Recent Posts
Posts
Aventurile extraordinare ale unui pui de om in jungla, crescut de o familie de lupi. Haideti sa ii cunoastem si noi pe Bagheera, pantera inteleapta, pe Baloo, ursul cel mare si bun, pe Kaa, pitonul si pe Shere Khan, tigrul cel temut.Mowgli, puiul de om, fura Floarea de Foc si reuseste sa il invinga pe Shere-Khan.                     Cititi si descarcati pdf gratuit de la atasamente                
O minunată poveste frumoasă de dragoste între două personaje. Lady, o frumoasă cățelușă cocker spaniel auriu, ajunge într-o parte rău famată a orașului unde îl întâlnește pe Trump, un vagabond metis, care o salvează din ghearele unor câini nemiloși. Cățelușa decide să-și părăsească actuala locuință din cauza unei bone ce trebuia să stea cu copilul familiei cât timp părinții sunt plecați din oraș. Femeia încearcă să pună botniță cățelușei și să o scoată la plimbare. Povestea de dragoste se întretaie cu momente de acțiune și suspans, care dau o savoare deosebită filmului. Un desen animat pentru cei mari și cei mici al celebrei case de producție Disney.                       Descarcati povestea pdf de la atasamente              
Luceafărul de seară și luceafărul de noapte                       A fost cand a fost, pe vremea cand se potcovea  puricele cu nouazeci si noua oca de fier la un picior, cu nouazeci si noua oca de otel la alt picior si tot i se parea usor. A fost odat a un impara t si avea imparatul cela un bahor e, de baiat neastamparat si zbantuit, de nu mai avea incotro. Intr-o zi, baiatul a iesit la poarta si improsca cu prastia pietre. Tocmai  atunci a trecut prin poarta  palatului o baba cu un ulcior cu apa. Baiatul a improscat si a nimerit  drept  in ulcior.  Ulciorul s-a stricat,  apa  toata s-a varsat, iar baba s-a intors si i-a zis baiatului: — Sa mergi tot pamantul umblator, astampar sa nu mai ai, pana nu vei nimeri pe taramul fara de moarte, si nici acolo ceas de tihna si loc de odihna sa nu-ti afli. Baiatu l s-a intors  in palat  si  dup a trei  zile a prins  a se lua  pe ganduri, l-a palit  o tristete si un dor sa mearga in lume,  sa gaseasca taramul fara moarte. S-a luptat  el in sinea lui cat  s-a luptat  si intr-o buna dimineat a ii spune imparatulu i sa-i dea bani de cheltuiala , haine de primeneala , sabie si buzdugan , ca se duce in lume. N-a putut  nimeni sa-i  stea  in cale, s-a dus feciorul imparatului si dus a fost. Daca  s-a pornit,  a mers pe un drum,  pe altul,  ba intr-un  sat, ba in altul,  pe la Balti, pe la Soroca, mai stiu eu pe unde,  si a ajuns la o chilie. A batut in usa, a iesit un sihastru si l-a intrebat: — Ce cauti, mai baiate? — Caut taramul fara de moarte. Sihastrul s-a mirat: — Inca nu mi s-a dat ochii a vedea si urechile  a auzi de asa taram. Baiatul s-a scarbit. — Ce ma fac eu acum, ca doar inapoi n-am sa ma intorc. Sihastrul atunci  i-a dat un sfat: — Treci padurea aceasta  deasa si intunecoasa. In padure ai sa intalnesti tot felul de jivine, pe la toate  sa mergi, sa le dai buna ziua! La urma ai sa ajungi la un palat,  dinaintea acestui  palat sta culcat un balaur  cu capul pe prag,  ii dai si lui buna ziua;  el de bucurie  are sa intoarca capul intr-o parte,  si ai sa treci. Acolo ti-or spune  incotro sa mergi. Feciorul imparatului asa a si facut,  a umblat  padurea toata, si cate animale , pasar i si gangani i a intalni t pe toate le-a hiritisit. Dupa aceea a ajuns la un palat.  In fata palatului statea un balaur  culcat cu capul pe prag. Feciorul imparatului de departe s-a inchinat  si i-a zis: — Buna ziua, laur-balaur cu solzii de aur! Balaurul  s-a bucurat, a intors capul si a spus: — Sa nu-mi fi dat buna ziua, aici iti faceam capatul. Baiatul a pasit pragul  si a raspuns:— Sa te fi repezit  asupra  mea, aici te faceam harcea-parcea. A intrat  feciorul  imparatului in palat  si a vazut un mosneag cat lumea  de batran. — Ce vanturi te poarta, voinice? — Caut taramul fara de moarte. — Departe-i,  voinice,departe, nimeni  n-a fost pe cele taramuri si nimeni nu stie drumul . Fiindca  mi-ai hiritisit jivinele toate,  o sa-ti dau un  ghem  de  aur,  sa-ti  arate  calea  inainte.  Incotro  se va rostogoli ghemul,  intr-acolo sa mergi. Si-a luat baiatul ziua buna, a aruncat ghemul si ghemul  a prins a se cotili peste dealuri, peste vai, peste campii, peste pustii. Cat  mergea  ghemul, se desprindea de pe el un fir de aur  subtire ca o ata de paianjen. Asa a mers voinicul cale lunga, si intr-un tarziu a ajuns la un stejar,  unde s-a oprit sa poposeasca. S-a asezat voinicul  la umbra si a nimerit drept pe o ghinda , care crapas e si slobozise colt. Ghinda, simtind asa greutat e asupra ei, intreaba: — Cine esti, voinice, si incotro mergi? — Sunt  fecior  de  imparat, merg  la taramul fara de  moarte, sa traiesc cat lumea  si pamantul. Ghinda ii zice: — Da-te de pe mine, ca abia am incoltit, sunt firava  si slaba, sa nu ma strivesti, lasa-ma sa cresc si, daca  vrei, stai aici cu mine si vei trai pana voi creste eu stejar mare si falnic, vei vietui pana voi ajunge  la adanci batranete si, cand ma  voi risipi din picioare  si se vor scalda vrabiile  in colbul meu, abia atunci  o sa-ti vie si tie sfarsitul. Feciorul  de imparat s-a sculat,  a invelit ghinda  cu pamant, ca sa creasca, si-a luat  ziua buna si s-a pornit  mai departe. A mers el si a tot  mers  din  urma  ghemului si a ajuns  la un  butuc de vita  de vie,incarcat cu struguri. S-a oprit voinicul la popas, a rupt un strugure si a mancat. Dupa  ce s-a saturat, vita de vie l-a intrebat: — Unde te duci, voinicule? — Ma duc la taramul fara de moarte, unde  voi trai  cat  lumea  si pamantul. Vita de vie ii zice: — Ingroapa  o bobita in pamant, sa  creasca, sa  rodeasca si, daca doresti, stai aici si vei trai  pana s-a inmulti poama,  de nu vor avea loc radacinile in pamant si frunzele  sub soare,  si cat  voi fi aici, vei bea vin si vei manca poama. Voinicul a ingropat  o bobita de poama in pamant si a zis: — Iti multumesc , vita de vie, ramai cu bine, creste si te inmulteste, ca eu ma duc mai departe. — Fii sanatos si umbla in plin. Feciorul  de imparat a mers inainte  si, nu multa zabava, vede un vultur.  El a intins arcul sa traga. Vulturul atunci  zice: — Voinice, nu trage  si nu ma  sageta. Ia si ma  lecuieste si ma  vermuieste1,  ca  de mare  folos ti-oi fi. Cand  te-a pali  vreo nevoie mare, numai  cu gandul sa te gandesti  la mine si eu voi fi la tine. Feciorul  de imparat i-a purtat de grija  vulturului, i-a legat ranile cum stia mai bine, l-a hranit, l-a lasat bun sanatos si de acolea a mers mai departe si a ajuns la malul unei ape. Mergand asa pe malul apei, vede ceva stralucind si inalbind inainte.  Se uita  el si se gandeste: — Oare ce sa fie? A mers el hat departe, si cand colo ce sa vada? Marea se trasese la adanc, iar pe nisipul fierbinte  ca focul se parpalea imparatul pestilor lung de doisprezece pasi si inalt de un stat de om, cu solzii de aur, cu aripile de argint,  cum nu s-a mai pomenit candva pe pamant. Baiatul s-a apropiat si a zis: — Alei, bun ospat de peste o sa mai fac! Pestele l-a auzit si i-a raspuns: — Voinice, daca  ma  vei manca, n-ai sa  te ingrasi, mai bine  ia si ma da la adanc si, cand ii gandi la mine, eu oi fi la tine. El a cautat un druc lung, l-a saltat pe incetul si l-a dat pe imparatul pestilor in mare. Apoi baiatu l si-a luat  drumul inainte  si a mers  mult a lumeimparatie, cuvantul sa  ne fie, limba sa  nu osteneasca, nici sa popo- seasca, si la o bucata de loc vede o vulpe, fugarita de ogari, muscata de caini.  El intinde  arcul sa traga, dar vulpea zice: — Voinice, nu ma  omori, apara-ma de caini  si de ogari, lecuieste- ma si la nevoie ti-oi fi de ajutor. S-a repezit feciorul de imparat, a alungat cainii  si ogarii,  a luat-o sub ocrotirea lui si i-a purtat de grija, pana s-a intremat vulpea  de-a binelea,  si i-a dat drumul. La despartire vulpea i-a zis: — Multumesc, fecior de imparat, ca nu m-ai lasat sa ma rupa cainii si ogarii. Cand  ii ajunge  la vreo greutate, sa te gandesti  la mine si eu voi fi la tine. A plecat feciorul de imparat iar la drum,  si cu cat mergea, ghemul cel de aur se dezvartea si se facea  tot mai mic. Asa a mers el pe bura nescuturata, pe cale necalcata , pan a a ajuns la un ulm cu dou a tulpini. Intre tulpinile  ulmului  era intinsa o panza de paianjen, iar pe panza se zbatea un tantar. Cand  l-a vazut pe feciorul de imparat, tantarul a prins a striga: — Voinice, voinice,  scapa-ma, ca  ti-oi sta intr-o mana de ajutor. Eu stiu unde te duci, te duci la taramul fara de moarte, si de mii face un bine, la vremea  vremii si eu te-oi ajuta cu ceva. Drumetul, daca  a vazut treaba de-asa, s-a oprit,  l-a hranit si i-a dat drumul. — Multumescu-ti dumitale, om calator, pentru benefacere. Cand ii avea  vreo greutate, numai  cu gandul sa  te gandesti  la mine  si eu voi fi la tine. Iar acum mergi sanatos inainte,  caci nu ti-a ramas mult de mers si vei ajunge  la un palat.  Acolo daca  vei ajunge,  mergi drept la imparat si cere-i  fata  cea  mai  mica  de  mireasa, ca  pana nu-i  fi insurat,  nu-i putea  stapani taramul fara de moarte. A mers feciorul  de imparat, a tinut  tot drumul inainte  si de cale lunga ghemul  se tot micsora , se facuse  cat un mar, apoi cat o nuca, si cand ajunsese cat  mazarea, a vazut feciorul  de imparat inaintea lui niste palate  aurite, poleite,  mandre si, ce sa mai vorbesc, erau asa de frumoase, ca  nu se mai aflau  altele  sa  le stee  impotriva pe fata pamantului. Feciorul de imparat a mers drept  la palat si a batut in poarta. Imparatul a trimis straja de l-a intreba t ce umbl a el acolo, de unde vine si incotro se duce. Feciorul de imparat i-a spus totul de-a fir a-n par. Iaca cum si iaca ce... atunci  a iesit imparatul la poarta si voinicul i-a vorbit asa: — Luminate  imparate , vedea-o-as pe fiica ta cea mai mica mireasa in capul  mesei  si pe mine  mire  alaturi de ea. Iata  am venit  sa-i  cer mana. Mi-o dai?      Ti-o dau, ti-o dau, daca  te vei putea  ascunde sa nu te gaseasca nimeni.  Atunci vom face nunta si vei trai  aici la palat  cat  lumea  si pamantul, caci de la poarta  aceasta  incepe taramul fara de moarte. Acum pe sarmanul baiat il palise  o scarba ca aceea,  dar ce era sa faca.  Stand asa pe ganduri, isi aduse  aminte  de vultur  si cat  ai clipi din ochi vulturul a fost langa dansul. — Ce te-ai intristat, stapane? — Uite ce nevoie m-a palit... Si a prins a-i spune de porunca imparatului. — Cat despre  asta, n-ai ce te intrista. Vulturul l-a luat pe feciorul imparatului si l-a dus tocmai la tortile cerului si l-a ascuns dupa noua randuri de nouri. Imparatul avea trei fete tot o fata, tot un par, tot o imbracaminte, tot o ciubotica. A iesit imparatul, cu sabia goala, cu fata cea mai mare si i-a spus hotarat ca, daca nu l-a gasi pe feciorul imparatului unde-I ascuns, ii ia capul. Fata  s-a dus  la vazdogarie,si-a luat o vazdoaga in paneras  si a iesit cu tatal sau in pragul  usii, sa-l vada  pe feciorul imparatului. S-a uitat  fata  pe pamant, nu l-a vazut, s-a uitat  in mare,  nu l-a vazut, s-a uitat  in cer, l-a vazut si a strigat: — Iesi de dupa nouri,  ca te vad. Cat te-ai sterge la ochi, vulturul l-a coborat pe feciorul imparatului din nouri. Imparatul zice: — Acum ce, sa-ti iau capul? Fata i-a luat apararea voinicului: — Luminate  imparate, pacatul de prima data se iarta. Imparatul l-a iertat. — Iata  te iert, dar a doua oara, daca te va vedea fata cea mijlocie, iti iau capul. Imparatul s-a dus la palat  s-o aduca pe fiica cea mijlocie. Baiatul nu mai stia ce sa faca. Cum statea el oropsit si se tanguia, cine sa-l scoat a dintr-o greutate ca aceasta, isi aduce  aminte  de imparatul pestilor. Numai  cu gandul s-a gandit si, cand colo, ce sa vezi, se pomeneste cu marea  la zidurile palatului si cu pestele saltand din apa. — Ce necaz ai, stapane? — Am dat peste primejdie... Si prinde  a-i spune de cuvantul imparatesc, ca-l ameninta sa-i taie capul. — Vai de  mine,  fa-ti  pace,  nici  capul  nu-ti  bate,  stiu eu  niste ascunzisuri prin fundul marii , ca nu te mai gaseste nimeni cat pururea. Pestele l-a luat pe feciorul imparatului in gura, ca pe un graunte, si l-a  dus  in  strafundul marilor. Imparatul a iesit cu fiica cea mijlocie, a scos sabia din teaca si i-a spus:— Sa-l  gasesti  pe feciorul  imparatului unde-i  ascuns,  ca  de nu, capul nu-ti mai sta unde sta. Fata imparatulu i s-a spalat pe fata , si-a pus o vazdoag a in paneras, si  s-a uitat  sa-l  vada  pe feciorul  de  imparat. L-a cautat fata  pe tot pamantul umblator si nu l-a gasit,  s-a uitat  in cer, pe dupa soare,  pe dupa luna — nu l-a aflat, s-a uitat  fata in fundul  marilor si l-a zarit. Imparatul a strigat: — Iesi, voinice, ca te-a vazut fata mea. Pestele l-a scos la mal, si imparatul, cand l-a vazut, i-a spus: — Acum se cuvine sa-ti iau capul. Fata cea mijlocie a sarit: — Iarta-l, tata, caci pacatul de-al doilea se iarta; daca-l  vei vedea a treia oara, sa-i ei capul. — Ei, iata  te iert si a doua  oara pe cuvantul