Geografie, cunoaşterea mediului/ştiinţe şi didactica acestora cursuri, tematica, bibliografie

Conceptul de mediu    Mediul in sens larg – poate fi asimilat cu acele forme de materie si energie care sunt situate in imediata vecinatatea a  sistemelor biologice vii . Legea nr. 265/2006 , Legea Protectiei Mediului defineste mediul ca ,,ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei”. Solul si subsolul , ape de suprafata si subterane ; Toate straturile atmosferice ; Toate materialele organice si anorganice ca si fiintele vii ; Sistemele naturale in interactiune cuprizand elementele de la ,,a” la ,,c”, inclusiv valorile istorice , culturale si estetice rezultate . Ecologia – este stiinta care studiaza factorii de mediu ce influenteaza organismele vii avand ca scop identificarea activitatilor umane cu impact asupra mediului si evaluarea consecintelor acestora . Biosfera – reprezinta invelisul planetei ce contine ansamblul de organisme vii si in care viata este posibila in permanenta (litosfera , stratosfera , atmosfera ).     Ecosistemul – este o unitate naturala care include toate relatiile dintre organismele vii(biocenoza) si mediul(biotopul) in care traiesc .    Relatiile  dintre organismele vii si factorii de mediu sunt realizate prin schimbul reciproc  de materie si energie ; ecosistemul nu are limite fixe , structura sa numerica faunistica , floristica ,si trofica fiind permanent mobila . Ecosistemul reprezinta o unitate structurala si functionala de baza in ecologie  si constituie , practic  un nivel superior de organizare a materiei vii .   Biocenoza – reprezinta totalitatea organismelor animale si vegetale care traiesc pe o anumita suprafata intr-un anumit mediu cu conditii specifice de organizare , viata si inmultire  constituind o entitate distincta a mediului ,  perfect  adaptata conditiilor din acea zona geografica .     Biotopul (mediul fara viata) –  reprezinta locul ocupat de biocenoza cuprinzand mediul abiotic(solul , apa ,aerul , factorii climatici etc.) si toate elementele necesare aparitiei si dezvoltarii organismelor .   Tipuri reprezentative de ecosisteme :     Ecosistemul acvatic – este acel ecosistem ale carei biocenoze sunt legate de mediul acvatic .(exemplu Balea lac) 5 exemple de ecosisteme acvatice de pe fiecare continent Americile luate separat .     Ecosistemul aluvionar – este acela care se dezvolta pe soluri aluvionare bogate in substante organice si minerale . 5 exemple din Romania (lunci).     Ecosistemul antropizat sau antropogen – este acel ecosistem in care interventia omului este partiala sau totala , este acel ecosistem transformat de om partial sau total . 3 exemple de pe fiecare continent si 3 exemple din Romania (Litoralul romanesc cu plajele , Lacul Tei , lacurile de baraj , salinele , pesterile ,cultura agricola ).     Ecosistemul artificial – este acel ecosistem creat si intretinut de om (acvariu ,salinele din Bucuresti). 5 exemple la alegere .     Ecosistemul autotrof – este acel ecosistem in care predomina activitatea plantelor verzi (zone cu vegetatie abundenta , zona Amazonului , Delta Dunarii). 3 exemple.    Ecosistemul heterotrof – este acel ecosistem in care predomina activitatea organismelor consumatoare.(exemplu savanele (animalele carnivore) .3 exemple   Ecosistemul  inchis sau autorhic – este un ecosistem special , aici circuitul material se desfasoara in principal fara influente din exterior . (pesteri) 5 exemple din Romania si 5 exemple de pe glob .   Ecosistemul complex – este ansamblul de ecosisteme aflate in interactiune intr-un spatiu dat care au o evolutie comuna .(rezervatiile) 3 rezervatii ale Romaniei (Delta , Retezat , Muntii Rotnei  ) 5 parcuri nationale sau natural , 3 exemple de pe glob .   