Geografie, cunoaşterea mediului/ştiinţe şi didactica acestora cursuri, tematica, bibliografie

Marea Neagra formeaza un ecosistem complex in ceea ce priveste caracteristicile fizico-chimice si biologice. Mediul propice vietii se desfasoara pana la adancimea de 150-200 m si este influentat de conditiile mediului ambiant si de dinamica apei. La adancimi mai mari gasim prezenta hidrogenului sulfurat (H2S) care face ca 85-90% din intreaga masa a apei sa fie lipsita de viata. Aici fac exceptie bacteriile anaerobe. Ecosistemul marin este alcatuit din biotop, care inseamna apa, natura substratului, factorii geografici si climatici, salinitate si elemente minerale) si biocenoza, adica totalitatea organismelor vii din biotop ce apartin unor specii diverse, care sunt inderdependente din punct de vedere functional. Acestea formeaza un anasamblu integrat si in permanenta interactiune. Biotopul Marii Negre – bentalul este format din stanci, nisipuri, maluri, depuneri organice si minerale – Marea Neagra se caracterizeaza prin salinitatea redusa , deoarece, fluviile care se revarsa in bazinulei, isi aduc un aport considerabil. – variatiile de temperatura intre anotimpul cald si recew, au loc numai la adancimea de 75-100 m; sub aceasta adancime avem o temperatura constanta de 7 grade Celsius ; – oxigenarea apei variaza in functie de anotimp si adancime – concentratia oxigenului scade o data cu adancimea structura biotopului determina configuratia ecosistemului, care poate fi impartit in 6 etaje : 1. supralitoral = este format din zonele de tarm 2. mediolitoral = cuprinde zona de spargere a valurilor si se imparte dupa natura stratului in zone pietroase sau nisipoase sau maloase 3. infralitoral = se afla la adancimi de 0,5 -12-18 m, fiind zona cea mai favorabila vietii, in care se afla majoritatea speciilor de alge 4. circalitoral = se afla de la 12-18 m pana la 100 m, aici fundul marii este malos sau nisipos 5. periazoic = aflat intre 100. si 150 m, face trecerea intre stratul de apa oxigenat, care permite viata animalelor si plantelor acvatice si stratul specific bazinului pontic, cel al sulfobacteriilor, contaminat cu hidrogen sulfurat; tot aici gasim tenatocenoze (animale moarte recent) sau subfosile 6. azoic = incepe de la 150-200 m si coboara pana la adancimea maxima a Marii Negre (2212m) – formeaza un bitop unic unde singurele specii existente sunt bacteriile sulforeducatoare (Microspira, Desulfovibrio)   Ecosistemul in Lunca Dunarii Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea,România și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.   Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1992, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Aceasta se suprapune atât siturilor de importanță comunitară Delta Dunării (sit SCI) și Delta Dunării (zona maritimă); cât și și ariilor de protecție specială avifaunistică Beștepe – Mahmudia și Delta Dunării și Complexul Razim – Sinoie. Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991) este protejat prinConvenția Ramsar (The Ramsar Convention on Wetlands) cazonă umedă de importanță internațională. Parcul național include rezervațiile naturale: Capul Doloșman, Cetatea Histria,Complexul Vătafu – Lunghuleț,Complexul Sacalin Zătoane,Grindul și Lacul Răducu, Grindul Chituc, Grindul Lupilor, Insula Popina, Lacul Potcoava,Pădurea Caraorman, Pădurea Letea, Roșca – Buhaiova, Corbu-Nuntași – Histria, Lacul Belciug,Lacul Potcoava, Lacul Rotundu,Arinișul Erenciuc, Complexul Periteașca – Leahova, Complexul Vătafu – Lunghuleț, Lacul Nebunu, Pădurea Babadag – Codru, Dealul Ghiunghiurmez și Sărăturile Murighiol.   Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. La nord,brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cucomplexul lagunar Razim–Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m². Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă: Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turcește Çatal Çedırlezuneori transcris în română „Ceatal Sf. Gheorghe”) se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.   Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său, de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării.   Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.   Delta Dunării (cu excepția deltei  secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche și Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava și Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false   Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și -2 si -4 m în zona depresiunile lacustre.   Clima Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații din România Delta Dunării este încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică a Dobrogei și prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. Habitate În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea; Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetație bentonică de specii de Chara; Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Comunități cu salicornia și alte specii anuale care colonizează terenurile umede și nisipoase; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis șiCallitricho-Batrachion;  Dune cu Hippophae rhamnoides; Depresiuni umede intradunale; Dune mobile embrionare (în formare); Dune fixate cu vegetație herbacee perenă (dune gri); Galerii ripariene și tufrișuri (Nerio-Tamaricetea șiSecurinegion tinctoriae); Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamionsau Hydrocharition; Lacuri distrofice și iazuri, Lagune costiere; Lagune costiere;  Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); Pajiști mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion; Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis); Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Pajiști sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi); Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention; Stepe ponto-sarmatice; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului;  Vegetație forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos și Zvoaie cuSalix alba și Populus alba   Flora Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie,frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen).   Fauna Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japes.  Fauna deltei este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte; dintre care unele protejate prin aceeași Directivă a Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN.   Lunca joasa a Prutului Bazinul hidrografic Prut în zona sa inferioară, pe teritoriul județului Galați, se încadrează în marea unitate geomorfologică a Podișului Moldovei, subunitatea Platforma Bârladului cu sectorul său Platforma Covurlui, care este subdivizată la rândul ei în colinele Covurluiului și Câmpia Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separat trei unitități geomorfologice: platouri, văi și Lunca Prutului.   Clase de habitate: râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, stepe, culturi (teren arabil), pășuni, păduri de foioase.   