fetei. Daca  si a treia oara nu te vei putea  ascunde, sa stii ca nu mai calci iarba verde. A ajuns feciorul de impara t la aman scarba , groaza , tine-te, inima! — O sa-mi ieie capul si mantuita- i socoteala , ce sa fac eu sa nu ma vada  fetele imparatului , cine sa ma scoat a de la un necaz ca acesta? Pe cand se vaieta el, isi aduce aminte  de vulpe, si cat s-a gandit — iata  si vulpea dinaintea lui. — Ce plangi, stapane? — Iaca cum si iaca ce... — Taci, nu plange si nu te scarbi  pentru atata treaba, fa-ti pace, nici capul sa nu te doara. Daca ti-i vorba de asa, hai cu mine, ca stiu eu ce-oi face. S-a pornit  vulpea inainte,  feciorul de imparat dupa dansa, au sarit parleazul prin fundul gradinii, au intrat in vazdogari a fetelor, si vulpea s-a rotit imprejur,  l-a lovit pe feciorul imparatulu i cu coada si l-a facut o vazdoaga mare,  inflorita, decat toate  vazdoagele mai aleasa si mai frumoasa. Fata cea mai mica  a imparatului s-a spalat, s-a dus la vazdogarie si tocmai vaz doaga aceea a rupt-o,  caci i-a placut mai mult, si a pus-o in paneras. A iesit imparatul in fata  palatului cu sabia  goala, a chemat-o  pe fata cea mai mica si i-a hotarat sa-l caute pe feciorul imparatului unde stie, ca, de nu, ii taie capul cu sabia. Se uita  fata imparatulu i pe paman t — nu-i; se uita  pe mare — nu-i; se uita  in cer tot nu-i. Se mai uita  ea o dat a prin fundul pamantului, prin intorsul  cerului,  pe scarile  stelelor  si mai departe, nu-i si pace. Imparatul atunci i-a zis: — Uita-te  bine, tu il ascunzi! Fata a raspuns: — M-am uitat  de-a maruntelul si nu-i, umbra  lui este, iar el nu se vede. Imparatul n-a avut incotro si a strigat: — Iesi, voinice, de unde esti, ca nu te-a vazut fata mea. El a sarit  din paneras si a zis: — Iata-ma-s, imparate! — Bine, voinice, vad ca esti viteaz. Imparatul a dat  porunca sa  vina  muzicile  si i-a spus baiatului sa intre in curte, s-o cunoasca pe fata cea mai mica;  daca  va cunoaste-o, face nunta, iar de nu, ii taie capul. Cand sa se vada  baiatul cu ganduril e implinite,  na-ti-o si pe aceasta mai decat toate.  Se pune  el pe plans  si plange, si plange pana i se facura ochii ca pastrama. De buna seama, nu mai scapa. Cat a fost, a fost, iar acum  hotarat ca  imparatul ii ia capul. Cum se vaieta el asa, si-a adus aminte  de tantar. Si cat a gandit cu gandul, tantarul a si fost langa dansul. — Ce greutate ai, stapane, de bocesti asa de tare? — Cum sa nu plang, sarmanul de mine, ca uite cand sa ma  vad si eu scapat de nevoi, ma  sfarseste imparatul de zile. Mai pot eu sa  le deosebesc  pe fetele imparatului, cand ele seamana leit una cu alta? — Nu te scarbi, stapane, nici in seama nu lua, eu le cunosc bine pe fetele imparatului, stiu care-i mai mare,  care-i mai mica,  eu intre dansele am crescut. Cand  le-a scoate imparatul pe tustrele, eu ma voi aseza pe nas la cea mai mica  si tu pe aceea s-o alegi. Fetele  imparatului au  iesit toate  tot  un  ochi,  tot  o fata, aceeasi statura, aceeasi rochie,  nici ca sa se deosebeasca cu ceva. Tantarul a zburat  prin  stufarii, prin  dudai, a venit  si s-a asezat pe nasul uneia dintre  fete. Fata a ridicat man a sa-l paleasca , da feciorul imparatulu i a apucat-o de mana si a spus: — Aceasta-i, imparate, fata cea mai mica. Imparatul a zis: — Adevarat, aceasta  este. Si era fata aceea  mandra si frumoasa, ca soarele  cand rasare, ca busuiocul  cu floare. Imparatului foarte  bine  i-a parut, l-a poftit  pe mire  in palat,  l-a pus in capul mesei si i-a vorbit: — Dau fiica dup a tine si imparati a cat incape in hotare. De azi inainte vei trai  cu noi, nu vei sti de moarte, vei vietui de-a pururi  cat lumea  si pamantul . Umbla  si cutreier a imparati a in lungis si in curmezis, dar inapoi, pe poarta  care ai intrat , sa nu iesi, ca o sa fie rau. Feciorul  de  imparat a intrat  si a vazut gradini de  aur  si argint impodobite cu piatra scumpa, fantani zidite  de marmora cu cani de argint, rauri pe care curgeau lapte si miere, dumbravi cu fel de fel de pasari cantatoare, pajisti cu flori, cu iarba verde  crescuta, in trei, in patru  impletita, batuta cu margarint, de n-am vazut de cand sunt... Si cate  si mai cate  nu erau  acolo, ca sa  stai sa  la spui pe toate,  leai spune,  dar nunta s-a asezat cu tot temeiul,  cu chiote si veselie si asa a tinut  nunta aceea  multa vreme,  cat  anume  nu pot spune,  caci acolo soarele nici nu rasarea , nici nu asfintea , statea numai in crucea amiezii. Dupa  nunta, s-a asezat feciorul  imparatului pe trai  si traia ca in flori de  mar. La un  timp  de  vreme  a plecat  el la vanatoare, a luat arcul si, cand a tras, sageata a zburat  peste poarta. El a vazut incotro a zburat  sageata, s-a luat dupa dansa si a uitat de povetele socru-sau. A tras  zavorul, a deschis  poarta  si nu s-a mai gandit sa pateasca ceva. Cand  colo, vede stralucind firisorul de ata de la ghemul  cel de aur, isi aduce aminte de casa, de tata, de mama si-l paleste un dor sa se duca sa-i vada. Mai trece cat mai trece, si ce gandi el? Las toate  in pamant si ma duc acasa, sa vad ce mai este. Imparatul i-a tot zis: — Stai, dragul tatei, n-ai la ce te duce, ca de atunci au trecut maluri de vreme, nici pomeneala de parinti, nici neam din rasstraneamul lor nu mai este. Dar el n-a crezut.  S-a gatit  voinicul  de drum,  si-a pus armele  la indemana, s-a inchinat  pana la pamant si a plecat. Imparatul si fata cea mai mica  au ramas cu jale in inima. S-a pornit  feciorul de imparat pe firisorul cel de aur si a tot mers calea inapoi, a ajuns la vita de vie si a gasit-o  batrana , intins a pe coline, ca nu i se vedea capatul nici intr-o parte,  nici in alta. — Stai, voinice, si poposeste. El i-a raspuns: — Bun cuvant ai, dar ma grabesc sa ajung mai degraba acasa. A mers el mai departe si a ajuns la un stejar batran. Si stejarul  l-a cunoscut. — Ingaduie, voinice, stai la popas, ca mare bine mi-ai facut, cand ai trecut  pe aici. Eu am crescut  din ghinda  pe care ai acoperit-o cu pamant. Feciorul de imparat s-a mirat,  nici nu-i venea sa creada ca a trecut atata vreme. A mers mai departe, a ajuns  la palatul  de unde  luase  ghemul  de aur si l-a gasit  pe balaur  uscat de batran. I-a dat buna ziua, balaurul s-a bucurat, a intors capul si a spus: — Mai baiate, acum era sa te mananc, dar fiindca  mi-ai dat buna ziua nu-ti fac nimica. Feciorul de imparat a intrat  si l-a gasit  pe stapanul  palatului. De multa vreme ce-a trecut  ii crescuse barba,  cu o parte  se invelea si alta isi asternea.  Batranul a ridicat  genele  de la ochi cu carja,  s-a uitat  la voinic si a zis: — Inapoi cand vei veni, tot pe aici sa treci. Si-a luat el ziua buna, s-a pornit  spre casa,  caci nu mai ramasese mult, si cand a ajuns la chilia sihastrului, a dat de o sihla deasa, sa te apuce lupii de spate. Cat despre  chilie, sihastru — nici urma. L-a palit pe feciorul de imparat tristetea si mai ca-l bate a gandul sa se intoarca inapoi, dar nu s-a oprit, a mers inainte si a ajuns acasa . S-a uitat incolo,s-a uitat  incoace,  intr-o  parte,  in alta,  si  n-a vazut nimic.  Numai prepunea locurile. A potrivit cam pe unde era casa parintilor, dar n-a gasit  nici palat,  nici curte,  erau  numai  niste risipituri.  Intr-o rapa a zarit  o cascioara. S-a dus acolo si a intrebat asa si asa. In casa aceea traia un  mosneag  de  trei  sute  de  ani.  El i-a spus  ca  a auzit  de  la rasstrabuni ca a fost aici curtea  unui imparat, care avea un fecior, si vorbeau  ca  s-a dus  pe lume  dupa viata  fara moarte si tinerete fara batranete, sa traiasca cat lumea si pamantul. In sat a fost dupa aceea o ciuma si a murit  si om, si vita,  si pasare. Feciorul  de imparat s-a scarbit, si-a adus  aminte  de sfatul  lui socru-sau si s-a intors  inapoi. Cand  a ajuns  pe locul unde fusese poarta  curtii imparatesti vede un marcotet. Da voinicul cu piciorul in marcote t si de desupt  iese moartea — neagra, uscata. — Ehe, dragul  matusii,  tocmai  acum  ai venit,  de cand te astept eu, nu-mi pot mantui zilele fara tine. Voinicul si-a tinut firea si hai fuga inapoi, de da inima dintr-insul, sa ajunga cat mai degraba la taramul de unde venise. Cand  l-a vazut moartea fugind, s-a luat dupa dansul. Aproape de casa mosneagului  nu mai putea  fugi, a dat buna ziua balaurului , balauru l s-a bucurat , a intors capul intr-o parte,  si voinicul a intrat. De ostenit  ce era, atata a zis: — Ajuta-ma, mosule, nu ma lasa,  pune-ma la cale ce sa fac, ca ma calca moartea din urma. Mosneagul i-a dat un brau si i-a spus: — Na, da-i-l mortii,  sa-l poarte  pana l-a ponosi,  de nu se va tine fir de fir, si abia atunci  sa vina la tine. Cand  a ajuns moartea si a vazut balaurul, a ridicat coasa sa-l taie. Balaurul  a sarit  cu gura  cascata, cu limba  infocata, a duhnit foc si smoala asupra  ei si n-a lasat-o sa se apropie. — Stai, boanghina, opreste-te, ce dai oarba peste oameni? — N-am treaba cu tine, da-mi  drumul sa intru  in casa. — Trebuia sa-mi fi dat buna ziua, iar acum cauta-ti de drum, daca ti-s dragi zilele, ca ia amus te-oi apuca,  ti-a trece de toate. Vazandu-l asa valvas, moartea a dat inapoi si de departe striga: — Mosule, da-i  drumul feciorului  de imparat sa  iasa  afara, cam sa-ti smulg barba  cate  un fir. Atunci a iesit feciorul de imparat cu braul si a spus: — Na, moarte , braul acesta, incinge-te, intoarce-te inapoi si poarta-l. Cand  il vei ponosi  de istov, de nu se va mai tine  fir de fir, sa  vii la mine. Moartea  a luat  braul sa-l  poarte, sa-l  ponoseasca, iar feciorul  de imparat a mers tot inainte,  a ajuns la stejar,  si stejarul  l-a chemat: — Vino, voinice, la popas. — Nu pot, ca ma ajunge  moartea din urma. — Despre  asta  n-avea  grija,  baga  mana in scorbura mea,  scoate un toiag de fier. — L-am scos... — Daca te-a ajunge  moartea din urma, da-i  toiagul  acesta  si spu- ne-i sa-l  poarte, pana-l va roade,  de nu va avea  ce tine  in mana, si abia atunci  sa vina la tine. Si cum a vorbit l-a si nimerit. Voinicul si-a luat  ziua buna, si misca, baiete, a mers el si a mers peste campuri fara drumuri, peste ape fara vaduri.  Si intr-o zi ii iese moartea in cale. — Stai, voinice, atata ti-a fost sa traiesti! — De ti-i voia sa ma  sfarsesti de zile, sfarseste-ma,  dar mai intai poarta toiagul  acesta de fier si, cand il vei roade,  de nu vei avea ce tine in mana, atunci  sa vii la mine. Moartea  a apucat  toiagul  si a luat drumul in picioare,  ca doar tre- buia sa umble,  nu ceva, ca sa roada un toiag ca acela. Feciorul de imparat, cand s-a vazut slobod, parca prinsese  aripi, a mers cale inainte,  a ajuns la vita de vie si vita de vie, cum l-a vazut, de departe l-a chemat: — Stai, voinice, de mananca poama si bea vin. — De stat,  prea  as sta, dar trebuie sa  ma  duc, ca mi-s drumurile departe si cararile incurcate, uite ma ajunge  moartea din urma. — N-avea  nici o grija,  ca  m-oi pune  luntre  si punte  sa-ti  fiu de folos. — Toate ca toate,  de mi-i spune  ce sa fac sa opresc moartea, stiu ca mi-i face un bine. — Apoi de te ajunge,  sa arunci  sabia si sa zici: — Ia, moarte , sabia si tine-o sa rugineasca , pana nu s-a alege nimica dintr-insa, si atunci vino la mine. — Iti multumesc, cum oi da ochii cu dansa, cum i-oi spune. S-a pornit  iar feciorul  imparatului pe cale, pe carare si pasea cat apuca piciorul. La o haba se pomeneste cu moartea in fata. — Stai, ca ti-a venit capatul! — Apoi, daca  ti-i vorba de asa, nu-ti stau impotriva. Iata  mai am o sabie,  nu m-as lasa  de ea odata cu viata,  ti-o dau  s-o tii pana va rugini si nu se va alege nimica dintr-insa, si atunci,  de ma vei ajunge — bine, de nu, sa nu cauti pricina, ca eu ma  duc la taramul de unde am plecat. Feciorul imparatului i-a dat sabia si s-a tot dus. Dupa  ce a ruginit sabia, moarte a s-a pornit din urma lui ca vantu l si ca gandul . Da atunci feciorul  imparatului a ajuns  la palat,  a deschis  poarta, fiica cea mai mica i-a iesit in intampinare , l-a apucat  de mana , can d colo, si moartea soseste si-l apuca de picior. — Stai pe loc, esti al meu, unde te duci? facu moartea. — Ba e al meu! Se opuse fiica imparatului. — Da-i drumul! Fata imparatului a zis atunci: — De-i asa, eu l-oi face un mar  de aur,  l-oi azvarli in sus, si cine dintre  noi il va prinde, a aceleia va fi. Fata  imparatului a azvarlit marul cel de aur  in sus, si marul s-a prefacut in luceafar de seara. Imparatul si cele doua fete ale lui au venit la poarta si, afland ce-i socoteala, au prefacut-o pe fata  intr-un  mar  de aur,  au aruncat-o in sus si i-au spus sa-l gaseasca pe feciorul imparatului si sa se coboare cu el in curtea  palatului, ca moartea n-o sa aiba  ce face. Marul  a zburat  in cer si s-a prefacut in luceafarul de zi. Vazand una  ca aceasta, moartea s-a mainiat, i-a calcat  pe tustrei pe umbra si i-a prefacut, pe imparat si cele doua fete, stane de piatra in poarta. De atunci  sunt luceferi in cer si stalpi  de piatra — la porti. Am incalecat pe un arici Si am venit pana aici, Am incalecat pe un pui Si alta poveste nu-i.