Ecosistemul fragil –este acel ecosistem cu acea comunitate de plante care sunt vulnerabile ca urmare a capacitatii reduse de regenerare si a daunelor cauzate sau provocate de activitatea umana .(exemplu Delta) 5 exemple de unde vrem.   Ecosistemul forestier – este ecosistemul format dintr-o biocenoza forestiera si biotopul pe care aceasta il ocupa . 5 exemple de paduri   Ecosistemul industrial ,prin procesul de ecologizare a industriei se realizeaza o combinare a ansamblului ecologic , eficient de utilizare a resurselor , a proceselor tehnologice de productie , de comercializare si reciclare a deseurilor toate materializandu-se in crestera profiturilor .(explorare a resurselor , platform petroliere). 5 exemple de pe fiecare continent si 3 din Romania .   Ecosistemul lotic – este un ecosistem acvatic curgator reprezentat de un rau , un fluviu .(ape curgatoare de suprafata ). 5 exemple de pe fiecare continent si 3 exemple din Romania .   Ecosistemul matur – este cel in care productia plantelor verzi este aproximativ egala cu cea a organismelor consumatoare . 3 exemple .   Ecosistemul tanar  – este ecosistemul in care productia plantelor verzi depaseste consumul organismelor heterotrofe . (exemplu Delta ) . 3 exemple .   Ecosistemul natural este acel ecositem care a aparut spontan prin lupta pentru existenta a speciilor vegetale si animale in care omul nu a avut nici un rol in modificarea densitatii , a abundentei si diversitatii organismelor .5 exemple de pe glob.   Ecosistemul terestru –  este acel ecosistem in care comunitatile de organisme ocupa biotopuri (mediul de viata) formate la suprafata uscatului (exemplu deserturile , lanturile muntoase , campii , dealuri ). 5 exemple de pe fiecare continent si 3 exemple din Romania .   Ecosistemul uman, se referala ansamblul planetar in interactiune al populatiei umane impreuna cu factorii de mediu (exemplu planeta in sine , mari metropole ) . 5 exemple de pe cele 5 continente .   continuare curs III Protectia mediului – reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse de om pentru pastrarea echilibrului ecologic local si global, mentinerea si ameliorarea calitatii factorilor naturali etc. Activitati de protectia mediului : 1. Activitati legislative 2. Activitati admnistrativ- institutionale 3. Activitati educativ-informative 4. Activitati economico-tehnologice 5. activitati sociale 6. Activitati de cooperare internationala 1. Activitati legislative – implica legi cadru, legi specifice, hotarari de guvern, ordonante 2. Activitati administrativ-institutionale – infiintarea autoritatii centrale de mediu cu structuri administrative in teritoriu – infiintarea unei inspectii de mediu la nivel central si local – organizarea de directii sau servicii de mediu la fiecare minister economic – organizarea de institute de specialitate – infiintarea si organizarea zonelor si ariilor protejate 3. Activitati educativ-informative – crearea de scoli, facultati – de introducere in programa scolara si universitara a unor discipline de ecologie si protectia mediului – organizarea de muzee, expozitii, comunicari cu tematica de protectia mediului – organizarea de sesiuni stiintifice, simpozioane, conferinte cu tematica de protectia mediului 4. Activitati economico-tehnologice – promovarea unor mecanisme financiare pentru asigurarea de fonduri pentru protectia mediului – elaborarea si introducerea unor tehnologii curate – dezvoltarea unei activitati de tip industrial aceea de protectia mediului – promovarea unor programe intersectoriale : energia si mediul, transportul si mediul 5. Activitati sociale  – anchete sociale de specialitate – antrenarea populatiei in luarea deciziilor ce afecteaza mediul inconjurator – antrenarea populatiei in manifestari care sa promoveze protectia mediului 6. Activitati de cooperare internationala – semnarea si ratificarea de tratate – conventii – intelegeri – protocoale – organizarea si participarea la activitati comune de cercetare – paerticiparea la congrese – simpozioane

