Tematică Licenta UCDC - Științe ale Educației

Predare - invatare - evaluare   Predarea - componenta a procesului de invatamant   1. Concept - predarea este activitatea de a-l invata pe altul - interactiunea - cadru didactic - elev la care se adauga si pregatirea cadrului didactic pentru lectie - activitatea cu caracter multidimensional, intrucat presupune : - comunicare pedagogica, programare didactica, tehnologia elaborarii lectiei, elaborarea materialelor didactic, evaluarea rezultatelor   Definitia completa a predarii : Predarea este activitatea programata si realizata de cadrul didactic a carei functie esentiala este comunicarea de elemente ale cunoasterii, continute in programa scoala, concomitent cu dirijarea invatarii in vederea realizarii finalitatilor.   Predarea trebuie vazuta intotdeauna ca actul de transmitere /comunicare de continuturi dar si invatarea altora (copil/elev).   2. Raportul predare-invatare-evaluare   1. Predarea conduce inevitabil la instruire intrucat, pe langa transmiterea de continuturi, se realizeaza prin invatarea altora - predarea nu trebuie se se confunde cu metodele de predare (metodologia) - predarea asigura transformarea cunoasterii, adica, convertirea informatiei in formatie - predarea se interconditioneaza cu invatarea si evaluarea, intrucat predarea trebuie sa asigure invatarea, dar si organizarea si reglarea demersului didactic (evaluarea demersului didactic); - predarea trebuie vazuta din perspectiva finalitatilor curriculare (scopuri, obiective, continuturi) - predarea se realizeaza din perspectiva obiectivelor operationale iar acestea din urma creeaza cadrul privind sarcina de invatare, sarcina ce este criteriul in cadrul evaluarii; - predarea realizata in functie de invatare a altora si din perspectiva reglatorie trebuie sa fie utila, adica, sa corespunda nevoilor, trebuintelor, cerintelor copiilor care invata.   3. Strategii didactice   Strategia este un ansamblu structurat existent intre metodologie si mijloacele de invatamant, intr-un context oferit de organizarea clasei de elevi (frontal, grupal, individual) - strategia mai poate fi gandita din perspectiva cuplului sarcina de invatare + conditiile de invatare - strategia didactica poate fi grupata in : strategia de predare, strategie de invatare si strategii de evaluare - strategia de invatare-predare, conduc la strategii de instruire   Clasificarea strategiilor de predare adica, a modului in care organizeaza si conduce cadrul didactic transmiterea de continuturi dar si invatarea altora   1. Strategii in functie de forma de rationament pe care se bazeaza   a) strategii inductive, adica, cele strategii in care elevul este pus in situatia de a percepe fapte concrete, ca apoi sa ajunga la generalitati - inductivul pleaca de la concret pentru a se ajunge la abstract (de la clasa pregatitoare la clasa a II-a) b) strategii deductive - sunt acele strategii in care elevul pleaca de la abstract (rationamente, judecati, definitii, concepte) pentru a se ajunge la aspectele concrete de detaliu din cadrul abordarii c) strategii analoage - adica abordarea realitatii pronind de la analogii(asemanari) si modelari. d) strategii transductive, adica, translatam, mutam idei de aceeasi valoare dintr-o parte in alta fara sa aduca elemente de actualitate (noi).   2. Strategii in functie de gradul de invatare a elevilor (altora)   a) strategii algoritmice - sunt prescrise, adica, programarea si dirijarea stricta a invatarii altora b) strategii nealgortmice, adica, neprescrise, nu exista dirijare sau ea este redusa la minimum Din aceasta perspectiva a structurii nealgoritmice avem :  - strategii euristice, adica, strategii bazate pe cautare si descoperire, dar sub influenta cadrului didactic (semidirijare) - strategii creative - elevul actioneaza fara interventia cadrului didactic (nota bene : nu orice lectie permite abordari creative) - strategii mixte   4. Strategii de predare   Defineste : - stilul este omul - stilul este expresia personalitatii fiecarui om - stilul este obiectivizarea personalitatii cadrului didactic intr-un context didactic actional - stilul este maniera specifica particulara in care cadrul didactic proiecteaza, organizeaza si desfasoara activitatea didactica   Categorii de stiluri :   a) individuale - adica, stilul