AnnaE
#0

Limba și literatura română (30 de puncte)

 

Se dă textul:

 

       După un surghiun de doi ani revedeam Berlinul. Am de Berlin mare slăbiciune; nici împrejurări foarte triste nu m-au împiedicat să-l revăd cu plăcere. L-am regăsit cum îl lăsasem; tot numai flori. Așa frumos chiar ca în acel început de iunie nu-mi păruse totuși niciodată.

       Ca să-l vântur însă și să-l colind ca odinioară, nu mai mergea. Oboseam repede și oboseala putea înlesni reivirea boalei. M-am resemnat doar câtăva vreme a sta pe acasă, jertfă de care mă despăgubea, în parte, frumusețea muzicei vechi ce se făcea la noi de dimineața până seara. Năpădit de o dulce aromeală, îmi lăsam visările să nască și să se topească în voie în noianul de armonii sublime, uitându-mă pe fereastră, cu ochii pe jumătate închiși, cum unduiau curcubeuri în pulberea fluidă a fântânii din larga piață-grădină. Lina boare a asfințitului legăna ciucurii purpurii ai trandafirilor agățați pe terasa casei din față, purtându-le mireasma până la mine. Seara da însuflețire umbrelor, în oglinzi, tainic treceau fiori. Acesta era ceasul pe care-l așteptam ca să admir colțul cel mai frumos al pieței - un petec de pădure rămas neatins în plin oraș - câțiva bătrâni copaci frunzoși și sumbri, vrednici să slujească de izvod celor mai cu faimă meșteri ai zugrăvelii.

 

                                                                                                                     (Mateiu I. Caragiale, Remember)

 

Scrieți, pe foaia de conscurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe:

 

a) Transcrieți, din ultimul enunț al fragmentului dat, un cuvânt care conține un diftong.

b) Scrieți câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat: aromeală, sublime.

c) Formulați câte o propoziție în care cuvintele un (surghiun) și, respectiv, tot (numai flori) din textul dat să aibă altă valoare morfologică.

d) Indicați funcția sintactică a cuvintelor subliniate din textul dat: Seara da însuflețire umbrelor în oglinzi, tainic treceau fiori.

e) Transcrieți o propoziție subordonată din fragmentul dat, precizând ce fel de propoziție subordonată este.

f) Alcătuiți o frază în care conjuncția subordonatoare dacă să introducă o propoziție subordonată subiectivă.

g) Menționați rolul utilizării cratimei în structura: m-am

h) Explicați, într-un text de 3-5 rânduri, semnificația enunțului: Acesta era ceasul pe care-l așteptam ca să admir colțul cel mai frumos al pieței - un petec de pădure rămas neatins în plin oraș - câțiva copaci frunzoși și sumbri, vrednici să slujească de izvod celor mai cu faimă meșteri ai zugrăvelii.

 

2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile de construcție ale unui personaj din romanul Ion de Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:

— indicarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul epic studiat;

— prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații spațio-temporale, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a perosnajelor etc.);

— prezentarea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative semnificative.

 

Notă: Ordinea integrarii reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.

Pentru conținutul eseului veți primi 10 puncte. Pentru redactarea eseului veți primi 5 puncte (organizarea idelilor în scris - 1 punct; utilizarea limbii literare - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 1 punct; așezare în pagină, lizibilitate - 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

 

Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)

 

Următoarea secvență face parte din programa școlară pentru Comunicare în limba română - clasa I (OMEN nr. 3418/2013):

Competența specifică

2.3 Participarea cu interes la dialoguri simple, în diferite contexte de comunicare

Exemple de activități de învățare:

► formularea unei opinii personale privind un personaj/conduita unei persoane sau privind o întâmplare etc.;

► exerciții de primire sau de oferire a unor complimente.