Lunca Siretului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-aIUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al municipiului Focșani. Aria naturală cu o suprafață de 388,40 hectare este situată în extremitatea central-estică a județului Vrancea, în partea dreaptă a râului Siret și este străbătută (partea sudică a rezervației) atât de apele Putnei, cât și de drumul național (DN23) care face leagătura dintre municipiul Focșani și Brăila Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prinLegea Nr.5 din 6 martie 2000(privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate)și reprezintă o zonă alcătuită din suprafețe împădurite (Pădure Neagră, Pădurea Dumbrăvița), meandre (formate de râul Putna), brațe părăsite ale răului Siret, lunci aluvionare, grinduri, pajiști și pășuni; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună. Rezervația naturală Lunca Siretului dispune de mai multe tipuri de habitate alcătuie din: pajiști naturale, lunci aluvionare, păduri, plaje de nisip, pășuni, stepe și arii naturale cu mlaștini și turbării   Mediul de viaţă se caracterizează prin diferiţi factori naturali. Cei lipsiţi de viaţă se numesc factori abiotici, iar vieţuitoarele sau produşiii acestora se numesc factori biotici. Comunitatea de populaţii (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în relaţii interspecifice se numeşte biocenoză. Unitatea structurală şi funcţională care se stabileşte între un biotop şi o biocenoză constituie un ecosistem. Ecosistemul unei păduri de stejar Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700-800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu şistejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cucer sau gârniţă (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlneştegorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase. Fauna şi vegetaţia pădurilor de stejar Fauna: rădaşcă, arici, salamandră, cuc, căprioară etc. Vegetaţia: ghiocel, porumbar etc. Caracteristici ale biotopului: -soluri: brune şi brun-roşcate de pădure; -temperatura medie anuală în jur de 10 °C; -lumina care ajunge până la suprafaţa solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există numeroase plante erbacee şi arbuşti.   Componente ale biocenozei: -arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arţar, cireş sălbatic; -arbuşti: maceş, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar; -plante erbacee: golomăţ, păiuş etc. -animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc. -animale vertebrate: broască brună, brotăcel, şopârlă, şarpe, cuc, lup, vulpe, etc Ecosistemul unei păduri de fag Pădurile de fag, (numite şi făgete), sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă şi la altitudini mai mici, pe versanţi umbriţi (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanţii însoriţi.   Pădure de molid Faună: viezure, veveriţă, râs, mistreţ, cerb, huhurez, etc. Vegetaţie: alun, ciuperci etc. Caracteristici ale biotopului: -soluri: brun-acide, brune de pădure şi soluri podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -precipitaţii abundente 600-700 mm anual; -lumină slabă Componente ale biocenozei: -arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad; -arbuşti: alun, muru, corn; -plante erbacee: ferigă, muşchi, licheni, mierea-ursului, păius; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuş de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocanitoare, gaiţă, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriţă, mistreş, pisică salbatică. Ecosistemul unei păduri   Pădurile de molid, (numite şi molidişuri), ocupă regiunile înalte ale munţilor noştri, de la limita superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200-1800 m. În nordul Carpaţilor, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m. Fauna şi vegetaţia pădurilor de molid Fauna: omida molidului, ciocănitoare, piţigoi de brădet, forfecuţă,şoarece vărgat, jder, cocoş de munte, etc. Caracteristici ale biotopului: -soluri: podzolice brune; -temperatura medie anuală de 3-5 °C; -precipitaţii de 800-1300 mm anual; -lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase; -vânturi, uneori, puternice. Componente ale biocenozei: -arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc. -arbuşti: afin, merişor, zmeur, coacăz de munte; -plante erbacee: ciuperci, muşchi, licheni (mătreaţa bradului), ferigă; -animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe ,etc); -animale vertebrate: şopârlă de munte, năpârcă, piţigoi de brădet, cocoş de munte, ciocănitoare, veveriţă, jder, mierlă, etc. sursa:wikipedia

Curs VI 1. Utilizarea manualului de geografie in lectie   2. Lecturile geografice 3. Folosirea tablei si a desenului explicativ 4. Metoda lucrului cu harta 1. Utilizarea manualului de geografie in lectie – lucrul cu manualul sau dictionarul (poate fi dictionar geografic sau dictionar de explorari si calatorii) sau alte carti cu un continut geografic sau inrudite cu geografia(descrieri, legende, curiozitati geografice, jurnale de calatorii) – constituie un sistem de actiuni prin care se urmareste formarea priceperilor si deprinderilor necesare in vederea utilizarii corecte si eficiente a manualeleor si a altor carti ca surse de informare – rolul acestei metode, consta practic in actiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi in tehnica folosirii textului scris, a ilustratiilor, a graficilor si a hartilor, cu semnele corespunzatoare, al caror continut completeaza textul scris – este metoda care se foloseste pe toate treptele invatamantului, in forme diferite, in functie de particularitatile de varsta si de sursele de informare pe care le utilizeaza fiecare. Metodica utilizarii manualului impune profesorului sa-l prezinte din prima ora de curs, de la inceputul anului scolar, sa dea informatii cu privire la titlul acestuia, la continutul capitolelor, sa nuanteze importanta lor pentru a le starni interesul, curiozitatea si placerea de a lucra cu el. – cu ajutorul manualului si a altor materiale intuitive, se face dirijarea invatarii pe fiecare secventa a lectiei din manual, potrivit obiectivelor operationale propuse; – utilizarea si lucrul cu manualul este de doua feluri : 1. activitatea dirijata 2. activitatea independenta 1. activitatea dirijata, in primul caz, profesorul impreuna cu elevii fac citirea lectiei pe secvente in stransa relatie cu ilustratiile, harta din manual, se explica si se redau ideile principale in schita repetata. 2. activitatea independenta – elevii continua lucrul dupa modelul facut in clasa pentru completarea planului de studiu – in semidirijarea activitatii independente profesorul trebuie sa faca urmatoarele precizari : a) analiza textului pe secvente b) integrarea ilustratiilor din manual si a schitelor de harta la care trebuie urmarita legenda pentru a fi citita si interpretata c) imbinarea schemei unei lectii facuta in clasa cu manualul acasa, pentru fundamentarea continutului d) colectionarea de catre elevi a unor ilustratii care sa reprezinte continutul manualului – utilizarea dictionarului geografic este un instrument de lucru, atat pentru profesori cat si pentru elevi, deoarece ofera informatii clare si concrete a unor fenomene neprecizate in manual; – utilizarea altor surse bibliografice in acelasi scop al pregatirii suplimentare pentru elevii pasionati de disciplina geografie, li se pot recomanda si alte carti de specialitate sau reviste de gen.    Lecturile geografice  –  reprezinta un fragment selectivcu mesaj geografic surprins de autori in diferite tipuri de lucrari cu caracter literar sau de reportaj geografic sau note de calatorie sau jurnale , legende , povestiri cu un continut istorico-geografic , note biografice ale unor exploratori , ghiduri turistice , etc.    In lectiile de geografie lectura este fecvent folosita , deoarece prin stilul de redare expresiv , simbolic , metaforic , exprima continuturi stiintifice mai abstracte insa redate in imagini vii trezind astfel interesul si curiozitatea elevilor .    Lectura ii conduce pe elevi treptat in explicatia fenomenelor si conditiilor de intelegere a acestora .    