care tine de identitatea cadrului didactic b) strategii grupale, care reprezinta caracteristicile unor stiluri pe care le gasim la un grup de cadre didactice c) categorii si stiluri generalizate - caracteristicile se gasesc la marea majoritate a cadrelor didactice   Tipologii de stiluri de predare :   a) stiluri normative - cadru didactic respecta cerintele si normele instituiei scolare din care face parte b) stiluri idiografic - adica, stilul bazat, centrat pe elevul instituiei scoalare respective, prin extrapolare (acest stil de predare tine de factorii psihici, de procesele psihice, de personalitatea copiilor) c) stilul intermediar, adica, stilul care impaca si cerintele instituiei si factura psihica a elevilor   Din perspectiva comportamentala stilurile de predare pot fi structurate in :   a) stil democratic - cadrul didactic se consulta cu elevii b) stil autoritar - cadrul didactic se impune prin rigiare stiintifica si prin disciplina in fata elevilor c) stil laissez-faire ( se citeste lezefer) - cadrul didactic e dispus la cerintele elevului

Moduri si forme de organizare a activitatii didactice:concept, tipologie (frontal, pe grupe, individual). Lectia activitate didactica de baza. Alte forme de organizare Forma de baza a activitatii didactice este lectia. Forme secundare de invatamant: consultatiile (pentru elevii buni, pentru cei slabi; individual sau in grupuri mici), meditatiile (clasele terminale), forme extradidactice (peridid.): cercurile, concursurile, olimpiadele Organizarea activitatilor didactice reprezinta actiunea complexa de asigurare ordonata, disciplinara, rationala, coerenta, eficienta a activitatilor didactice, a fortelor si mijloacelor umane si materiale necesare componetelor esentiale ale procesului de invatamant – obiective, continuturi, strategii didactice, evaluarea. Proiectarea reprezinta actiunea complexa de concepere anticipata, sistematizata a modelelor activitatilor didactice in functie de care vor fi indeplinite componentele procesului de invatamant: obiective, continuturi, strategii, evaluarea, precum si formele de activitate didactice. Organizarea si proiectarea se conditioneaza reciproc. Ele sunt sisteme didactice deschise, maleabile, flexibile, adaptabile si creative. Directiile principale de organizare si proiectare a procesului de invatamant privesc: 1) timpul de desfasurare a procesului de invatamant pe cicluri de studii, anual, semestrial, saptamanal, zilnic si pe fiecare ora didactica (lectie); 2) obiectivele operationale; 3) continuturile invatamantului (curriculum-ul) selectat pe grupe de discipline, cicluri de studii, clase, profile, specializari. 4)modurile de desfasurare si de organizare a activitatilor didactice (frontal, pe echipe, individual); 5) evaluarea rezultatelor scolare si realizarea feed-back – ului. Lectia – forma fundamentala Obiectivele lectiei : a) stabileste, in mod sistatic, modulele informationale pentru fiecare disciplina de învatamant, in concordanta cu programele analitice; b) imbina, in mod adecvat, rational si eficient, modul de activitate didactica frontal, cu cele in echipa si individual, dezvoltand spiritul loial de competitie intelectuala si profesionala; c) imbina, pregatirea teoretica cu pregatirea practica si de cercetare stiintifica, asigurand varietatea tipurilor de activitati didacrice; d) asigura dezvoltarea si manifestarea, capacitatilor generale si speciale (profesionale), dinamizand spiritul de observatie si participarea activa, independenta si creativa, formare calitatilor cognitive si socio- profesionale necesare integrarii cu randament a absolventilor învatamantului in viata socio– utila. Cerinte generale ale conceperii, organizarii, proiectarii si desfasurarii lectiilor: a) cunoasterea locului si importantei specifice disciplinei de învatamant in pregatirea elevilor; b) cunoasterea continutului programei analitice, a manualului si bibliografiei suplimentare specifice disciplinei de învatamant; c) asigurarea relatiilor interdisciplinare; d) stabilirea felului de activitate didactica (teoretica sau practica), a tipului de lectie si incadrarea lui intr-un sistem de lectii.; e) elaborarea structurii specifice tipului de lectie stabilit; f) stabilirea obiectivelor de specialitate, operationale si acelor pedagogice; g) stabilirea