Legende populare povestite pe scurt

Hades   Legenda spune ca pe zeul Hades nu-l iubea nimeni si pe buna dreptate doar era zeul mortii. Era cel mai posac si mai nesuferit dintre toti zeii. De multe ori cand se plictisea pe taramul lui isi punea casca fermecata si se facea nevazut, urmarind oamenii si pe unii care erau criminali, farseuri, tradatori, care nu erau darnici cu strainii sau drumetii ii pedepsea. Apoi il chema pe Tanatos, care avea o manatie neagra ca smoala, pe umeri cu doua atipi negre si o sabie intr-o mana.   Tanatos era moartea insasi. El lua umbra celui dus apoi il chema pe Hermes care o ducea la randu-i in adancurile reci ale taramului lui Hades. Pe drum spre taramul mortii treceau pe langa pesteri negre, intunecoase, pe langa mlastini verzi urat mirositoare, intalneau genii urate, rele care spuneau vorbe batjocoritoare. Ajungeau la Stix, apoi traversau peste raul Aheron. Umbrele nu puteau trece peste aceste doua rauri daca nu plateau lui Haron (un luntras batran), un banut de aur, argint sau arama.   Cine nu-l avea zabovea pe mal pana la un veac si mai bine.Dupa ce treceau intalneau o poarta mare larg deschisa, dupa care se vedea palatul lui Hades. La poarta era un monstru mare, cu trei capete pe nume Cerber, care te lasa sa intri dar nu mai puteai iesi niciodata. legenda:genii = harpii care aveau in pletele zburlite serpi veninosi si bice-n maini Stix = pe raul Stix se jurau zeii care era cel mai puternic juramant, acesta este un rau rau obisnuit care provine din trei izvoare si care se varsa in golful de Corint (mai tarziu a fost denumit Mavronero). Hades = mai inseamna "nevazutul"Aheron = raul spaimelor

               Nici dată nașterii lui Pitagora, nici măcar numele său real nu sunt cunoscute. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că el s-a născut, aparent, în jurul anului 570 î.Hr., pe insula Samos, din partea de est a Mării Egee. Această dată este acceptată de majoritatea istoricilor pe baza legendelor despre călătoriile lui Pitagora. Nu există informații care să respingă această dată. Numele tatălui său era Mnesarch. El era fie un tăietor de piatră, fie un negustor – această din urmă ipoteză este mai probabilă, deoarece educația primită de Pitagora face mai mult referire la  nobilimea familiei sale.          Pitagora a fost cunoscut ca matematician sau numai ca matematician de catre unii dintre noi si mai ales ca celebra sa teorema, as putea spune baza a peste 75% la suta a problemelor de geometrie se rezolva prin aceasta. “In orice triunghi dreptunghic, suma patratelor catetelor este egala cu patratul ipotenuzei”         Astazi o sa cunoastem si o alta latura a lui Pitagora, potrivit legendelor scrise despre el, unde aflam ca inainte de a se naste Oracolul din Delfi le-a prezis parintilor ca vor avea un copil care ii va intrece in frumusete si inteligenta pe toti ceilalti si ca odata ajuns la maturitate, va deveni si va aduce contributii uriase omenirii. In alta legenda se spune despre Pitagora ca era rodul unei nasteri virgine ( trasatura comuna multor divinitati din mitologia antica) si ca de fapt era un zeu transformat intr-un muritor. Adeptii sai sustineau ca pe lume se afla trei tipuri de fiinte : oameni, zei si cei ca Pitagora. Intr-o alta legenda i se atribuie o coapsa de aur, semn al divinitatii.       In fapt, se stiu putine lucruri despre copilaria, tineretea dar si conceptiile sale deoarece nicvi una din scrierile sale nu au supravietuit timpului. Unii istorici sustin ca ca Pitagora a avut parte de o educatie exceptionala, langa Samos unde se afla cetatea din Milet (in zona continentala a Turciei de astazi), loc care era considerat leaganul “gandirii” grecesti. Pitagora a calatorit mult, studiind templele de la Sidon si Tir (locul de bastaina al tatalui sau, care era negustor), apoi a trait multi ani in Egipt. Se spune ca a fost educat de preotii din vechea capitala Memphis, initiat in misterele egiptene, inclusiv a lui Isis si cand a intrat in contact cu comunitatile iudaice a preluat unele dintre ideile acestora incorporandu-le in propria filozofie.         