Pentru ca lectura geografica sa-si atinga scopul trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte : –          Sa se tina cont de obiectivele propuse in lectie ; –          Sa se tina cont de particularitatile de varsta ale elevilor si de nivelul lor de intelegere ; –          Lectura geografica sa aiba un mesaj stiintific ; –          Sa se raporteze la regiuni precise si la obiecte concrete .    Lecturile trezesc curiozitatea de a cunoaste si de a cerceta , dorinta de a participa la discutii si creste imaginatia .    Lectura poate fi utilizata in oricare moment al lectiei . Folosirea tablei si a desenului explicativ    Tabla constituie unul dintre mijloacele indispensabile procesului de invatamant la toate nivelele .    Continutul de idei , definitii , schite sau desene care explica si completeaza lectia redactata pe tabla reprezinta practic un model de organizare a caietului de notite in special pentru elevii de gimnaziu .    Deprinderea de scriere sistematizata se formeaza la elevii de gimnaziu in acelasi timp cu activitatea profesorului , care utilizeaza tabla oferindu-le modalitati diferite de intocmire a cunostintelor schematice de lectii cu utilizaerea cretei colorate , a simbolurilor si desenelor .    Prin schema continutului de idei pe tabla , elevii percep lectia in intregime , pot face unele legaturi mai rapide intre secventele lectiei , intre obiectivele operationale , toate acestea ducand la fixarea cunostintelor .     Cerintele impuse pentru  utilizarea tablei sunt : –          Scrierea expresiva , clara , nuantata a titlului lectiei . –          Succesiunea logica a ideilor din lectie , care alcatuiesc planul de idei . –          Spatiul tablei sa fie proportionat in asa fel incat paralel cu continutul scris(stanga) sa fie si desenul explicativ (dreapta). –          Scrierea sa fie clara , ingrijita , cursiva , corecta si fara prescurtari care ar crea confuzii . –          Este recomandat pe cat posibil sa nu se stearga tabla cu desenul explicativ pana la sfarsitul lectiei . –          Notiunile mai abstracte si denumirile proprii .    Desenul explicativ are un rol deosebit deoarece parcurs etapa cu etapa , clarifica si fixeaza notiunile invatate . Exemplu desenul structurii interne a pamantului , in care invelisurile componente sa fie redate cu creta colorata sau desenul unui bazin hidrografic sau desenul explicativ al unor tipuri de structuri geografice- aparat vulcanic .    Desenul trebuie in asa fel amplasat pe tabla pentru a fi vizibil pentru intreaga clasa .    Desenul sa se sincronizeze cu explicatia orala, cu precizarea  elementelor  desenate pe plansa si pe harta . Metoda lucrului cu harta    Harta reprezinta  unul  dintre cele mai importante mijloace de invatamant legat de specificul geografiei inclusiv de predarea ei ca obiect de invatamant in scoala .    Harta geografica este o reprezentare grafica conventionala micsorata la sacra si generalizata a suprafetei terestre pe un plan pe care este redata repartitia spatiala a diferitelor elemente naturale si socio-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe intreaga planeta .    Harta reala micsoreaza suprafata terestra conform unei scari de proportie care arata de cate ori a fost micsorata unitatea de lungime (km.)existenta in natura pe hata . Exemplu la sacra 1 la 100 de mii , la un km. din natura corespunde un cm. patrat .    Harta reda elementele din natura in mod conventional si intuitiv cu ajutorul semnelor conventionale care pot fi de mai multe tipuri : –          Culorile , simbolurile geometrice , hasuri , litere , simboluri chimice , cifre sau alte simboluri prin desene schematizate care sunt explicate in legenda hartii .   – continuare – Metoda nr. 4 – Metoda lucrului cu harta – harta constituie un model al organizarii spatiale a obiectelor si fenomenelor din natura, un instrument de invataredeductiva si inductiva, un izvor de cunostinta explicand interdependenta intre elementele continute. Simion Mehedinti scria :”…cea dintai pagina de geografie a fost un plan sau o harta…care a fost si va ramane totdeauna temelia adevarata a tuturor descrierilor geografice.” George Valsan spunea :” Harta este o inlesnire pentru minte, pricepandu-se usor si aratandu-se dintr-o data in toata complexitatea fenomenelor care intereseaza. O harta inseamna o mare economie pentru invatatura .” Tipuri de harti si atlase Se pot grupa dupa mai multe criterii : a) dupa scara de proportie – harti la scara mare, 1:25.000 – 1:200.000, numite si harti topografice; – harti la scara mijlocie, 1:200.000 – 1:1000.000, numite si harti geografice; – harti la scara mica, peste 1:1000.000 b) dupa continutul pe care il redau – harti ale reliefului, numite si harti geomorfologice – hartu climatice si meteorologice – harti ale vegetatiei – harti ale faunei c) tot dupa continutul lor dar cu o reprezentare mai generala a elementelor geografice pot fi : – harti geografice fizice – harti geografice economice – harti politico administrative d) dupa destinatia speciala pot fi : – harti de navigatie maritima – harti de navigatie aeriana – harti turistice – harti militare – harti rutiere si feroviare – harti scolare d) dupa intinderea teritoriului pe care il reprezinta sunt : – harti ale continentelor – harti ale oceanelor – harti ale tarilor – harti ale judetelor ATLASUL Constituie o colectie de harti care se ordoneaza dupa un anume plan tematic in functie de continutul lor Atlasele gepgrafice se clasifica si ele dupa aceleasi criterii : – dupa marimea teritoriului – atlase mondiale si nationale – dupa continut – atlase fizico-geografice si economico-geografice – dupa destinatie – atlase scoalre, atlase stiintifice, atlase rutiere – dupa continutul de specialitate avem atlasul climatologic, atlasul botanic, atlasul zoologic, atlasul istoric Utilizarea hartii in activitatea didactica – profesorul trebuie sa-l invete pe elev sa identifice tipul hartii, sa descifreze legenda, sa citeasca si sa interpreteze harta, sa localizeze pe harta elementele din continutul lectiei  A citi harta – inseamna a cunoaste mai intai semnele conventionale iar cu ajutorul lor sa se identifice ce elemente si fenomele gepgrafice reprezinta ele pe harta, cerute de o anumita lectie sau o acrtivitate didactica desfasurata in clasa, ori in teren, in orizontul local sau in excursii scolare – in continuare tot harta ofera posibilitatea de a le descrie dupa caracteristicile lor : altitudine, densitate, grad de fragmentare, orientarea in teren, lungime A interpreta harta – inseamna a intelege relatiile dintre obiectele si fenomenele reprezentate pe harta prin semnele conventionale si a le aplica potrivit cerintelor obiectivelor operationale din lectia data. Citirea si interpretarea hartii – sunt totusi laturi ale aceluiasi proces si numai luate impreuna, conduc la o cunoastere a continutului hartii – formarea deprinderii de a citi harta se formeaza in timp, fapt pentru care se impune ca harta sa fie utilizata intens la fiecare activitate didactica geografica, incepand din clasa pana in teren si in excursiile scolare. Utilizarea hartilor din manual si din atlasul scolar – harta din manual, prin semnele sale conventionale accesibilizeaza informatia intr-un timp foarte scurt, o simplifica, o sistematizeaza – de aceea, profesorul va da atentie mai intai lucrului cu harta din manual, in care va avea grija deosebita ca toti elevii sa descifreze semnele conventionale pentru a face posibila citirea si interpretarea, apoi a repera elementele cerute pe atlasul