continutului temei noi; h) stabilirea adecvata a strategiilor didactice necesare desfasurarii lectiei; i) stabilirea modului de desfasurare a acticitatilor didactice; j) stabilirea timpului (in minute) pentru fiecare etapa a lectiei. Tipurile si structura lectiilor  Tipul de lectie este un model didcatic sub forma unui asamblu de elemente caracteristice (momente sau etape) pe baza caruia se proiecteaza structura unei anumite lectii. Principalele tipuri de lectii sunt : *de comunicare de noi cunostinte *de recapitulare *de fixare si aplicarea cunostintelor *de formare a priceperilor si deprinderilor *de verificare si apreciere a cunostintelor *lectii mixte (combinate). Structura lectiei este un model didcatic care stabileste numarul de etape didactice si le ordoneaza intr-un mod coerent, corespunzator unui anumit tip de lectie. Proiectarea poate sa se realizeze intr-o structura in care componentele ei sunt prezentate succesiv sau incadrate intr-o forma tabelara. In procesul didactic se urmaresc cateva sarcini de instruire: - transmiterea de cunostinte; -recapitularea, fixare de cunostinte; - verificare, evaluare de cunostinte; - formare de priceperi si deprinderi. In functie de acestea se clasifica si tipurile de lectii : 1) lectie mixta; 2) lectie de transmitere de noi cunostinte; 3) lectie de formare de priceperi si deprinderi (fixare); 4) lectie de recapitulare si sistatizare; 5) lectie de verificare si evaluare. Fiecare lectie poate avea mai multe variante: 1) in functie de continut: lectie introductiva; 2) in functie de metode: lectie de dezbatere, lectie de instruire – programata; 3) in functie de mijloacele didactice: lectie pe baza de tv, diapozitive, modele; 4) in functie de forma de lucru: lectie frontala, munca pe grupe, individuala; 5) in functie de disciplina: lectie de formare de priceperi si deprinderi (lectie de exercitii, lectie de lucrari practice, lectie de lucrari de laborator) Evenimentele instruirii sunt: 1) Captarea atentiei – stimuleaza interesul, curiozitatea elevului; un film releva un fenomen neobisnuit si astfel se dirijeaza atentia. 2) Informarea elevului cu privire la obiectivul urmarit – obiectivele trebuie comunicate efectiv, trebuie exprimate in cuvinte pe care elevul sa le inteleaga rapid. 3) Stimularea reactualizarii capacitatilor invatate anterior – o mare parte a noi invatari este o combinare a ideilor (de ex. masa rezulta din combinarea ideilor acceleratie si forta si inmultire), poate fi o comunicare care solicita o recunoastere, o reamintire. 4) Prezentarea materialului stimul – stimulii care trebuie prezentati elevului sunt cei implicati in performanta care reflecta invatarea. 5) Dirijarea invatarii; 6) Obtinerea performantei – in sirijarea invatarii elevul a „vazut” cum sa procedeze; acum ii cerem sa arate ca stie cum sa procedeze. Noi ii cerem nu numai sa ne convinga pe noi, ci si pe el insusi. 7) Asigurarea feed-back-ului – nu exista cai standard de formulare sau de prezentare a feed –back –ului ca o comunicare. Confirmarea corectitudinii, la stiintele exacte exista de regula la sfasitul manualului. Cand profesorul urmareste performanta elevului, comunicarea feed-back-ului poate fi sub forma unui gest de aprobare, un zambet, un cuvant (bravo!, bine!); 8) Evaluarea performantei; 9) Intensificarea retentiei si asiguarea transferului – teme pentru acasa! In proiectarea unei lectii trebuie tinut cont si de: 1. obiective sau scopuri; 2. metode, materiale, mijloace, experiente si exercitii de invatare; 3. evaluarea succesului elevilor. Etapele vizitelor si excursiilor de studii a) pregatirea vizitei sau excursiei; b) desfasurarea vizitei sau excursiei; c) valorificarea rezulatelor obtinute: in timpul vizitei sau excursiei, la terminarea vizitei obiectivului, la scoala d) conditii necesare –pregatirea ghizilor; -imbinarea utilului cu placutul; -apare manifestarea respectului fata de cei cu care elevii vin in contact, cunoasterea mai buna a elevilor. Activitati auxiliare lectiei:  a) sub forma individuala (lecturi, exersare in vederea imbunatatirii preformantelor); b) pe grupe (cercuri pe obiecte (mat., fizica), alte cercuri (literare, artistice)). Conducerea cercului este asigurata de un cadru specializat; c) excursiile si vizitele cu obiective instructiv – educative.