A fost odată un om putred de bogat şi omului ăstuia s-a întâmplat să-i cadă nevasta greu bolnavă. Şi când a simţit că i s-apropie sfârşitul, femeia şi-a chemat la căpătâi singurul ei copil, o fetiţă, şi i-a spus: - Draga mamei, orice ţi s-ar întâmpla, cată să fii întotdeauna bună şi cu sufletul neîntinat. Acestea zicând, femeia îşi mai privi o dată copila şi închise ochii pentru vecie. Fetiţa se ducea în fiecare zi la cimitir şi plângea amar la mormântul maică-sii. Când veni iarna, zăpada se aşternu ca o maramă albă peste mormânt, iar în primăvară, când razele soarelui o topiră, omul îşi luă altă nevastă.                 Descarcati povestea pdf gratuit de la atasamente    
                                        FAT-FRUMOS CU PĂRUL DE AUR              A fost odata ca niciodata, de n-ar  fi, nu s-ar mai povesti;  ca  nu suntem de cand cu basmele,  ci suntem de cand cu minciunile ; de cand se potcovea  puricele  la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor; De cand  scria musca pe perete, Mai mincinos care nu crede. A fost odata, intr-o  pustie  mare,  un  pusnic.  El petrecea singur- singurel.  Vecinii sai erau  fiarele padurilo r. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacel e i se inchinau  cand se intalnea u cu dansul. Intr-una din zile, se duse pusnicul  la marginea garlei, care curgea  pe aproape de coliba  lui, si iata, vazu  ca  vine pe apa  un sicrias smolit bine,  si auzi  un oracait iesind dintr-insul. Statu putin  de cugeta, si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune, intra in apa  si, cu o prajina, trase sicriasul la margine . Cand il deschise, ce sa vaza in el? Un copilas cam  de vreo  doua luni;  il scoase  din  sicriu  si, cum  il lua in brate, copilul tacu. Pusnicul  vroia  din  toata inima  sa  creasca pruncul, dar,  cand se gandi ca  n-are  cu ce sa-l  hraneasca, il podidi  un plans  ce nu se mai putea  sfarsi.  Deodat a rasar i  dintr-u n colt  al  chiliei  sale  o vita  si numaidecat crescu  si  se inalta pana la streasina. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri, unii copti, altii parguiti, altii agurida si altii in floare;  indata lua  si dete copilului si, vazand ca-i mananca,se bucura din  tot  sufletul.  Cu must  de  vita  crescu copilul,  pan a incepu  sa manance si cate  altceva. Iara  daca  se mai  mari  copilul,  pusnicul  se apuc a si-l invat a sa citeasca, sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. Dar intr-o zi, chema pusnicul  pe copil si-i zise: — Fatul  meu,  simt ca  slabesc  din ce in ce; sunt  batran, precum ma vezi, si afla ca, de azi in trei zile, ma duc pe lumea cealalta. Eu nu sunt  tatal tau cel adevarat, ci te-am  prins pe garla. Daca  voi adormi somnul  cel vecinic, care o sa-l  cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea  in tot trupul  meu,  sa bagi de seama ca o sa vie un leu. Sa nu te sperii, dragul tatei; leul imi va face groapa,  si tu vei trage pamant peste mine. De mostenire n-am ce sa-ti las, deca t un frau  de cal. Dupa ce vei ramanea singur,  sa  te sui in pod,  sa  iei fraul, sa-l  scuturi,  si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata  ce sa faci. Dupa  cum zise batranul, asa se si intampla. A treia  zi, pusnicul, luandu-si  ramas bun  de  la fiul sau  cel de  suflet,  se culca  si  dormi somnul  cel lung.  Apoi indata veni un leu groaznic,  nevoie  mare,  si veni racnind si, cum vazu  pe batran mort,  ii sapa groapa  cu unghiile sale; iar fiul il ingropa , si ramas e acolo trei zile si trei nopti, plangand la mormant . A treia zi foamea ii aduse aminte  ca era dator  sa traiasca; se scula  de pe mormant cu inima zdrobita de durere, se duse la vita si cu mare  mahnire vazu  ca ea se uscase; atunci,  si-aduse aminte  de vorbele batranului si se sui in pod, unde  gasi fraul, il scutura, si iata ca veni un cal cu aripi si, stand inainte-i, zise: — Ce poruncesti, stapane? Copilul spuse  calului  din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului, si ii zise: — Iata-ma aici singur; tatal, care mi-a fost dat, nu mai este; ramai tu aici, cu mine;  dar sa  mergem  intr-alta parte,  unde  sa  ne facem o coliba;  caci aici, dinainte a astui mormant , nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. Iar calul ii raspunse: — Nu asa, stapane; noi ne vom duce  sa  locuim  unde  sunt  multi oameni  ca dumneata. — Cum? intreba baiatul, sunt multi oameni  ca mine si ca tata?  Si o sa traim in mijlocul lor? — Negresit, ii raspunse calul. — Atunci, daca-i  asa, intreba copilul, de ce nu vin si ei pe la noi? — Ei nu vin, ii mai zise calul, fiindca  n-au ce cauta p-aici; trebuie sa mergem  noi la dansii. — Sa mergem, raspunse copilul cu bucurie. Iar daca-i  spuse ca trebuie sa fie imbracat, fiindca  ceilalti oameni nu umbla asa goi, el ramase cam pe ganduri; si calul ii zise sa  bage mana in urechea lui stanga; si dupa ce baga mana, scoase niste haine pe care  le imbraca, ciudindu-se ca  nu stia cum  sa  le intrebuinteze; calul insa  il invata, si apoi copilul  incaleca pe dansul, se imbraca si porni. Dupa  ce ajunse  in orasul cel mai  de  aproap e si  se vazu  intre multimea de  oameni  furnicand in sus  si in jos, se cam  spaimanta copilul  de  atat a zgomot  si  umbla  tot  cu frica,  mirandu-s e de  fru- musetea caselor  si de tot ce vedea,  bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. Dar calul, imbarbatandu-l, ii zise: — Vezi, stapane ? Aici toate  sunt  cu sartul lor!  De aceea,  dar, trebuie sa stii, ca sa-ti faci si tu un capatai. Si dupa ce sezu acolo  cateva zile,  mai  dedandu-se cu lumea  si obicinuindu-se a trai  in huietul ce innabuseste orasele, pleca,  luand cu sine  calul  sau;  si se duse,  si se duse  pana ce ajunse  pe taramul unor zane. Dupa  ce ajunse  la zane, care erau in numar de trei, cauta sa  se bage  argat  la dansele, caci  asa-l sfatuise calul sa faca.  Zanele, deocamdata, nu  prea  voiau  sa-l  ia in slujba; dar  se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. Calul adesea  venea  pe la domnul sau,  si intr-o zi ii zise sa  bage bine de seama, cum ca, in una din case, zanele aveau  o baie in care la cativa ani, intr-o zi hotarata , curge aur, si cine se scald a intai, aceluia i se face parul de aur. Ii mai spuse sa vaza  ca, intr-unul  din tronurile casei,  zanele aveau  o legatura cu trei  randuri de haine, pe care  le pastrau cu ingrijire.  El baga bine  de seama aceste vorbe,  si de cate ori avea cate  ceva greu de facut,  el chema calul si-i da ajutor. Zanele-i  dasera voie sa  umble  prin  toate  casele,  sa  deretice, sa scuture, dar  in camera  cu baia  sa  nu  intre.  Insa cand lipsira  ele o data de acasa, el intra si lua  aminte  la toate  cate  ii zisese calul. Ochi si legatura cu hainele  puse cu ingrijire intr-un  tron.  Intr-o zi, zanele au plecat  la o sarbatoare, la alte zane, si avura grija  sa porunceasca argatului ca, in minut  ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia, sa rupa o sindrila  din streasina  casei, ca sa  le dea  de stire lor si sa  se intoarca degraba, fiindca  ele stiau ca  e aproape sa  inceapa a curge aceasta apa  de aur. Fiul pusnicului pandea, si cand vazu minunea asta, chema numai- decat pe cal. Calul ii zise sa se scalde;  si asa facu.  Iesind din baie, el lua  si legatura cu hainele  si o porni  la sanatoasa, calare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura  ca vantul si se ducea ca gandul. Cum calca peste  pragul  portii,  incepu  casele,  curtea  si gradina a se cutremura asa de  groaznic,  incat  se  auzi  pan a la  zane , si zanel e indat a se intoarsera acasa. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele  nu sunt la loc, se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc, pana ce, cand era sa puie mana pe dansul, el trecu hotarele lor si apoi statu. Cum il vazura scapat, zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza. Atunci ele ii zisera: — Ah! Fecior de lele ce esti, cum de ne amagisi? Arata-ne, macar, sa-ti vedem parul. Atunci  el isi rasfira parul pe spinare; iar  ele se uitau  cu jind  la dansul si-i zisera: — Asa par  frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos, insa; incai fii bun de ne da hainele. Dar el nu voi, ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. De aici, se duse intr-un  oras, isi puse o basica  de cirivis in cap si se duse de se ruga  de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. Gradinarul nu  prea  voia sa-l asculte;  dar, dupa multa rugaciune, il primi,  il puse sa lucreze pamantul, sa care apa , sa ude florile; il invat a ca sa curete  pomii si brazdel e de buruieni. Fat-Frumos lua  in cap tot ce-l invata gradinarul, stapanul sau. Imparatu l avea trei fete; si asa mult a grija ii dase trebile imparatiei, incat  uitase  de fete si ca  trebuie sa  le marite. Intr-una  din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duc a fiecare cate  un pepene din care-i  alesese  sa  fie dusi la masa  imparatului. Dupa  ce se puse imparatul la masa, venira si fetele si adusera fiecare cate  un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. Imparatul se mira  de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda  sa fie asta. Si daca  se aduna sfatul, taie pepenii  si, dupa ce vazu  ca  unul  se cam  trecuse, al doilea  era tocmai  bun  de mancare si al treilea  dase in copt, zise: — Imparate , sa traiesti multi ani, pilda asta inseamn a varst a fetelor mariei-tale , si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. Atunci imparatul hotari sa  le marite. Dete, deci, sfoara in tara de aceasta hotarare; si chiar de-a doua zi, incepura a veni petitori  de la cutare  si de la cutare fecior de imparat. Iara  dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat, care-i paru mai frumos,  se facu mare nunta imparateasca. Si dupa ce sfarsi veseliile, pleca  imparatu l cu toat a curtea, ca sa petreac a pe fiica- sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. Numai fiica imparatului cea mai mica ramas e acasa . Fat-Frumos , argatu l de la gradina , vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul, chema calul, incaleca, se imbraca cu un rand de haine  zis campul cu florile, din cele luate  de la zane, si, dup a ce-si lasa parul lui de aur pe spate, incepu a alerga prin gradini in toate  partile, fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra , caci odaia ei da in gradina . Calul cu Fat-Frumo s strica toata gradina si, cand vazu ca veselia lui facuse  paguba, descaleca, se imbraca cu hainele  sale de argat  si incepu  a drege  ceea  ce stricase. Cand  veni acasa gradinarul si vazu  stricaciunea, se lua  de ganduri si incepu  a certa  pe argat  de neingrijire , si era  ata t de suparat , incat p-aci era sa-l bata. Dar fiica imparatului, care privea de la fereastr a toate acestea, batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele  flori. Gradinarul facu ce facu  si aduna de prin colturi  cateva floricele,  le lega  si le trimise imparatesei celei mici. Iar ea, daca  primi florile, ii dete  un pumn  de galbeni  si-i trimise  raspuns sa  nu  se atinga de bietul argat.  Atunci gradinarul, vesel de un dar asa de frumos,  isi puse toate  silintele  si,in trei  saptamaini, facu  gradina la loc, ca cum  nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. Nu mult dupa aceasta, fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. Veseliile tinura ca si la sorasa cea mare;  iar la sfarsitul veseliilor, fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatie i sale. Dar fata cea mica a imparatulu i nu se duse, ci ramase acasa, prefacandu-se de asta data ca este bolnava. Argatul gradinii se vazu  iara  singur,  vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii, dar, fiindca  el nu se putea  veseli decat cu bidiviul sau,  isi chema calul, se imbrac a cu alte haine:  cerul cu stelele; isi lasa paru l pe spate, incaleca si calca toata gradina. Cand  baga de seama ca iar faramase tot, se imbraca cu hainele  sale cele proaste si, bocindu-se, incepu sa dreaga ceea ce stricase. Ca si la intaia data, gradinarul, voind sa-l carpeasca, fu oprit  de  fata  cea  mica  a imparatului, care  ceruse  flori si  care  ii trimise doi pumni  de bani. Gradinarul se puse iara  pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. Imparatul facuse  o vanatoare mare  si, fiindca  scapase de o mare primejdie, ridica  un chiosc in padurea aceea  si chema, ca sa serbeze mantuirea sa, pre toti boierii si slujitorii  curtii, la o masa infricosata ce pregatise acolo. Toti curtenii  se dusera la chemarea imparatului, numai  fiica sa ramase. Fat-Frumos, vazandu-se iara  singur,  chema calul  si, voind  sa se veseleasc a si dansul , imbrac a hainele : cu soarele in piept, luna in spate si doi luceferi in umeri;  isi lasa parul de aur pe spate,  incaleca calul si-l incurca  prin gradina, incat  nu mai era chip de a o drege.  