Geografia contemporană conferă domeniului educaţiei (geografie şcolară)o serie de domenii: – Dimensiunea geoecologică- reflectă principala problemă a lumii contemporane : cunoaşterea , conservarea şi reabilitarea mediului înconjurător . – Dimensiunea globală – oferă premisele unei educaţii pentru globalitate : raportarea la ansamblul planetar al elementelor naturale ,umane şi a celor rezultate din interacţiunea dintre om şi natură . – Dimensiunea europeană – a fost şi este o preocupare continuă a geografiei umane . – Dimensiunea umană (relevată prin titlul de ,,geografie umană”)- redă problematica societăţii omeneşti în dimensiunile ei spaţiale , temporale şi în legătură cu elementele din mediul înconjurător . – Dimensiunea economică – dezvoltarea durabilă are coordinate noi în condiţiile generalizării economiei de piaţă care îmbină elemente legate de eficienţa , accesarea resurselor şi atenţia pentru mediul ambiant . -Dimensiunea interdisciplinarităţii – are în spaţiul geografiei ,o semnificaţie deosebită , deoarece prin structura sa interioară ,ca ştiinţă a naturii cât şi a societăţii , poate sintetiza aspecte ale cunoaşterii şi practicii umane din cele două mari domenii;acestora li se adaugă elemente de transdisciplinaritate prin metodele asumate , în deosebi , metoda cartografică şi de multidisciplinaritate aceeaşi problemă este analizată de diferiţi specialişti prin prisma propriilor discipline . – Dimensiunea naţională – poate fi realizată printr-un sistem educaţional nou care să aibă un nucleu , conform şi tradiţional .     Pentru o percepere corectă a acestui raport dintre geografie ca ştiinţă şi geografie ca obiect de învăţământ trebuie să respecte o serie de repere educaţionale : Proiectarea curriculm-ului vertical (urmând parcursul şcolar) cât şi a procesului de instruire cu toate elementele sale (obiective , conţinuturi , activităţi de învăţare ) ; Elementele procesului de instruire să fie adecvate capacităţilor şi vârstei elevilor (dezvoltarea psihologică).   Instruirea (şi conţinutul) în prima parte a şcolarităţii trebuie să aibă o structură adecvată în principal vârstei (sau preponderent psihologică) şi în partea a doua ,prepondere logică (adică adecvat în principal structurilor ştiinţei ). Accesibilitatea instruririi şi a curriculum-ului trebuie făcută până la un nivel care să nu pericliteze dezvoltarea intelectuală a elevilor (şi îndeosebi a celor capabili de performanţe mai înalte). Obiectivele educaţionale stipulate în ,,Caretea Internaţională a Educaţiei prin Geografie” pot fi urmărite în procesul de instruire prin geografia şcolară . Utilizarea tradiţiilor şcolii româneşti şi ale poziţiei geografiei în educaţie elaborată şi aplicată( inclusiv prin manuale de Simion Mehedinţi ), care printre altele a creat o imagine cuprinzătoare a geografiei ca ştiinţă unitară ,integrată despre natură şi societate . Aplicarea sistemului de evaluare prin instrumente diversificate şi corespunzătoare obiectivelor şi conţinuturilor .     2. Didactica geografiei ca ştiinţă       Didactica geografiei ca teorie specială- învăţare,instructiv.  –Are ca obiect de studiu – predarea şi asimilarea ; care se află într-o strânsă interdependenţă , realizarea obiectivelor predării depinzând de substratul psihologic al învăţării . – Este disciplina ştiinţifică al cărei obiectiv este optimizarea procesului de predare-învăţare. –Între didactică şi metodică există o strânsă legătură . * Dacă didactica şcolară studiază procesul de învăţământ în ce are essenţial şi general independent de obiectul de studiu , atunci din acestea s-au desprins metodicile ca teorii speciale ale procesului de învăţămâmt pentru fiecare obiect de studiu . * Nucleul disciplinar al didacticii este ,,metodica” adică ,,drumul , calea de urmat”. * Didactica generală include metodici ale ,,didacticii speciale ”rezultate din aplicarea teoriei generale asupra procesului de învăţământ la predarea-învăţarea fiecărei discipline şcolare .    