Teste rezolvate examenul de titularizare învățământul primar

Testul 1 Limba și literatura română (30 de puncte)   1. Se dă textul:     În curând (Ilie Moromete) ieși din sat și urcă dealul. la câmp înfățișarea sa se schimbă, capătă tarăși acea liniște posomorâtă și închisă pe care o avusese când pornise din curte. Merse o vreme pe întinderea netedă a izlazului, apoi intră pe drumurile de plan, printre porumburi și miriști și se opriî sfârșit în dreptul unei pietre de hotar. Ajunsese la lotul său de pământ.    Moromete se așeză pe piatra albă de hotar și își luă capul în mâîni. Era cu desăvârșire singur. Dacă n-ar fi fost liniștea miriștilor sau urmele roților de căruță, uscate adânc în pământul drumurilor, care arătau că pe aici au fost oameni, s-ar fi zis că porumburile au crescut singure, că au fost părăsite, că nimeni n-o să mai calce vreodată pe aici și că doar el a rămas ca un martor al unei lumi ciudate ca pierit.    Moromete însă era departe de a fi rupt de lume și venise aici tocmai pentru că se simțea îngropat în ea până la gât și vroia să scape. Înțelegea că se uneltise împotriva lui și el nu știuse - timpul pe care îl crezuse rdător și lumea pe o crezuse prietenă și plină de daruri ascunseseră de fapt o capcană (fâlfâirea înceată a amenințărilor, întinderea lor de-a lungul anilor și de aici credința în fărâmițarea și dispariția lor) - iar lumea, trăind în orbire și neăsare, îî sălbăticise copiii și îi asmuțise împotriva lui.                                                                                                                                 (Marin Preda, Moromeții)   Scrieți pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe: a) Transcrieți, din fragmentul dat, un cuvânt care conține un diftong. b) Scrieți câte un antonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat: posomorâtă, prietenă. c) Formulați câte o propoziție în care cuvintele singur și, respectiv, lui din textul dat să aibă altă valoare morfologică. d) Indicați funcția sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Ajunsese la lotul său de pământ. e) Transcrieți o propoziție subordonată din fragmentul dat, din prima parte a textului, precizând, totodată, ce fel de propoziție subordonată este. f) Alcătuiți o frază în care pronumele relativ care să introducă o propoziție subordonată subiectivă. g) Menționați rolul utilizării cratimei în structura: n-o h) Explicați, într-un text de 3-5 rânduri, semnificația enunțului: Moromete însă era departe de a fi rupt de lume și venise aici tocmai pentru că se simțea îngropat în ea până la gât și vroia să scape.   2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați evoluția relației dintre două personaje din basmul cult Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.    În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere: - prezentarea a trei concepte operaționale de construcție a discursului narativ din basmul cult selectat, semnificative pentru tipologia personajelor alese (de exemplu: acțiune, temă, momentele subiectului, incipit, final, repere spațiale, repere temporale); - evindențierea relației dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din basmul cult dat; - prezentarea a două secvente/episoade semnificative pentru evoutția relației dintre cele două personaje.   Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.            Pentru conținutul eseului veți primi 10 puncte. pentru redactarea eseului veți primi 5 puncte (organizarea ideilor în scris  punct; utilizarea limbii literare - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 1 punct; ortografie, punctuație - 1 punct; așezare în pagină, lizibilitate - 1 punct)           În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.   Metodica predării limbii și literaturii române/comunicarii în limba română (20 de puncte)          Următoarea secvență face parte din Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română - clasa a III-a (OMEN nr. 5003/2014):                Competența specifică 2.4 Participarea la intercațiuni pentru găsirea de soluții la probleme      Exemple de activități de învățare: - dezvoltarea de proiecte interdisciplinare la clasă, în școală sau în comunitate, în cadrul unui grup mic; - organizarea unui eveniment (serbare, o expoziție cu afișe realizate în ruma lecturilor)          Conținuturi          Funcții ale limbii: - descrierea de obiecte sau ființe din universul imediat; - relatarea unei acțiuni/întâmplari cunoscute traite, vizionate, citite; - oferirea de informații despre universul apropiat; - solicitarea de informații despre universul apropiat; - prezentarea de persoane/cărți/activități; - inițierea unui schimb verbal.        Cerință      Prezentați valențele formative ale activității  didactice organizate pe grupe, utilă în formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată. Dedesubt sunt date reperele necesare:   a) Descrieți modul de integrare a activității pe grupe pentru secvența dată. b) Numiți trei forme de organizare a activității didactice, altele decât activitatea pe grupe. c) Menționați două metode de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifie din secvența dată. d) Precizați două mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire, specificând rolul lor în formarea sau în dezvoltarea competenței specifice din secvența dată. e) Argumentați necesitatea corelării activității pe grupe cu celelalte forme de organizare a activității didactice în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată.   Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)       Redactați un text de aproximativ o pagină cu privire la eficiența procesului de învățământ. În redactarea textului veți avea în vedere următoarele repere: - precizarea semnificației conceptului de proces de învățământ; - enumerarea a trei condiții/factori de creștere a eficienței procesului de învățământ, prezetând în ce constă, la nivelul învățământului primar, una dintre aceste condiții/unul dintre acești factori.

Testul nr. 1 - rezolvare   a) lumea b) posomorâtă # veselă; prietenă # inamică c) Lucrează mai mult singur. (adverd) Haina lui are o culoare țipătoare. (adjectiv pronominal) d) ajunsese = predicat verbal; de pământ - atribut substantival e) pe care o avusese = propoziție subordonată atributivă f) Nu se știe/care ajunge primul la finiș. g) Cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori morfologice diferite: adverbul de negație nu și auxiliarul popular o (va) al verbului la viitor n-o să mai calce. h) Fragmentul citat face referire la greutățile existențiale pe care le întâmpină protagonistul, aflat într-o situație de criză, care este alimentată de conflictele din familie. Ilie Moromete se simte apăsat atât de greutățile familiale, cât și de perspectiva sumbră de a dispărea ca exponent al clasei sociale a țărănimii tradiționale de pe scena istoriei.   2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați evoluția relației dintre două personahe din basmul cult Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.             În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere: - prezentarea a trei concepte operaționale de construcție a discursului narativ din basmul cult selectat, semnificative pentru tipologia personajelor alese (de exemplu: acțiune, temă, momentele subiectului, incipit, final, repere spațiale, repere temporale); - evindențierea relației dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din basmul cult dat; - prezentarea a două secvente/episoade semnificative pentru evoutția relației dintre cele două personaje.      Basmul Povestea lui Harap-Alb este considerat cea mai reușită creație de insăirație fantastică a lui Ion Creangă, fiind văzut de O. Bârlea drept :„cel mai frumos basm al lui Ion Creangă și din întreaga noastră literatură”.    Basmul Povestea lui Harap-Alb a fost publicat în revista Convorbiri literare, în august 1877. basmul este o operă epică îm proză care dezvoltă tema luptei dintre bine și rău, la care iau parte personaje simbolice sau care au trăsături fantastice, supranaturale. Creația an rol didactic și moralizator.    