Iar daca vazu  aceasta, el incepu  a se vaicara, se imbraca iute  cu hainele  lui cele  de  argat  si nu  stia de  unde  sa  inceap a meremetul. Mainia gradinarului trecu orice hotare, cand veni si vazu  acea mare paguba. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui, fiica imparatului batu iara  in geam si ceru flori. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca in cele mai de pe urma , cat a si mai gasi vreo dou a floricele, care abia scapasera de copitele  calului cu aripi, si le trimise.  Dar fata de imparat ii dete porunca sa  ierte  pe bietul  argat,  pentru care ii si dadu trei pumni  de galbeni. Se apuca dar, croi din nou, si in patru  saptamaini, abia putu  face ceva care sa mai semene  a gradina; iar argatului dete  fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta, apoi are sa fie zdrobit  in bataie si gonit. Imparatul se luase de ganduri , vazand pe fiica-sa tot trista. Ea acum nu mai voia sa iasa afar a nici din casa.  Hotari , dar, s-o marite; si incepu a-i spune  de cutare,  de cutare  si de cutare  fiu de imparat. Dar ea nu voi sa auda de nici unul.  Si daca  vazu  asa, imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? — Un foisor cu poarta pe dedesubt , ii raspunsera , pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri, si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar  de aur ce-l va tine in mana , si dup a acela s-o dea imparatul. Asa si se facu. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. Toti trecura; dar fata nu lovi pe nici unul. Multi credea u ca fata n-are voie sa se marite. Insa un boier batra n zise sa treac a si oamenii  curtii.Trecu si gradinarul, si bucatarul cel mare,  si vataful, si slugile,  si vizitiii si randasii,  dar degeaba; fata  nu lovi pe nici unul.  Se facu  intrebare, oare  daca  n-a mai ramas cineva netrecut, si se afla  ca  a mai ramas un argat  de la gradinarie, un argat cheles. — Sa treaca si acesta,  zise imparatul. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul, dar el nu cuteza;  iar daca  fu silit sa treaca , trecu,  si, cand trecu,  fatal lovi cu marul ! Argatul incepu a tipa si a fugi, si zise ca i-a spart capul. Imparatul, cum vazu  una ca aceasta, zise: — Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut  sa fi ales tocmai pe chelesul asta. Caci nu putea  sa se invoiasca  a da pe fie-sa dupa dansul, desi era lovit cu marul. Atunci puse de a doua  oara sa  treaca lumea,  si de-a doua  oara fiica-sa  lovi cu marul in cap tot  pe cheles, care  iar fugi,tinandu-se cu mainile de cap. Imparatul, plin de mahnire, iarasi lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. Daca vazu imparatul ca  si de-a treia  oara tot chelesul a fost lovit, sa plecat  la sfatul  imparatiei si i-a dat  lui pe fiica-sa.  Nunta  se facu in tacere, si apoi ii oropsi pe amandoi; si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii, atata numai ca, de sila, de mila,  ii primi sa locuiasca in curtea palatului. Un bordei  intr-un  colt al curtii li se dete spre locuinta, iar argatul se facu  sacagiul  curtii.  Toate  slugile imparatului radeau de dansul, si toate  murdariile le aruncau pe bordeiul  lui. Inauntru insa, calul cu aripi le aduse frumusetil e lumii; nu era in palatul  imparatului ceea ce era in bordeiul  lor. Fiii de imparat , care veniser a in petit la fiica cea mica,  se-mbufnara de rusinea ce au patit, fiindca  fiica imparatului alesese  pe cheles; si se invoira  intre  dansii  ca sa  porneasc a oaste  mare  impotriva  lui. Imparatul simti mare  durere, cand auzi hotararea vecinilor sai; insa ce sa faca? Se pregat i de razboi , si nici ca avea incotro. Amando i ginerii imparatului se sculara cu oaste  si venira in ajutorul sau.  FatFrumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatu l a-i da voie sa mearga si el la batalie. Imparatul, insa, o goni, zicandu-i: — Du-te dinaintea mea, nesocotito, fiindca, iata, din pricina ta mi se tulbura linistea; nu mai voi sa va vaz in ochii mei, nemernicilor ce sunteti! Dar, dupa mai multe rugaciuni, se indupleca si porunci  sa-l lase sa care si el macar apa  pentru ostire. Se pregatira si pornira. Fat-Frumos , cu hainele  lui proast e si calar e pe o martoag a schioapa, pleca  inainte.  Ostirea-l ajunse intr-o mlastina,  unde i se nomolise iapa si unde  se muncea sa  o scoata, tragand-o cand de coada, cand de cap, cand de picioare.  Rasera ostirea si imparatul, cu ginerii cei mai mari ai sai, si trecura inainte.  Dupa  ce, insa, nu se mai vazura dansii, Fat-Frumos scoase iapa din noroi, isi chema calul sau,  se imbraca cu hainele: campul cu florile, si porni la campul bataliei; ajungand, se si sui intr-un munte  apropiat , ca sa vaza care parte este mai tare. Ostile, daca  ajunsera , se si lovira,  iar Fat-Frumos , vazan d ca oastea  vrajmasa este  mai  mare  la numar si mai  tare,  se repezi  din  varful  muntelui asupra  ei, si ca un  vartej se intorcea prin  mijlocul  ei cu palosul in mana, si taia, cum se taia, in dreapta si in stanga. Asa spaima le dete iuteala, stralucirea hainelor sale  si zborul calului  sau, incat  oastea vrajmas a intreag a o lua la fuga, apucan d drumu l fiecare incotro vedea cu ochii. Iara  imparatu l se intoarse vesel acasa . Pe drum, intalni  iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat,  muncind sa-si scoata iapa din noroi; si cum era cu voie buna, zise la cativa: — Duceti-va  de scoateti  si pe nevoiasul acela din noroi. N-apucara sa se aseze bine, si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui, cu ostire si mai mare,  s-au ridicat asupra  lui. Se gati  dara si el de razboi si pleca  s-o intalneasca. Fat-Frumos, iara  se ruga  sa-l lase si pe dansul sa  mearga, si iara  fu huiduit, dara daca  dobandi voia, porni iara  cu iapa lui. Fu si de asta data de ras  si de bataie de joc, cand l-a vazut ostirea ca  iara  se innamolise si nu putea  sa-si scoata iapa  din noroi.  Il lasara inapoi,  dar el ajunse  si acum  mai inainte  la locul de lupta, prefacut in Fat-Frumos, calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele  lui cele cu cerul cu stelele. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira;  iara  Fat-Frumos, iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici, se repezi din munte  sii puse pe goana . Imparatu l se intoarse iara vesel, si iara porunci ostasilor sa  scoata din noroi  pe nevoiasul de sacagiu.  Iara  el era  impacat cu cugetul  sau  de izbandele sale. Imparatul se  mahni pana in fundul  inimii  sale,  cand auzi ca vrajmasii  se ridica  de-a  treia  oara cu oaste  si mai mare,  si ca au  si ajuns la hotarel e imparatie i sale, cat frunz a si iarba ; un plans  il napadi, si planse , pana ce simti ca-i slabesc  vederile.  Apoi isi strans e si dansul toata oastea  sa si porni la batalie. Fat-Frumos porni  si  el, tot  pe martoaga lui.  Iara  dupa ce trecu toata oastea, facand haz  de dansul cum  se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi, se imbraca cu hainele  cele cu soarele  in piept, luna in spate  si doi luceferi in umeri,  isi lasa parul de aur pe spate, incaleca calul si intr-un minut  fu iarasi pe munte, unde  astepta sa vaza  ce s-o intampla. Se intalnira ostile si se lovira  de trei parti, si se taiau unii pre altii fara de nici o mila,  atata erau de inversunati ostasii. Iar cand fu catre seara, cand vazu  ca  ostirea vrajmasa era sa  ia in goana pre a impa- ratului, unde  se repezi  o data Fat-Frumos din munte  ca un fulger,  si unde  trasni o data in mijlocul lor, cat  se ingrozira de nu mai stiau ce fac; se imprastia u ca puii de potarnich e si fugeau de-si rupea u gaturile. Fat-Frumos insa-i  gonea  si-i taia  ca pe  niste foi. Imparatul il vazu sangera t la mana , la care se crestase  insusi, si ii dete nafram a sa ca sa se lege, apoi se intoarsera acasa, izbaviti  de primejdie. Cand  venira, gasira iara  pe Fat-Frumos in noroi cu iapa;  si iara il scoasera. Iara  daca  sosira  acasa, imparatul cazu  la boala de ochi si orbi. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele  fura adusi, si nimeni nu putu  sa-i  dea  nici un ajutor.  Intr-una  din zile, daca  se scula  din somn  imparatul, spuse  ca  a vazut in vis un  batran, care i-a zis ca, daca  se va spala  la ochi si daca  va bea lapte de capra rosie salbatica, va dobandi vedere.  Auzind astfel,  ginerii sai pornira cu totii, cei doi mai mari singuri,  fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge  maca r impreun a cu dansii.  Iara  FatFrumo s chema calul  si merse cu dansul spre smarcuri, gasi capre rosii salbatice, le mulse si, can d se  intorcea,  se  imbrac a in haine de  cioban  si  iesi inaintea cumnatilor sai  cu o cofa  plina  de lapte de oi. Ei il intrebara: “lapte are acolo?” Iara  el le raspunse “da”, prefacandu-se ca nu-i cunoaste, si ca il duce la imparatul, care visase ca-i va veni vederea, daca  va da cu acel lapte  la ochi. Ei se cercara a-i da bani, si el sa le dea laptele. Dara ciobanul  le raspuns e ca laptele nu-l da pe bani, si ca, daca  voieste sa aiba  lapte de capra rosie, sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde  ca sa  le puna pecetea lui pe spinarea lor,  macar ca  el are  gand sa  se duca si sa nu mai dea pe la dansii. Cei doi gineri  se socotira ca lor, pentru ca sunt imparati si gineri de imparat, n-o sa le pese nimic; se lasara deci de le puse pecetea  lui in spinare  si apoi luara laptele  si-l adusera, zicand pe drum: — De se va incerca nerodul sa ne zica ceva, il facem nebun,  si tot noi vom fi mai crezuti  dcat dansul. Se intoarsera, deci, la imparatul, ii detera laptele,  se unse la ochi si bau ; dar nu-i ajut a nimic. Dupa aceea, veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: — Tata,  ia acest  lapte;  el este adus  de barbatul meu;  unge-te  cu dansul, asa te rog. Imparatul ii raspunse: — Ce lucru bun a facut  nataraul tau de barbat, ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut  face nimic ginerii mei ceilalti, care m-au ajutat  asa de mult  in razboaie, si tocmai  el, ticalosul, o sa-mi  poata ajuta?  Si apoi,  nu v-am zis ca  nu aveti voie a va  mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? — Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi  faci, tata, numai unge-te, asa te rog, si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul  rob. Imparatul , daca  vazu ca atat a de mult se roag a fiica sa, se indupleca si lua  laptele  ce-i aduse;  si, apoi  se unse  cu dansul la ochi o zi, se unse si a doua  zi; si, cu marea  sa mirare,  simti ca pare ca incepuse a zari  ca prin sita;  si daca  se mai unse si a treia zi, vazu  cat se poate de bine.  Dupa  ce se insanatosi, dete  o masa la toti  boierii  si sfetnicii imparatiei si, dupa rugaciunea lor, primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. Pe cand se veseleau  mesenii si se chefuiau, se scula Fat- Frumos si, rugandu-se de iertare, intreba: — Marite imparate, robii pot sedea cu stapanii lor la masa? — Nu, nicidecum, raspunse imparatul. — Apoi, daca  este asa, si fiindca  lumea  te stie de om drept,  fa-mi si mie dreptate, si scoala  pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale, caci ei sunt robii mei; si ca sa ma  crezi, cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea  in spinare. Cum auzira ginerii imparatului , o bagara pe maneca , si marturisira ca asa este; indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. Iar catre sfarsitul mesei, Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. — Cum a ajuns  naframa mea in mainile tale?  intreba imparatul. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat  la razboi. — Ba nu, marite imparate, mie mi-ai dat-o. — Apoi, daca  este asa, tu esti acela care ne-ai ajutat? — Eu, marite imparate. — Nu te crez, adauga iute imparatul , daca  nu te vei arat a asa cum era atunci  acela caruia am dat naframa. Atunci el se scula  de la masa, se duse  de se imbraca cu hainele cele mai frumoase  , isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. Cum  il vazura mesenii,  indata se ridicara si se minunara : Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor, incat la soare te puteai  uita, dara la el ba. Imparatul, dupa ce lauda pe fiica-sa  pentru alegerea sa cea buna, se dete  jos din scaunul  imparatiei si ridica  in el pe ginerele  sau,  Fat- Frumos;  iara  el cea dintai treaba ce facu  fu de a slobozi pe cumnatii sai, si in toata imparatia se facu  bucurie  mare  si masa imparateasca. Eram si eu p-acolo si caram mereu  la vatra lemne cu frigarea, apa  cu ciurul si glume cu caldarea, pentru care capatai: Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru  cei ce-s lunga-vorba.