În acest sens didactica geografiei este o subramură a didacticii generale (ca parte a pedagogiei ), care urmăreşte principiile , metodele şi procedeele de predare , forme de organizare ale procesului de învăţământ adaptându-le obiectivelor legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ . În acelaşi timp , didactica geografiei are o strânsă legătură cu psihologia pediatrică de la care ia informaţii despre legile psihologice în funcţie de care asigură însuşirea , asimilarea cunoştinţelor de către elevii pe diferite niveluri de vârstă . Didactica geografiei are ca obiect de studiu în cadrul procesului educaţional , principiile ,metodele , procedeele , mijloacele de învăţământ şi formele de organizare necesare pentru realizarea obiectivelor (sau competenţelor) izvorâte din conţinutul geografiei şcolară ,în raport cu particularităţile de vârstă şi psihologice ale elevilor .   Obiectivele  didacticii geografiei În concordanţă cu direcţiile educaţionale din Noul Curriculum Naţional şi potrivit conţinutului Cartei Internaţionale Educaţionale prin Geografie , obiectivele sunt : Perzentarea documentelor şcolare (plan cadru de învăţământ , programe şcolare , ghiduri , norme metodologice şi materiale suport , manuale şcolare alternative , care consemnează datele esenţiale privind procesul de educaţie şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Utilizarea mijloacelor de învăţământ permanent şi specifice geografiei inclusiv , cele audio-vizuale , la care se adaugă cele în scopul accesibilităţii informaţiilor din conţinuturi , exemplificări privind modul de utilizare, de confecţionare , colecţionare şi procurare etc.   Abordarea de modalităţi privind selectarea şi sistematizarea informaţiilor pertinente şi utile în volumul de cunoştinţe geografice şi fixarea lui în noţiuni , concepte , principii , legi etc. , rezultând din selectarea şi organizarea obiectivelor din conţinuturi . Dirijarea demersului metodic , centrat pe activitatea elevului în scopul înţelegerii elementelor şi fenomenelor geografice a sistemelor spaţiale , a structurilor , succesiunilor în timp , interacţiunilor şi cauzalităţii desfăşurate între componentele mediului geografic . Evaluarea rezultatelor învăţării la geografie . Proiectarea activităţii de predare-învăţare a geografiei (exemplificări). Prezentarea unor moduri şi forme de organizare a procesului , de învăţământ geografic .     Sinteza obiectivelor privind organizarea învăţării geografiei Ce trebuie să ştie şi să facă elevii ? Definirea obiectivelor Ce trebuie predat ? Determinarea conţinuturilor   Cum trebuie predat ? Alegera metodelor şi tehnicilor (elaborarea strategiei) Ce ştiu elevii înainte şi după instruire ? Evaluarea achiziţiilor şi capacităţilor                III. Ştiinţa mediului şi educaţia pentru mediu Importanţa educaţiei ecologice şi protecţie  a mediului   Educaţia ecologică în învăţământul preuniversitar Conceptul de mediu Conceptele mediului Protecţia mediului     Educaţia ecologică (educaţia relativă la mediu ) se referă la gradul de coştientizare şi responsabilizare a factorului uman faţă de mediu şi problemele acestuia . Vizează în general asimilarea de cunoştinţe , formarea de atitudini şi comportamente dezirabile , clarificarea valorilor .   