 

Conținuturi

Comunicare orală: acte de vorbire: a formula o părere, o idee, o rugăminte, o cerere

Reguli de vorbire eficientă: vorbirea pe rând; ascultarea interlocutorului; păstrarea ideii

Forme ale discursului oral: descrierea unui obiect/unei persoane

 

Cerință

    Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată la finele unui spectacol de teatru de păpuși, arătați valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată.

    Vizați aceste cinci aspecte:

a) prezentați aplicabilitatea acelei activități în formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată.

b) Indicați trei suporturi tehnice de instruire folosite în scopul cerut.

c) Prezentați două metode de instruire eficiente în contextul creat.

d) Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenței din secvența dată.

e) Argum valoarea activităților realizate în mediul extrașcolar cu acelea derulate în mediul școlar pentru a forma/dezvolta competența specifică 2.3.

 

 

Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)

 

    Redactați un text de o pagină despre taxonomia finalităților educației, gândită pentru buna funcționare a procesului de învățământ. În redactarea textului veți avea în vedere următoarele repere:

► prezentarea succintă a binomului finalități de sistem - finalități de proces;

► enumerarea criteriilor și a sistemelor de referință (macro-micro);

► indicarea gradului lor de generalitate, având în vedere competențele și obiectivele operaționale;

► etalarea unui exemplu pozitiv în contextul unei dimensiuni a personalității, bine pusă în valoare.

AnnaE
#1

Rezolvare subiecte:

 

1.

a) fai-mă;

b) aromeală = somnolență

    sublime = minunate, superbe;

c) Îți cer un sfat, nu mai multe. (numeral cardinal);

    Aparent disparate, aceste piese formează un tot. (substantiv)

d) umbrelor - complement indirect

    tainic - complement de mod;

e) ca să admir colțul cel mai frumos al pieței - propoziție subordonată circumstanțială de scop

f) Nu se înțelege/dacă vine acum sau mai târziu/.

g) Cratima marchează pronunțarea apropiată a două cunvinte cu valori morfologice diferite: pronumele personal neaccentuat m- și verbul auxiliar am.

h) Imaginea orașului preferat, Berlin, îi inspiră scriitorului trăiri dintre cele mai plăcute. Vara îi subliniază frumusețea, după cum lumina îl face demn de a figura într-o pictură. Frumusețea orașului, în general, și a peisajului forestier, în care persistă câțiva arbori bătrâni este evindențiată de limbajul textului, devenir original și expresiv prin utilizarea arhaismelor să slujească de izvod zugrăvelii.

 

 

 

2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile de construcție ale unui personaj din romanul Ion de Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:

— indicarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul epic studiat;

— prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații spațio-temporale, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a perosnajelor etc.);

— prezentarea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative semnificative.

 

    Rezolvare subiect:

 

     

         Ion Pop al Glanetașului este personajul principal și eponim al romanului. Ion este un personaj complex, care întruchipează tipul arivistului. În destinul personajului se reflectă datele situației sociale reale a țăranilor care nu aveau pământ, Ion fiind exponentul acestei clase sociale.

   

          Complexitatea personajului și felul în care autorul a ales exitusul său a întreținut controversa punctelor de vedere critice, doi dintre cei mai cunoscuți critici, E. Lovinescu și G. Călinescu, situându-se pe poziții interpretative diferite în ceea privește personalitatea protagonistului din romanul Ion.

   

          Eugen Lovinescu afirmă că:„Ion este expresia instinctului de expansiune, în slujba căruia pune o inteligență ascuțită, o viclenie procedurală și o voință imensă”, în timp ce george Călinescu declară că Ion este o „brută căreia șiretenia îi ține loc de deșteptăciune și care manifestă viclenia instinctuală caracteristică oricărei ființe reduse”.