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte               A fost odata ca niciodata; ca  de n-ar  fi, nu  s-ar mai povesti; de cand facea  plopsorul  pere  si  rachita micsunele;  de  cand se bateau ursii in coade;  de cand se luau  de gat  lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea  puricele  la un picior cu nouazeci si nou a de oca de fier si s-arunc a in slava cerului de ne aduce a povesti. De cand  se scria  musca pe perete, Mai mincinos cine nu crede.         Au fost odata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si frumosi, si voind sa aiba  copii, au facut  de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta; au umblat  pe la vraci si filozofi, ca sa caute la stele  si sa  le ghiceasca daca  or sa  faca  copii; dar  in zadar.In sfarsit, auzind  imparatul ca este la un sat, aproape, un unchias dibaci, a trimis sa-l cheme;  dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa  vie la dansul. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si, luand cu dansii vreo cativa  boieri mari,  ostasi si slujitori,  s-au dus la unchias acasa. Unchiasul, cum i-a vazut de departe, a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi; dar ce umbli, imparate, sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci, daca  ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai. — Am, raspunse unchiasul; dar numai  un copil o sa faceti. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos, si parte  n-o sa aveti de el. Luand imparatul si imparateasa leacurile, s-au intors veseli la palat, si peste cateva zile imparateas a s-a simtit insarcinata . Toata imparatia si toata curtea,  si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. Mai-nainte insa  de a veni ceasul  nasterii,  copilul  se puse  pe un plans , de n-a putut  nici un vraci sa-l impace. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume, dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. — Taci, dragul  tatei,   zicea imparatul, ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare; taci, fiule, ca ti-oi da de sotie pe cutare  sau cutare fata  de imparat si alte multe  d-alde  astea;  in sfarsit, daca  vazu  si vazu  ca nu tace, ii mai zise: taci, fatul meu, ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata  fara  de moarte. Atunci copilul tacu si se nascu; iar slujitorii detera in timpine  si in surle si in toat a imparati a se tinu veselie mare o saptamana intreaga. De ce crestea copilul, d-aceea  se facea  mai istet si mai indraznet. Il detera pe la scoli si filozofi, si toate  invataturile, pe care alti copii le invata  intr-un  an, el le invata  intr-o  luna, astfel  incat  imparatul murea  si invia de bucurie. Toata imparatia se falea  ca  o sa  aiba un imparat intelept  si procopsit ca Solomon  imparat. De la o vreme incoace insa, nu stiu ce avea, ca era tot gales, trist si dus pe ganduri. Iar cand fuse intr-o zi, tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla  la masa cu toti  boierii  si slujbasii imparatiei si chefuiau, se scula  Fat-Frumos si zise: — Tata,  a venit vremea  sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. Auzind acestea, imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine,  fiule,  de  unde  pot  eu  sa-ti  dau  un  astfel  de  lucru nemaiauzit ? Si daca  ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac. — Daca  tu,  tata, nu  poti  sa-mi  dai,  apoi  sunt  nevoit  sa cutreier toata lumea,  pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Atunci toti boierii  si imparatul detera in genunchi, cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia; fiindca, ziceau boerii: — Tatal  tau de aci inainte  e batran, si o sa  te ridicam pe tine in scaun, si avem sa-ti  aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. Dar  n-a  fost  putinta sa-l  intoarca din  hotararea sa,  ramanand statornic ca o piatra in vorbele  lui; iar tata-sau, daca  vazu  si vazu, ii dete  voie si  puse  la cale  sa-i  gateasca de  drum  merinde si  tot ce-i trebuia. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti, unde  erau  cei mai frumosi armasari din toata imparatia, ca sa-si aleaga unul; dar, cum punea  mana si apuca  pe cate  unul de coada, il trantea, si astfel toti caii cazura. In sfarsit, tocmai cand era sa iasa,  isi mai arunca ochii o data prin grajd si, zarind intr-un  colt un cal rapciugos si bubos,  si slab,  se duse  si la dansul, iar  cand puse mana pe  coada  lui,  el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti, stapane? Si intepenindu-si  picioarele, ramase drept  ca lumanarea. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca,  si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tatal tau palosul, sulita, arcul, tolba cu sagetil e si hainele  ce le purta  el cand era flacau; iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani, si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. Cerand imparatului lucrurile  ce-l povatuise calul,  el a chemat  pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiz a toate tronurile1 cu haine, spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea . Fat-Frumos , dupa ce rascoli  trei zile si trei nopti,  gasi  in sfarsit, in fundul  unui tron  vechi, armele  si hainele  tatane-sau de cand era flacau , dar foarte ruginite . Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina , si dupa sase saptamaini, izbuti a face sa luceasc a armele  ca oglinda. Totodata, ingriji si de cal, precum  ii zisese el. Destul a munca avu; dar fie, ca izbuti. Cand  auzi calul de la Fat-Frumos ca  hainele  si armele  sunt  bine curatat e si pregatite , o data se scutur a si el, si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul, si ramase intocmai  cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru  aripi; vazandu-l Fat-Frumos astfel, ii zise: — De azi in trei zile plecam. — Sa  traiesti,  stapane ; sunt  gata  chiar  azi,  de  poruncesti,  ii raspunse calul. A treia  zi de dimineata, toata curtea  si toata imparatia era plina de jale. Fat-Frumos, imbracat ca un viteaz,cu  palosul in mana, calare pe calul ce-si alesese, isi lua ziua bun a de la imparat , de la imparateasa, de la toti boierii  cei mari si cei mici, de la ostasi, de la toti slujitorii curtii,  care,  cu lacrimi in ochi, il rugau  sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care cumva  sa  mearga la pieirea capului  sau;  dar  el, dand pinteni  calului,  iesi pe poarta ca vantul, si dupa dansul carele cu merinde, cu bani si vreo doua sute de ostasi, pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. Dupa ce trecu afara de   imparati a tatalui sau si ajunse in pustietate, Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si, luandu-si ziua buna, ii trimise inapoi, oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce  calul.  Si apucand calea  catre rasarit, s-a dus,  s-a dus,  s-a dus, trei zile si trei nopti,  pana ce ajunse  la o campie intinsa, unde  era o multime  de oase de oameni. Stand sa se odihneasca, ii zise calul: — Sa stii, stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care e atat de rea, incat  nimeni  nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat. A fost si ea femeie  ca toate  femeile,  dar  blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea , a facut-o  sa fie Gheonoaie ; in clipa aceasta este cu copiii ei, dar maine in padure a ce o vezi, o s-o intalni m venind sa  te prapadeasca; e grozav  de mare;  dara sa  nu te sperii,  ci sa  fii gata cu arcul ca sa o sagetezi , iar palosul si sulita sa le tii la indemana, ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. Se detera spre odihna; dar pandea cand unul, cand altul. A doua  zi, can d se  revarsa u zorile,  ei  se  pregateau sa treaca padurea. Fat-Frumos insela  si infrana calul, si chinga  o stranse mai mult  decat alta  data , si  porni,  cand auzi  o ciocanitur a groaznica. Atunci, calul ii zise: — Tine-te, stapane, gata, ca iata  se apropie  Gheonoaia. Si cand venea ea, nene, dobora copacii: asa de iute mergea ; iar calul se urca  ca vantul pana cam deasupr a ei, si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata , si, cand era gata a o lovi cu a doua sageata , strig a ea: — Stai, Fat-Frumos, ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede, ii dete inscris cu sangele sau. — Sa-ti traiasca calul, Fat-Frumos, ii mai zise ea, ca un nazdravan ce este, caci de nu era el, te mancam fript; acum insa, mai mancat tu pe mine; sa stii ca pan a azi nici un murito r n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea; cativa  nebuni  care s-au incumes a o face, d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. Se dusera acasa la dansa, unde  Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni  ca p-un calato r. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau, iara  Gheonoaia gemea de durere , deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista, i-l puse la loc si indata se vindeca. Gheonoaia, de bucurie,  tinu  masa trei zile de-a  randul si ruga  pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie  pe una  din cele trei  fete ce avea, frumoase  ca niste zane; el insa nu voi, ci ii spuse curat  ce cauta; atunci  ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta, crez ca ai sa izbutesti. Dupa  trei zile, se pregatira de drum  si porni.  Merse Fat-Frumos, merse si iar merse cale lunga si mai lunga ; dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei , dete de o campie frumoasa , pe de o parte cu iarba inflorita , iara  pe de alta  parte  — parlita . Atunci el intreb a pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii, sora  cu Gheonoaia; de rele ce sunt, nu pot sa traiasca la un loc; blestemul parintilor le-a ajuns, si d-aia s-au facut  lighioi, asa precum le vezi; vrajmasia lor e groaznica, nevoie de cap, vor sa-si rapeasca una de la alta pamant; cand Scorpia este necajita rau, varsa  foc si smoala; se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si, viind s-o goneasca de pe taramul ei, a parlit iarba pe unde a trecut ; ea este mai rea deca t sora-sa si are trei capete.  Sa ne odihnim putin,  stapane, si maine, dis-de-dimineata, sa fim gata. A doua zi se pregatira , ca si cand ajunsese la Gheonoaie , si pornira. Cand  auzira un  urlet  si  o vajaietura cum  nu  mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata, stapane, ca iata  se apropie  zgripturoaica de Scorpie. Scorpia, cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari, se apropia  ca vantul de iute;  iara  calul se urca  repede  ca sageata pana cam deasupr a si se las a asupra  ei cam pe o parte.  Fat-Frumo s o sageta si ii zbura un  cap;  cand era  sa-i  mai ia un  cap,  Scorpia  se ruga  cu lacrimi ca sa o ierte, ca nu-i face nimic si, ca sa-l incredinteze, ii dete inscris cu sangele ei. Scorpia  ospata pe Fat Frumos si mai  si decat Gheonoaia ; iara  el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata, care  se lipi indata cum  il puse  la loc, si dupa trei  zile plecara mai departe. Trecand si peste  hotarele scorpiei,  se dusera, se dusera si iara  se mai dusera, pana ce ajunsera la un camp  numai  de flori si unde era numai  primavara; fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros  dulce,  de te imbata; tragea un vantisor  care  abia  adia. Aicea statura ei sa se odihneasca, iara  calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici, stapane; mai avem un hop: avem sa dam  peste  o primejdie mare;  si, daca  ne-a ajuta Dumnezeu sa  scapam si de dansa, apoi  suntem voinici. Mai-nainte de aci este palatul  unde locuieste Tinerete  fara batranete si — viata fara moarte. Aceasta  casa  este inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde  stau toate  fiarele  cele mai salbatice din lume;  ziua  si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte;  cu dansele nu este chip de a te bate; si ca sa  trecem  prin padure e peste  poate;  noi insa  sa  ne silim, dac- om putea, sa sarim  pe deasupra. Dupa ce se odihnira vreo doua zile, se pregatira iarasi; atunci calul, tinandu-si rasuflarea, zise: — Stapane, strange chinga  cat  poti de mult,  si, incalecand, sa te tii bine si in scari,  si de coama mea; picioarele  sa le tii lipite pe langa subtioara mea, ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. Se urca, facu  proba, si intr-un  minut  fu aproape de padure. — Stapane , mai zise calul, acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate  in curte;  sa trecem. — Sa trecem,  raspunse Fat-Frumos. Se urcara in sus si vazura palatul  stralucind astfel,  de la soare te puteai  uita,  dar la dansul ba. Trecura pe deasupra padurii si tocmai cand erau  sa se lase in jos la scara palatului, d-abia,  d-abia atinse  cu piciorul varful  unui copac si deodat a toata padurea se puse in miscare; urlau  dobitoacele, de ti se facea  parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara in jos; si de nu era doamn a palatului afara , dand de mancare puilor ei (caci asa numea  ea  lighioanele din padure), ii prapadea negresit. Mai mult  de bucurie  ca au venit,  ii scapa ea; caci  nu mai vazuse pana atunci  suflet de om pe la dansa. Opri pe dobitoace, le imblanzi si le trimise la locul lor. Stapan a era o zana nalta , subtirica si dragalasa, si frumoasa , nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramas e incremenit. Dara  ea, uitandu-se cu mila la dansul, ii zise: — Bine ai venit, Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam, zise el, Tinerete fara  batranete si viata fara  de moarte. — Daca cautati ceea ce ziseti, aci este. Atunci descaleca si intra in palat.  