In anul cand a fost invadat Egiptul de catre persani in jurul anului 525 i.Hr. Pitagora a fost luat ostatic si cu ocazia aceasta a avut sansa de a se familiariza cu gandirea babiloniana. In aceasta perioada a fost initiat in ritualurile magiei si misterele magilor dar si in tainele matematicii, babilonienii fiind vestiti pentru cunostintele lor in aceasta ramura. Alte legende ne spun ca Pitagora ar fi aflat si dezlegat misterele hinduismului.        Dincolo de aceste legende Pitagora s-a autodefinit ca filozof – “iubitor al intelepciunii” si nu ca intelept, adica a fost iubitor de intelepciune dar, considera el, nu era intelept. A parasit Babilonul in jurul anului 520 i.HR., pornindu-se catre Crotona, oras apartinand asa numitei Magna Graecia (Marea Grecie), in prezent, sudul Italiei. Aici a intemeiat o scoala cu caracter secret, un cult al misterelor, unde a impus reguli severe, printre care cea mai aspra era insasi pastrarea secretelor, organizata in doua grupuri : grupul exterior care avea voie sa locuiasca in afara organizatiei, sectei sau cultului (nu conteaza cum era denumita), avea voie sa detina proprietati, sa locuiasca independent unul de altul si sa manance carne, in timp ce grupul din interior traiau la comun, erau vegetarieni si nu detineau nici un fel de bunuri aflandu-se sub directa supraveghere a lui Pitagora. Aceasta grupare a fost una din primele forme de societate secreta adesea numita “fratie”. Tot ceea ce se intampla in interiorul acestei organizatii, era tinut secret, la fel si cunostintele si conceptiile – multe dintre ele proveneau din calatoriile lui Pitagora). Si cu toate acestea o parte din ideile lui Pitagora si a discipolilor lui ne-au parvenit si noua, adica, reincarnarea si transmigratia sufletului, potrivit careia spiritul supravietuieste mortii trupului revenind la viata sub forma animala. Ideea nu era o noutate, aceasta fiind preluata de Pitagora de la egipteni                                                                                       Totusi Pitagora ne-a lasat o mostenire care avea sa dainuie peste veacuri si aceea este ca geometria si numerele reprezinta esenta lucrurilor, prin intermediul carora putem cunoaste natura universului, un sistem ordonat si armonios de numere si raporturi numerice dar si legatura dintre matematica si muzica. Totodata el a atribuit fiecarui numar o proprietate, adica, numarul zece este numarul universului iar numarul unu numarul ratiunii         In viziunea lui Pitagora, numerele si stiinta mu constituiau entitati distincte fata de religie si misterele lumii; impreuna alcatuiau un intreg Matematica si geometria erau privite drept expresie a naturii adevarate, mistice si armonioase, a universului. \       Moartea lui Pitagora ramane invaluita in mister. Dupa unele scrieri spun ca Pitagora a dobandit o anumita putere politica si in timpul unei revolte puse la cale de oponentii sau si a discipolilor lui au sfarsit arsi de vii. O alta legenda spune ca ar fi murit in exil. Dar cea mai vechiculata idee a fost ca a fugit in exil pentru a nu cadea in mainile dusmanilor lui politici. Toate aceste legende au totusi un punct comun si acela ca Pitagora si scoala sa pitagoreica a atras multi inamici, deoarece era considerata o amenintare la adresa societatii si asa au fost fortate sa functioneze in clandestinitate        

Zeul Thoth a fost una din figurile centrale in mitologia egipteana din care s-au inspirat ocultistii de-a lungul secolelor. Divinitate importanta in panteonul egiptean, Thoth a fost identificat de greci ca fiind zeul lo Hermes, pentru ca mai tarziu prin combinarea trasaturilor acestor doua divinitati sa apara alt personaj pe numele sau Hermes Trismegistus, adica, “de trei ori nascutul”. El a fost considerat parintele magiei moderne, sdar si un mare profet, intelept si un scriitor prolific al acelor vremuri iar in secolele urmatoare avea sa exercite o puternica influenta asupra ocultismului, alchimiei si magiei. In ceea ce-l priveste pe Thoth, acesta era zeul scrib egiptean si inventatorul scrierii si al legii. A fost zeul timpului, matematicii