   

          Datele caracteriale inițiale ale personajului nu exclud o serie de trăsături păozitive: hărnicie, perseverență, istețime, iubirea de pământ „care l-a stăpânit de mic copil”. Drama personajului este generată de mentalitatea comunității rurale din care face parte, care separă oamenii în bogați și săraci, între aceste grupuri relațiile sociale fiind încordate. Ascensiunea socială se realizează exclusiv prin intermediul căsătoriei, care devine un contract social. Familiile se întemeiază din considerente economice. Ion se simte disprețuit pentru că este sărac și orgoliul îl determină să acționeze în sensul depășirii condiției sale sociale. Pentru Ion, sărăcia înseamnă pierderea demnității, a respectului comunității sătești. Personajul consideră că va primi respectul cuvenit și va fi certificat de facto ca lider, poziție pentru care întrunește calități, doar dacă va deține pământ.

 

         Complexitatea personajului depășește datele realității sociale, în obsesia lui Ion de a obține pământ, „cât mai mult pământ”, scriitorul observând o manifestare a iraționalului, a patologicului.

   

        Romanul este construit pe două coodonate tematice, reprezentând cele două dorințe ale personajului; împlinirea socială prin deținerea pământului și împlinirea existențailă, prin iubire.

   

         Scena de început a romanului dezvăluie câteva dintre trăsăturile protagonistului. La scena de la horă, el se arată impulsiv, mânios, orgolios și reacționează cu violență în conflictul cu George. Sentimentele negative față de cei bogați se amplifică atunci când este apostrofat pe nedrept, iar disputa cu vasile Baciu, tatăl Anei îi alimentează ura și pornirea de a-și schimba soarta. Suferința sa se acutizează când este mustrat de preot în fața comunității.

   

         Ion intreprinde un act de răzbunare împotriva bogaților atunci când intră abuziv cu plugul în pământul vecinului său, Simion Lungu. Gestul său dovedește naivitate și îl conduce, mai târziu, spre pedeapsa cu inchisoarea. Hotărât să aibă pământ, Ion nu găsește, inițial, modalitatea prin care să-l silească pe „bogotanul” Vasile Baciu să consimtă la căsătoria lui cu Ana. În discuția cu Titu Herdelea, fiul învățătorului, acesta îi dă o sugestie și Ion o seduce pe Ana, prin viclenie și o lasă însărcinată, convins fiind că Vasile Baciu va accepta căsătoria, ca să ajungă de rușinea satului. Ion se dovedește din nou naiv pentru că se încrede în vorbele lui Baciu care nu-i promisese și în scris că-i va da pământurile. Răutatea celor doi, socru și ginere, se repercutează asupra Anei care suferă violențe din partea amândorura.

     

       Impresionat de suferința Anei, preotul intervine în disputa dintre cei doi și Ion obține ce și-a dorit. Ajuns bogat, Ion se schimbă în conduită și în gesturi, fără să devină, însă, mai bun. Încrederea în sine și sentimentul dobândirii demnității în sat se afișează prin gesturi: „Umblă cu pașii mari și cu genunchii îndoiți; vorbea mai apăsat cu sătenii și veșnic numai de pământ și avere.” Nu mai este violent cu  Ana, ci indiferent, deși femeia și copilul ei rămân o garanție a pământului său.

     

       În cea de-a doua parte a romanului, Ion este determinat să-și urmeze chemarea inimii și s-o cucerească pe Florica, măritată acum cu George Bulbuc. Intenția lui probează egoism și un caracter monstruos, pentru că abia și îngropase soția și copilul. Dorind mai mult decât a obținut deja, își pierde viața, căci obsesia pentru Florica se finalizează tragic, Ion fiind ucis de propria-i patimă. Moartea personajului survine ca o pedeapsă binemeritată pentru faptul că a cauzat rău celor din jurul său.

   

      Personajul este caracterizat indirect, prin intermediul faptelor, vorbelor și atitudinilor sale. există personaje, ca la orice erou controversat, care își exprimă părerea despre el. vasile baciu îl numește „tâlhar și sărăntoc”, Titu Herdelea consideră că este „perseverent”, naratorul sustine că este „iute și harnic”. Autocaracterizarea rezultă din monologul personajului „....și să rămână tot calic....pentru o muiere”,”....ce folos de pământuri dacă cine ți-e drag pe lume nu-i al tău?”.