geografic si in final pe harta murala. Harta muta Procedeul de lucru cu harta muta Definitie : Harta este definita astfel, intrucat elementele geografice reprezentate pe ea nu poseda nici o denumire, urmand ca elevii sa le identifice si sa le denumeasca corect. – la lectia “Carpatii Meridionali” se deseneaza harta reprezentand cele 4 grupe  de munti delimitate de rauri si depresiunile principale fara nici o denumire. – se stabilesc elevilor urmatoarele cerinte : – precizati denumirea raurilor care-i delimiteaza – identificati principalele grupe de munti – enumerati culmile si depresiunile componente fiecarui grup January 5, 2018 at 10:53 am#1805 Elia Keymaster Offline Topics: 1417 Replies: 911 Been thanked: 29 times Metode de explorare si descoperire Dupa specificul lor se pot grupa in : Metode de explorare directa (observarea sistematica si independenta a obiectelor si fenomenelor geografice, lucrarile experimentale – descoperirea) Metode de explorare a realitatii geografice prin intermediul substitutelor acesteia ( metoda demonstrativa, calculatorul si instruirea asistata de calculator) Observarea sistematica si independenta a obiectelor si fenomenelor geografice – metoda didactica de cercetare, de explorare geografica, nemijlocita imediata a relaitatii, un proces complex de privire a obiectelor si proceselor de asociere si de integrare si interpretare a celor vazute, dar si pe baza unor imagini similare si a unor teorii – prin observare se aduna material faptic in cadrul metodei experimentale, a modelarii a descrierii etc. – pe baza perceptiei directe, cu ajutorul observatii, elevii participa activ la procesul cunoasterii – elevii privesc lumea inconjuratoare, vad obiectele si fenomenele, dar nu stiu sa observe, sa sesizeze ceea ce au in comun si ceea ce le deosebeste – de aceea, profesorul este acela care formeaza la elevi priceperea si deprinderea de a observa -privind modul de observare, acesta poate fi direct, atunci cand se percep elementele direct in natura sau indirect, cu ajutorul substitutelor acestora, ilustratii, scheme grafice, desene, harti, filmul dupa caseta video etc. Observarea prin comparare Exemple : – observati comparativ densitatea retelei hidrografice din zona montana si din zona de campie in tara noastra ? Ce raspuns puteti da ? – observati comparativ roca de lignit si un esantion de huila ! Ce caracteristici desprindeti ? – in cadrul lectiei Industria energiei electrice, observati harta din manual, legenda ei si identificati principalele termocentrale si hidrocentrale dupa semnul conventional caracateristice. continuare curs VII – 10 mai 2016 Lucrarile experimentale – metoda de explorare directa a realitatii, prin care elevii sunt pusi in situatia de a provoca si experimenta fenomenele pentru a cunoaste in mod corect, diferite manifestari ale lor. – sub supravegherea profesorului elevii efectueaza experiente pentru a observa concret adevarul – activitatea se desfasoara cu ajutorul aparatelor, instrumentelor si altor materiale dinainte stabilite si pregatite de profesor, in cabinetul de geografie, in sala de clasa si pe terenul geografic. Lucrarile experimentale se pot grupa in trei categorii : a) lucrari frontale – exercitate de toti elevii avand aceeasi sarcina b) lucrari pe grupe – fiecare grup are sarcinile lui c) lucrari individuale – in care activeaza fiecare elev Dupa specificul si finalitatea pedagogica se pot desfasura in mai multe variante a) lucrari experimentale de tip demonstrativ in care profesorul desfasoara in fata clasei fenomenul propus b) lucrari experimentale aplicative, care se efectueaza de catre elevi in vederea urmaririi in practica a cunostintelor teoretice Metoda experimentala – stimuleaza spiritul de observatie al elevilor, le suscita interesul pentru descoperirea adevarului, imbina elementele practice(manuirea unui instrument cu cele teoretice (observaream, analiza, sinteza) – lucrarea experimentala necesita o pregatire prealabila din partea profesorului pentru asigurarea conditiilor materiale si masurilor organizatorice – metoda experimentala depinde mult in reusita si de capacitatea creatoare a profesorului, de pasiunea lui si se aplica in functie de continutul temelor si particularitatilor de varta ale elevilor. METODA DESCOPERIRII – se afla in stransa corelatie cu metoda problematizarii, care pune accent pe declansarea si crearea unor situatii problema de invatare, iar descoperirea impune o atitudine activa de cautare si de gasire a diverselor alternative pentru gasirea solutiei; are loc o reactualizare a cunostintelor insusite anterior, de prelucrare, de asociere, de observare etc,. in vederea gasirii raspunsurilor. – invatarea prin descoperire se poate realiza prin mai multe forme in raport cu cerintele didactice formulate : inductiva, deductiva si mixta(inductiv-deductiva) Descoperirea de tip inductiva – implica analize de detaliu a unor date particulare, care conduc la generalizari in descoperirea unor concepte care definesc fenomenele de ansamblu Descoperirea deductiva – se realizeaza in procesul de invatare, cand elevul pleaca de la cazuri generale (definitii, reguli, principii, legi, etc.) insusite anterior, pentru a ajunge treptat la adevaruri noi, la judecati particulare. 4. METODA DEMONSTRATIEI SI FORME ALE ACESTEIA – metoda ce consta in utilizarea unor obiecte, procese sau reproduceri mai mult sau mai putin schematice ale acestora, precum si executarea sau producerea in fata elevilor a unor actiuni, fenomene, experiente, etc,. in vederea acumularii de informatii despre ele si a familiarizarii cu executarea corecta a actiunilor respective – la baza demonstrativa se afla intotdeauna o sursa sau un model intuitiv, fie in stare naturala din mediul inconjurator, fie material ilustrativ simboloc, grafic, mijloace tehnice audio-vizuale etc. Formele demonstratiei Demostartie cu ajutorul obiectelor, fenomenelor si porceselor in starea lor naturala – cea mai eficienta in invatare pentru elevi, o are perceptia directa a obiectelor si fenomenelor din mediul natural unde profesorul argumenteaza un adevar sau altul dirijand observarea elevilor – posibilitatile de demonstratie cu ajutorul obiectelor si fenomenelor naturale sunt multiple, incepand chiar din orizontul local. Demonstratia continutului lectiilor cu ajutorul materialului intuitiv – se bazeaza pe utilizarea diferitelor materiale ilustrative si mijloace demonstrative care sunt in masura sa redea cu mai multa sau mai putina fidelitate, ansamblul de obiecte si fenomene despre care elevii urmeaza sa ia cunostinta – in aceste conditii a aparut necesitatatea practica de folosire a mijloacelor de invatamant demonstrative si intuitive care sa asigure baza perceptiva si sugestiva pentru realizarea unei lectii atractive mai sugestive in intelegerea continutului stiintific. FORME ALE DEMONSTRATIEI CONTINUTULUI LECTIILOR CU AJUTORUL MATERIALELOR INTUITIVE A. Demonstrarea prin desene schematice efectuate pe tabla – desenul geografic reprezinta imaginea grafica sau cartografica a cunostintelor geografice si utilizat pentru intelegerea fenomenelor si proceselor din continutul lectiei putand fi utilizat in orice moment al lectiei – el nu trebuie sa inlocuiasca desenul din manual sau alte maeriale didactice B. Demonstratia cu ajutorul planselor – plansele sunt materiale grafice executate pe cartoane de dimensiuni mari, o serie de schite grafice, desene care pot fi vizualizate de la distanta din orice punct al clasei – plansele necesita o mare grija din partea desenatorului, sa fie clare, expresive, ingrijite, sugestive