si al astronomiei, precum, si stapanul magiei. Cunoscut pentru abilitatea si siretenia sa apare infatisat adesea cu cap de pasare ibis, purtand o tablita pe care isi nota greutatea sufletelor din asa-numita “sala a judecatii”, peste care prezida Osiris, zeul lumii de apoi. El era, asadar, “mediatorul” intre divinitati si mesager al zeilor, prin aceasta trasatura avea sa fie identificat ca Hermes de catre greci si Mercur la romani. Hermes Trimegistus avea sa se nasca din amestecul dintre un zeu egiptean si un zeu grec, la care s-a adaugat un alt component neasteptat, iudaismul timpuriu. Unii savanti sustin ca existenta unei legaturi intre Thoth, Hermes si Enoh, profetul din Vechiul Testament si aceasta ar explica periaoda indelungata pe care israelitii au petrecut-o in captivitate in Egipt (informatie considerata reala de catre istorici). In Facerea se relateaza ca Eboh ar fi trait 365 de ani iar moartea sa era descrisa astfel : ” Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu”. Enoh era considerat faptuitorul dorintelor lui Dumnezeu, mesagerul lui si inventatorul matematicii, astronomiei si al scrierii, calitati pe care le imparte cu Thoth si Hermes. Observam ca intre credinta iudeo-crestina si traditiile “pagane’ nu e o diferenta prea mare pe cat am putea crede. Aceasta legatura va deveni in timp, sursa de inspiratie pentru numeroase societati secrete si cercuri oculte. Hermes Trimegistus era privit de catre antici dar si de adeptii sai de mai tarziu drept Constiinta sau Mintea Universala. El a lasat o mostenire palpabila, fiind autorul mai multor carti si a o serie de texte cunoscute sub denumirea Hermetica, in care trateza teme de filozofie, misticism si gnosticism, facand numeroase referiri la magie si alchimie. Aceaste teme au fost scrise pe papirus in greaca, se crede ca prin jurul secolelor I si III d.Hr., sintetizand conceptiile lumii “pagane” din acea perioada, cu precadere cultura orasului egiptean Alexandria, puternic influentata de gandirea greaca. Se crede ca aceste texte sunt copii ale unor parti dintr-o opera mult mai vasta care nu e rezistat in totalitate trecerii timpului. Aceste copii cuprind un mozaic de idei care reflecta teme pagane ale epocii, alcatuind un fel de biblie a paganismului si magiei, asa cum Noul si Vechiul Testament reprezinta chintesenta gandirii iudaice si crestine a acelor vremuri. Manly P.Hall in cartea sa publicata in 1928, “Invataturile magice ale tuturor timpurilor” a remarcat ca acets texte si implicit autorul lor nu au fost primite cu ostilitate la inceputurile crestinismului iar unii dintre Parintii Bisericii au declarat ca Hermes dadea semne de inteligenta si ca daca s-ar fi nascut intr-o epoca mai luminata ar fi devenit un mare om. Clement Alexandrinul a fost unul din primii invatatori si scriitori crestini, fiind principala noasta sursa de legatura cu Hermes Trimegistus a sustinut ca opera acestuia cuprindea 42 de carti dintre care 36, contineau “intreaga filozofie a egiptenilor” Exista pareri ca multe din textele lui Hermes au fost ascunse in desert intr-un loc stiut de o mana de initiati, fapt care a nascut de-a lungul vremii nenumarate speculatii. rezumat dupa cartea “Istoria societatilor secrete” de Michael Streeter

Se crede ca dintre toate divinitatile lumii antice, numele cel mai relevant pentru istoria societatilor secrete si a cunoasterii oculte este cel al zeitei Isis, figura centrala in ceea ce se poate numi traditia ascunsa a crestinismului si ulterior, in cadrul societatilor de magie si a acelor grupari mistice care au dezvoltat viziuni alternative la crestinism. In scrierile lui Plutarh, in misterele isiace era foarte pretuita o inscriptie aflata in templul zeitei din Sais, in Egipt : Eu sunt Isis (Eset). Eu cea cea care a fost, cea care este, cea care va fi. Si nici un muritor nu mi-a ridicat valul. Legenda ce mai importanta care face referire la Isis si la tema reinvierii, intalnite des la multe divinitati antice, se refera la fratele si sotul ei, Osiris (puternicul rege egiptean, mantuitorul, zeul mortii si al renasterii ciclice a