Rolul educaţiei , ce este acela de modelare a viitorului ceţăţean capabil să-şi formeze un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare , de conştientizare a acestuia asupra impacrului acţiunilor sale pentru generalităţile de mâine . Este o educaţie prin şi despre valori , care poate dobândi forme concrete de realizare , la diferite niveluri de şcolaritate , oferind conţinuturi informaţionale într-un mod transdisciplinar , în context formal sau nonformal. Politica educaţională actuală acordă o atenţie  deosebită  educaţiei ecologice , de aceea este necesară conştientizarea de către elevi a faptului că omul , ca specie biologică , este dependent de natură şi nu poate trăi în afara ei .   Educatia ecologica in invatamantul preuniversitar    Obiectivele  generale  din  cadrul programei in invatamantul prescolar : Educatia constienta fata de mediul inconjurator  si cunoasterea concreta a locului pe care omul il ocupa in lumea vie . Educatia copilului  in spiritul responsabilitatii  fata de natura si viata , pentru pastrarea echilibrului natural .   Obiectivele particulare in invatamantul prescolar :   Sa inteleaga ce inseamna sanatatea . Sa constientizeze ca o sursa importanta de viata si energie pentru tot ce este viu reprezinta aerul  care trebuie pastrat nepoluat . Sa stie ca planeta pe care locuiesc impreuna cu miliarde de oameni este un system viu . Sa stie ca deseurile sunt nocive pentru viata omului , animalelor si plantelor . Sa-si formeze si sa-si consolideze deprinderile de a se apara de zgomot , care le poate afecta sanatatea . Sa stie ca apa este un factor esential  al vietii .   In invatamantul scolar primar , pentru clasele I-VI prin ariile curiculare om si societate , consiliere si orientare .   In clasele III-IV prin aria curciulara stiintele naturii . Sensibilizarea si constientizarea elevilor cu privire la frumusetile naturii .   In invatamantul gimnazial si liceal , educatia ecologica se realizeaza interdisciplinar  si de sine statator in cadrul disciplinelor biologie , geografie , educatie civica .

Geografia contemporană conferă domeniului educaţiei (geografie şcolară)o serie de domenii: – Dimensiunea geoecologică- reflectă principala problemă a lumii contemporane : cunoaşterea , conservarea şi reabilitarea mediului înconjurător . – Dimensiunea globală – oferă premisele unei educaţii pentru globalitate : raportarea la ansamblul planetar al elementelor naturale ,umane şi a celor rezultate din interacţiunea dintre om şi natură . – Dimensiunea europeană – a fost şi este o preocupare continuă a geografiei umane . – Dimensiunea umană (relevată prin titlul de ,,geografie umană”)- redă problematica societăţii omeneşti în dimensiunile ei spaţiale , temporale şi în legătură cu elementele din mediul înconjurător . – Dimensiunea economică – dezvoltarea durabilă are coordinate noi în condiţiile generalizării economiei de piaţă care îmbină elemente legate de eficienţa , accesarea resurselor şi atenţia pentru mediul ambiant . -Dimensiunea interdisciplinarităţii – are în spaţiul geografiei ,o semnificaţie deosebită , deoarece prin structura sa interioară ,ca ştiinţă a naturii cât şi a societăţii , poate sintetiza aspecte ale cunoaşterii şi practicii umane din cele două mari domenii;acestora li se adaugă elemente de transdisciplinaritate prin metodele asumate , în deosebi , metoda cartografică şi de multidisciplinaritate aceeaşi problemă este analizată de diferiţi specialişti prin prisma propriilor discipline . – Dimensiunea naţională – poate fi realizată printr-un sistem educaţional nou care să aibă un nucleu , conform şi tradiţional .     