  MIJLOACELE DE ÎNVATAMÂNT       DEFINITIE: totalitatea resurselor materiale concepute si realizate în mod explicit pentru a servi profesorului în activitatea de predare si elevului în activitatea de învatare. Componenta a procesului de învatamânt care desemneaza un ansamblu de resurse sau instrumente materiale si tehnice, produse, adaptate ori selectate în vederea îndeplinirii sarcinilor instructiv-educative din scoli.   FUNCTIILE MIJLOACELOR DE ÎNVATAMÂNT: Functia de comunicare Mijloacele de învatamânt au proprietatea de a transmite diverse informatii. Cu ajutorul lor, elevii asimileaza mai usor cunostintele, înteleg mai rapid notiuni, concepte, derularea unor fenomene, desfasurarea unor evenimente.   Functia ilustrativ-demonstrativa Mijloacele de învatamânt vin sa sustina si sa îmbunatateasca comunicarea verbala, orala sau scrisa, sa dovedeasca un adevar, un fapt, o afirmatie, sa permita elevilor sa-si formeze anumite deprinderi, sa efectueze anumite operatii, sa dovedeasca anumite comportamente.   Functia formativ-educativa Mijloacele didactice ajuta elevii în organizarea si sistematizarea înformatiilor, contribuie la dezvoltarea operatiilor gândirii, a imaginatiei, a memoriei, la activizarea atentiei, la stimularea curiozitatii stiintifice, la formarea unor priceperi si deprinderi intelectuale, practic-aplicative, a competentelor profesionale.   Functia stimulativa Mijloacele de învatamânt determina cresterea motivarii elevilor pentru învatare. Multe dintre ele, fiind captivante si atragatoare, declanseaza impresii puternice, stari afective, momente de buna dispozitie.   Functia de rationalizare a efortului în activitatea de predare-învatare Mijloacele de învatamânt faciliteaza activitatea de învatare a elevilor, prin realizarea unor sarcini mult mai repede si mai usor.   Functia de evaluare a randamentului scolar Mijloacele de învatamânt da posibilitatea de a diagnostica si aprecia mai rapid si mai obiectiv progresele inregistrate de elevi în învatare.                CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE ÎNVATAMÂNT - criteriul: functia îndeplinita   1. Mijloace de învatamânt informative si ilustrativ-demonstrative Aceste mijloace sunt importante prin faptul ca reprezinta sursa de informatie, pot servi la transmiterea cunostintelor, la exemplificarea sau ilustrarea notiunilor, la întelegerea unor fenomene.   Materiale intuitive naturale: plante si animale, vii/ conservate (insectare, ierbare, incluziuni,preparate, diorame etc.), colectii de roci, substante chimice, obiecte tehnice (ampermetru, voltmetru, termometru) aparate si instrumente de laborator, unelte, masini etc. Aceste materiale ajuta la perceperea corecta a realitatii. Ele determina elevii sa caute informatia, sa cerceteze, sa efectueze investigatii pentru a descoperii tainele naturii, ale tehnicii.   Materiale elaborate sau construite special (substitute tridimensionale): mulaje, machete, corpuri geometrice, glob terestru, forme de relief miniaturizate, aparate si masini demontabile, modele         (complete- modelul moleculuei de metan, apa; în sectiune- sectiunea pe verticala sau pe orizontala a radacinii; detasabile- corpul omenesc, structura interna etc.), filme, casete audio si audiovizuale, CD-uri. Aceste materiale imita, reproduc sau reconstituie obiecte sau fenomene reale sau foarte complexe, facându-le accesibile observarii (obiecte foarte mari sau mici, obiecte departate în timp si spatiu, obiecte sau fiinte care nu mai exista etc.)   Materiale sau reprezentari figurative (substitute bidimensionale): ilustratii, fotografii, albume, planse, tablouri, documente, harti, atlasuri, diapozitive, diafilme, folii, filme, casete audio si audiovizuale, CD-uri, diverse jocuri etc. Aceste materiale redau imaginea lucrurilor reale. Perceperea lor este, de obicei, însotita de trairi afective,determina interes si curiozitate, asigura mentinerea atentiei mai mult timp.   Reprezentari simbolice: grafice, scheme, formule matematice, fizice, chimice, planse cu text scris etc. Cele mai multe simbolizeaza date reale si concentreaza o mare cantitate de informatie. Cu cât elevii cunosc mai bine aceste simboluri, cu atât vor putea sa citeasca sau sa calculeze mai bine, sa descifreze desene, scheme, harti, planuri, sa descrie fenomene fizice sau chimice, sa interprezenze mai usor unele evenimete. Reprezentarile simbolice contribuie la dezvoltarea operatiilor gândirii (abstractizare, concretizare, generalizare), la dezvoltarea capacitatii de rezolvare de probleme.   Mijloace de învatamânt pentru formarea si exersarea priceperilor si deprinderilor: jocuri de constructii, jocuri de creatie, truse de piese demontabile, abacuri, alfabetare, socotitoare, aparate si instrumente de laborator, materiale si aparate pentru educatie fizica, instrumente muzicale, softuri, calculator etc.   Acestea asigura exersarea operatiilor intelectuale, formarea si dezvoltarea unor deprinderi practico-aplicative, tehnice, artistice, fizice,  specifice diferitelor domenii ale cunoasterii.   Mijloace de învatamânt pentru rationalizarea timpului: harti de contur, sabloane, stampile didactice etc.     Mijloace de învatamânt pentru evaluarea rezultatelor scolare:  teste, fise de munca independenta, softuri, instalatii complexe de verificare, simulatoare.

