, dar ea doreşte, de asemenea, mai
mult decât atât, să poată regăsi în relaţia cu el unele sentimente pe care i le-a
trezit tatăl ei. Acest „tip de tată” a suscitat la fiica lui un amestec de furie,
admiraţie şi pudoare.
O scrisoare de la Steve
Dragii mei cititori,
Daţi- mi voie să vă povestesc
câteva lucruri despre mine, înainte
să începeţi lectura propriu- zisă a
acestei cărţi, pentru a putea cu -
noaşte persoana din spatele cuvin -
telor. Oamenii cred deseori că
sunt tată de băieţi, pentru că am
scris despre băieţi şi le- am pledat
cauza timp de mulţi ani. De fapt,
primul nostru copil a fost băiat
(acum e bărbat). Atunci când prietenii ne- au întrebat ce ne- am
dori în continuare, am răspuns că nu contează şi chiar cre -
deam că aşa este. Dar, în momentul în care s- a născut fiica
noastră – printr- o cezariană de urgenţă, în timpul căreia mi- am
dat toată silinţa să nu leşin –, am fost copleşit de bucurie.
Nu- mi venea să cred cât de fericit eram. Fericirea aceasta nu
a dispărut niciodată. Am scris despre băieţi din tr- un singur
mo tiv – reprezentau un domeniu cu probleme se rioase, iar
deontologia îmi cere să mai dau o mână de ajutor acolo unde
este nevoie de mine. În vremurile acelea, fetele nu puneau
mari probleme. Însă cam acum cinci ani, lucrurile au început
să se schimbe. A început să se remarce o scădere bruscă şi
accentuată a sănătăţii mintale a fetelor. Cazurile de anorexie
şi automutilare, care altădată erau extrem de rare, apăreau
acum în orice şcoală şi la orice colţ de stradă. Dar, mai mult
decât atât, fetele erau mai stresate şi mai deprimate decât ori -
când. Fetele nu se nasc urându- şi trupul. Nu se nasc urân du- şi
viaţa. Se întâmpla însă ceva care le otrăvea sufle tul. Ceva ce
părea să fie o pro blemă a începutului adolescenţei şi care, cu
fiecare an ce trece, pare a se instala din ce în ce mai devreme.
Ca răspuns, s- a dezvoltat o întreagă mişcare mondială în
sprijinul fetelor – susţinută de avocaţi, terapeuţi şi cercetători –,
care a încercat să mobilizeze părinţii şi comunitatea. Mulţi din -
tre aceşti oameni îmi erau prieteni şi împreună am simţit nece -
sitatea unei cărţi simple şi pe înţelesul părinţilor, care să- i ajute
pe aceştia din urmă să repună adolescenţa fetelor pe făgaşul
cel bun. Cartea la care ne gândeam este cea pe care o aveţi
chiar acum în mână. Creşterea unor fete puternice se face încă
din fragedă pruncie. Trebuie să le iubim şi să luptăm cu tot ceea
ce- ar putea să le doboare. Trebuie să facem cele mai bune ale -
geri, deoarece lumii de azi nu pare să- i pese de fete, văzân -
du- le doar ca pe nişte instrumente de a pro duce bani. Bineîn ţeles
că unele dintre aceste probleme au fost şi rămân mereu ac -
tuale. Fetele au trebuit să fie puternice dintot deauna.
Adolescenţa unei fete este o căutare, o călătorie de- a lun -
gul căreia adună înţelepciunea necesară pentru a deveni femeie.
În această căutare, noi suntem călăuzele fiicelor noastre. Pen -
tru a le fi călăuze, avem nevoie de hărţi de calitate, exemple
bune de urmat şi o privire limpede.
Poate că fiica dumneavoastră e încă bebeluş. Poate este
adolescentă. Orice vârstă ar avea, sper ca această carte să vă
în curajeze, să vă dea energia de a transforma lumea într- un loc
mai bun pentru ea şi pentru toate celelalte fete. Şi mai sper că
vă va ajuta să îi dăruiţi toată dragostea de care sunteţi în stare.
Cu stimă,
Steve Biddulph