   

      Imaginea personajului este realizată prin tehnica narativă a basoreliefului, el dominând, prin acțiunile sale, scenariul narativ al romanului, fiind în opoziție flagrantă cu celelalte personaje.

   

     Caracterial, Ion se diferențiază prin voință și prin egoism, punând satisfacția personală mai presus de sentimentele celor din jur. Totodată, Ion, este un personaj tragic pentru că eșuează în încercarea de a-și împlini cele două aspirații. Asemenea altor personaje rebreniene, Ion încearcă să se împlinească prin iubire, care îi este refuzată. În relatia sa cu Florica, Ion arată o latură umană, profundă, prin propensiunea spre iubire, aflată, totuși, în stadiu incipient. Povestea de dragoste tragică a lui Ion reiterează mitul cuplului etern, ai cărui membri se caută neîncetat, fără a avea posibilitatea de a rămâne împreună. Personajul este caracterizat prin ideea de a avea, de a deține pământul cu orice preț. dacă, inițial, el crede că această trăsătură a firii sale este satisfăcută de obținerea pământului, după aceea își dă seama că iubirea înseamnă sursa fericirii.

 

     Obsesia pentru Florica, pe care nu și-o poate scoate din cap de-a lngul acțiunii, îl împinge sore sfârșitul trucl. Sufletul bărbatului îi aparține în întregime Floricăi, numele fiind o sugestie a frumuseții existenței: „Purta în suflet râsul ei cald, buzele ei pline și umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albaștri ca cerul de primăvară”.

     

      Ion se face vinovat de hybris prin încercarea de a reuni cele două glasuri ale vieții și parcursul sau existențail prezintă destinul unui personaj tragic. 

 

 

 

 

AnnaE
#2

Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)

 

Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată la finele unui spectacol de teatru de păpuși, arătați valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată. Vizați aceste cinci aspecte:

 

a) Prezentați aplicabilitatea acelei activități în formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată.

    Să participe cu interes la dialoguri simple, în varii contexte de comunicare orală, elevii pot fi instruiți și în afara școlii; mai exact, într-o sală de tea păpuși și pe durata întâlnirii cu actorii acestuia. De pildă, la finalul piusei vizionate, micii școlari le cer actorilor permisiunea de a intra în culise, unde își doresc să poarte un dialog tematic, dirijat de învățător. Pe calea dialogului, ei ationg cele trei elemente de conținut aparținătoare competenței specifice vizate: acte de vorbire, forme ale discursului oral, reguli de vorbire eficientă. Prin cuvintele și atitudinea actorilor, ei învață să formuleze o rugăminte (să li se povestească despre păpușile animate ș.a.m.d), să formuleze idei (despre cum le-ar mântui ei însiși etc), să exprime păreri (despre spectacol, personaje, comportamente, întâmplări, afișul spectacolului etc.), să formuleze o cerere sau o rugăminte despre ceva care prezintă interes pentru ei, să primească și să ofere complimente. Elevii învață și să descrie un obiect (scena, păpușa care i-a încântat cel mai mult etc.) și o persoană (cea cu care se aseamănă o păpușă anume ș.a.m.d.). În contextul de învățare astfel creat, ei exersează vorbirea pe rând, împrejurare în care trebuie să își asculte interlocutorul și să păstreze ideea/firul discutiei.

 

     Pe fondul celor scrise, în vederea dobândirii competenței specifice enunțate, concluzionăm că deosebit de utile sunt și activitățile derulate în afara unității de învățământ.  În principiu, mediul extrașcolar reprezintă un cadru propice pentru educația nonformală. Știm că aceasta stă sub semnul libertății de expresie și că este profund marcată de spiritul ludic al omului. Prin excelență, teatrul pentru copii este pură educație nonformală ce deschide o lume a cuvintelor exprimate în viu grai, unul accesibil și elevat în același timp.