Acolo gasi inca doua femei, una ca alta de tinere ; erau surorile cele mai mari. El incepu sa multumeasca zanei  pentru ca l-a scapat de primejdie; iara  ele, de bucurie,  gatira o cina  placuta, si numai  in vase de aur. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde  va voi dansul; pe urma, ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau umbla in tihna prin padure. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele , caci ziceau ca li se urase sezand  tot singurele; iara  el nu astepta  sa-i mai zica  o data, ci primi cu toata multumirea, ca unul ce aceea si cauta. Incet, incet se deprinsera unii cu altii, isi spuse  istoria  si ce pati pana sa ajunga la dansele, si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica.  La insotirea  lor, stapanel e casei ii deter a voie sa mearga prin toate  locurile de primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o si aratara, ii zisera  sa nu mearga, caci nu va fi bine de el; si-i si spusera ca acea vale se numea  Valea Plangerii. Petrecu acolo vreme uitata , fara a prinde  de veste, fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. Trecea prin padure, fara sa-l doara macar capul.  Se desfata in palaturile cele aurite, traia in pace  si in liniste cu sotia si cumnatele sale, se bucura  de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului, ca un fericit. Iesea adesea  la vana toare;  dar, intr-o zi, se lua  dupa un iepure,  dete o sageata, dete doua si nu-l nimeri;  suparat, alerga dupa el si dete si cu a treia sageata, cu care il si nimeri; dara nefericitul , in invalmaseala , nu bagas e de seama ca, alergand dupa iepure,  trecuse in Valea Plangerii. Luand  iepurele, se intorcea  acasa; cand, ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sa u si de mama-sa . Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre ; dara ele il cunoscura dupa intristare a si neodihna ce vedeau intr-insul. — Ai trecut, nefericitule, in Valea Plangerii! ii zisera  ele, cu totul speriate. — Am trecut , dragele  mele, far a ca sa fi voit sa fac ast a neghiobie; si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei, insa si de voi nu ma  indur  ca sa va parasesc . Sunt de mai multe  zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce,  ca sa nu ma mai duc niciodata. — Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu  mai  traiesc de sute de ani, si chiar tu, ducandu-te , ne temem  ca nu te vei mai intoarce; ramai cu noi, caci ne zice gandul ca vei pieri. Toate rugaciunile celor trei femei, precum  si ale calului,  n-au fost in stare  sa-i  potoleasca dorul  parintilor, care-l usca pe de-a-ntregul. In cele mai de pe urma, calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma  asculti,  stapane, orice ti se va intampla, sa stii ca numai  tu esti de vina.  Am sa-ti  spun o vorba  si, daca  vei primi tocmeala mea, te duc inapoi. — Primesc,  zise el, cu toata multumirea, spune-o! — Cum vom ajunge  la palatul  tatalui tau, sa te las jos si eu sa ma intorc, de vei voi sa ramai macar un ceas. — Asa sa fie, zise el. Se pregatira de plecare,  se imbratisara cu femeile  si, dupa ce-si luara ziua  buna unul  de la altul,  porni,  lasandu-le suspinand si cu lacrimile in ochi. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei; acolo gasira orase; padurile se schimbasera in campii; intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta  ei; dar ii raspunser a ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut  pe aici; si spunea tot ce stia. Locuitorii  radeau de dansul, ca de unul  ce aiureaza sau viseaza destept, iara  el, suparat, pleca  inainte,  fara a baga  de seama ca barba si parul ii albise. Ajungand la  mosia Gheonoaiei , facu  intrebari ca  si  la  mosia Scorpiei,  si primi asemenea raspunsuri. Nu se putea  dumeri  el: cum de in cateva zile s-au schimbat  astfel locurile? Si iarasi, suparat, pleca cu barba  alba  pana la brau, simtind  ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse  la imparatia tatane-sau. Aici, alti  oameni,  alte orase, si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. In cele mai de pe urma, ajunse la palaturile in care se nascuse. Cum se dete jos, calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos, stapane, ca  eu ma  intorc  de unde  am plecat. Daca poftesti sa mergi si dumneata, incaleca  indata si aidem! — Du-te sanatos, ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste c urand. Calul pleca  ca sageata de iute. Vazand palaturil e daramate si cu buruieni crescute pe dansele , ofta si, cu  lacrimi  in ochi,  cata  sa-si aduc a aminte  cat  erau  odata de luminate aste  palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele; ocoli de vreo  doua-trei ori,  cercetand fiecare  camara , fiecare  coltulet  ce-i aduce a aminte  cele trecute ; grajdul in care gasise calul; se pogori apoi in pivnita, garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. Cautand intr-o  parte  si in alta,  cu barba  alba  pana la genunchi, ridicandu-si  pleoapele ochilor  cu mainile si abia  umbland, nu  gasi decat un tron  odorogit, il deschise,  dara in el nimic  nu gasi;  ridica capacul chichitei,  si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam. O palma ii trase  Moartea  lui, care se uscase de se facuse carlig  in chichita, si cazu  mort si indata se si facu tarana. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa.
CRÂNCU, VÂNĂTORUL CODRULUI                 Zice c-a fost odata un om si, cand era sa moara, chema pe cei trei fii ai sai la pat si le zise: — Dragii mei copii, daca  voi muri eu, voi sa-mi faceti la mormant un  foc din  nouazeci si noua de cara  de lemne  si nouazeci si noua cara  de paie. Si dupa ce-a murit  batranul, au adunat nouazeci si noua cara de paie si nouazeci si nou a cara  de lemne. Intr-o zi pe-nserat e erau toate aci, dar cand dau sa le-aprinda — pace! lemnele erau jilave, iasca n-aveau sa  scapere,  iar  la casele  din  apropiere nu  vedeau  nici fum, necum foc. Se uitara feciorii in toate  partile, doar  vor vedea  undeva o zare de foc, dar nicaeri nu vad,  numa  intr-un varf de munte. - Ei — zise cel mai mic — voi stati  aci, ca  eu merg  dupa foc  colo-n munte, unde se vede zarea. Feciorul acesta  era Crancu, vanatorul codrului. Si porneste si merge,  si merge,  pana  se-ntalneste cu Decusara. — Buna  seara, vere, zise Crancu. — Buna  sa-ti  fie inima,  raspunse Decusara. Dar de unde  si pana unde? — Vin de la mormantul tatii  — raspunse Crancu — si merg  in munte, ca vazui  o zare de foc, sa cer de acolo oleaca de foc saprind la mormantul tatii. — Si cand vrei sa aprinzi  focul la mormantul tatane-tau? intreba Decusara. — Chiar astazi, raspunse Crancu. — Ca azi nu poti! — De ce? — Ca eu sunt Decusara. — Asa? Atunci stai  numai  locului.  Si se puse  Crancu si lega  pe Decusara cu mainile-n spate si apoi cu spatele de un lemn. Aici sami stai pana te voi dezlega  eu! Apoi Crancu merse mai departe. Se duse, se tot duse pan a sentalni cu Miezdenoapte. Cu acesta facu chiar ca si cu Decusara, apoi mergand mai departe, ajunse la Decatraziua, adica  se intalnira. Cu acesta  facu ca si cu cei doi, apoi merse pana langa foc. Acolo erau sapte uriasi si dormeau in jurul focului, s-o caldare mare plina  cu apa era la foc. El lua  un taciune de foc si da sa plece, dar iara  i se pare c-ar fi pacat sa faca  pomenire dupa tatal sau  cu foc de furat,  deci merge  indarat si zice catre uriasi: — N-ati face bine sa-mi imprumutati o scanteie de foc? — Ba, bucuros,  daca  vei ridica caldarea aceasta  de pe foc s-o vei pune iar la locul ei. Si lua  feciorul caldarea deoparte si o puse iara  la foc. Acum zisera  uriasii: — Noi iti dam  foc, daca  vei fura fetele lui Verde imparat pe seama noastra, ca noi am cercat,  dar numai  in zadar. — Haideti cu mine, zise feciorul. Si mersera toti pana la curtile lui Verde imparat, apoi el zise catre urias: — Numai pe horn putem  scoate fetele, drept aceea eu merg inainte si voi cate  unul dupa mine. Si intra Crancu inainte prin horn la vale, iar dup a el un urias. Atunci Crancu-i taie  capul  de-i  cazu  capul  pe  horn  la vale,  iar trupul  pe coperisul curtilor  in jos. Tot asa facu cu toti sapte uriasi, apoi intra in chilii la fete si le saruta pe toate-n obraz,  cum erau adormite, iar de la cea mai mica lua  si inelul. Dupa  aceea  se duse  la foc si  lua  un  taciune , apoi  merse  pe  la Decatraziu a si-l dezlega , de acolo pe la Miez-de-noapte si pe la Decusara si, si pe ei i-a dezlegat, apoi  a mers  la fratii  lui, colo la mormantul tatalui sau  si facura focul cel mare care si arse dupa pofta lui. Vai, ca mult ai sezut, zisera  fratii lui. — Mult si nici prea,  ca  voi de mergeati, cine stie, poate  ca  nici acum nu mai erati aici. Ei avura trei surori,  fete mari da maritat si le dadura dupa cine le ceru mai intai;  pe cea mai mare dupa un vultur,  pe cea mijlocie dupa un harau (uliu) si pe a treia  dupa un lup. Dar aceste trei dobitoace erau nazdravane. Imparatul Verde, la care omorase feciorul uriasii, dupa ce le vazu dimineata capetele  inauntru , iar trupurile cat de bivol afara , de bucurie porunci  ca in imparatia lui sa fie toate  carciumile in cinste, tot omul care-si va spune povestea sa manance si sa bea fara plata. Carciumile erau  toate  pline de oameni,  unii beau  vin, altii vinars si mancau la mancari scumpe si-si povesteau pataniile. Crancu, vanatorul codrului, inca  merse-ntr-o carciuma si manca si  bau , apoi  le spuse  toat a povestea , cata  v-o spusei  si  eu  dumneavoastra. Cand  povestea  Crancu despre  umblarile lui pe la curtile  lui Verde imparat, fratii il trageau de suman  sa nu minta asa tare, iar el le zise: — Cand  am omorat pe cei sapte zmei,  am luat  inelul  de la fata cea mai mica a imparatului. Iaca-l pe degetul  cel mic. Iar carciumarul a trimis  carte  la imparatul, cum  ca  un fecior cu numele  Crancu se lauda ca  el ar fi omorat pe zmei  si ca  ar fi luat chiar  si inelul  celei mai mici dintre  fetele  imparatului. Si imparatul trimise  numaidecat porunci  mari  imparatesti , ca adica Cranc u sa mearga la el si sa  spuna intamplarea din fir in par, cum si ce fel s-a intamplat cu uriasii? Si merse  Crancu la Verde imparat impreuna cu fratii lui si spuse imparatului din fir in par  toata intamplarea. Atunci imparatul zise: — Voi trei voinici care ati implinit cea din urma pofta a batranului vostru tata, voi santeti vrednici sa luati fetele mele de muieri. Si se insurara feciorii toti trei, si luara trei surori,  pe fetele impa- ratului , iar  Crancu chiar  pe  fata  cea  mai  mica, care  era  cea  mai frumoasa. Mergand astfel catre casa,  cei doi frati cu muierile  lor mai inainte, iar Crancu mai indepartat cu muierea sa, iata le iese-n cale jupanul Pogan, un zmeu cu mult mai mare decat un om pamantean , si rapeste, adica  fura  muierea lui Crancu si pe el il omoara. Cata vreme va fi stat el acolo mort, nu se stie, destul ca-ntr-un tarziu vine pe-acolo cumnatul sau,  care tinea pe sora lui cea mai mare,  Vulturul, si cum vine, pe loc il cunoaste si aduce  apa  vie de-l invie si apa tare de-l intareste, baga in el puterea de la trei bivoli, apoi zboara de la cumnatul sau. Cei doi frati nu stiau nimic de necazul lui, ca erau mult mai inainte. Deci el se lua,  merse si merse multa lume imparatie, ca Dumnezeu sa ne tie, merse pan a dete de o casut a mica in mijlocul unei paduri . Acolo sedea sora-sa cea mai mare,  care era maritata dupa Vultur. — Buna ziua, sora! — Sanatate buna, frate, dar ce cauti pe-aici, ca pe aici om pamantean n-am vazut de cand sunt aici?! — Oh, sora  draga, nu  umblu  de gras  si de buiac, ci de necaz. Iata, jupanul Pogan  imi fura  nevasta vazand cu ochii, nu ma  stii tu indrepta unde sade? — Nu stiu eu, dar stai pana vine barbatu-meu acasa, ca tot de la o fantana cara  apa  cu Poganul si tot cam intr-o  vreme;  el te  va sti indrepta. Nici n-avu s-astepte  mult.  