Pentru o percepere corectă a acestui raport dintre geografie ca ştiinţă şi geografie ca obiect de învăţământ trebuie să respecte o serie de repere educaţionale : Proiectarea curriculm-ului vertical (urmând parcursul şcolar) cât şi a procesului de instruire cu toate elementele sale (obiective , conţinuturi , activităţi de învăţare ) ; Elementele procesului de instruire să fie adecvate capacităţilor şi vârstei elevilor (dezvoltarea psihologică).   Instruirea (şi conţinutul) în prima parte a şcolarităţii trebuie să aibă o structură adecvată în principal vârstei (sau preponderent psihologică) şi în partea a doua ,prepondere logică (adică adecvat în principal structurilor ştiinţei ). Accesibilitatea instruririi şi a curriculum-ului trebuie făcută până la un nivel care să nu pericliteze dezvoltarea intelectuală a elevilor (şi îndeosebi a celor capabili de performanţe mai înalte). Obiectivele educaţionale stipulate în ,,Caretea Internaţională a Educaţiei prin Geografie” pot fi urmărite în procesul de instruire prin geografia şcolară . Utilizarea tradiţiilor şcolii româneşti şi ale poziţiei geografiei în educaţie elaborată şi aplicată( inclusiv prin manuale de Simion Mehedinţi ), care printre altele a creat o imagine cuprinzătoare a geografiei ca ştiinţă unitară ,integrată despre natură şi societate . Aplicarea sistemului de evaluare prin instrumente diversificate şi corespunzătoare obiectivelor şi conţinuturilor .     2. Didactica geografiei ca ştiinţă       Didactica geografiei ca teorie specială- învăţare,instructiv.  –Are ca obiect de studiu – predarea şi asimilarea ; care se află într-o strânsă interdependenţă , realizarea obiectivelor predării depinzând de substratul psihologic al învăţării . – Este disciplina ştiinţifică al cărei obiectiv este optimizarea procesului de predare-învăţare. –Între didactică şi metodică există o strânsă legătură . * Dacă didactica şcolară studiază procesul de învăţământ în ce are essenţial şi general independent de obiectul de studiu , atunci din acestea s-au desprins metodicile ca teorii speciale ale procesului de învăţămâmt pentru fiecare obiect de studiu . * Nucleul disciplinar al didacticii este ,,metodica” adică ,,drumul , calea de urmat”. * Didactica generală include metodici ale ,,didacticii speciale ”rezultate din aplicarea teoriei generale asupra procesului de învăţământ la predarea-învăţarea fiecărei discipline şcolare .    În acest sens didactica geografiei este o subramură a didacticii generale (ca parte a pedagogiei ), care urmăreşte principiile , metodele şi procedeele de predare , forme de organizare ale procesului de învăţământ adaptându-le obiectivelor legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ . În acelaşi timp , didactica geografiei are o strânsă legătură cu psihologia pediatrică de la care ia informaţii despre legile psihologice în funcţie de care asigură însuşirea , asimilarea cunoştinţelor de către elevii pe diferite niveluri de vârstă . Didactica geografiei are ca obiect de studiu în cadrul procesului educaţional , principiile ,metodele , procedeele , mijloacele de învăţământ şi formele de organizare necesare pentru realizarea obiectivelor (sau competenţelor) izvorâte din conţinutul geografiei şcolară ,în raport cu particularităţile de vârstă şi psihologice ale elevilor .   Obiectivele  didacticii geografiei În concordanţă cu direcţiile educaţionale din Noul Curriculum Naţional şi potrivit conţinutului Cartei Internaţionale Educaţionale prin Geografie , obiectivele sunt : Perzentarea documentelor şcolare (plan cadru de învăţământ , programe şcolare , ghiduri , norme metodologice şi materiale suport , manuale şcolare alternative , care consemnează datele esenţiale privind procesul de educaţie şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Utilizarea mijloacelor de învăţământ permanent şi specifice geografiei inclusiv , cele audio-vizuale , la care se adaugă cele în scopul accesibilităţii informaţiilor din conţinuturi , exemplificări privind modul de utilizare, de confecţionare , colecţionare şi procurare etc.   