Conținutul operei lui Ion Creangă dezvoltă mai multe teme, tema principală este lupta dintre bine și rău iar tema secundară este aceea a maturizării eroului, textul devenind, prin relatarea aventurilor eroului, care se pregăteșyte să devină împărat, un Bildungsroman. Cele două personaje principale sunt, totodată, protagonist și antagonist și ele dau viață prniilor etice antagonice din basm, binele și răul. Rolul Spânului este complex în basmul lui Creangă, el fiind imaginea răului necesar, erijându-se într-un fel de pedagog sever, care îl supune pe meziunul craiului la probe dificile, destinate să-l călească și să-l formeze pentru rolul de împărat. Conflictul principal al basmului, de ordin exterior, se desfășoară între Spân și Harap-Alb. Protagonistul duce, în același timp, o luptă intoară, cu sine, pe parcursul drumului, conflict latent care îl va conduce de la statutul de novice la cel dorit, de candidat pentru împărăție.       Deși cele două personaje se suprapun pe categoriile etice obișnuite din basm, ele reproduc structuri caracteriale mai apropiate de realitatea umană, întrucât Harap-Alb este o întruchipare absolută a binelui, având defecte și slăbicuni omenești, iar Spânul prezintă și o trăsătură pozitivă, fiind maestrul spiritual, cu rol benefic în evoluția lui harap-Alb.     Acesta din urmă este un personaj rotund, tridimensional, surprins în evoluție pe parcursul acțiunii, în timp ce Spânul este un personaj plat și care nu-și modifică statutul social pe parcursul textului.     Mijloacele de caracterizare utilizate în construcția celor dă personaje sunt de tip direct, prin intervențiile naratoriale în text sau prin observațiile celorlați actanți. Caracterizarea indirectă domină discursul naratorial și se dovedește utilă în construirea portretului complex al protagonistului. Indirect, Harap-Alb este analizat prin intermediul faptelor, gesturilor, atitudinilor sale și prin intermediul interactiunii cu celelalte personaje.     Basmul prezintă drumul spiritual al protagonistului. Profund umanzat, portretul lui Harap_alb etse alcatuit din lumini și umbre, din calități și defecte. La începutul acțiunii, defectele sale morale sunt mai numeroase, prevalând asupra calităților. La finalul basmului, termenii acestei proporții se inversează. La început Harap-Alb este naiv și impulsiv, are reacții necugetate, este agresiv și se sperie ușor. Ceea ce îl salvează, ab initio, este marinimia pe care o arată bătrânei cerșetoare și voința de a dovedi că este mai curajos decât frații săi.     Travesarea probelor, din ce în ce mai grele, pe măsură ce protagonistul avansează în povestea proprie, îi aduce calitățile necesare dobândirii statutului de moștenitor de drept al unchiului său și de împărat. O dovadă a maturizării sale se observă în momentul în care se împrietenește cu cele cinci ființe supranaturale, intuind că-i vor fi de ajutor. Tânărul pricepe la nivel profund oamenii și lucrurile, trecând de înfățișarea lor grotească.      Relația dintre protagonist și antagonist începe în momentul în care craiului „boboc de felul lui” rătăcește în pădurea labirint. Episodul semnificativ pentru sublinierea relației dintre cei doi este momentul fântânii. Mezinul craiului acceptă tovărășia Spânului, pentru a ieși din pădure, dar este păcălit, când coboară în fântână. Această descindere este simbolică pentru că tânărul intră ca un fecior de crai anonim și iese cu numele oferit de Spân, harap-Alb, nume care nu mai subliniază o identitate, ci o denumește statutul celui care acceptă de bunăvoie, ca o condiție intrinsecă a învățării, rolul social de novice. Eroul acceptă, bănuind asemenea omului simplu, din popor, că și „răul este bun la ceva”. Jurământul din fântână conține și condiția eliberării, care înseamnă sfârșitul inițierii.     În finalul basmului se pune capăt relației dintre cei doi, Spânul îl omoară Harap-Alb, pentru vina de a fin încălcat jurământul; Spânul, la rândul lui, este ucis de calul lui Harap-Alb, ca semn că inițierea s-a încheiat. fata îl învie pe Harap-Alb, care-și primește, după acest lung și greu drum al inițierii, răsplata promisă: împărăția și fata iubită.     Întreaga călătorie întreprinsă de Harap-Alb este un drum evoluției interioare, al maturizării; în această odisee a eroului, rolul precumpănitor îl deține Spânul care-l supune la probe grele, provocându-l să-și depășeasca limitele. Caracterul de basm cult și de Bildungsroman este vizibil prin complexitatea relației dintre cei doi protagoniști.  

Rezolvare subiect - Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)      Prezentați valențele formative ale activității didactice organizate pe grupe, utilă în formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată. Dedesubt sunt date reperele necesare:   a) Descrieți modul de integrare a activității pe grupe pentru secvența dată.          Împărțiți în patru grupe, elevii povestesc despre evenimentele petrecute în propriile familii, cu diverse ocazii speciale. Ei dau detalii despre momentele trăite în acele împrejurări. Cu aportul învățătorului, copiii încep și mențin schimburi verbale tematice. De-a lungul conversației purtate în fiecare grup, elevii aduc în discușie persoanele dragi alături de care au desfășurat anumite activități, cele care, venind în vizită, le-au povestit întâmplări din filme ori din cărțile citite în copilărie, cele care le-au descris înfățișarea orașului/cartierului.satului/uliței (așa cum era cu câteva decenii în rumă) și cele care le-au depănat amintiri frumoase din anii de școală. La final învățătorul spune motivele pentru care oricărui eveniment din viața privată trebuie să îi acordăm mereu atenția cuvenită. În baza concluziilor formulate frontal, două grupe întocmesc planul necesar pentru organizarea unei serbări școlare, iar celelalte două realizează un afiș în același context educațional. Ideea centrală privește asemănarea găsită între viața unui fluture și durata unui eveniment personal ori a unui moment în care, datorită povestirii de calitate, i-a marcat într-un fel sau altul. Pe axa timpului, fiecare punct culminant poate fi la fel de scurt și la fel de intens precum viața unui fluture.   b) Numiți trei forme de organizare a activității didactice, altele decât activitatea pe grupe.     În faza preliminară, activitatea instructiv-educativă s-ar putea derupa în felul următor: După anunțarea obiectivelor operaționale, învățătorul le cere micilor școlari să se gâmdească la doua-trei evenimente semnificative din viețile personale sau la unele povestiri auzite în medii informale. Acele povestiri fie le-au influențat opiniile, fie le-au generat emoții, fie i-au amuzat ș.a.m.d După momentul de reflecție, individual, copiii își notează pe fișe ideile care, ulterior, vor fi prezentate în grupele ce se vor forma.     Atunci când sarcina privind notițele este îndeplinită, ei fac schimb de fișe pentru a-și exprima părerile despre ideile scrise. Aprecierile făcute reciproc pot aduce plusuri de valoare muncii depuse în comun, în secvența următoare. E ceea ce numim evaluare încrucișată/interevaluare. Iar mai apoi, în perechi, ei își oferă câteva sugestii în privința posibilelor desene în care se pot transforma relatările conforme cu cerințele didactice.       c) Menționați două metode de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată.       Metode de instruire potrivite pot fi acestea două: povestirea și exercițiul (planul de idei). Povestirea este optimă pentru a da curs: descrierilor de persoane din cercul de viață restrâns (alături de care s-au consumat momente rare), oferirii/solicitării de informații despre universul apropiat sau relatării unor întâmplări trăite/vizionate/citite de sine ori ale unora trăite/văzute/lecturate de oameni cunoscuți. Iar exercițiul constând în realizarea planului de idei privește organizarea serbării și a schiței afișului de rigoare. Ambele necesită atenția maximă a elevilor, gândirea, capacitatea de a recepta/reda mesaje, abilitatea de a ordona procedeele de lucru, spontaneitatea și creativitatea dovedite în capacitatea de a găsi soluții/idei unanim acceptate ș.a.m.d. Succint, ambele necesită tot ceea ce înseamnă efort intelectual susținut, absolut indispensabil pentru atingenrea scopului: postarea afișului care anunță desfășurarea sebării. Tot ambele metode pregătesc elevii pentru situații reale de viață; de exemplu, organizarea de evenimente festive importante fie pe plan personal, fie pe plan profesional.       