si sa redea esentialul continutului stiintific in mod corect – ele trebuie sa fie in concordanta cu obiectele lectiei, sa fie actuale, sa fie in ajutorul elevului si profesorului. C. Demonstratia cu ajutorul fotografiilor si ilustratiilor tematice – colectia de ilustratii tematice sau de fotografii, se organizeaza dupa capitole, teme si lectii in colaje tematice si planse poster sau panouri poster cu un caracter permanent in cabinetul geografic – colectionarea ilustratiilor si fotografiilor se poate ordona si in mape-tematice, ilustrative sau portofolii didactice – ilustratiile au un rol deosebit in geografie, substituind elemente si fenomene de la distante mari, inaccesibile elevilor in momnetul desfasurarii lectiei. D. Demonstrarea cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale : diapozitive, film didactic, retroproiector – modalitatea de imbinare a imaginii cu fondul muzical sau comentariu inregistrat se numeste activitate diason sau diaporama – se poate utiliza in orice moment al lectiei – demonstratia cu ajutorul filmului didactic ofera posibilitatea observatiei fenomenelor si elementelor indepartate in miscarea lor naturala E. Calculatorul si instruirea asistata de calculator Calculatorul si instruirea asistata de calculator(I.A.C) – Utilizarea calculatorului standard sau in sistem multimedia in procesul de instruire la toate disciplinele de invatamant amplifica interactiunea elevilor cu calculatorul . – In conditiile instruirii cu ajutorul calculatarului se ofera posibilitatea ca in aceeasi situatie de invatare sa regrupeze un set de elemente variate :sunete ,voci ,texte,imagini fotografice ,imagini video –animate . – In aceste conditii , elevii pot studia fenomenele ,procesele,informatiile complexe in mod direct independent ,stopand ,revenind asupra unor secvente ,apeleaza la alte informatii vehiculate de celelalte mijloace associate a calculatorului . – Instruirea asistata de calculator(I.A.C)este apreciata de unii autori ca fiind inovatia tehnologica cea mai importanta a pedagogiei moderne , deoarece contribuie cert la eficienta instruirii , este un rezultat al introducerii treptate a informatizarii in invatamant. – In toate situatiiile ,calculatorul este un instrument de organizare al procesului de invatamant dirijat de profesor dar si prin autoinstruire. – Pentru utilizarea adecvata si eficienta ,calculatorul trebuie combinat cu alte mijloace ,metode,forme de organizare a activitatii. – Utilizarea lui la intamplare,fara obiectiv precis al invatarii,neintegrat la momentul oportun in desfasurarea lectiei ,fara o contributie la realizarea rezultatelor. Metode bazate pe actiune Exercitiul Metoda algoritmizarii Jocul didactic geographic Modelarea Exercitiul -Metoda didactica fundamentala ,care se bazeaza pe actiuni motrice sau intelectuale ce se repeata relativ identic,in scopul automatizarii si interiorizarii unor modalitati sau tehnici de lucru de natura motrica (manuala) sau mintala . -A efectua un exercitiu ,inseamna o actiune in mod repetat si constient,a face un lucru de mai multe ori ,in vederea dobandirii unei indemanari ,a unei deprinderi. – In functie de continutul lor se pot delimita doua categorii principale de exercitii : motrice si operationale . *Exercitiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi si deprinderi in care predominanta este componenta motrica , ca de exemplu:manuirea aparatelor ,instrumentelor,metodelor etc. Exemple de exercitii motrice;exercitii de manuire a busolei ,pentru aflarea punctelor cardinalesi intercardinale in clasa,dar mai ales la iesirea in teren,in orizontul local pentru determinarea punctelor cardinal in care sunt amplasate diferite puncte aflate in campul vizual(scoala ,biserica,o padure ,o sosea etc.) -Manuirea instrumentelor meteorologice in scopul aflarii valorilor masurate:termometru,pluviometru ,girueta etc. *Exercitiile operationale sunt acele exercitii care contribuie la formarea operatiilor intelectuale . -Spre exemplu ,pentru consolidarea conceptului de variatie a orei pe glob ca o consecinta fundamental a miscarii de rotatie a pamantului se pot face urmatoarele exercitii cu elevii,utilizand plansa cu fusele orare si apoi atlasul. Calculati ce diferenta de ore este intre Bucuresti si urmatoarele orase :New York,Sydnei,Tokyo? Daca in Bucuresti este ora 10,ce ora este in fiecare oras mentionat mai sus? Cate grade de longirudine ar trebui sa aiba fusele orare,daca o zi ar dura 36 ore,12 ore,18 ore? Dupa functiile indeplinite,exercitiile pot fi: De instruire(introductive sau de acomodare) De baza(de fixare si consolidare) Aplicative Recapitulative De evaluare si verificare De manuire(operatorii) De observare si analiza De exprimare concreta(desen,de orientare) De exprimare abstracta(lectura,notite ) De creatie(descrieri si compuneri geografice)

Metodele de învământ                                     Definire,clasificare,functii Între mijloacele de învățământ so metod de învatamant exista o relatie speciala deoarece nici un mijloc de învatamant nu beste eficient daca nu este insotit de o metoda si de specificul lectiei. În viziunea principiului didactic al participarii constiente si active a elevilor la propria lor instruire, met de invatamant constituie instrumente de lucru cu ajutorul carora elevii dobandesc cunostinte, priceperi si deprinderi, fie sub indrumarea directa a educatorului, fie in mod independent, dezvoltandu-si potentialul creator.                            Functiile metodelor de învatamant   Functia instrumentala- se refera la utilizarea metodelor ca instrumente de instruire; Functia cognitiva- prin care metodele  devin obiecte de cunoaste si achizitii pt elevi; Functia formativa- prin care metodele au implicatii directe în exersarea capacitatilor intelectuale, afective etc                            Clasificarea metodelor de învătământ                    1.Metodele expozitiv-euristice:   -expunerea sistematica   -explicatie   -descrierea geografica   -povestirea   -prelegerea(dezbatere, in echipa, cu demonstratii,etc)                2.Metode conversative sau dialogate:  -conversatia -dezbaterea -comparatia -problematizarea   Metode bazate pe utilizarea textului scris   -Utilizarea manualului de geografie în lectie -utilizarea dictionarului geografic si al unor carti -lucru cu harta ,globul geografic si atlasul -folosirea tablei si a desenului explicativ   4.Metode de explorare si descoperire   -metode de explorare nemijlocita (obs sistematica si independenta a obiectelor si fenomenelor geografice, lucrari experimentale metoda descoperirii) -metoda de explorare a realitatii geografice prin intermediul substitutelor acesteia( metoda demonstratiei si formele ei, demonstratia cu ajutorul ei,demostratia cu ajutorul proiectiilor luminoase, demonstrarea cu ajutorul altor mijloace de invatamant specifice geografiei)   5.Metode bazate pe actiune   -exercituil -metoda algoritmizatii -jocul didactic modelarea   Metode expozitiv euristice sunt metode care ofera informatii; -determina urmarirea continutului logic si sugereaza caile pentru a ajunge la adevar -au un important rol deoarece asigura conducerea de catre profesor a lectiei si pot fi optimizate în diverse moduri prin transferarea monologului in dialog, prin apel permanent, fie prin inductie, fie prin deductie, prin introducerea în cuprinsul lectiei a exercițiilor prin munca independenta de a desena harta, de a citi harta, de a analiza texte geografice, lucrari de laborator etc. -prin aceste procedee, elevii devin participanti activi la însușirea