Veni Vulturul  de  la fantan a cu doua fedelese mari pline de apa, iar cand a fost in tinda, se facu  un fecior zdravan si frumos,  sa te fi tot uitat  la el. — Buna ziua, cumnate! — Fii sanatos, cumnate! Ce vanturi te  poarta pe-aici,  prin tara noastra? — Oh, cumnate, mi s-a intamplat o paguba foarte mare. Mergand cu nevasta  de mana de la socri, mi-a iesit jupanul Pogan in cale si mi-a furat-o ziua la amiazi;  acum am venit sa ma indrepti  unde sade, sa-mi iau nevasta  de la el. — Bucuros, cumnate , bucuros iti ara t unde sade, dar nici n-ai lipsa sa  mergi  pana la el, ca  pare-mi-se  o vazui  venind  la fantana dupa apa; hai sa ti-o arat. Si merse Crancu cu cumnatul sau  pana aproape de fantana , unde in adevar intalnira nevasta, si-o duse Crancu cu sine catre casa. Dar jupanu l Pogan avea un cal nazdrava n care ii da de stire cand i se intampl a ceva dauna . Asa fu si atunci: calul incepu a ranchez a de gandeai ca lupii il mancau . Si iese jupanu l Pogan din curti si merge la grajd: — Dar ce cainii  sa te manance iti este? Nu mai poti de foame, ori te coace setea,  ori ce te-a apucat? — Nu ma  sudui,  stapane, zice calul,  ca  eu nu  sunt  de vina; nu ranchez nici de foame, nici de sete, dar Crancu, vanatorul codrilor,  a prins pe stapana si merge cu ea. — Cum dracu? — Asa cum iti spusei, stapane! — Putem  sta  pana voi manca un  tipa u de paine si voi bea  un cop  de vin si voi dormi un somn? — Putem si mai mult! Si se puse jupanul Pogan si se ospat a bine, manc a si bau boiereste, apoi dormi  una popeste si numai  dupa aceea  incaleca calul si merse dupa Crancu, vanatorul codrilor;  dar in cateva minute si fu ajuns  si omorat, iar muierea i-o lua  din nou. Dumneze u stie cat a vreme  o fi stat  el  mort.  Destul  ca  odata nimereste  pe-acolo  cumnatul sau  Haraul si-l cunoaste;  si  daca-l cunoaste  se pleaca la el cu apa  vie si cu apa  tare.  Din apa cea vie toarn a cativa picuri si-l invie, iar cu apa cea tare-l intareste,  ii da putere cata au sase bivoli, apoi zboara de acolo. Dupa  aceea  ce scoala  Crancu, vanatorul codrilor,  frecandu-se la ochi, si vede ca iar e fara nevasta. - Du-te, Crancule, iar in lume dupa ea. Mergand asa, nimereste  la o casuta la poalele  unui  munte; era numai  aceea singura, iar inauntru afla pe sora sa cea mijlocie, ce era maritata dupa Harau. — Buna ziua, sora! — Sa  fii sanatos, frate!  dar  ce cauti  pe aici, pe unde  numai eu sunt om pamantean? — Oh, draga mea sora,  dar uita-t e cum am pati t cu jupanu l Pogan, ca-mi fura  nevasta  ziua la amiazi, iar pe mine ma lasa dormind . Acum as merge la el, dar nu stiu unde  sade, sa merg sa mi-o iau si sa o duc acasa. De aceea venii sa te-ntreb pe tine nu cumva stii tu unde sade? — Nu zau eu, frate, dar a stai pan a vine cumnatu l tau de la fantana, ca-i dus dupa apa  si-ndata vine; el poate  ca te va sti indrepta. Nici nu trecu mult si numai  vazura Haraul (uliul)  venind  cu doua fedelese pline de apa, iar cand fu dinaintea casei se facu  un drag de fecior, de-ti era mai mare dragul  de el. — Buna vremea,  cumnate. — Buna sa-ti fie inima; da, cum mai traiesti? — Bine, dar pe tine ce vremi grele te poarta pe aici? — Oh, Doamne, cumnate , am dat de un necaz. Mergan d cu nevasta de la socri catre casa,  imi iesi-n cale jupanul Pogan si-mi lua nevasta, iar pe mine ma adormi . Odata am scos-o de la el cu ajutorul cumnatu- meu Vultur, dar acum mergand cu ea catre casa,  el iar m-a adormit si mi-a luat muierea si-a dus-o cu el; acum o tot caut,  dar in zadar,  nu stiu in ce parte  sade, de aceea  venii pana la tine sa te rog de cumva stii unde sade, sa-mi spui sa merg dupa ea. — Nu trebui e sa  mergi  chiar  pana la curtile  lui, ca  pare-mi-se  o vazui mergan d dupa apa. Vino sa ti-o arat , apoi grija ta e cum vei merge. Asa si fu: nevasta  era la fantana si-o lua Crancu , vanatorul codrilor, si du-te! Dar calul iar spune lui jupa n Pogan ca-i fuge nevasta  si cela-i zise: — Pot manca doua paini  si bea  doua copuri  de vin si dormi ca doua ceasuri? — Poti, zise calul. Si manca jupanul Pogan  doua paini  si bau  doua copuri  de vin si dormi  ca doua ceasuri,  apoi incaleca si intr-o minuta il ajunge  si pe Crancu il omoara, iar cu nevasta  pleaca spre curtile lui. Dumnezeu stie cat  a zacut el acolo in drum,  destul  ca  odata nimereste pe-acolo  un lup. Era chiar  cumnatul sau  care tinea  pe sora cea mai mica.  Si se uita  Lupul bine la el si zise: — O, Doamne, acesta e cumnatul meu Crancu , vanatorul codrilor; l-a omorat hotul de capcan, jupanul Pogan! O sa-l inviu, sarmanul!       Apoi se lua  Lupul si aduse  apa  vie si apa  tare; cu apa cea vie mi-l invie, iar cu cea tare mi-l intari ; ii dadu putere  cat a este in noua bivoli. Apoi se duse Lupul. Dupa  aceea se scormoni  si Crancu vanatorul. — Doamne,  dar greu am mai dormit! El credea  ca numai  adormise, apoi se uita  dupa nevasta; adica ea ca pieri in palma!         - Apuca-te, Crancule, iar si-ti cauta nevasta, ori te du acasa fara ea, de rasul  satului!  Si merse  Crancu, si merse,  se duse multa cale si nu dadu nici de o casa,  nici de un dobitoc  baremi.  Intr-un tarziu vede o casa  langa padure; nici sa-i fi dat cat  bine e in lume,  nu i-ar fi parut mai bine  decat cand vazu  casuta aceea,  ca  era  si suparat si obosit, dar era si lipit de foame, si gatase merindea. Adica in casa sedea sora lui cea mai mica,  care era maritata dupa Lup. — Buna ziua, sora  draga! — Sa traiesti cu bine, fratele  meu, dar tu ce cauti aici? — Nu ma  intreba  mult,  sora  draga, ci mai bine pune-mi  ceva de mancare, ca apoi iti spun eu toate,  dar acum nu te vad de foame. Si-i puse sora-sa de manca, apoi incepu: — Sora  draga, am dat  de un mare  necaz:  m-am  insurat  si cand mergea m cu nevasta  la noi acasa , iata-m i iesi in cale jupanul Pogan si ma  adormi, si-mi fura  muierea. Dupa  ce ma  trezii din somn, umblai pan a dadui de  cumnatul Vultur,  acela  iar  mi-o  dete-n maini , dar Poganul  ma  ajunse  pe cale  si ma  adormi  si-mi lua nevasta  a doua oara. Daca ma trezii din somn mi-o mai puse o datan mana cumnatul meu Haraul, dar iar mi-o fura  hotul de Pogan. Acum bine ca dadui de tine, doara stii unde  sade, sa ma  indrepti  la el, sa-mi  iau muierea, ca sa stiu ca chiar capul mi-l pun, tot nu ma las pana n-o aflu la el acasa, ca sunt foarte tare inversunat. — Nu stiu, zau,  dragul  meu  frate,  dar acus trebuie sa  vina  de la fantana Lupul, cumnatul tau, el, de stie, de buna seama te vanvata ce sa faci. Nici nu statura mult si veni lupul de la fantana cu doua fedelese mari de apa , dupa cap. Cand fu dinainte a usii, se facu un fecior frumos, de numai  ca el doara, dar altcum  nu mai puteai  vedea. — Buna ziua, cumnate! — Sa dea Dumnezeu bine. Dar ce vanturi te poarta aici, pe la noi, cumnate? — Bune vanturi si nu prea, ca uite cum si uite cum mi s-a intamplat cu muierea, adica  cu jupanul Pogan;  acum vin la tine sa ma  indrepti baremi  unde  sade, ca — drept  spunandu-ti — eu nu stiu pasi nici un pas in tara voastra, nu cunosc nici un colnic, nici o poteca. — De mers — zise Lupul — n-ar fi mare  lucru,  ca  indata putem merge  chiar la el acasa si sa-i luam chiar si muierea, dar departe tot nu o vei duce. De trei ori ti-a luat pana acum muierea si-n tot randul te-a  si omorat; noi te-am  inviat,  cumnatii tai,  si te-am  mai intarit; intai te invie Vulturul, dup a aceea Haraul si-acum eu. Tu ar trebui sati insemni (castigi cu orice pret)  un cal mai nazdravan decat al lui jupan Pogan, apoi  sa furi muierea si s-o pui pe cal langa tine,  ca jupanul Pogan sa nu te ajunga cu calul lui. — De unde sa-mi insemn eu cal mai nazdravan ca al lui? — Hm! De unde?  In fundul  iadului  se afla  o baba ce se cheama Vajbaba, aceea are caii cei mai nazdravani. Mergi si slujeste la ea un an (pe acolo e anul numai de trei zile) si capeti un cal. Tu-ti vei alege calul care-l vei vedea mai rau, numai  cu pielea pe oase, apoi sa vii cu el incoace. Cand  te va ajunge vreun necaz, gandeste-t e numai la unul din cumnatii tai. Se puse bietul Crancu pe cale si nu se opri pana la fundul  iadului, la Vajbaba,  unde ajunse chiar cu seara o data. — Buna seara,  matusa! — Sa traiesti,  voinice! Dar de unde si pana unde? — De departe, matusa, chiar  din lumea  alba, sunt  un biet fecior sarac, am venit doara ma vei baga  sluga  pe un an. — Ca te bag — zise ea — dar bine sa ai grija,  de nu-mi vei sluji pe placere , vezi parii cei nouazeci si noua ? Toti sunt plini cu capete de om; in parul al sutale a va merge al tau ; de ma vei sluji insa omeneste, atunci iti dau in tot anul cate un cal, care ti-l vei alege tu din stava mea. — Si ce lucru voi avea? intreba feciorul. — Oh — zise baba — ziua vei dormi, iar noapte a vei griji de o iapa ce am; dar sa grijesti, cand va rasari soarele  sa fii aici cu ea, ca eu cu lapte de la iapa aceea-mi  fac cafeiul; iar de nu vei avea grija de ea, de s-ar intampla sa fuga acasa la manz , atunci manzul o suge si eu, neavand cu ce-mi face cafeiul, te voi manc a pe tine, iar capul colo ti-l voi pune lang a cele nouazeci si nou a si se implineste suta. Pricepusi? — Pricepui. — Si te legi? — Ma leg! — Te mai intreb o data: din bunavoie te bagi la mine sluga  si vei face tot ce zic? — Din bunavoie ma bag sluga  si voi face tot ce zici. Bine. Invoirea fu facuta . Baba intr a in casuta , unde avea o fata , si-i zice: — Baga bine de seama, sa poti scapa, ca de nu, mane mancam pe dracul,  vezi ca suntem hamesit e de foame si nu capata m un om plinut. Acesta ar fi numai  bun. — Lasa numai  pe mine — zise fata — bine ca l-au adus pacatele lui aci, ca o sa traim o tara si bine cu carnea  lui. Si se dete peste cap si se facu iapa. Indata  ce insera, se sui Crancu, vanatorul codrilor,  pe ea, si hi, la camp!  El nu se cobori de pe ea cat fu noptit a de mare. Dar catr e ziua-l prinse un somn greu si adormi; atunci  iapa-l puse frumusel calare pe un musuroi si se cam mai duse. Cand  se destepta, se mai facea  ziua.  Si incepe  a plange: «Vai de mine, ca-mi pune baba capul in par!» — Nu te teme — zice un Harau mare,  era cumnatul sau,  — nu te teme;  iapa  ta  nu  e iapa, e zmeoaica, fata  babei,  si vrea  sa-ti  puna capul in par, ci nu te teme;  acum s-a facut  o cioara si zboara chiar pe sub nori, ci merg eu dupa ea; cand o vei vedea aproape de tine, tu sa dai cu capastrul in ea si sa zici: «Hi, iapa babei, c-un man z dupa tine!» Si zbura Haraul pana in inaltul cerului  si acolo afla  pe iapa babei in forma  de cioara, si mi ti-o ciocani  si mi ti-o flocai,  de gandeai ca nu-i mai ramane pene, si mi ti-o aduse  in jos. Cand  fu aproape de fecior, el dete  cu capastrul in ea si zise: «Hi, iapa  babei,  c-un manz dupa tine!» Si in clipa aceea se facu (iapa) si merse acasa. — Buna dimineata, matusa; dar pare-ti bine ca-ti aduc iapa? — Pare, ca si cand mi-ai trage  un rug pe spate! Apoi dete  feciorului  demancare si-i spuse  sa  mearga sa  se culce. Si se culca  feciorul  fara pic de grija  si adormi, ca omul  obosit, iar baba lua pe fata  la trei parale  si-o batu , si-o batu pan a toat a o invineti, de ce s-a lasat de-o pascut-o sluga toata noaptea. In desert ii spunea fata tot ce stia, ca ea nu voi sa creada. Dupa  ce insera, merse  iar la camp.  