d) Precizați două mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire, specificând rolul lor în formarea sau în dezvolatării competenței specifice din secvența dată.        Suporturile tehnice instructive, alese având în vedere scopul derivat din competența specifică 2.4., sunt acestea: videoproiectorul și telefonul inteligent. Prin intermediul videoproiectorului, școlarii urmăresc înregistrarea unei serbări asemănătoare cu cea care este în mintea lor, serbarea aceea e o bună practică de luat în seamă. Iar cu ajutorul telefonului intelogent, folosind aplicații apecializate de design digital, ei văd șabloanele unor afișe care se apropie de preferințele lor. Odată familiarizași cu respectivele aplicații, pot crea ei înșiși forma finașă a afișului dorit.      În interesul formării/dezvoltării competenței în cauză, rolul amândorura este să faciliteze demersul didactic. Drumul spre scop se scurtează fiindcă: itemii sunt mai inteligibili, sarcinile sunt mai ușor de îndeplinit, preocuparea pentru realizarea lor crește de vreme ce sunt puse la dispoziție instrumente moderne, se încurajează digitalizarea procesului de învățământ într-o anumită proporție.       e) Argumentați necesitatea corelării activității pe grupe cu celelalte forme de organizare a activității didactice în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată.        Argumentăm astfel necesitatea folosirii combinate a formelor de organizare a efectivului clasei:      Prin combinare. elevii experimentează și alte moduri organizatorice în afară de cel mai des întâlnit: frontal. În cazul de față, înainte de a grupa elevii în vitutea scopului lecției curente, considerăm că este constructiv maniera de lucru în formele sugerate la litera B: individual, într-un trio constituit în interes interevaluativ, în perechi; individual, pentru a favoriza adunarea gândurilor/amintirilor de transpus în propoziții conforme cu fiecare item; într-un trio bazat pe evaluare încrucișată pentru a-i obișnui cu ascultarea opiniilor colegilor spuse despre calitatea conținuturilor din fișe și cu faptul de a le accepta recomandările sau de a căuta împreună cea mai bună abordare a temei cerute; în perechi pentru a-i familiariza cu faptul de a schimba păreri o posibilă idee de lucru independent - de pus în aplicare acasă - ori de a căuta împreună idei interesante.       Dacă există înțelegere și eficiență la nivel micro, atunci, cu certitudine, ambele atribute vor exista și la nivel macro. Încurajăm trecerea graduală spre munca de grup (mediu sau mare). În acest mod, pe de o parte, micii școlari își (re)descoperă stilul de învățare, își măsoară ritmul de lucru și potențialul (per total). își apreciază disponibilitatea/capacitatea de a coopera.      În concluzie, experimentând mai multe moduri de organizare de-a lungul activității, îndeosebi de la vârsta la care sunt în plină formare, elevii ajung adulți de regăsit în categoria ce pot fi buni colegi  la locurile de muncă- și buni colaboratori în breslele pentru care vor opta.       Prin urmare, ei se formează din vreme în spiritul cooperării, competență a secolului XXI.

Rezolvare subiect - Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)   Redactați un text de aproximativ o pagină cu privire la eficiența procesului de învățământ.         Prin proces de învățământ înțelegem activitatea didactică minuțios pregătită de profesor, în virtutea căreia instruiește, evaluaeză și formează elevul sub toate aspectele. Activitatea decurge în temeiul unei proiectări structurate în concordanță cu rigorile documentelor curriculare,u cerințele psihopedagogice și didactice, respectiv cu managementul clasei. Totodată, activitatea decurge și în deplină concordanță cu specificul învățământului primar. Aici, îl privim din două perpective complementare: a stadiului de dezvoltare a inteligenței micului școlar - operațional concret - și a competenței de a învăța să înveți și, implicit, să devii. Prima perspectivă este reflecția principiului accesibilității, iar a doua este prelungirea domeniului parcurs în preșcolaritate, denumit capacități și atitudini în învățare. Acesta din rumă este deosebit de important pentru reușita actilui educațional-formativ, caracterizat de eficiență maximă.      În cele din urmă trecem în revistă factorii de mediu și condițiile inerente ce influențează prcesul în discuție. Garantat, raportul de cauzalitate determină in(eficiența) activității instructiv-formative. Ne oprim asupra curriculumului ascuns, bogat în experiențe de învățare informală. Cu titlul de exemplu, luăm trei factori: conduita profesorului  per ansamblu (oglindită în ethosul școlii), influențele părinților (beneficiari indirecți ai ofertei curriculare), cultura și civilizația comunității locale. Cumulate, efectele lor redau calitatea vieții școlare. Cu alte cuvinte, pozitivitatea.negativitatea este consecința cumului de factori ce gravitează în jurul comunității școlare.     Ne reține atenția ultimul factor, parte din mediul extern. In(direct), acesta exercită influențe asupra vieții școlii. Exercitarea influenței se realizează în condiții interne sau externe, determinate de factori intrinseci ori extrinseci. În altă ordine de idei, comunitatea școlară își trăiește viața în lumina factorilor dezvoltatori ori în umbra celor negativi. Prin urmare, intensitatea luminii/umbrei este egală cu forța a doi factori puternici: mediu ereditate. Concret vorbind, într-o zonă economic defavorizată există o probabilitate mai mare de a întâlni frecvent subiecți cu comportamente deviante și cu grave tulburări de învățare, proveniți din familii cu educație precară, inactive sau implicate activități desfășurate în afara legii sau la limita ei. În atari circumstanțe, putem vedea efectele nefaste ale factorului ereditate. În comunitatea școlară, grupurile de învățare pot fi realmente nefavorabil afectate. E imperios necesar să se acționeze pentru a preîntâmpina/combate acțiunile,fenomenele perturbante. De exemplu, consilierul educativ poate convoca întrunirea decidenților în scopul luării măsurilor ce reduc impactul distructiv. În caz contrar, faptul în sine va deteriora calitatea actului educațional.        Conchidem astfel că profesorului îi stă în putere să gestioneze situațiile de învățare în așa fel încât gradul lor de eficiență să atingă zilnic pragul maximal. Atingerea gradului pe termen scurt determină și atingerea lui pe termen lung - chiar și pe fondul currculumului ascuns. De aceea profesorul trebuie să dea constant dovadă de măiestrie și de voință, în beneficiul grupului său de învățare și, bineînțeles, al comunității lui școlare aparținătoare.       Gândind la valențele formative ale curriculumului ascuns și acționând în consecință, profesorul întărește spiritul uniunii în propria clasă. Pe scurt,ajunge să reducă simțitor numărul momentelor de criză și să elimine, treptat, factorii care le generează. Situațiile tensionate apărute frecvent pe verticală și pe orizontală sunt, drept vorbind, oportunități de învățare pentru toți actorii actului (non)educațional.       Din acest considerent calitatea de manager a profesorului trebuie privită cu mult interes, știind că el acționează pentru a-și eficientiza colectivul de elevi și proiectul didactic. Prin definiție, aceasta comportă multiple roluri de jucat (aproape) instantaneu și întotdeauna impecabil. Tema ne determină să aprofundăm și conceptul de sintalitate, în paralel cu sintagmele diagnoza clasei, dinamica grupului și învățare socială. Rațiunea e de a valoriza puterea în beneficiul tuturor. Astfel, negreșit, trecem prin dimensiunile managementului clasei: socio-culturală, psihologică și ergonomică.