naturii). Gelos pe Osiris, fratele acestuia, Seth , il ademeneste si il inchide intr-un cufar aruncandu-l in apele Nilului. Suparata si cu inima franta Isis, strabate lumea intreaga in cautarea sotului sau si gaseste cufarul intepenit intr-un arbore de tamarisc, folosit pe post de coloana intr-un palat din Byblos. Isis reuseste sa-l readuca la viata, insa Steh il gaseste din nou sin intr-un acces de furie, ii dezmembreaza trupul, aruncand bucatile in cele patru zari. Cu incapatanare Isis nu se da batuta si recupereaza partile trupului lui Osiris, cu o singura exceptie, falusul, care fusese mancat de pesti si dupa cum spune legenda ea il modeleaza din lut. Se pare ca Isis avea puteri oculte, ceea ce explica popularitatea sa in randul cercurilor oculte. Cu trupul intreg, refacut de sotia sa, osiris reinvie ca stapan si judecator al mortilor. Horus, fiul lui Isis si a lui Osiris, animat de o dragoste filiala, isi indeplineste misiunea, razbunandu-si tatal. El il detroneaza pe Steh si preia tronul Egiptului. Legenda lui Isis si Osiris are multe puncte comune cu povestea Cybelei si a lui Attis sau cea a Astartei si a lui Adonis. Imaginea lui Isis, de mama iubitoare fata de fiul ei Horus dar si ca sotie iubitoare loiala si grijulie fata de sotul ei Osiris, a a avut o mare insemnatate pentru adeptii cultului ei, in dubla ipostaza de sotie si mama. similar, Horus era venerat ca fiu credincios si iubitor iar reprezentarea lor apare cu Isis tinandu-l in brate pe Horus. In mod firesc de-a lungul timpului s-au facut analogii cu imaginea Fecioarei Maria cu pruncul Iisus si imaginea lui Isis cu Horus, evident ca in crestinatate a fost si este greu de acceptat aceasta similitudine.

In religia feniciana, Astarteea era venerata ca zeita consoarta a marelui zeu Baal, dar nu este deloc deplasat sa ne inchipuim ca primii israieliti o considerau sotia lui Yahmeh. In multe religii ale lumii antice existau un zeu al soarelui sau al cerului si o zeita a lunii sau a fertilitatii. Trecerea catre monoteism s-a facut treptat, daca ne raportam la regele Solomon care a fost considerat o personalitate a iudaismului si islamului, acesta venera mai multi zei si in cele din urma iudaismul ca si vlastarul sau crestinismul au devenit religii monoteiste si in ambele traditii, conceptul de zeita s-a pierdut. In crestinism cultul unei divinitati feminine nu a fost complet inlaturat, supravietuind sub alta forma, astfel ajungand la problema importantei rolului jucat de Astarteea in istoria organizatiilor secrete si a cunostintelor ezoterice asa cum Solomon, Templul sau si Chivotul aveau sa devina elemente centrale in credintele si practicile unor societati secrete. In traditiile lor s-au intrepatruns conceptele simbolice ale zeitei “pierdute”, zeului reinviat, renasterii sufletului si ciclul nesfarsit al vietii si al mortii. Temele acestea au constituit nucleul conceptiilor oculte si al religiilor eretice care i-au fortat pe practicanti sa intre in clandestinitate. In legendele babiloniene Astarteea este pomenita ca sotie a lui Baal, zeul canaanit dar este asociat si cu Adonis, un zeu al fertilitatii, de care ea s-a indragostit nebuneste incercand sa-l faca sa renunte la indeletnicirea sa de vanator. Adonis a refuzat si sfarseste in cele din urma rapus de un mistret. La capataiul lui, Astarteea il plange dupa care il aduce la viata. Inflorirea in fiecare an a anemonei rosii personifica sangele varsat de Adonis, moartea si invierea sa care erau sarbatorite anual in templul din Byblos, inchinat Astarteei. Legenda mai spune ca efigii ale zeului mort, imbracate in rosu, erau in chip simbolic ingropate sau aruncate in mare, insotite de vaiete si plansete, ca apoi a doua zi, reinvierea zeului sa fie sarbatorita cu aceeasi ardoare. In poveste apare o legatura interesanta intre Adonis si copaci, aceasta consemnand ca nasterea sa s-a produs in conditii dramatice, deoarece mama sa ar fi fost transformata de un zeu razbunator intr-un arbustul numit MIRT. La capatul gestatiei arbustul s-a intredeschis si astfel a aparut pe lume Adonis sau “cel nascut dintr-un arbore”.