Posts
    Într-o noapte, un hoț a intrat în casa unor oameni. A adus cu el și câteva felii de carne cu scopul de a păcăli câinele de pază. Hoțul a intrat în casă și l-a văzut pe câinele care păzea locuința. Imediat a și aruncat bucățile mari de carne spre el. Când a văzut una ca asta, câinele i-a spus hoțului: „Dacă crezi că aruncând această bucată de carne mă poți păcăli, te înșeli”. Hoțul nu se lăsă și mai aruncă o bucată de carne fix sub nasul câinelui, crezând că de această dată îl va ademeni. Câinele nici nu se uită la momeala și îi spuse hoțului: „Sunt un câine de casă loial”. Imediat ce i-a dat replica,  câinele a și sărit pe hoț, făcându-și până la capăt datoria de câine de pază. Hoțul s-a speriat și a fugit pe fereastră, făcându-se nevăzut în noapte. Stăpânul câinelui a auzit zgomotele și s-a trezit. A ieșit din cameră și a aflat totul despre ceea ce se petrecuse în casa sa. Apoi și-a lăudat câinele și i-a dat să mai mănânce încă două bucăți de carne ca recompensă, răsplătindu-i astfel din plin loialitatea. MORALA: Fii întotdeauna atent la cel care încearcă să te ademenească oferindu-ți mită, deoarece intențiile sale nu sunt cinstite.
  A fost odată ca niciodată un negustor bătrân care avea un măgar slab și oropsit. Măgarul obișnuia să care greutăți în spinare în fiecare zi. Pentru că nu era nemulțumit de mâncarea pe care o primea de la stăpânul său, măgarul se ducea pe un câmp din apropiere și mânca recolta oamenilor. Într-o noapte, măgarul s-a întâlnit cu un câine. S-au împrietenit și au plecat împreună pe câmp unde au găsit o grămadă de castraveți. I-au mâncat pe toți pentru a-și potoli foamea. Erau atât de fericiți de ceea ce au descoperit, încât au decis să vină în fiecare zi aici pentru a-și umple stomacul. Odată, după o masă gustoasă de castraveți, măgarul s-a gândit să cânte un cântec. Câinele l-a avertizat să nu cânte. Măgarul însă nu a ascultat și a început să cânte. Câinele a fugit imediat, a sărit gardul și s-a făcut nevăzut. Când a auzit un măgar cum rage în mijlocul câmpului, paznicul s-a trezit și s-a dus imediat să ia la bătaie animalul. Măgarul a fugit imediat pentru a-și salva viața. Apoi a realizat că a greșit și i-a părut rău că nu a ascultat sfatul bun pe care i-l dăduse câinele. Morala: întotdeauna judecă înainte să acționezi.
    Pinguinul, renul și vulpea erau cei mai buni prieteni. Într-o zi, pinguinul și renul au găsit o grămadă de fructe și au decis să păstreze acest lucru doar pentru ei. Pe drum, s-au întâlnit cu vulpea, care, văzându-i atât de fericiți, i-a întrebat de ce. Cei doi i-au spus vulpii că nu îi pot dezvălui secretul, însă vulpea le-a cerut să aibă încredere în ea, așa că i-au spus în cele din urmă despre fructele delicioase pe care le găsiseră. Când au ajuns în sat, vulpea a uitat de promisiunea sa și le-a spus tuturor secretul bine păstrat până atunci. Când pinguinul și renul s-au întors la locul unde găsiseră fructele, animalele din sat fuseseră deja acolo și mâncaseră totul. În aceeași zi, pinguinul și renul au găsit un alt loc plin de mâncare și același lucru s-a întâmplat din nou cu vulpea. Furioși din cauza că vulpea i-a trădat, cei doi au decis să-i dea o lecție. A doua zi i-au spus vulpii că ​​au găsit un lac plin cu pește, pe care nu trebuie să faci niciun efort să îl prinzi. Vulpea a povestit din nou tuturor celor din sat despre asta. A două zi, când s-a întâlnit cu pinguinul și renul, vulpea era plină de tăieturi și vânătăi. Aceasta le-a spus, că după ce a povestit tuturor animalelor din sat despre lacul plin de pești, toți au dat buzna acolo. Dar, pentru că nu au găsit nimic, s-au înfuriat că au fost mințiți și i-au dat vulpii o mamă de bătaie.   Așa a învățat vulpea că este important ca ceilalți să aibă încredere în tine, dar pentru asta e nevoie să fii un tovarăș loial și să îți ții întotdeauna cuvântul.
    Într-o zi, un cioban a găsit un porc gras pe pajiștea pe care mergea cu oile la păscut. A prins porcul, care a început să țipe puternic atunci când ciobanul a pus mâna pe el. Dacă cineva l-ar fi auzit atunci și-ar fi imaginat în mod sigur a fost rănit cu cruzime. Dar în ciuda faptului că porcul continua să guițe și să se împotrivească, luptând din răsputeri să scape, ciobanul și-a luat trofeul capturat și a plecat cu el spre măcelăria din piață. Oile de pe pășune erau și ele uimite, dar și amuzate în același timp de comportamentul porcului și l-au urmat pe ciobanul care își căra bucuros prada, până la marginea pășunii. “De ce țipi așa?” a întrebat una dintre oi. “Ciobanul ne prinde și ne cară și pe unele dintre noi, așa cum te cară pe tine acum. Dar ne este rușine să facem asemenea tărăboi,  ca tine, chiar dacă suntem speriate.” “Foarte bine faceți” răspunse porcul cu un țipăt și o lovitură puternică. “Când vă prinde pe voi, vrea doar să va ia lâna. Dar acum vrea șunca mea!”   Morala: Este ușor să fii curajos atunci când nu este niciun pericol. Nu compara niciodată două situații diferite, fără să le înțelegi.
A fost odată un ciobănaș pe nume Petrică. Într-o zi de toamnă, el se gândi să le facă sătenilor o farsă. Așa că se apucă să ţeasă o minciună gogonată, cu atâta măiestrie, că sătenii îl crezură:           — În fiecare noapte vine lupul la stână. Și eu strig cât mă ţin puterile după ajutor, dar nu mă aude nimeni! Și mă lupt eu singur cu dihania, de e vai de tinereţile mele! încheie Petrică, teatral. Sătenii îl crezură și se hotărâră să-i sară în ajutor. Și, într-o noapte, numai ce-l aud pe Petrică strigând: — Ajutoor! E lupul la stână! Săriţi!   Sătenii, fiind avertizaţi, săriră care mai de care. Când colo, ce să vezi? Petrică râdea de ei cu gura până la urechi: — Ha, ha, ha! Ce farsă v-am făcut! Și sătenii plecară foarte supăraţi la casele lor. Însă, nu peste mult timp, iată că lupul veni de-adevăratelea la stână. — Ajutoor! E lupul la stână! Săriţi! strigă Petrică din nou. Însă degeaba, că nimeni nu l-a mai crezut.   Petrică se luptă cu lupul ce se luptă și, văzând că n-are sorţi de izbândă, o rupse la fugă de-i sfârâiau călcâiele.   Și uite-așa, Petrică și-a pierdut oile, ba încă puţin a lipsit să fie mâncat și dânsul de lup, dacă nu ar fi rupt-o la fugă. Vorba aceea: „Unde nu-i cap, vai de picioare.”       SFÂRȘIT