Rezolvare - Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)      Redactați un eseu structurat, de cel mult o pagină în care să prezentați importanța predării ca ofertă de experiență de învățare.       Conform teoriei cunoscute, prin predare înțelegem transferul informațiilor catre elevi în baza unor materiale expuse verbal sau în scris, cu acuratețe. Altfel zis, predarea constă în activitatea profesorului datorită căreia se realizează transferul informațiilor către elevii săi și prelucrarea lor la nivel inteligibil.       În principiu, predarea este mai mult decât un transfer; este un veritabil schimb de informații efectuat în virtutea procesului de învățământ și a comunicării didactice. Procesul este facilitat de comunicarea didactică, subtil dirijată de profesor. Când acesta din urmă „deschide„ canalul de comunicare, elevii lui devin receptivi și oferă feedback. Feedback-ul lor poate consta fie în răspunsurile așteptate, fie în varii întrebări ărgesc subiectul ori îl aprofundează. ca atare, informațiile transmise reprezintă un fond în temeiul căruia se consolidează achizițiile școlare. Internalizate și corespunzător valorificate, laolaltă, acestea devin elemente constituente ale oricărei experiențe ulterioare învățare.        În continuare, delimităm două concepte ușor de confundat: strategie și stil de predare. Distincția ni se relevă dacă vedem în strategie un stil pur tactic-operativ, adoptat de învățător pentru a-si coordona demersul didactic, orientat înspre obiective și derulat cu ajutorul unor metode și mijloace, atent alese.       Totodată, distincția ni se relevă dacă vedem în stilul predare o strategie a învățătorului prin care își dirijează actul didactic în propria manieră; este o combinație a trăsăturilor lui personale și profesionale, slefuite în virtutea experienței câștigate în timp.      Știm că predarea face parte integrantă din procesul de învățământ, alături de învățare și de evaluare. Între cele trei acte există o strânsă legătură. De fiecare parte depinde succesul actului educațional, privit global. În contextul dat, de caliattea predării depinde, în principiu, gradul în care un elev reușește să învețe. Ne referim, desigur, la elevul neafectat de spectrul cerințelor educative speciale. Pentru el, este evident că predarea se adaptează la gradul tulburării/dificultății lui de învățare, certificat de expert.      Mai departe, trecem în revistă caracteristicile predării, într-o viziune unanim acceptată. Afirmăm că predarea e caracterizată de : natura relației stabilite între cadrul didactic și elev; alternanța secvențelor dominate de latura informativă, respectiv formativă a lecției; analiza etapei de-a lungul căreia se caută răspunsuri la întrebările: Ce a fost bine formulat și realizat? Organizatoric vorbind, a fost activat întregul colectiv; Au extras elevii esențialul din materialele prezentate oral/în plan fizic? Informațiile primite au fost trecute prin filtrul verbelor de actiune? Cum se poate îmbunătăți actul de predare?        Pe scurt, analiza în dioscuție este ceea ce în literatura de specialitate înseamnă (auto)reglarea învățării.         În viziunea proprie, actul de predare este deosebit de important în procesul de învățământ. Sunt două perspective din care îl privim. Pe de o parte, predarea este o autentică oportunitate de învățare, gândită ca ofertă curriculară rezultată din trunchiul comun obligatoriu. Pe de altă parte, aceasta este o veritabilă experiență de învățare. Drept care, astfel devine școlarul mai instruit și mai deschis în fața provocărilor ce îl determină să coreleze date și situații reale de învățare. Așadar, perspectivele amintite îi dau lecției substanță, iar elevului, impulsuri motivaționale.       Cuvintele cheie notate în jurul predării sunt: simbioză (între conținuturi, informații selectate și prelucrate, instrumentar), relevanță, concretețe, interactivitate, feedback descroptiv, rigoare, tact, coeziune de grup, eficiență, capacități superioare aflate într-o continuă formare - reflecție, metacogniție, argumentare pertinentă, învățare conștientă și durabilă, de pildă.  

Testul nr. 2 Limba și literatura română (30 de puncte)   1. Se dă textul:     Casa noastră e ultima de pe ulița Vălenilor, la marginea satului, chiar lângă temeteul* vechi.     Dincolo de noi e numai mătușa Tiberie, apoi se întinde, neted ca-n palmă, hotarul. A clădit-o Ticu singur, din piatră albă, scoasă de el din cartierele Cutcii. A adunat bani încă de pe când a fost băiat de hotel la București și și-a proiectat-o el singur. Proiectat, vorba vine. Ticu nu era prea școlit, abia făcuse cinci clase. dar știa să construiască, după un plan din minte, orice. Ridica la fel de lesne o casă sau un catreț de păsări și făcea la fel de priceput un acoperiș de casă sau un par pentru fasole.     A ridicat casa, imediat ce s-a terminat războiul, pe terenul pe care i l-a dat, cu acte în regulă, tatăl lui.    S-a apucat de lucru în vara-toamna lui 1945. În vara lui 1946, când Ticu, un flăcău aproape tomnatic, de douăzeci și șase de ani, a avut bani și-a terminat-o, s-a putut mândri că în sărăcia de după război are una dintre cele mai bune case din sat, cu două încăperi și un cerdac în formă de L. A văruit-o în galben, iar chenarele celor șase ferestre și interiorul le-a făcut cu talc, în albastru de Mândrămărie.    Când constructia a fost gata, i-a împodobit cerdacul, sprijinit pe stâlpi de stejar, cu o bordură dantelată de lemn, în decupajul căreia se vedeau sori și porumbei stilizați. I-ar fi plăcut să facă podele de lemn, cum văzuse la București, dar nu mai avea bani, așa că a netezitpământul de pe jos și l-a bătucit cu lut galben, aduc de pe coastă.                                                                                                             (Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului) * temeteu - cimitir; ** catreț - coteț de păsări   Scrieți, pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe: a) Transcrieți, din primul enunț al fragmentului dat, un cuvânt care conține un hiat. b) Scrieți câte un sinonim  contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat : lesne, a împodobit. c) Formulați câte o propoziție în care cuvintele e (ultima) și, respectiv, singur din textul dat să aibă altă valoare mrgică. d) Indicați funcția sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Dar stia să construiască, după un plan din minte, orice e) Transcrieți o propoziție subordonată din fragmentul dat, precizând ce fel de propoziție subordonată este. f) Alcătuiți o frază în care conjuncția fiindcă să introducă o propoziție subordonată cauzală. g) Menționați rolul utilizării cratimei în structura : i-a împodobit h) Explicați, într-un text de 3-5 rânduri, semnificația enunțului: În vara lui 1946, când Ticu, un flăcău aproape tomnatic, de douăzeci și șase de ani, a avut bani și-a terminat-o, s-a putut mândri că în sărăcia de după război are una dintre mai bune case din sat, cu două încăperi și un cerdac în formă de L.   2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile unei povestiri cu referință la opera literară Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele repere: - numirea a două trăsături ale curentului literar idealist, identificate în opera dată; - prezentarea a trei elemente de structură. de construcție a discursului narativ și de limbaj ale povestirii alese (de exemplu: instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, acțiune, momentele personajelor, conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spațio-temporale, tipologia personajelor, modalități de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.); - comentarea unui episod/ a unei secvențe narative semnificativ(e) pentru evidențierea unei trăsături a personajului principal din povestirea aleasă.   Ordinea integrării relor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului vețo primi 10 puncte. Pentru redactarea eseului veți primi 5 puncte (organizarea ideilor în scris - 1 punct; utilizarea limbii literare - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 1 punct; ortografie, punctuație - 1 punct; așezare în pagină, lizibilitate - 1 pinct).   În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.     Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)   Următoarea secvență face parte din programa școlară pentru disciplina de studiu Comunicare în limba română - clasa pregătitoare (OMEN nr. 3418/2013):    Competența specifică 1.4 Exprimarea interseului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute Exemple de activități de învățare: - audierea unor povești citite/înregistrate/povestite de adulți/copii; - vizionarea unor scurte secvențe din emisiuni pentru copii.   Conținuturi Comunicare orală: acte de vorbire: a identifica un obiect, o persoană Elemente de construcție a comunicării: vocabular (cuvinte cu sens asemănător sau opus); fonetică (sunete specifice limbii române, despărțirea în silabe)   Cerință Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată sub umbrela teatrului, demonstrați valoarea dialogurilor în baza cărora formați/dezvoltați competența specifică din secvența dată. Având în vedere următoarele aspecte: a) Prezentațilitatea activității în formarea competenței specifice din secvența dată. b) Enumerați trei suporturi tehnice de instruire conform scopului educațional. c) Indicați două metode de predare eficiente în context și două forme de organizare a elevilor. d) Indicați și o metodă de evaluae aplicabilă pe fondul competenței din secvența dată. e) Agrumentați valoarea activității realizate în virtutea competenței de comunicare verbală.   Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)      Redactați un eseu structurat, de cel mult o pagină, în care importanța predării, ca ofertă de experiență de învățare. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele aspecte: - definirea conceptului de predare; - deosebirea dintre strategie și stil de predare; - descrierea succintă a trei caracteristici ale predării; - argumentarea importanței predării, ca ofertă de experiență de învățare.    