Metodologie. Metoda. Functiile metodei 1. Conceptul de metoda 2. Functiile metodelor. Metode activ/participative/interactive 3. Particularitati ale metodelor folosite in procesul de invatamant prescoal/primar 4. Mijloacele de invatamant 1. Concept Metodologia didactica reprezinta ansamblul metodelor si procedurilor utilizate in procesul de invatamant (predare-invatare-evaluare) Metodologia trebuie vazuta ca stiinta a metodelor. ca tehnica si arta Strategia didactica reprezinta unitatea si interdependenta dintre metodologie, mijloace de invatamant si modurile de organizare a invatarii (frontal, individual si grupal). Strategiile didactice sunt de predare/invatare/instruire si strategii didactice de evaluare. Tehnicile didactice dua 1960-1965 reprezinta metodologie si strategie in cadrul relatiei profesor-elev. Metoda vine de la grecescul "metha" (catre/spre) si "odos" (cale/drum), adica, drumul /calea didactica catre conduce la realizarea finalitatilor educationale. - trebuie facuta diferentierea intre : metodele de cercetare, care asigura descoperirea propriu-zisa a cunostintelor sau a unor cunostinte si metode pedagogice, care ajuta elevul la redescoperirea adevarului(memorare, insusire, problematizare) Subsidiar metodei este procedeul care trebuie vazut ca o secventa/un detaliu/o componenta/o particularizare a metodei. NOTA BENE: procedeul poate sa devina metoda si metoda poate sa devina procedeu. Functiile metodelor A: Functia cognitiva, adica, prin metode se ajunge la cunoastere (informatii, cunostinte, formare de abilitati)  - nu ajungi la cunoastere fara cognitie - B: Functia formativ-educativ, adica metoda trebuie sa conduca la procese psihice si implicit la dezvoltarea personalitatii umane; C: Functia instrumentala - permite realizarea celorlalte functii prezentate anterior D: Functia motivationala, adica, trebuie sa conduca la satisfacerea unor motive, intere, trebuinte; E: Functia normativa, adica, aceasta metoda se utilizeaza din perspectiva unor reguli clare. Functiile metodelor trbeuie vazute in interatie, intrucat calea de urmat in procesul de invatamant trebuie sa tina cont cu precadere, de omul care urca si ulterior de drumul pe care-l parcurge. 3. Metodele activ-participative. Metode activ-intercative Caracteristici : - se realizeaza in corelatie cu toate functiile metodelor didactice; - se realizeaza prin:  a) strategii nealgoritmice/neprecise, adica, prin strategii euristice(invatare semidirijata) b) strategii creative (invatare nedirijata)   c) strategii mixte (combinari ale celor nealgoritmice) - invatarea reprezinta o cucerire, deci nu este primita de-a gata - reduce interventia cadrului didacitc prin programare minimala - au un caracter explorator, adica, de investigatie. Particularitatile metodelor folosite in procesul de invatamant primar si prescolar Povestirea didactica asigura transmiterea orala a materialului faptic si uneori teoretic; - utilizeaza ca procedeee, descrierea si nararea - ajuta la imbogatirea vietii psihice a elevului, prin: a) reprezentari b) personaje c) idei noi - dezvolta creativitatea si imaginatia - conduce la desprinderea unor concluzii, intrucat se utilizeaza povesti, basme, legende, mituri. Cerinte de indeplinit pentru povestire A: Elementele de continut sa fie reprezentative B: Folosirea unor mijloace stilistice care sa motiveze C: Introducerea elementului motivational 2. Explicatia - metoda de expunere verbala bazata pe analiza logica, rationala, dezvaluie