 

    b) Indicați trei suporturi tehnice de instruire folosite în scopul cerut.

     Gând la competența în cauză, învățătorul poate folosi suporturi tehnice de instruire eficiente: reportofonul, CD-player-ul și DVD-ul. Toate facilitează transmiterea mesajelor verbale. De vreme ce au receptat mesajele, școlarii pot dialoga despre lumile eroilor care le animă joaca și fantezia. Învățătorul își pune permanent elevii în centrul atenției, dorind să le arate atuurile mijloacelor didactice folosite, dar și să îi obșnuiască cu instrucțiunile de utilizare corespunzătoare.

 

    c) Prezentați două metode de instruire eficiente în contextul creat.

     Având în vedere competența cerută, prezentăm două metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea sa. În opinia noastră, potrivite și eficiente sunt jocul de ri cubul.

    Prima metodă, jocul de rol, atrage elevii în lumea teatrului. Se știe că aici situațiile de comunicare sunt captivante, variate, numeroase și perfect adaptate continuturilor prestabilite. Este dovedit faptul că aceast se numără printre școlarilor, fiindcă îi readuce în perioada preșcolarității. Atunci, jocul și joaca de-a ceva sau de-a cineva erau pe ordinea de zi.

 

    Cu alte cuvinte, această metodă simulează variate și interesante situații din viața reală. Pentru a le aducce la cunoștința publicului, e firesc să efectuăm acte de comunicare non-, para- și verbală. La fel procedăm și într-o reprezentație. Nu este absolut deloc întâmplătoare asemănarea jocului de rol cu teatrul. În esență, piesa de teatru implică receptarea și exprimarea mesajelor verbale. Ceea ce înseamnă că dialogurile apar de la sine. La fel este si participarea cu interes la fiecare dialog apărut într-un context de comunicare dat.

    Implicit, piesa teatrală ne transpune în împrejurări de viață ce ne sunt așa de familiare. Ceea ce înseamnă că vedem cum actorii adevărați utilizează acte de vorbire, formele discursului oral și normele de vorbire eficientă; adică, exact cele trei elemente de conținut apartinătoare competenței specifice vizate.

    Alegând metoda jocului de rol pentru a învăța micii școlari să participe cu interes la dialoguri simple în varii contexte de comunicare, realizăm transformări în sinele unui copil și în structurile mentale pe care, încet-încet, și le construiește. Reușim dacă ne axăm pe exerciții de educare a limbajului și de îmbogățire a vocabularului, dar și pe exerciții de (auto)control și de îmbunătațire a imaginii sonale. Procedând așa, avem în față un copil care, la nivelșul vârstei sale, răspunde clar, corect, fluent și pertinent la întrebările adresate, inițiază schimburi verbale în diverse contexte uzuale, dovedește o atitudine prietenoasă față de interlocutori, formuleaza idei/păreri/cereri. Însă pentru a obține rezultatele așteptate, trebuie să parcurgem etapele jocului de rol și pregătim elevii în acest sens.

 

     A doua, cubul, atrage micuții în lumea jocurilor cu zaruri colorate. Cuprinși într-o activitate sub formă de joacă, ei își exersează multiple capacități fundamentale pentru a se propulsa pe traseele educaționale.

      În cesul de învățământ, nu există secvență care nu îi solicite micului școlar în egală măsură: atenția, gândirea, memoria voluntară, comunicare, (inter)acțiunea și atitudinea. Nu exită nici sevență care să nu implice (auto)cunoașterea și conexiunea inversă. Din ideea enunțată extragem cuvântul comunicare. La acesta ne duc toate cele șase cuvinte de pe fețele cubului: Descrie, Compară, Asociază, Analizează, Aplică/Efectuează, Argumentează (pro/contra). Toate și fiecare în parte necesită acte de vorbire. E lesne de înțeles că elevii trebuie să comunice constant pentru a trece prin etape. Implicit, ei receptează mesaje orale și le transmit pe aceeași cale. Prin dialoguri mai mult sau mai puțin strucutrate, evii intră în sfera vorbirii (in)directe.