Rezolvare testul 2   Limba și literatura română (30 de puncte)   1.  a) te-me-te-ul;   b) lesne = ușor;     a împodobit - a ornat;   c) Podul e de mult timp. (verb predicativ)     El este mai tot timpul singur. (adjectiv)   d) după un plan - complement circumstanțial de mod;     orice - complement direct e) c) ......așa că a netezit pământul de pe jos....- propoziție consecutivă; f) El a părăsit echipa/fiindcă ideile sale erau ignorate voit. g) Cratima marchează pronunțarea într-o silabă a pronumelui personal i și a verbului auxiliar a (de la „i-a împodobit”). h) Fragmentul citat prezintă odiseea unui bărbat care a hotărât să-și construaiscă o casă prin forțe proprii. Voința, priceperea și gustul pentru frumos l-au condus la atingerea obiectivului propus și la construirea unei case frumoase, în condiții sociale dificile. În final, personajul se simte mândru de casa lui, „una dintre cele mai bune din sat”.     2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile unei povestiri cu referință la opera literară Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele repere: - numirea a două trăsături ale curentului literar idealist, identificate în opera dată; - prezentarea a trei elemente de structură. de construcție a discursului narativ și de limbaj ale povestirii alese (de exemplu: instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, acțiune, momentele personajelor, conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spațio-temporale, tipologia personajelor, modalități de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.); - comentarea unui episod/ a unei secvențe narative semnificativ(e) pentru evidențierea unei trăsături a personajului principal din povestirea aleasă.       Descendent al scriitorilor moldoveni înzestrați cu harul povestirii, Ion Neculce și Ion Creangă, Mihail Sadoveanu se distinge prin talentul de a nara și printr-o operă amplă și vastă, în care tema socială se întâlnește cu tema istoriei și a iubirii.     Hanul Ancuței, opera de maturitate a lui Mihail Sadoveanu, apărut, inițial în revista Viața românească, între anii 1924-1925 și, ulterior, în volum, în 1928. Volumul este inedit în literatura română prin formula narativă adoptată, aceea a povestirii în ramă și cuprinde nouă povestiri, de facturi diferite.    El evocă, prin această structură, opera litearră Decameronul, a scriitorului italian renascentist Giovanni Boccaccio sau Povestirile din Cantebury, de Geoffrey Chaucer.       Titlul denumește locul povestirii, motivul literar central al textului literar. Hanul Ancuței devine un topos cu valență mitică și nostalgică și un simbol al perenității, cu multiple conotații, fiind loc de odihnă.           Timpul narațiunii este fixat „într-o toamnă aurie”, sintagmă ce prezintă o epocă arhaică fericită din istoria Moldovei, a existenței patriarhale, de care oaspeții hanului își aduc aminte cu afecțiune. Se face diferența, în text, în timpul povestirii, cel care aparține celor nouă naratori ad-hoc de la han și timpul povestit, fixat, potrivit reperelor textuale, la începutul secolului XIX-lea. Povestirile încep după-amiaza și iau sfârșit la miezul nopții, dar după trei z. Firul lor, pare, ca în lucrarea orientală O mie și una de nopți, nesfârșit, cu atât cu cât comisul Ioniță, cel care deschide seria de narațiuni, promite, în intrmezzo-uri, că va spune o povestire și mai frumoasă, ca semn al eternității istorie umanității.           Finalul este de acord cu atmosfera magică de la han, prin descrierea unei atmosfere pașnice armonioasă: „Am rămas însă după aceea loviți ca de o grea muncă și abia ne puteam mișca, umblând după cotloane ferite de locuri și odihnă. Unii dormeau chiar unde se aflau, frânți și răsuciți. Si comisul Ioniță însuși, după ce a cuprins de după grumaz pe căpitanul Neculai sărutându-l, a uitat cu desăvârșire că trebuie să ne spuie o istorie cum n-am mai auzit.”           Povestirile conțin și elemente lirice, prin evocarea afectivă pe care o fac protagoniștii, naratorii deveniți personajele întâmplărilor relatate. Personajele sunt țărani moldoveni, ciobani, boiernași, negustori. Personajul central este Ancuța cea tânără. Ea amintește de mama ei, cealaltă Ancuța, protagonistă în povestirea omonimă. Fiecare povestitor nutrește ambiția să spună o întâmplare mai interesantă decât cea precedentă.           Povestirea este un text literar care se înscrie în genul epic și prezintă o serie de trăsături precum: interesul acordat întâmplării, care se dovedește neobișnuită, fantastică, dramatică etc., narațiunea subiectivă, cu relatarea la persoana I, din punctul de vedere al unui narator subiectiv care este martor sau participant la cele relatate.           Povestirile sunt de sine stătătoare, subiectele sunt independente și se încadrează îpecii diferite, reprezentând snoava în Iapa lui Vodă, idila - Fântâna dintre plopi, aventura - Cealaltă Ancuță, legenda - Județ al sărmanilor, reportajul și memorialul de călătorie - Negustor lipscan, portretul în Orb sărac, povestire cu iz fantastic în Balaurul, cu subiect social în Haralambie sau cu subiect esiteric în Istorisirea Zahariei fântânarul.                                                             Negustor lipscan                 Această povestire este cea de-a șaptea din seria relatărilor de la Hanul Ancuței. Textul are alura unui memorial de călătorie, în care se interferează secvențe de interviu, dat fiind că oaspeții hanului, surprinși de cele relatate, îl întrerup pe vorbitor ca să-i pună întrebări suplimentare. Scenariul narativ, sărac în întâmplri, devine interesant prin alternativa planurilor și subiectelor de discuție ale interlocutorilor.              Protagonistul și naratorul povestirii, negustorul Dămian Cristișor, își face o intrare la han demnă de un actor. Inițial, se aud „strigăte și zarvă pe drumul Sucevei”, se aud „glasuri groase care opreau boii” și zgomotul carelor. Nou-vl are o înfățișare impresinantă, fiind „un bărbat bărbos cu căciulă și giubea”m cu „barba astâmpărată și rotunjită din foarfece” și care „râdea cu obraji plini și bogați de creștin bine hrănit”.            Curiozitatea oamenilor de la han crește pe măsură ce Damian urmează pașii unui ritual îndelung exersat: el se îngrijește de hrana animalelor, așază marfa, așteaptă ca drumeții să fie tratați cu vin și mâncare bună. El prelungește voit durata așteptării, pentru a întreține atmosfera propice spunerii unei povestiri mai interesante decât celelalte.            Adresându-i-se mai cu seamă lui Neculai Isac în care vede un congener, deci un om capabil să-l înțeleagă, Dămian își povestește până la un punct viața și cum a ajuns să se îndeletnicească cu negustoria. dat fiinf că se consideră un negustor priceput, a întreprins un drum până la Lipsca, pentru a aduce în Moldova marfă nemțească, de bună calitate. Povestirea lui atrage atenția când menționează cuvântul tren și se vede obligat să le explice celorlalți ce este acesta. Noutatea tehnică adusă de transportul cu trenul nu-l impresionează pe cioban, care, conservator din fire, consideră că este o „ticăloșie nemțească” și îi lasă impasibili pe comisul Ioniță și pe căpitanul Neculai Isac, dar captează atenția celorlalti, cărora Dămian se simte obligat să le explice într-un limbaj cât mai familiar ce este trenul: „Sunt un fel de căsuțe pe roate, și roatele acestor căsuțe se îmbucă pe șine de fier. Și așa, pe șinele acelea de fier, le trage cu ușurință o mașină, care fluieră și pufnește de-a mirare; și umblă singură cu foc (...) Mașina umblă singură cu foc și trage după dânsa toate căsuțele. Apoi în acele căsu sunt ori oameni, ori mărfuri. Și batalii de la Tighina i-am încărcat în acele căsuțe. Și merg foarte bine, fără scurtătură și fără necaz; numai că c-un huiet mare de trebuie să grăiască oamenii unii cu alții tare, ca surzii.”            