propriilor descoperiri. Pentru a deveni instrumente eficiente în procesul învățării, metodele expozitiv-euristice trebuie să respecte următoarele cerințe: -expunerea informatieisă nu depasesca 20 min si dupa fiecare obiectiv parcurs (realizat), este necesar sa se realizeze succesiv schema pe tablă, iar elevii pe caiete; -succesiunea și claritatea ideilor, precizia acestora și corelatia logică trebuie să se bazeze pe exemple observate În natură sau oferite de mijloacele de învățare(substitute ale realități) dar care să respecte continutul și limbajul stiințific; -expresivitatea limbajului, a tonului utilizat de profesor constituie o condiție foarte necesară în timpul aplicării diferitelor forme ale expunerii   Expunerea sistematică   -o metoda expozitivă de învătare pasivă prin care profesorul  prezintă continutul informativ al lectiei ordonat logic, simplu ,clar, accesibil elevilor expresiv și intuitiv -în acivitățile cu elevii, expunerea sistematică se utilizeză mai mult la clasele de liceu și se recomandă să nu se depăsească 20 min  pt a respecta particularitatile de varstă și pt a fi urmărită cu interes -oricare ar fi metoda expozitivă, ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învățământ adecvate(ilustrații, harta sau mijloace  audiovizuale)   Explicția   Medode prin care se urmareste lămurirea și clasificarea unor notiuni, principii, legi,prin sublinierea notelor esențiale, a legaturilor cauzale dintre obiecte și fenomene. După rationamentul utilizat explicatia poate fi: deductivă,inductivă,analogică. Explicatia deductivă operația logică urmează calea de la general la particular, de la necunoscut spre În cunoscut, de la abstract spre concret și ajunge la judecăți mai putin generale. Explicatia inductivă porneste de la cazuri particulare la general sau la esential.   Povestirea   Este o altă formă a expunerii cu caracter de narațiune sau descriere geografică  al cărui conținut este mai plastic dar intuitiv , evocator și emoțional prin care sunt prezentate fapte, evenimente,întâmplari fie prin trecutul important, fie petrecute recent în vița reală. Povestirea trebuie nuanțată în așa fel,încat elevii să-și imagineze aspectele prezentate. În timpul povestirii se pot folosi și lecturile geografice integrate în diferite momente. Pt ca metoda povestirii să fie atractivă pt elevi se pot implica acestia în mod direct, solicitandu i să povestesca o întamplare cu continut geografic legat de tema pusă în discuție petrecută cu ocazia unei călătorii, drumeții, excursie cu familia sau cu grupul de prieteni etc.   Descrierea   Este o forma a expunerii expresivesub forma orală sau scrisă pe baza careia sunt prezentate caracteristicile exterioare ale obiectivelor,fenomenelor și proceselor geografice. Descrierea constituie una din primele metode de cercetare utilizate în geografie ca stiință prin care se consemnau rezultatele observatiei vizuale asupra celor cercetate în natură. Descrierea geografică poate fi inclusă ca o met. did. atractivă atunci când solicitam elevii să facă o descriere asupra unui fenomen observat intr-o activitate extrașcolară. Descrierea se aplică și în sala de clasă utilizând mapadidactică ilustrativă ordonată tematic ca de exemplu: descrieti peisajul pădurii ecuatoriale, descrieti planta de cactus caracteristică deșerturilor corelând cu condițiile climatice de aici.   Prelegerea   Este o expunere mai complexa prin care se sustine un volum mai mare de informații, cu caracter mai abstract și nivel științific mai ridicat în care argumentează teorii, conceptii într-o înlănțuire logică bazată pe idei principale cu argumentări și exemple. Este utilizată mai mult la nivelul elevilor claselor liceale în care elevii dispun de un bagaj ridicat de informații, de înțelegere. Prin metodele prelegerii profesorul parcurge în cadrul lecției doua etape:   Explicatia deductivă operația logică urmează calea de la general la particular, de la necunoscut spre În cunoscut, de la abstract spre concret și ajunge la judecăți mai putin generale. Explicatia inductivă porneste de la cazuri particulare la general sau la esential.   În prima parte își pergătește proiectul de lectoe, în mod selectiv,documentat, precizans clar obiectivele operationale ( in fct de programa), îsi alege strategia, metode ,procedee, mijloace si planul de idei al continutului informativ. În a doua parte prezinta continutul prelegerii, care poate fi scris pe tablă,pe folie, tip poster inainte sau in timpul prezentarii.   1.Conversatia   Metoda de instruire activa care ofera informatii prin dialog bazat pe intrebari si raspunsuri, prin discutii sau dezbateri desfasurate intre profesor si elevi sau elevi-elevi. Face parte din metodele fundamentale ale învătamântului fiind utilizată încă din antichitate(met. Socratică) Este intens folosită în predarea geografiei având o mare valoare formativă, deoarece prin sistemul de interactiuni angajat între profesor si elevi se dezvoltă capacitățile intelectuale, memoria și imaginația. Conversatia cunoaste mai multe forme –          Utilizată în orientarea gandirii elevilor prin intrebari bine formulate, prin comunicari verbale în scopul dobandirii de noi cunostințe & ,,conversatia euristica,, sau ,, conversatia socratica,,; Conversatia sau dialogul euristic au rolul de a redescoperi cunostintele si deriva din cuvantul cuvantul grecesc euriskein=a descoperi; – Folosita la verificarea cunostintelor, fixarea acestora , prin reproducerea cunostintelorbînvățate in lectiile anterioare; – Conversatia catehică denumită si conversația examinatoare( întrbare și răspuns), prin aceasta forma profesorul constata volumul și calitatea cunoștințelor elevilor pe baza cărora  se poate trece la dobândirea altora din noua lecție. Comparația În predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări și deosebiri care exista între obiectele și fenomenele  geografice evidentiidu-se trăsăturile specifice ale acestora; Contribuie la formarea reprezentarilor și noțiunile geografice costituind  o operație de gandire; Însoțeste celelalte metode fiind considerata de cele mai multe ori un procedeu anexa  al acestora prin care se rezolvă o serie d probleme instructiv- educative care se analizeaza. Problematizarea Metodă did. de activizare prin care se solicită elevilor un efort intelectual  sustinut și complet pt a descoperisinguri noi adevăruri , a gasi solutiile unor probleme , inclusiv de a le verifica si explica. Problematizarea consta in aplicarea unor procedee prin care se urmareste crearea situatiilor problema care antreneaza și dirijează gandirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. În orice situatie  problematică se disting în general, doua elente principale: -primul, o scurtă informatie de date constituind partea anticipativă a problemei prin care se pun in tema elevii. -al doilea, întrebarea care provoaca dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluții. -Prin aceasta metodă elevii se obisnuiesc să adreseze o serie de întrebări în cadrul diferitelor tipuri de activități did. sa participe efectiv la procesul învățarii. Este contribuția geografiei la ceea ce se cheama învățământ formativ.   Dezbaterea – este o metoda conversativa bazata organizat pe schimbul de idei si opinii, un tip de abordare pro-contra, care le dezvolta elevilor abilitatea de a analiza din multiple perspective, o serie de probleme controversate, ii stimuleaza sa emita prejudecati asupra unui fenomen sau fapt, pe baza unor criterii obiective si totodata ii ajuta sa apere o pozitie, folosind argumente sustinute de dovezi.