 

    d) Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenței din secvența dată.

     Prin aprecierea gradului în care s-a format/dezvoltat competența vizată, se pot pune în aplicare diferite ,metode eficiente. Una este metoda RAI, în care de departe observăm funcțiile comunicării. Alternativ, ne gândim la expunerea verbală - metodă expozitivă prin defințe.

      Privită prin prisma actului de evaluare, nu de predare, expunerea orală pune elevul în postura de emițător. Ca atare, învățătorul ia locul receptorului. În raport cu principiului accesibilității, elevului îi este îngăduit să expună ber termeni-cheie, ide-ancoră,exemple ș.a.m.d. Pe lângă faptul că verifică nivelul de cunoștințe și ceea ce știe elevul să facă cu acestea, învățătorul îi testează: receptivitatea la mesaje orale (conexiunile neuronale, viteza de reacție), felul în care își exprimă răspunsurile, pronunția, intonația, fluența, coerența și comportamentului manifest frintal. Pe deasupra, ultimul aspect deschide calea spre metoda observării sistematice a conduitei, metodă cu ajutorul căreia se pot reține informații semnificative despre subiectul educabil.

 

      Conchidem că micul școlar este instruit și în considerarea competenței specifice urmărite, și al vorbirii în public. De aici se vede clar legătura dintre competența dată și retorică - domeniu frumos ce merită luat în seamă pentru succesul dorit la viitorul loc de muncă.

 

      e) Argumentați valoarea activităților în mediul extrașcolar cu acele derulate în mediul școlar pentru a forma/dezvolta competența specifică 2.3

 

       Ne sunt cunoscute avantajele activităților desfășurate în mediul extrașcolar în alternanță cu cele derulate în mediul școlar. Acestea sunt complementare, așa cum sunt și elemente definitorii ale triadei educației: non-, in- și formală. Ambele medii sunt benefice pentru dezvoltarea plenară a elevului.

      Reflectând la avantajele activitîțile (extra)școlare, învățătorul are ocazia să valorifice normele legislative în materie, care îi permit să își conducă elevii în afara școlii spre alte medii educaționale. În speță, teatrul de păpuți este unul dintre acestea. Oferta lui este în deplină concordanță cu nevoia copiilor de comunicare despre temele ce le caracterizează universul. În sala de teatru, prin vocile păpușarilor, se pot continua discuțiile purtate de elevii la ultima lecție din sala de clasă, una de predare a noțiunilor privind formularea opiniilor despre personaje reale/imaginare, comportamente, întâmplări ș.a.m.d Iarîn cadrul activității nonformale de tipul Biblioteca Vie, organizată de actorii păpușari, elevii își pot continua exercițiile despre complimente - cum le oferim și cum le primim.

 

      Concluziv vorbind, prin activități judicios corelate și coordonate, învățătorul are posibilitatea să formeze și să dezvolte competența care le facilitează micilor școlari participarea cu interes la dialoguri simple, în diverse situații de comunicare. Li se verifică implicit capacitatea de receptare-redare a mesajelor orale vocabularul. Negrețit, activitățile de natură (extra)școlară le dezvoltă prima dintre cele opt competențe-cheie statuate la nivel european: cea de comunicare. În subsidiar, le formează și o alta din aceeași serie: competența de rezolvare a problemelor. Cadrul potrivit îl constituie întâmplările prin care trec anumite păpuși și întrebările lor adresate micului public, în timpul spectacolului, pentru a căuta împreună soluții salvatoare. Vedem cum scenariul și decorul teatral, alături de scenariul didactic și de lecțiile parcurse, reprezintă un ansamblu de factori externi benefici pentru cultivarea artei comunicării sub toate aspectele sale....