Abordarea de modalităţi privind selectarea şi sistematizarea informaţiilor pertinente şi utile în volumul de cunoştinţe geografice şi fixarea lui în noţiuni , concepte , principii , legi etc. , rezultând din selectarea şi organizarea obiectivelor din conţinuturi . Dirijarea demersului metodic , centrat pe activitatea elevului în scopul înţelegerii elementelor şi fenomenelor geografice a sistemelor spaţiale , a structurilor , succesiunilor în timp , interacţiunilor şi cauzalităţii desfăşurate între componentele mediului geografic . Evaluarea rezultatelor învăţării la geografie . Proiectarea activităţii de predare-învăţare a geografiei (exemplificări). Prezentarea unor moduri şi forme de organizare a procesului , de învăţământ geografic .     Sinteza obiectivelor privind organizarea învăţării geografiei Ce trebuie să ştie şi să facă elevii ? Definirea obiectivelor Ce trebuie predat ? Determinarea conţinuturilor   Cum trebuie predat ? Alegera metodelor şi tehnicilor (elaborarea strategiei) Ce ştiu elevii înainte şi după instruire ? Evaluarea achiziţiilor şi capacităţilor                III. Ştiinţa mediului şi educaţia pentru mediu Importanţa educaţiei ecologice şi protecţie  a mediului   Educaţia ecologică în învăţământul preuniversitar Conceptul de mediu Conceptele mediului Protecţia mediului     Educaţia ecologică (educaţia relativă la mediu ) se referă la gradul de coştientizare şi responsabilizare a factorului uman faţă de mediu şi problemele acestuia . Vizează în general asimilarea de cunoştinţe , formarea de atitudini şi comportamente dezirabile , clarificarea valorilor .   Rolul educaţiei , ce este acela de modelare a viitorului ceţăţean capabil să-şi formeze un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare , de conştientizare a acestuia asupra impacrului acţiunilor sale pentru generalităţile de mâine . Este o educaţie prin şi despre valori , care poate dobândi forme concrete de realizare , la diferite niveluri de şcolaritate , oferind conţinuturi informaţionale într-un mod transdisciplinar , în context formal sau nonformal. Politica educaţională actuală acordă o atenţie  deosebită  educaţiei ecologice , de aceea este necesară conştientizarea de către elevi a faptului că omul , ca specie biologică , este dependent de natură şi nu poate trăi în afara ei .   Educatia ecologica in invatamantul preuniversitar    Obiectivele  generale  din  cadrul programei in invatamantul prescolar : Educatia constienta fata de mediul inconjurator  si cunoasterea concreta a locului pe care omul il ocupa in lumea vie . Educatia copilului  in spiritul responsabilitatii  fata de natura si viata , pentru pastrarea echilibrului natural .   Obiectivele particulare in invatamantul prescolar :   Sa inteleaga ce inseamna sanatatea . Sa constientizeze ca o sursa importanta de viata si energie pentru tot ce este viu reprezinta aerul  care trebuie pastrat nepoluat . Sa stie ca planeta pe care locuiesc impreuna cu miliarde de oameni este un system viu . Sa stie ca deseurile sunt nocive pentru viata omului , animalelor si plantelor . Sa-si formeze si sa-si consolideze deprinderile de a se apara de zgomot , care le poate afecta sanatatea . Sa stie ca apa este un factor esential  al vietii .   In invatamantul scolar primar , pentru clasele I-VI prin ariile curiculare om si societate , consiliere si orientare .   In clasele III-IV prin aria curciulara stiintele naturii . Sensibilizarea si constientizarea elevilor cu privire la frumusetile naturii .   In invatamantul gimnazial si liceal , educatia ecologica se realizeaza interdisciplinar  si de sine statator in cadrul disciplinelor biologie , geografie , educatie civica .