Alte dovezi de civilizație stârnesc reacții diferite. Existența străzilor asfaltate, a felor care poartă pălării și a bărbaților care poartă ceasornice, dar și situația neobișnuită în care copiii merg la școală sunt aprobate cu jumătate de gură de oaspeții conservatori ai hanului. Ceea ce îi lămurește definitiv în rpivința lipsurilor nemților, deși vizibil mai emanciăați, este lipsa lor de gust în privința gastronomiei, căci berea lor, o „leșie amară” și „carnea fiartă de vacă” nu pot concura cu vinul și bucatele moldovenești.           În continuare,Dămian își povestește călătoria de întoarcere din Germania în Moldova. Dacă în prima parte nu a fost deranjat de nimeni, în țara natală el a trebuit să fie pregătit cu cadouri pentru situațiile neplăcute la care se aștepta, cunoscând firea și năravurile conaționalilor săi. La intrarea în țară, negustorul a fost oprit pe rând de vameși și de hoți. Tuturor a trebuit să le dea cadouri ca să scape cu marfă întreagă. Povestirea lui, deși ridiculizează moravurile vremii, nu stârnește reacții din partea auditoriului, obișnuit cu această stare de fapt.            În încheierea discursului său, Dămian îi oferă Ancuței, față de care nu-și ascunde admirația, o „zgărdiță de mărgele” și o sărută.           Complexitatea personajului este dată de insitența naratorială asupra caraterizării directe. Trăsăturile fizice alcătuiesc portretul unui bărbat aflat în deplină maturitate, elegant și cu o înfățișare plăcută, grație căreia își face ușor prieteni. Ocupația de negustor îi dezvoltă anumite trăsături morale precum optimismul, generozitatea, atitudinea politicoasă. Dămian este o persoanredincioasă, înainte de a pleca în lunga sa călătorie, se duce la biserică, iar la întoarcere dorește să-i mulțumească Domnului pentru ajutorul dat. Deși îi plac călătoriile și are un spirit aventuros, Dămian dă dovadă de prevedere, atunci când păstrează câteva baidere, pe care să le ofere la nevoie. Alte calități ale personajului sunt spiritul organizatoric și simțul psihologic, ultimul permițându-i să se apropie ușor de oameni. El manifestă simpatie și chiar afecțiune pentru Ancuța, pe care nu ezită să o complimenteze.     Dămian este primit cu simpatie în cercul povestitorilor de la han, este ascultat cu interes și curiozitate și spectatorii conchid că este un om plăcut.     Povestirea Negustor lipscan reține atenția, în cadrul acestui volum, atât prin stilul narării, caracterizat prin oralitate, cât și prin sublinierea diferenței dintre două civilizații, occidental-emancipată și națională care se dovedește tradiționalistă. Cele două conceptii despre viață pun în lumină, în funcție de reacțiile spectatorilor lui Dămian, eterogenitatea socială și sufletească a acestora.     Capodoperă a speciei povestirii, hanul Ancuței este o scriere de valoare pentru maniera în care înfățișează la „belle epoque”, o perioadă fericită din istoria Moldovei.    

Rezolvare - Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)       Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată sub umbrela teatrului, demonstrați valoare dialogurilor în baza cărora formți/doltați competența specifică din secvența dată. Având în vedere următoarele aspecte:        a) prezentați utilitatea activității în formarea/dezvoltatea competenței specifice din secvența dată.                În cerc, elevii ascultă povestea populară Turtița fermecată. După prima audiție, învățătorul le spune denumirea activității și obiectivele urmărite pe parcurs. După cea de-a doua audiție, acesta le adresează obișnuitele întrebări-cheie: Cine? Când? Unde? Ce? Cum? De ce? Astfel, ei verbalizează în jurul celor reținute despre: eroi, timp,loc, ac'iune, desfășurarea ac'iunii, morala poveștii. Pe scurt, copiii vorbesc despre datele memorate. În timp ce reascultă svențial povestea, ei dialoghează pe maginea punctelor centrale și a învățăturii cuprinse într-o propoziție, însă coordonați de învățător. Mai apoi, ei sunt dirijați către elementele de vocabular și de fonetică.       Revenim asupra detaliilor și spunem astfel:     Cu spijinul învățătorului, elevii găsesc setul de cuvinte-cheie. Cei solicitați despart îm silabe cuvintele date și identifică sunetele cerute de învățător/ sau de un coleg. Pentru fiecare termen, acei copii spun câte un cuvânt cu sens asemanător și câte unul cu sens opus. Reușita este mai ușor de atins datorită cartonașelor cu litere, dublate de imagini corespunzătoare, dar și grație jetoanelor ce înfățișează simboluri; în baza acestora, copiii pot socia mai repede cuvintele cu sensuri asemănătoare/diferite.        Ulterior, dirijat de colegii săi, un elev fixează pe panoul de plută cartonașele ce conțin cuvintele-cheie și etichetele care le completează. Avându-le dinainte, colectivul are libertatea să schimbe povestea ori la început ori la sfârșit. Ca atare, iau cuvântul doi-trei copii.       În cele din urmă. efectivul revine asupra materialului audio. După reascultarea poveștii, învățătorul le cere școlarilor să redea sunetele auzite și să spună  cât de mult le alimentează acestea imaginația. )Expunerea cerințelor este urmată de mențiunea conform căreia sunetele bine percepute prin mujloace auditive stârnesc mai mult imaginația decât cele percepute pe canale audio-video). În contextul de față și într-un limbaj inteligibil, elevilor li se prezintă avantajele teatrului radiofonic și argumentele pentru care se recomandă acest canal de comunicare și de educare.   b) Enumerați trei suporturi tehnice de instruire folosite scopului educațional.           Inclusiv suporturile tehnice fac parte din instrumentarul folosit în timpul activității instructive. Acestea constau în USB, laptop și boxe. În completarea lor vin alte materiale necesare: panou de plută, piuneze, cartonașe tipărite și ilustrate. Recuzita le dă copiilor șansa să își valorizeze potențialul existent la nivelul gândirii preoperaționale și achizițiile din periaodele pre - și abecedară.        Combinate optim cu resursele procedurale, cele materiale și tehnice creează oportunități în considerarea cărora școlarii își folosesc propiile stiluri de învățare, îndeobște stilul auditiv. Prin urmare, lecția în sine reprezintă un moment ce fructifică la maximum potențialul acelor copii care acumulează informații prin canale audio. În egală masură, lecția aduce în prim-plan secvențe care hrănesc imaginația creatoare. Ba mai mult, copiii sunt încurajați să-și imite personajele prefearte - verbal și scenic.   c) Indicați două metode de predare eficiente în context și două forme de organizare a elevilor.       Lectia propice pentru mai multe metode didactice. În situația noastră suntem de părere că primează povestirea și exercițiul. Îs, le putem aplica cu brio și pe acestea: problematizarea și explicația - în scop educativ - și conversația catehetică și observarea sistematică a comportamentelor elevilor - în scop evaluativ.      Toate înlesnesc aplicarea strategiilor euristice. valoarea resurselor procedurale este dată de stilul învățătorului, dar si de tactul cu care acesta animă fiece situație de învățare.     Organizarea se face frontal și în cerc; frontal, atunci când: se descrie primul moment organzatoric al zilei, se modofică acțiunea poveștii, se pune în lumină apanajul teatrului radiofonic; în cerc, în timp ce firul discutției se desfășoară pe axa poveștii, precum și în timp caută cuvintele-cheie.   d) Indicați și o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenței sin secvența dată.      