legaturile existente intre fapte; - prin explicatie se dezvolta la copii, posibilitatea de a intelege definitii, reguli, idei abstracte, intrucat se bazeaza pe cunostintele anterioare si pe unele operatii logice - in cadrul explicatiei, de regula, se utilizeaza analiza si sinteza, apoi demonstratia logica - "in esenta, prin explicatie elevul este condus la deslusirea a ceea ce nu iese imediat in evidenta" (Tudor Marin) 3. Conversatia euristica - generic aflu adevar-descopar - reprezinta un set de intrebari orale, adresate de profesor, elevilor - conversatia ia denumirea momentului cand este folosit cu precadere ("in cadrul unei lectii sau din perspectiva tipului de lectii" - Tudor Marin - cea mai importanta forma de conversatie este cea euristica, intrucat, aceasta ajuta pe elev sa descopere adevarul plecand, de regula, de la un material intuitiv; (activitatea metodica vine de la Socrate din perspectiva maenticii, punea intrebarea peripatetica studentilor); - intrebarile utilizate sunt multiple pertand denumirea ca: a) intrebari de definirea a ceva b) intrebari factuale, adica, intrebari care tin de fapte c) intrebari de interpretare Conditii pentru intrebari - sa fie precise - sa nu ceara raspunsuri monosilabice - sa fie prezentate intr-o succesiune logica - sa nu fie viclene Din perspectiva intrebarilor apar si raspunsurile 4. Demonstratia - consta in a prezenta un material didactic, natural sau confectionat, cu scopul de a facilita  intelegerea, insusirea temeinica a noilor cunostinte. NOTA BENE:  Sa nu se confunde demonstratia de la invatamantul primar/prescolar cu demonstratia logica de tip rational, care este un procedeu care este un prodecu in cadrul explicatiei. Variante ale demonstratiei - demonstratia privind obiectele, fenomenele si procesele reale - demonstratie cu ajutorul experientelor - demonstratie cu ajutorul reprezentarilor grafice - "demonstratie prin intermediul 3D" (Tudor Marin) Cerintele demonstrarii materialului didactic: - materialele didactice la loc vizibil - sa fie perceput prin mai multi analizatori - procesele sa fie prezentate in evolutie 5. Observarea - reprezinta perceperea sistematica si atenta de catre elevi a unor obiecte, fenomene si procese, fie reale sau a unui material didactic' Etape in observarea didactica - perceperea sistematica a obiectelor, fenomenelor - identificarea de scriere a aspectelor - formularea unor generalizari 6. Problematizarea A. Concept Crearea de catre profesor a unor probleme, situatii-problema sau formularea unor intrebari problematice. Toate generand o stare de indoiala si incertitudine, curiozitate. dorinta, eforturi intelectuale de descoperire. Elevii sunt pusi in situati ade a cauta informatii, de a iesi din situatia problema. O situatie problema este o situatie contradictorie, conflictuala, ce rezulta din trairea simultana a doua realitati care par incompatibile intre ele. B. Atributele si conditiile situatiei problema - caracter lacunar, incomplet - existenta unui grad de nederminare/nespecificare - caracter atipic - caracter netrasparent C: Cum pot fi rezolvate situatii si intrebarile problematice ? R: Prin Brainstorming D: Modelul invatarii prin problematizare - moment pregatitor, declansator, adica, profesoul creeaza o situatie problema - un moment tensionat, adica,contradictia intre ce se da spre rezolvare si cunostintele de care dispun elevii - momentul rezolutiv, adica, descoperirea solutiei si confirmarea ei de cadrul didactic.