I. Geografia si didactica acesteia 1. Geografia ca stiinta 2. Didactica geografiei ca stiinta 3. Stiinta mediului si educatia pentru mediu 1. Geografia ca stiinta – Cum  a aparut ? – Obiectul de studiu al geografiei – Relatia dintre geografie ca stiinta si ca obiect de invatamant A aparut ca o necesitate, de a ne localiza in spatiu, pentru a sti unde ne aflam – a aparut in antichitate Ge – pamant graphein – a descrie “Prima pagina de geografie a fost harta ” – Simion Mehedinti Geografia s-a nascut in antichitatea greaca, in principal ca harta, evoluan ca stiinta a spatiului terestru si a relatiilor spatiale – principala stiinta menita sa ajute la intelegerea structurii si a functionarii spatiului terestru. In lumea conteporana harta ramane un simplu instrument de analiza sau o expresie de cunoastere si aprofundare a unui teritoriu. Necesitatea care a dat nastere georgrafiei in Antichitate ramane si astazi aceeasi – necesitatea de a ne localiza. In prezent, insa, capata si o valenta noua, necesitatea de a ne reintegra in unitatea spatiala a mediului terestru, ca urmare a profundelor transformari ale mediului terestru sub influenta omului. Obiectul de studiu Din perspectiva necesitatii vareia ii corespunde si istoriei sale indelungate, geografia ca acceptiune in sens larg, de disciplina, de informare a publicului, sintetizand principalele cunostinte despre Terra, ca intreg si parte a Sistemului Solar. In sens restrans, geografia este stiinta mediului terestru (natural si cultural), a mediului geografic(inconjurator), stiinta a organizarii spatiale a fenomenelor terestre in sisteme teritoriale bine individualizate. Din perspectiva secolului XXI cu privire la conceptia actuala despre obiectul geografiei, noile opinii converg in aceeasi directie, respectiv geografia. Geografia studiaa planeta Terra ca sistem unitar, adica geosistemul (structura, energia, evolutia sa, geosferele naturale, componentele) dar si raportul relatiilor de intergrare a omului in peisaj. – studiaza mediul de la suprafata pamantului, unde a aparut si exista viata, mediul fizic ca suport pentru societatea umana. geografia ca stiinta studiaza relatiile dintre geosferele Terrei – litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, antroposfera, rezultand un invelis specific sociosistemului sau mediului geografic, in toata varietatea, complexitatea si unitatea lui, inclusiv sub aspectul utilizarii si transformarii acestuia de catre societatea umana. Relatiile dintre geosfere : – statice – dinamice – spatiale – temporale – de la cauza la efect Principiile pe care se fundamenteaza geografia principiul : – repartitiei spatiale – repartitiei de timp – al cauzalitatii – al structualismului – al diversitatii Legile specifice geografiei – legea zonalitatii geografice pe latitudine, legea etajarii pe verticala, legea eroziunii fluviale, legea eroziunii glaciare etc O serie de metode de investigare a realitatii comune mai multor stiinte dar si metode proprii (metoda cartografica) Relatia dintre geografie ca stiinta si geografia ca obiect de invatamant – nu este una de egalitate, deoarece continutul obiectului de invatamant se elaboreaza in functie de logica si continutul stiinte dar si ca funtie de logica (cerintele) didactica. Obiectul de invatamant este o structurare specifica a unui cuantum de cunostinte si operatii adoptabile caracteristicilor si finalitatilor didactice. In obiectul de invatamant informatiile sunt preluate dupa o metodologie specifica a conceptului didactic dupa o metodologie specifica a conceptului didactic pentru a asigura participarea activa a elevilor si redactate intr-un limbaj stiintific adecvat elevilor. Obiectivele actuale ale geografiei ca stiinta, vizeaza urmatoarele directii : – analiza – diagnoza si progama zona mediului geografic – formularea unor solutii cu caracter aplicativ in scopul organizarii optime si a utilizarilor variabile a mediului de catre om.

Principiile didacticii : Educaţia trebuie să înceapă de timpuriu , înainte ca mintea să fie coruptă . Se va trece de la  general  la  particular, de  la  uşor la greu . – Cunoştinţele se vor aşeza pe o bază solidă . – Totul va fi organizat pe măsura minţii , a memoriei şi a limbii . – Totul se va consolida prin exerciţiu continuu  . – La fiecare subiect ne vom opri atât timp cât este necesar pentru a fi înţeles . – Tot ce succede se va baza pe ceea ce precede .