Si nu se cobori de pe spatele iepei toata noptita, dar  colo de catre dimineata in zori de zi, il lovi un somn  nemaipomenit si, cum inchise ochii, indata se trezi calare pe un musuroi, iar iapa, ca-n palma. Incepe a se vaita, incepe a plange, dar iapa nu-i si pace! Atunci ii iese in cale un Vultur mare — era cumnatul sau: — Dar ce te vaieti, cumnate? — Dar cum sa nu ma vaiet, ca uite cum am umblat  si uite cum... — Nu te supara nimic; ea s-a facut  un miel sub o oaie, vezi colo in muntele cela. Eu merg  si iau mielul  de sub oaie si-l aduc  aici langa tine. Cand  il voi slobozi jos, tu sa dai cu capastrul in el si za zici: «Hi, iapa babei, cu doi manzi dupa tine!» In cateva minute era aci Vulturul  c-un miel in gheara si-l slobozi langa Crancu , iar acesta-i dete una cu capastrul si zise: «Hi, iapa babei, cu doi manzi dupa tine!» Si indat a fu facuta iapa  si Crancu , vanatorul codrilor,  se urca  pe ea si hi! acasa. — Buna dimineata , matusa ; dar pare-ti bine ca ti-aduc iapa acasa? — Pare, ca si cand mi-ai trage  un rug pe spate! Dupa  ce manca bine, Crancu se culca si dormi, iar baba se duse la fata  s-o batu, s-o batu de gandeai c-o prapadeste cu bataia. — Dar lasa-ma, mama, ca  miel sub o oaie m-am facut  si sacolo m-a aflat,  dar  la noapte tot  trebuie sa  scap. Vin acasa si ma fac un ghem, tu ma pune sub covata in tinda s-apoi sa sezi pe covata. Seara iar merse Cranc u la iapa. Nici nu trecu bine de miezul noptii si incepe  feciorul  a cucui (motai) si numai  se trezeste  calare pe un musuroi cu capastrul in mana. Suparat, necajit, plangea ca un copil; acum cand isi mai implinise anul, acum sa-si puna capul! Dar atunci  i se ivi Lupul, cumnatul sau,  si-i zise: — Nu te supara nimic,  cumnate; hai  la baba  acasa, ca  iapa  s-a facut  un ghem sub covata-n tinda, iar baba sade calare pe covata. Eu voi intra in staulul oilor si-al caprelor  si mi-oi face ispravil e mele, baba va auzi oile zvarcolindu-se si caprele  zbierand si va iesi sa vada ce e. Atunci tu intra fara frica  in tinda, ia ghemul  de sub covata si mergi cu el in drum  si-l tranteste jos si zi: «Hi, iapa  babei,  cu trei manzi dupa tine!» Asa si facura; mersera la baba acasa. Lupul intra in staul si prinse numai  o capra, dar  aceea  asa larma facu,  incat  trebui  sa iasa  baba pana afara sa vada  ce e. Intr-aceea feciorul se furisa iute in tinda, lua ghemul  de sub covata si fugi cu el in drum,  unde oprindu-se dete  cu el de pamant si zise:  «Hi, iapa  babei,  cu trei manzi dupa tine!»  Si numai  vazu  ca ghemul  se face iapa  si intra in curte: — Buna dimineata, matusa; dar pare-ti bine ca ma vezi? — Dar cum  sa  nu?  Nu se putu  insa  destul  mira  ca  de unde  are iapa,ca ea stia ca-i sub covata. — No, matusa, slujitu-te-am cum se cuvine? — Slujit,  mergi  acum  in grajd  si-ti alege  un cal, care  vei voi, s-apoi te du. Si intra Crancu in grajd  si se uita  peste  toti  caii,  iar  in fundul grajdului era o gloaba de cal rosu, dar numai  pielea pe oase de gras; de-o posta-i vedeai coastele.  Pe acela si-l alese feciorul. In zadar  zicea Vajbaba  ca nici de rusine nu-l lasa  sa plece de la ea cu calul cel mai rau, ca el nu voi sa primeasca (decat) numai  pe acela. — No — zise baba  dupa ce vazu  ca  (nu)  invinge cu el — de-ai ales din  mintea  ta,  buna minte  ai, iar de te-a-nvatat cineva,  ii poti multumi ca bine te-a invatat. Si se lua  Crancu pana iesi de la baba, apoi dupa ce-a ajuns intr-o padure a zis calul: — Stapane, fa un foc mare,  ca sa se adune jar mult, sa ma satur o data, apoi sa vezi ce cal ti-ai ales. Si facu  feciorul un foc mare, mare din vreo treizeci de stejari de cei mari si dupa ce trecu focul tot, apoi vantura spuza  cu palaria de pe jar s-aduse calul aici sa manance; si manca, pana manca tot jarul, apoi se scutura o data de-i sarira toate floacele de pe el si ramase ca uns cu unt de frumos. — Acum sui, domnul meu, pe mine,  si-mi spune:  cum sa te duc ca vantul ori ca gandul? — Sa ma duci ca gandul. Si-ntr-o clipita  au fost la curtile lui jupanul Pogan, ale zmeului. Aici aflara pe nevasta  care chiar venea cu vasele pline de apa, dar nu mai pierdura pic de vreme, ci o puse pe cal si du-te, copile! Armasarul zmeului  din grajd  atunci  rancheza o data, incat toate ferestrele curtilor  se sparsera si iesi zmeul afara mainios sa vaza  ce-i. — Dar  ce caini  ai  iar,  foame  ti-e?  Sete  ti-e?  Stiu  ca  Crancu, vanatorul codrilor,  n-a mai inviat sa vina dupa nevasta. — Ba chiar a inviat s-a dus-o mai inainte. — Ce gandesti:  pot manca trei paini, pot bea trei cupe  de vin si dormi ca trei ceasuri,  apoi sa plec dupa el? — Poti pe dracul,  c-acum  Crancu e calare pe frate-meu cel mai mic care are de trei ori mai mare putere  decat mine. — Sa mergem  dar! Si se luara, ca vantul, tot pe sub nori si-n urma  Crancului, dar nu era modr u de-al ajunge.  Cand  zari  oleaca calul zmeului  pe-al Crancului, zise-n limba lor: — Frate, frate, mai inceata-ti pasii ca, de nu, plesnesc. Iar calul Crancului a zis, vezi bine in limba cailor,  de nici zmeul nu pricepu: — Bucuros  imi mai domolesc  pasii daca  vei arunca  pe zmeul  o data- n sus in slava cerului,  apoi sa faci cu el zup in fundul pamantului, ca nici de nume  sa nu-i auzim.        Si calul zmeului  asa facu:  arunca o data pe zmeu in slava cerului, apoi facu  cu el zup! in fundul  pamantului, de tot mii de bucatele se facu. Acum astepta  calul Cranculu i pa-al zmeului si merser a impreuna pana acasa la fratii Crancului. Aceia erau batrani si plini de copii, dar Crancu, prin  cate  trecuse, si tot era voinic si frumos,  de gandeai ca nici un gand nu l-a mancat in viata. Dar Crancu aci putin  a stat, caci i-a venit  veste  ca  socru-sa u trage  de  moart e si-l cheama sa  ia  el stapanirea . S-a si dus s-a ramas imparat in locul socru-sau s-a stapanit cu dreptate si  cu intelepciune; acum  insa  nu  mai  traieste,  a murit deodata cu dreptatea. Iar eu ma suii pe-un cui    Sa nu v-o mai spui.
Descriere Familia Darling ducea o viaţă normală şi fericită într-un colţ al Angliei – asta, până la apariţia lui Peter Pan. Peter fugise de acasă, fiindcă nu voia să crească. De atunci, îşi ducea traiul alături de băieţii pierduţi şi de zâne, pe o insulă numită Ţara de Nicăieri. Într-o noapte, Peter Pan şi zâna lui, Tinker Bell, aterizează în dormitorul copiilor Darling pentru a-şi recupera umbra. Băiatul îi convinge pe Wendy şi pe fraţii ei să zboare cu el în Ţara de Nicăieri. Urmaţi-i în uimitoarele lor aventuri! Veţi da peste o bandă de piraţi, peste Hook, căpetenia lor, şi chiar peste un… crocodil uriaş.                         Descarcati povestea ilustrata pdf de la atasamente              
S-a întâmplat odată ca un Negustor, odi­nioa­ră foarte înstărit, irosindu-și averile, să fie nevoit să se mute într-o mică fermă de la țară, împreună cu cei trei fii și cele trei fiice ale sale. Fetele mai mari fură foarte ne­mul­țu­mite de cele întâmplate, dar mezina, care se numea Fru­moasa, încercă să-și mângâie tatăl și să transforme umi­la lor locuință într-o casă primitoare. Într-o zi însă omul se hotărî să plece într-o călătorie în­depărtată, ca să-și caute norocul, iar fetele veniră să îi ureze drum bun. Surorile mai mari îl rugară să le aducă la în­toarcere niște cadouri scumpe, dar Frumoasa de-abia în­drăz­ni să îi ceară tatălui să îi culeagă un trandafir. La îna­poiere, Negustorul zări niște trandafiri minunați în cur­tea unui castel și, gândindu-se la Frumoasa lui, se opri să cu­leagă câțiva. Dar nu trecu mult și lângă el răsări ca din pă­mânt o Bestie hidoasă. Creatura îl întrebă pe Negustor cum de în­drăz­nește să îi atingă florile. Apoi își puse în gând să-l omoare pe bietul om. Negustorul îi ceru îndurare, spu­nân­du-i că a vrut să culeagă doar un trandafir pentru că fiica lui, Fru­moa­sa, îl rugase să-i aducă o asemenea floare la întoarcerea acasă.                     Descarcati cartea de citit pdf de la atasamente            
AnnaE
.Post in PDF Camera de Emma Donoghue
O poveste despre dragostea maternă şi captivitate. Descrierea cartii pe scurt: Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită. Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani. Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns... nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească.             Cadouri Astăzi am cinci ani. Aseară, când m-am dus la culcare în Dulap, aveam patru, dar când m-am trezit în Pat, în întuneric, trecusem la cinci. Abracadabra! Înainte am avut trei, și mai înainte, doi, unu și zero. — Am avut și minus ani? — Hm? Mami se întinde. — Sus în Rai. Am avut minus unu, minus doi, minus trei… — Nu, numărătoarea a început numai după ce-ai apărut tu la orizont. — Prin Fereastră, îmi aduc aminte. Erai tristă până să apar eu în burtica ta. — Ai nimerit-o. Mami se apleacă să aprindă Lampa, care pac, luminează totul în jur. Închid ochii la țanc, apoi deschid o ușiță, pe urmă cealaltă. — Am plâns până n-am mai avut lacrimi, îmi spune. Stăteam aici întinsă și număram secundele. — Câte secunde? o întreb. — Milioane și milioane. — Nu, vreau să știu exact. — Am pierdut șirul, spune. — Apoi te-ai gândit și te-ai gândit la oul tău până te-ai umflat. Mami zâmbește. — Simțeam cum loveai. — Ce loveam? — Pe mine, bineînțeles, îmi spune. De fiecare dată râd la partea asta. Pe dinăuntru, bum bum. Își ridică tricoul de dormit și își face burtica să tresară. — Mă gândeam, Jack e pe drum. Și într-o zi dis-de-dimineață, te-ai rostogolit pe covor cu ochii larg deschiși. Mă uit în jos la Covor, care are roșu și maro și negru încolăcite în model. Se vede pata pe care am făcut-o din greșeală când mă nășteam. — Ai tăiat cordonul și eu am fost liber, îi spun. Și pe urmă m-am transformat într-un băiețel. — De fapt, erai deja un băiețel. Mami se dă jos din Pat și se duce la Termostat să încălzească aerul. Nu cred că a venit aseară după nouă, dacă vine, aerul e întotdeauna altfel. Nu întreb, pentru că lui Mami nu-i place să vorbească despre el. — Ia spune-mi, Domnule Cinci, îți vrei cadoul acum sau după micul dejun? — Ce e, ce e? — Știu că ești nerăbdător, îmi spune, dar amintește-ți să nu-ți rozi unghiile, îți faci o gaură și-ți intră microbi în ea. — Care or să mă facă bolnav ca atunci când aveam trei ani și vomam și aveam diaree? — Chiar mai rău de-atât, îmi spune Mami, de la microbi poți să mori. — Și să mă duc înapoi în Rai mai devreme? — În continuare le rozi. Îmi dă mâna deoparte. — Scuze. Mă așez pe mâna rea. — Mai spune-mi Domnule Cinci. — Așadar, Domnule Cinci, spune, cadoul acum sau mai târziu? Sar pe Balansoar ca să mă uit la Ceas, el spune 07:14. Pot să mă dau cu placa pe Balansoar fără să mă țin de el, pe urmă hop înapoi pe Plapumă și mă dau cu placa acolo. — Sau acum, sau mai târziu. Oricum, o să fie distractiv. Vrei să aleg eu pentru tine? — Nu. Acum am cinci ani, trebuie să aleg. Degetul e iar în gură, îl bag sub braț și-l blochez acolo. — Aleg… acum. Mami scoate ceva de sub pernă, cred că s-a ascuns acolo toată noaptea, a fost invizibil. E un sul de hârtie, cu o fundă mov de la cele o mie de bomboane de ciocolată pe care le-am primit când a avut loc Crăciunul. — Deschide-l, îmi spune. Cu grijă. Mă prind cum trebuie să desfac nodul, hârtia se face dreaptă, e un desen cu creionul, fără culori. Nu știu despre ce e, pe urmă îl întorc. — Sunt eu! Așa ca în Oglindă, dar e mai mult din mine, capul și mâna și umărul în tricoul de dormit. — De ce am ochii închiși? — Dormeai, spune Mami. — Cum ai făcut un desen dacă dormeai? — Nu, eu eram trează. Ieri-dimineață și alaltăieri și mai înainte, am aprins lampa și te-am desenat. Mami nu mai zâmbește. — Ce e, Jack, nu-ți place? — Nu – dacă tu ești trează când eu nu sunt. — Păi, nu te puteam desena când erai treaz, nu? N-ar mai fi fost o surpriză. Așteaptă. — Credeam că-ți plac surprizele. — Prefer o surpriză și să știu și eu. Mami pare să râdă. Mă urc pe Balansoar ca să iau o piuneză din Trusa de pe Raft, minus unu înseamnă că au mai rămas zero din cele cinci. Erau șase, dar una a dispărut. Una ține Marile capodopere ale artei occidentale. Volumul 3: Fecioara cu Pruncul cu Sf. Ana și Ioan Botezătorul, în spatele Balansoarului, și una ține Marile capodopere ale artei occidentale. Volumul 8: Impresie: Răsărit de soare lângă Baie, și alta ține caracatița albastră, și alta poza cu calul nebun pe care scrie Marile capodopere ale artei occidentale. Volumul 11: Guernica. Capodoperele au venit cu fulgii de ovăz, dar caracatița am făcut-o eu, e cel mai bun desen al meu din martie, dar s-a încrețit puțin de la aburii din Baie. Prind desenul surpriză al lui Mami fix în mijlocul plăcii de plută de deasupra lui Pat. Mami dă din cap. — Nu acolo. Nu vrea să-l vadă Bătrânul Nick. — Poate înăuntru în Dulap? întreb eu. — Bună idee. Dulapul e din lemn, așa că trebuie să împing piuneza o grămadă. Îi închid ușile, scârțâie tot timpul ca proastele, chiar și după ce punem ulei de porumb pe balamale. Mă uit prin crăpături, dar e prea întuneric. Îl deschid pe Dulap puțin ca să mă uit înăuntru, desenul secret e alb în afară de niște liniuțe gri. Rochia albastră a lui Mami atârnă puțin peste ochiul meu adormit, adică ochiul din desen, dar rochia e aia adevărată, din Dulap. O pot mirosi pe Mami lângă mine, am cel mai bun nas din familie. — Ah, ai uitat să-mi dai când m-am trezit. — E în regulă. Poate putem sări peste asta din când în când, acum că ai împlinit cinci ani? — Nici nu mă gândesc. Așa că ea se întinde pe albul Plăpumii și eu la fel.