Functiile jocului (curs III - 7 martie 2017) In raport  cu etapa de dezvoltare si cu aportul in procesul de evolutie si integrare sociala avem urmatoarele functii ale jocului : - Functii principale sau esentiale - functii secundare - functii marginale ale jocului Functiile principale ale jocului - asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii este o functie de cunoastere - exersarea complexa stimulativa a miscarilor de contributie activa la cresterea si dezvoltarea organismului - functia formativ-educativa a fost pusa in evidenta de timpuriu de pedagogul Fröbel, care a pus bazele educatiei in gradinita inca din anul 1907. Functiile secundare ale jocului - functia de echilibru si tonificare prin caracterul activ si compensator pe care-l intretine complementar jocul fata de activitatile cu caracter tensional (jocul ca tip de educatie de tip loisir). - functia de compensare este strans legata de functiile cathartice si proiective ale jocului  (catarsisul - efect terapeutic obtinut prin descarcarea unei trairi refulate) Functiile jocului - terapeutica - functia terapeutic - compensatorie devine functie principala in procesul de terapie complexa recuperatorie integrata la diferitele categorii de copii cu tulburari de dezvoltare. Jocul poate fi intarziat la copiii cu retard intelectual sau cu deficiente senzoriale Evolutia jocului in ontogeneza (dezvoltarea copilului in primul an de viata) Primele forme de joc ale copilului a) dupa structura psihologica a componentelor ce se organizeaza si se integreaza in activitate si comportamentul de tip ludic: - jocul simplu - jocuri mai complexe, de exercitare generala motorie si senzorio-perceptiva - jocuri verbal intelectuale - jocuri care antreneaza structuri psihologice complexe(organizate de adult cu ajutorul jucariilor) b) dupa functiile formative indeplinite - cu rol de organizare si fixare a unor structuri simple si complexe de miscari si intentionalitati (jocuri de manuire) - jocuri care organizeaza si fixeaza structuri verbale simple si coplexe - jocuri prin care antreneaza planul general intelectual(jocuri cu subiect simplu, sugerat de jucarii sau de momente concrete ale vietii zilnice) Forme de conduita ludica 1. contemplarea activa 2. manipulare a obiectelor 3. vocalizare : ganguritul urmat de emisiile de silabe 4. simbolic - de scurta durata Evolutia jocului in ontogeneza la 1-3 ani Jocul se constituie ca: - un izvor bogat de impresii si atitudini - cadru de manifestare a simbolistii ludice, cu rol de stimulare a dezvoltarii gandirii copilului; - instrument de generare dar si de solutionare a conflictului afectiv generat de dispropotionalitate intre ceea ce-si doreste si ceea ce poate sa faca un copil la aceasta varsta; - cadru de socializare deoarece in joc se stimuleaza relatiile cu alti, in joc se "descarca" tensiuni acumulate in relatiile cu altii. Copilul castiga in precizie si rapiditate, sesizeaza mai usor caracteristicile deosebite ale obiectelor si are tendinta de a transforma toate obiectele din campul sau de actiune si perceptie in obiecte de joc - fantezia copilului devine tot mai bogata Curiozitatea copilului il determina sa caute oriunde obiecte de joaca, rastoarna sertare, cosuri, face dezordine Aduna jucariile gramada si apoi le ia si le arunca una cate una, actiune considerata de catre unii psihologi ca forma primara activa a procesului de numarare. La un an si 3 luni, copilul poate face constructii din doua sau trei cuburi iar dupa doua luni reuseste sa introduca un obiect mai mic (o biluta) intr-un pahar, datorita unei mai bune coordonari ale mainilor si oculo-motorii. Exersarea mersului se transforma intr-un joc si un exercitiu. Ii place sa vorbeasca si vorbirea are caracter de joc. Datorita incapacitatii de concentrare indelungata a atentiei pe acelasi tip de activitate conduita copilului in joc se caracterizeaza prin instabilitate permanenta, cautare si miscare, fara a avea insa o directie clara. Copilului ii face mare placere sa danseze pe o muzica ritmata, mai ales daca este aplaudat de adulti. De asemenea incepe sa deseneze cu creionul pe o foaie de hartie, pe pereti, pe dulapuri. Jucaria este animata : papusa este pusa sa mearga, masinuta este pusa in miscare.. Pe la 3 ani copilul imita conduitele celor din jurul sau. Evolutia jocului in ontogeneza prescolar Copilul nu diferentiaza jocul de alte forme de activitate complementare, invatatura si munca. Aceasta diferentiere este posibila doar in jurul varstei de 5 ani.