Evaluativ, în momentele oportune, învățătorul formulează itemi (semi)obiectivi și subiectivi. În temeiul lor îi dă curs conversației de verificare. Pe durata acesteia, învățătorul poate descoperi lacunele copiilor care nu au acumulat informații dintr-un moment sau altul, dar și eventualele tulburări de vorbire ale unora, respectiv incapacității altora (de receptare corespunzătoare a mesajelor orale, de ordonare cronologică a secvențelor poveștii ascultate s.a.m.d.). Așa cum am precizat, aceasta este dublată de observare sistematică a conduitelor elevilor. În principiu, aceasta trebuie sa fie nelipsită oră de oră.   e) Argumentați valoarea activității realizate competenței de comunicare verbală.       Gândind valoarea activității audiată, elevii își folosesc negreșit atenția și memoria voluntară. Ei sunt provocați să redea, cu acuratețe, scenele în succesiunea lor logică și numele personajelor. Astfel, ei învață să își prelucreze reprezentările formate la nivel cognitiv.       Reflectând la comportamentele personajelor, ei exersează tehnici de gândire critică, alese în rapot cu vârsta. Așa, copiii își dezvoltă și abilitățile socio-afective.       Activitatea poate mobiliza școlarii afectați de dislexie și școlarii timorați de vorbirea liberă. Întrebările dirijate și încurajarile învățătorului îi ajută, pe de o parte, să își corecteze greșelile de exprimare orală, iar pe de altă parte, îi ajută să depășească tracul inerent expunerilor în public. Așadar, observăm cum ei aprofundează tehnicile de educare a limbajului, cu care sun tobișnuiți din perioada preșcolară. În plus, observăm cum fondul muzical îi imprimă lecției o notă ce o ridică la nivel interdisciplinar. Deopotrivă, prin natura sa interactivă, activitatea insuflețește lecția.       Ultimele notițe ne arată cât de benefică este intersectarea a trei obiecte de studiu (Comunicarea în limba română, Muzică și mișcare, Dezvoltare personală).

Limba și literatura română (30 de puncte)   1. Se dă textul:        Coasta de Azur, marea, ca un imens smarald, cu lumina ei argintie, sonoră, trece o clipă prin fața mea și dispare. În locul a tot ce mă înconjoară apare strada copilăriei mele și casa dărăpănată din colț, unde, în subsol, locuiește Trude, unde îmi iau râmas bun de la Trude. Și iar strada sordidă, cu dugheana cu fructe, și câțiva pași mai încolo bistroul, o curte soioasă, scări șubrede, cu rampa ruptă. Coasta și marea se luau la întrecere în risipa lor de albastru și verde, în lumina lor de aur, argint și smarald. Iahturile, ca niște imense lebede, apăreau somptuoase, sugerând o viață de lux fabulos, și se îmbinau curios în mintea mea cu imaginea sărăciei în care o găsisem pe Marta, a mizeriei cartierului în care locuia Hedda Holden, a nemultumirii care mocnea în lume. Ochii obosiți, de un calm tomnatic, ai Heddei Holden, și privirea neagră, agitată a învățătoarei parcă îmi cereau socoteală,parcă mă întrebau: „Încotro: Unde te duci:” Și mă împiedicau să fixez culori, sunete, vibrații, să culeg acele schițe care m-ar fi putut ajuta să reconstitui mai târziu, în tihnă, frumusețea unor clipe de care nu mă puteam bucura.     Învățătoarea, obosită, ațipise, soțul ei avea ochii deschiși. Fiecare dintre ei a văzut din această călătorie alte frânturi de peisaj. e, pe rând, s-a odihnit. Numai eu eram blestemată parcă să stau la pândă ca o santinelă în misiunea seberă de a vedea tot ce se întâmplă dincolo de fereastră și pe chipul celor dimprejur, în sufletul meu, veșnic nemulțumită.                                                                                   (Cella Serghi, Cartea Mironei)   Scrieți, pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe:   a) Transcrieți, din primul enunț al fragmentului dat, un cucânt care conține un diftong. b) Scrieți câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat: sordidă, somptuoase. c) Formulați câte o propoziție în care cuvintele calm și, respectiv, unde din textul dat sa aibă altă valoare morfologică. d) Indicațicția sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Învățătoarea, obosită, ațipise, soțul ei avea ochii deschiși. e) Transcrieți o propoziție subordonată din fragmentul dat, precizând ce fel de propoziție subordonată este. f) Alcătuiți o frază în care pronumele relativ care să introducă o propoziție subordonată completivă directă. g) Menționați rolul utilizării cratimei în structura: s-a h) Explicați, într-un context de 3-5 rânduri, semnificația enunțului: Numai eu eram blestemată parcă să stau la pândă ca o santinelă în misiunea severă de a vedea tot ce se întâmpla dincolo de fereastră și pe chipul celor dimprejur, în sufletul meu, veșnic nemulțumită.   2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să rezentați particularitățile de constructie ale unui personaj dintr-o nuvelă studiată, aparținând unui autor din programa pentru examen. În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere: — prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul epic studiat; — prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificativ pentru construcția personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații spatio-temporale, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a perosnajelor etc) — evidențierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative semnificative.   NOTĂ: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului veți primi 10 puncte. Pentru redactarea eseului veți primi 5 puncte (organizarea ideilor în scris - 1 punct; utilizarea limbii literare - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 1 punct; ortografie, punctuație - punct; așezare în pagina,. lizibilitate - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus   Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)        Următoarea secvență face parte din progrma așcolară pentru disciplina de studiu Comunicare în limba română - clasa pregătitoare (OMEN nr. 3418/2013)       Competența specifică 2.2 Transmiterea unor informații referitoare la sine și la universul apropiat, prin mesaje scurte Exemple de activități de învățare: ► prezentarea unor evenimente semnificative din viața proprie; ► formularea unor descrieri/prezentări elementare ale unor activități/jocuri preferate.   Conținuturi Comunicarea orală: acte de vorbire (a identifica un obiect, o persoană), cuvântul și propoziția (utilizarea cuvintelor noi în enunțuri adecvate), dialogul (fromularea de întrebări și de răspunsuri despre: jocuri și jucării, membrii familiei, prieteni, animale), forme ale discursului oral (povestirea după imagini)   Cerință Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată dimpreună cu actori ai unui teatru pentru copii, arătați valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere următoarele aspecte: a) Prin prezentare, dovediți eficiența activitării în formarea/dezvoltarea competenței specifice date. b) Enumerați trei materiale didactice folosite conform scopului educațional și două forme de organizare a elevilor. c) prezentați două metode de predare deosebit de utile în context. d) Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă în considerarea competenței menționate. e) Motivați valoarea activității prin care formează/dezvoltă abilitatea de transmitere a unor informații.   Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)   Redactați un eseu structurat, de circa o pagină, în care predarea ca activitate de organizare și conducere a situațiilor de învățare. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele aspecte: ► relațiile între predare, învățare și evaluare; ► efectele predării defectuoase (circa două) ► evaluarea/autoevaluarea comportamentului cadrului didactic.                      