Strategiile didactice aplicate in activitatile cu specific geografic – prin strategie didactica se intelege un ansamblu de procedee prin care se subliniaza conlucrarea dintre profesor si elevi in vederea predarii si invatarii unui volum de informatii a formarii unor princeperi si deprinderi a dezvoltarii personalitatii umane. – strategiile didactice ocupa un loc central in cadrul tehnologiei didactice, iar alegerea si folosirea lor depinde in mod hotarator de pregatirea si personalitatea profesorului si de experienta lui. 1. Resurse didactice materiale. Mijloace de invatamant (definire, clasificare, functii) 2. Metode de invatamant. Definire, clasificare, functii 3. Metode expozitiv euristice 4. Metode conversative sau dialogate 5. Metode bazate pe utilizarea textului scris 6. Metode de explorare si descoperire 7. Metode bazate pe actiune 1. Metode didactice materiale. Mijloacele de invatamant(definire, clasificare, functii) – mijloacele de invatamant constituie resurse didactice in desfasurarea procesului de invatamant – mijloacele de invatamant sunt definite prin ansamblul aparatelor, instalatiilor, materialelor, procedeelor si cerintelor pedagogice de utilizare a lor, pe care profesorul si elevii le utilizeaza pentru a facilita priceperea, fixarea si consolidarea cunostintelor si abilitatilor practice. Principalele functii ale mijloacelor de invatamant utilizate in lectiile de geografie. – functia informatica sau de comunicare, deoarece faciliteaza transmiterea informatiilor pe calea mai rapida si eficienta datorita asocierii cunoasterii senzoriale cu cea rationala si cu practica – functia subtitutiva – mijloacele de invatamant asigurand substituirea realitatii – functia de motivare a invatarii – prin care nijloacele contribuie la stimularea curiozitatii, a interesului de cunoastere facilitate de mijlocul respectiv ca exemplu : lucrul cu calculatorul; – functia formativa – prin care mijloacele contribuie la dezvoltarea capacitatilor de operare a gandirii logice – functia estetica – deoarece mijloacele de invatamant au calitatea de a reda si corecta realitatea estetica din natura, cum este, filmul didactic, mesajul tv – functia ergonomica – prin care mijloacele de invatamant permit transmiterea unui volum maxim de informatii intr-un timp scurt si de maxima frecventa. Categorii/tipuri de mijloace de invatamant – in functie de potentialul pedagogic si de principalele caracteristici de constructie pot fi grupate astfel : – instrumente si aparate – care cuprind : busola, microscopul, statia meteorologica cu toate aparatele sale (termometru, pluvimetru, girueta, barometru, higrometru…etc) – modele – care cuprind : globul geografic, machete, mulaje, planse in relief din material de plastic pentru studiul geografiei fizice (relief, ape, soluri..etc) – materiale grafice – care pot fi : atlase geografice, harti de diferite continuturi si marimi, planse, mape tematice ilustrative, tablouri si portrete, postere tematice cu continut grafic si ilustrativ, aplicate pe panouri cu caracter permanent in cabinetul de geografie; – mijloace si echipamente tehnico-audio-vizuale necesare predarii-invatarii geografiei, deoarece “aduc” in sala de clasa, in fata elevilor, obiecte si fenomene de la mari distante si locuri inaccesibile situatiei date. Acestea sunt : filmul didactic, aparat de proiectie, retroproiectorul, aspectomatul, video proiectorul, proiectoare mobile, calculatoare – mijloace naturale (naturalizari) – care cuprind fragmente ale realitatii colectionate, clasate si ordonate dupa criterii tematice cu denumirea si caracteristicile lor principale – ierbarul – cuprinde o colectie de plante uscate prin presare pentru a pastra cat mai fidel elementele plantei – coltul viu – din cabinet poate avea functie estetica dar si didactica – colectia de minerale si roci – colectia de fasole – cuprinde exponate gasite cu elevii in timpul activitatilor didactice extrascolare, drumetii, excursii in care s-au intalnit deschideri naturale (aflorimente) geologice si paleontologice – colectia de esantioane din materiile prime utilizate in industrie : minereuri pentru industria metalurgica, feroasa si neferoasa, tipuri de saruri)sare guma, saruri de potasiu, de fosfor..) utilizate in industria chimica, esantioane de roci pentru industria materialelor de constructii. Eficienta mijloacelor de invatamant – depinde nu numai de calitatea lor ci, in primul rand de modul cum sunt integrate in lectie. Ele trebuie selectate cu atentie si utilizate rational pentru atingerea obiectivelor lectiei. – profesorul trebuie sa verifice din timp starea de functionare, mao=i ales a aparaturii, sa stabileasca cu exactitate iamginile, graficele, schemele, hartile etc, care sunt necesare lectiei, modalitatea de integrare si sistematizarea explicatiilor care vor insoti demonstrarea cu fiecare mijloc de invatamant. Conditiile care trebuie sa le indeplineasca mijloacele de invatamant utilizate in lectii de geografie – trebuie sa aiba un continut stiintific corect (harti, imagini) – sa fie clare si concise care sa reprezinte cu exactitate fenomenul geografic pe care-l prezinta elevilor(amanuntele inutile ilmpiedica selectarea si fixarea esentialului – sa fie de actualitate – sa aiba coloristica variata si expresiva mai ales prin redarea in culori vii pentru a fi observate si de elevii din spatele clasei.

Principiile de predare-invatare a geografiei si modul de aplicare al acestora in activitatea didactica – Curs IV Principiile au statut de legi, naturale sau fundamentale, cu aplicabilitate a mai multor fenomene, devenind norme directoare in cercetare – fiecare stiinta sau disciplina, fiecare cercetator contureaza propriile principii de urmat in activitatea de cercetare stiintifica, principii care se alatura activitatii didactice. Principiile didactice – norme directoare care orienteaza organizarea si desfasurarea procesului de invatamant, constituind adevarate premise necesare in realizarea obiectivelor si sarcinilor propuse de invatator/profesor in activitatea sa cu elevii/studentii. 1. Principiul participarii constiente si active a elevilor in activitatea de invatare – esenta acestui principiu pleaca de la ideea ca in invatare trebuie sa existe acest proces activ de intelegere si asimilare a informatiei, iar elevul este subiectul propriului proces de formare si insusire de noi cunostinte cu o singura conditie :SA FIE PARTICIPANT ACTIV LA DESFASURAREA LECTIEI DE GEOGRAFIE – in viziunea acestui principiu, elevul participa la descoperirea datelor de informare – isi formeaza scheme intelectuale de conturare a notiunilor, conceptelor, care ii vor servi ca baza in formarea sa. 2. Principiul intuitiei – principiu de baza al invatarii, indiferent de treptele de invatamant, pornindu-se de la ideea ca elevii trebuie sa aiba suport perceptibil si observabil, dupa care sa-si formeze reprezentarea corecta, durabila a obiectelor si fenomenelor din natura – prin observatii intuitive, cunostintele empirice se clarifica si urmeaza o treapta de intelegere corecta conducand la generalizari – elevii nu stiu sa observe – ei trebuie dirijati sa desprinda din obiecte si fenomene, esentialul dar si particularul acestora – obiectele nu-l instruiesc singur pe elev, ci profesorul este acela care aduce aportul instruirii cu ajutorul acestora prin dirijarea gandirii si interpretarii prin problematizare – de aceea este necesara o intuire actionala dirijata si prin cuvant intr-o ordine sistematica, logica pentru accesibilitatea continutului. 3. Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor – acest principiu pleaca de la ideea insusirii operationale si eficiente a principalului fond de reprezentari si notiuni, de concepte prevazute de curriculum-ul geografic (programe, manuale scolare, caiete metodice aplicative etc), intr-un mod temeinic atat pe plan teoretic dar mai ales practic – in acest mod se va contribui la dezvoltarea spiritului de observatie, initiativa, de competitie si creativitate, de adaptare la nou si dezvoltarea capacitatilor de autoinstruire si autoevaluare – invatarea este temeinica atunci cand are la baza o motivatie intrinseca, adica acea stare interioara determinata de interesul pentru continutul procesului de cunoastere, fiind sustinuta de curiozitatea si placerea de a cunoaste, a intelege o serie de fenomene si procese, in cazul nostru cu un continut geografic in special la varsta elevilor din gimnaziu si liceu. – geografia, prin specificul ei – geosistemul- adica invelisul geografic sau mediul geografic rezultat din interactiunile celorlalte geosfere, prezinta un mare interes de cunoastere pentru elevi, dar, aceasta se amplifica in scopul unei insusiri temeinice a informatiei numai daca profesorul situeaza in centrul activitatii didactice pe elevi, implicandu-i in situatiile de invatare, asigurand o continuitate ritmica, o repetare sistematica, logica si activa a cunostintelor. – operarea cunostintelor esentiale in diferite forme de corelatii in cadrul diferitelor activitati didactice, conduce la situatii de invatare in care elevii pot aplica in practica cele invatate prin exercitii, analize de imagini, scheme, harti etc,.unde vor descoperi singuri informatiile dorite – vor putea discerne elementele stiintifice si cauzale oferite si de alte surse bibliografice decat manualul. 4. Principiul sistematizarii, structurarii si continuitatii – cerinta esentiala a acestui principiu consta in respectarea unor operatii absolut necesare in invatarea logica – sistematizarea cunostintelor inseamna ordonarea plecandu-se de la concret la abstract, de la elementele simple de baza pana la structuri complexe sintetice – respectarea acestui principiu implica organizarea sistemului de cunostinte in programa scolara pe unitati de invatare, sisteme de lectii si lectii – de asemenea in manualele scoalre ideile continuturilor trebuie sa fie ordonate logic si grupate pe puncte si subpuncte iar definitiile si ideile principale sa fie scrise cu caractere distincte – profesorul va utiliza la clasa o schema logica a lectiei pe tabla simultan cu explicatia, argumentarea, demonstrarea etc – schema va fi conceputa dupa obiectivele operationale din lectii pe puncte chiar si in detaliu pentru clasele de gimnaziu, in special clasa a-V-a, deoarece schema de la tabla constituie un model pentru elevi in insusirea cunostintelor in mod facil – continuitatea asigura o ierarhizare si structurare logica a cunostintelor precum si incadrarea noilor cunostinte pe structuri anterioare – aici se pot face legaturi intradiscplinare si interdisciplinare care au rolul pe de o parte  de a consolida informatia anterioara, iar pe de alta parte, de a cladi o noua grupare de elemente – structurare inseamna selectarea fondului de baza a notiunilor, conceptelor cu care opereaza un obiect de invatamant in jurul carora se aplica altele noi, in mod gradat potrivit nivelului de gandire al elevilor – de exemplu pe fondul primelor informatii din invatamantul primar se bazeaza si se continua cele din ciclul gimnazial, mai amplificate si apoi in cel liceal mai esentializate si abstractizate sub forma de concepte, reguli, principii, etc., – respectarea acestui principui impune consecventa si rigurozitate in toate segmentele invatamantului, in special in cel primar si gimnazial, deoarece nerealizarea sarcinilor invatarii despre unele informatii, duce la aparitia golurilor in cunostintele elevilor, care, acumulate, determina ramanerii in urma si de aici, insuccesul la formele de evaluare.   5. Principiul accesibilitatii sau al orientarii dupa particularitatile de varsta ,in individualitate ale elevului * Cerintele acestui principiu impun cadrului didactic  o buna cunoastere a programei scolare , a manualului dupa care se parcurge materia clasei respective si nu in ultimul rand a structurii personalitatii elevului pe plan intelectual la fiecare varsta si nivel de invatamant , pentru ca insusirea cunostintelor sa poata fi adevarata si sa dea rezultatele asteptate. * Potrivit  acestui principiu , profesorul  va urmari dezvoltarea intelectuala a elevilor individualizand procesul de predare-invatare prin care a decondifia – fiecare elev sa se dezvolte in ritmul sau propriu , potrivit potentialului sau. O invatare fortata , prematura  poate fi ineficienta chiar daunatoare pentru igiena mentala. * Acest principiu impune utilizarea unor strategii diferite pe grupe de elevi de niveluri diferite , selectionarea si gradarea informatiei . Profesorul nu trebuie sa dea  elevilor un volum prea mare de informatie pe care ei nu il pot asimila , cu selectarea cunostintelor. 6. Principiul legarii teoriei cu practica *Acest principiu exprima cerinta de a imbina cunostintele teoretice cu posibilitatea  aplicarii in practica si formarea de priceperi si deprinderi . Se pot desprinde doua directii principale prin care cunostintele teoretice se imbina cu cele practice in procesul de invatamant. *Aplicarea cunostintelor asimilate in rezolvarea sarcinii teoretice. *Realizarea unei actvitati practice cu material didactic care se bazeaza pe cunostinte teoretice sau operatii intelectuale .       Principiile geografice – au caracter de lege a organizarii obiectului de studiu , la care se adauga pentru fiecare disciplina geografica in parte , foarte multe principii specifice , care tin de metodologia propriuzisa de cercetare . Principiul repartitiei speciale Acest principiu precizeaza ca orice element sau fenomen geografic  are o anumita pozitie geografica in spatiu , care la randul sau influenteaza alte legaturi cauzale si fenomene geografice . Principiul repartitiei in timp Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic  actual sa fie analizat si explicat prin baza tratarii evaluative , urmarindu-se formarea lui  in timp sau integrarea in timp a faptelor geografice . Unele procese si  fenomene  se produc in fractiuni extrem de scurte de timp cum ar fi cutremurele , altele dureaza cateva zile (viturile , alunecarile de teren ), altele sute si mii de ani (ca in cazul genezei solurilor ), iar altele dureaza milioane si sute de milioane de ani (orogenezele :caledoniana , hercinica , alpina ,etc.). Principiul cauzalitatii Acest principiu consta in cautarea  perpetua a legaturilor de cauzalitate dintre obiecte , elemente  si fenomene geografice pentru explicarea cauzalitatii , a producerii sau desfasurarii lor . Inrebari permanente in baza acestui principiu sunt : ,,De ce ?” sau cum se explica …?” etc. Ca de exemplu : De ce padurea de foioase isi pierde frunza toamna ? De ce pleaca pasarile calatoare toamna ?   Alexandru van Humbollt a introdus acest principiu si exprima corelatia dintre cauza si efect  , succesiunea genetica a fenomenelor in functie de ansamblul conditie care insoteste dinamica lor obiectiva . Nu exista fenomene  sau procese care sa nu fie supuse logic unor determinari cauzale . Obiectul sau fenomenul care precede si provoaca producerea altui obiect sau fenomen se numeste cauza , iar obiectul sau fenomenul care se succeed si a carui producere a fost provocata de cauza se numeste efect. Efectul aparut poate avea un rol activ asupra cauzei care l-a generat . Fenomenele pot fi in acelasi timp , atat cause cat si efecte . Uneori producerea  efectelor actioneaza mai multe cauze .   Principiul corelarii cunostintelor si a predarii intra si interdisciplinare Aceasta subliniaza necesitatea analizei relatiilor dintre continuturile disciplinelor geografice si dintre acestea si celelalte obiecte de invatamant in scopul reliefarii , sublinierii unui obiect sau fenomen geographic si de a realiza sinteza intre componentele mediului  geografic . Predarea –invatarea intra si interdisciplinara dezvolta capacitatile intelectuale de memorare logica , rationament conducand la cresterea eficientei procesului de invatamant .   Astfel , chiar prin obiectul sau de studiu , relatiile de interactiune dintre geosfere , privite in plan planetar sau regional prezinta caracter interdisciplinar .