 

 

 

ELEMENTE DE PEDAGOGIE ȘCOLARĂ (15 PUNCTE)

 

    Redactați un text de o pagină despre taxonomia finalităților educației, gândită pentru buna funcționare a procesului de învățământ.

 

        În cele ce urmează vom descrie legătura indisolubilă dintre finalităților educației (parte din taxonomii) și învățământ (parte dintr-un proces).

     

        Știm că finalitațile în cauză înglobează elemente ce constituie catalizatorul sistemului de educație. Acestea sunt, de fapt, bine cunoscuții termeni ideal,scop și obiectiv. Fiecare element este legat de celelalte prin linii bidirecționale, toate fiind într-un flux continuu. Calitatea conexiunii din circuitul triadei depinde substanțial de niște factori intrinseci și extrinseci. Impactul factorilor variază în funcție de efectele unor circumstanțe. Fără doar și poate, profesorii pot crea premisele necesare pentru a iondeplini dezideratul ce invocă educația de calitate. Transpus într-o deviză, dezideratul ne apare așa: Om bine educat = Civilizație = Societate prosperă. Acesta este tangibil dacă procesul de învățământ se derulează optim la nivelul fiecărei clase de elevi.

 

      Binomul finalități de sistem - finalități de proces se resimte efectiv la nivelurile macro și micro. Acesta funcționează în baza unor criterii și sisteme de referință.Drept criterii trec acestea: ciclurile de învățământ; anii școlari și semestrele; săptămânile și zilele de școală; planurile-cadru de învățământ; ofertele curriculare per nivel, arii și discipline de studiu; tipurile de învățământ; tipurile de învățământ; tipurile unităților de învățământ; baza materială; capitalul uman, format din prestatori de servicii educaționale și beneficiari (in)direcți; activitățile derulate pe diverse ramuri (formare profesională, evaluare, cercetare); aparatul de resort. 

 

      Într-o proporție mai mare ori mai mică, criteriile sunt influențate de factorul timp și manifestate pe termen scrut/mediu/lung, după caz. Iar drept sisteme de referință trec: standardele ce privesc indicatorii de performanță din testele elevilor și cei enumerați în fișele de autoevaluare ale cadrelor didacticce; ghidurile cu exemple de bune practici, întâlnite în sistemul autohton de educație și în sistemele străine.

 

      Gradul de generalitate este determinat de incidența obiectivelor educaționale. Știm că obiectivele-cadru au devenit competențe generale iar obiectivele generale au devenit competențe specifice. Mai știm că numai cele concrete și-au (redenumite, toate își găsesc aplicabilitate în activitatea desfășurată în entitățile care ființează în spiritul principiilor educației. (Ne referim la entitățile privite pe linie verticală, începând cu clasa de elevi și terminând cu ministrul de resort). Ba mai mult decât atât, indiferent cum s-ar (re)denumi aceste obiective, modul de calcul rămâne valabil. Indicatorii se raportează la gradele în care activitățile și subiecții implicați suportă impactul unor asemenea atribute: identificare, observare,măsurare în spațiu și timp, sustenabilitate, îmbunătățire, previziune/anticipare.

 

       Totodată, dimensiunea personalității ajunge la forma dorită numai dacă se valorifică optim potențialul - academic și emoțional - la capacitatea permisă de feice structură umană. Exploatarea lui se poate face prin învățare individualizată. Întrucât există cadru legislativ, mai trebuie numai să se creeze un mediu care să aibă spații adecvate, resurse materiale și resurse umane interesate de programe de perfecționare/specializare sau de parteneriate educaționale. În plus, trebuie efectuată și operaționalizarea obiectivelor, judicios și în deplină concordanță cu taxonomiile prezentate în literatura de specialitate.

  

      Dintre toate însă, cel mai des aplicată este a lui Bloom, dezvoltată în domeniul cognitiv. dar noi le recomandăm și pe cele ce privesc domeniile afective și psihomotric. rațiunea constă în faptul că vizăm dezvoltarea plenară a educabilului.