REZOLVARE SUBIECTE:   1. a) Coasă b) sordidă = murdară; somptuoase = opulente; c) De obicei, este un om calm. (adjectiv);     El percepe unde sonore din cele mai fine. (subtantiv); d) obosită — atribut adjectival;     avea      —  predicat verbal; e) să stau la pândă ca o santinelă în misiunea severă de a vedea tot. — propoziție subordonată completivă indirectă; f) Eu înțeleg/ care este motivul supărării tale/. g) În structura s-a (odihnit) cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori morfologice diferite; pronumele reflexiv s- și verbul auxiliar a. h) Eroina se simte martoră inoportună a existenței celorlalți, prin imposibilitatea de a se odihni când ceilalți o fac. Luciditatea extremă, care îi facilitează observarea peisajului exterior și a celui interior, sufletesc, al celorlați, nu-i permite să se odihnească, eroina fiind asemenea unei santinele „la pândă” și „veșnic nemulțumită”.     2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să rezentați particularitățile de constructie ale unui personaj dintr-o nuvelă studiată, aparținând unui autor din programa pentru examen. În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere: — prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul epic studiat; — prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificativ pentru construcția personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații spatio-temporale, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a perosnajelor etc) — evidențierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative semnificative.         Ioan Slavici este unul dintre cei patru scriitori clasici români care s-au remarcat în secolul al XIX-lea, prin inaugurarea romanului realist obiectiv, cu profil psihologic. Literatura lui Slavici descrie personaje complexe, dominate de conflicte puternice, pe fondul modificărilor pe care le aduce capitalismul în societatea tradițională rurală.      Nuvela Moara cu noroc este o creație literară care se înscrie în formula realismului cu influențe psihologice și este considerată o capodoperă a speciei:„o nuvelă solidă, cu aspect de roman” (george Călinescu). Nuvela a fost publicată în volumul Novele din popor, din 1881.     Protagonistul nuvelei este Ghiță, un personaj complex a cărui personalitate se schimbă, pe parcursul nuvelei, transformându-se dintr-un om onest într-un cârciumar care trăiește cu obsesia banilor și comite fapte grave, culminând cu crimă, în numele obsesii.     Inițial, el este tânăr cizmar dintr-un sat ardelean, care este interesat să progreseze pe plan social. Prin urmare, el își propune să ia în arendă cârciuma Moara cu noroc, urmând să-și deschidă, mai târziu, cu banii obținuți, un atelier de cizmărie cu câteva calfe. Planul pe care-l prezintă familiei o face pe bătrână, soacra lui Ghiță, să fie rezervată, fiind credincioasă principiului că omul trebuie să fie mulțumit cu sărăcia lui. Ghiță se dovedește, însă hotărât și se mută cu familia la Moara cu noroc, un loc aparent privilegiat, dar cu rezonanță negativă.     Ghiță se dovedește întreprinzător, harnic și priceput în ocupația de cârciumar, previziunile sale se adeveresc și el ajunge să câștige mai bine. dar echilibrul sufletesc al personajului se ruinează în momentul în care la cârciumă își face apariția Lică Sămădăul, șeful porcarilor care îi impune să-i fie partener în afaceri, devenindu-i iscoadă. Intimidat de prezența autoritară a lui Lică, Ghiță acceptă, mai ales că vede în acest pact un prilej de a se îmbogăți mai repede. Ghiță dă dovadă de caracter slab în confruntarea cu porcarul. personajele sunt în opoziție; Lică este ferm și autoritar, Ghiță se dovedește slab și ușor de stăpânit.     Ghiță trăiește un puternic conflict interior, fiind scindat între dorința de e redeveni om cinstit și obsesia pentru bani, cea din urmă împlinindu-se numai prin tovărășia lLică. Lupta interioară se răsfrânge în exterior, prin faptul că trăiește stări sufletești contradictorii și prin reacțiile agresive față de cei dragi.     Măcinat de obsesia pecuniară, Ghiță se transformă dintr-un om optimist și vesel, într-o persoană ursuză, irascibilă, care trece rapid de la o stare sufletească la alta: „se aprindea pentru orișice lucru din nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el”. Curând, personajul ajunge să regrete că are familie, care îl împiedică în planurile sale. El se dezumanizează treptat și comite gesturi care ies din sfera raționalului. De exemplu, își îndeamnă soția să joace cu Lică, folosindu-se de ea ca să pastreze prietenia cu Lică. Ghiță se lasă și mai mult influențat de Lică atunci când depune mărturie în favoarea lui și se face vinovat de sperjur. În încercarea de a se reabilita moral, se împritenește cu jandarmul Pintea căruia intentionează să i-l predea pe Lică. este și aici duplicitar, pentru că nu vrea să piardă avantajul prieteniei cu Lică.     Personajul conștinetizează că se supune unui instinct care-l domină și trăiește cu remușcările faptelor sale, mai ales când se gândește la soarta copiilor săi, care nu vor avea amintirea unui părinte cinstit, moral     Dezumanizarea perosnajului este definitivă în momentul în care își ucide, care-l înșelese. Este la rândul lui ucis și moartea lui este văzută ca o pedeapsă pentru abaterea de la codul moral.     Personajul este caracterizat indirect, prin intermediul faptelor, vorbelor, atitudinilor sale. La început, naratorul îl prezintă drept un „om harnic și sârguitor”, pentru ca mai târziu să devină „ursuz” și „pus pe gânduri”. Personajul se dovedește lacom: „Vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăinjeneau, parcă ochii”.     În relația cu Lică, Ghiță se dovedește vulnerabil și lipsit de curaj cu atât mai mult cu cât celalalt îi observă slăbiciunea pentru bani. Ana, soția lui, de care el se înstrăinează pentru că este incapabil să-i mărturisească frământările sufletești, ajunge să-l disprețuiască, numindu-l „muiere în haine bărbătești”.     Prin încercarea sa de a-și schimba destinul, fiind mulțumit cu ce avea deja, prin actul său de hybris, care are consecințe dramatice, Ghiță devine un personaj tragic.       Comentariile integrale le găsiți aici....   Relațiile dintre personaje Lică și Ghiță                                                      Moara cu Noroc de Ioan Slavici - nuvelă psihologică comentariu literar   Realismul in nuvela psihologica Moara cu noroc de Ioan Slavici   Caracterizarea personajului principal Ghita din nuvela Moara cu Noroc de Ioan Slavici