Stiinta si tehnologie

Spor!

CUPRINS şi repartizarea pe ore:   TEMA PAGINA NUMĂR ORE.   BIOSUL CALCULATOARELOR.2.2 ORE.   SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS.2.4 ORE.   CONFIGURAREA OPTIMA A UNUI PC.4.2 ORE.   DEFECŢIUNI FIZICE ALE CALCULATORULUI.5.2 ORE.   DEFECŢIUNI,MESAJE DE EROARE SOLUŢII.6. 2 ORE.   UTILIZARE NORTON COMMANDER.8. 2 ORE.   DEPANAREA TOTALA A UNUI HARDDISK.10. 2 ORE.   RECUPERAREA DATELOR.11.1 ORA.   NORTON UTILITIES(NU 8).13.1 ORA.   REALIZAREA UNEI REŢELE.14.2 ORE.   DEFECŢIUNI WINDOWS.15.1 ORA.   CONECTAREA A DOUA HARD-URI.17.2 ORE.   DEOSEBIREA INTRE WINDOWS 95 şi WINDOWS 98.17.2 ORE.   WINDOWS 2000.18.4 ORE.   ÎNREGISTRAREA CD -URILOR.21.1 ORA.   UTILIZARE INTERNET.23.4 ORE.   ARHIVAREA MODERNA A INFORMAŢIEI.26.2 ORE.   LIMBAJUL HTML PENTRU PAGINI WEB.28.4 ORE.   POWERPOINT(GRAFICA PT. MARKETING).30.2 ORE.   GRAFICA PROFESIONISTA CORELDRAW.31.4 ORE.   WINDOWS 95.32.4 ORE.   MICROSOFT WORD.45.8 ORE.   MICROSOFT EXCEL.62.4 ORE.   BAZE DE DATE ACCESS.85.20 ORE         Apelarea biosului se realizează astfel: când se porneşte calculatorul se apasă tasta Delete ( apare meniu BIOS ) 1. Standard CMOS Setup – cu tastele Page Down şi Page Up se pot modifica opţiunile sa existe obligatoriu: Primaster user.on ca sa se detecteze hardul.   Daca vrem sa funcţioneze şi unitatea de discheta floppy drive A apăsam Page Down şi selectam opţiunea 1.44 MB 3 1/2 care sa fie activata 2. ADVANCED CMOS. Setup are următoarele opţiuni: 1 st boot device IDE 0 care realizează încărcarea sistemului de operare la pornirea calculatorului de pe hard disk   - A doua opţiune: 1 st floppy – daca calculatorul este defect, daca s-au şters fişierele sistem şi vrem ca,calculatorul sa se iniţializeze de pe discheta şi alte opţiuni ca:   Boot up Num lock on – se activează tastele numerice din partea dreapta a tastaturii.   Password check .setup ( sau Alyways daca vrem sa punem parola şi pe bios şi pe calculator )   Floppy drive swap trebuie sa fie disable – nu pot sa initilealizez calculatorul alternativ de pe un hard sau pe altul când sunt conectate doua hardiscuri intre ele.   Internal chache .enabled – calculatorul simulează memorie mai multa prin apelarea acestei memorii chache.   External .enabled – se poate extinde aceasta memorie suplimentara.   Sistem BIOS cacheable . enabled – biosul poate fi văzut prin aceasta memorie extinsa.   C000, 32 K shadow .chached.   C800.   D000.   D800.disabled ( toate patru referindu-se la acesul diferitelor adrese de memorie )   Cu Esc se iese din meniul respectiv 3. Meniul Power MANAGEMENT SETUP are opţiunile: power management .disable.   Green.off- ( în momentul în care facem o economie de curent aprinderea monitorului se realizează daca aceasta opţiune este on.),după aceea video.suspend ( daca facem economie de curent, placa video nu mai este activata).   Celelalte opţiuni se refera la detectarea efectiva a hardurilor conectate, la salvarea opţiunilor,sau formatarea fizica a hardurilor.   CIRCUITE LOGICE.   Consider mărimea de ieşire y ia valori y? L2 ={0,1},iar mărimile de intrare u1,u2,.,un iau valori în mulţimea L2n =L2x.xL2, de n ori, iar relaţia I/E y=f(x1,x2, ., xn).    Prin DEFINIŢIE funcţia f:L2n L2 se numeşte funcţie logica notata cu FL(sau booleana notata cu FB) deoarece mulţimea L2 are 2 valori 0 şi 1, iar numărul intrărilor este n. Rezulta ca nr valorilor pe care le poate funcţia logica este dat de numărul combinaţiilor mărimilor de intrare, adică . O funcţie logica n poate da prin expresia sa sau prin tabla de adevăr. Aceasta din urma conţine valoriile funcţiei pentru toate combinaţiile posibile ale argumentelor.   FUNCŢII LOGICE ELEMENTARE.   O funcţie logica (FL) este de fapt o variabila binara ale carei valori depind de valorile variabilelor logice care intra în componenta ei. Variabila binara este o variabila discreta care poate lua doua valori: 0 şi 1;aceste valori se mai numesc constante logice. Principalele funcţii logice de 2 variabile întâlnite în mod frecvent sunt:SI, SAU, NU, NAND, NOR.   FUNCŢIA LOGICA "SI" f(x1,x2) =x1*x2, tabelul de adevăr al funcţiei 2 contacte înseriate   X1   X2   F=x1*x2   X1    f=x1*x2   X2   FUNCŢIA LOGICA "SAU" f(x1,x2) =x1+x2 x1 x2   F=x1+x2      X1    F=x1+x2   X2   FUNCŢIA LOGICA "NU" f(x)=   X   F(x)   NAND"(ŞI-NU)    f(x1,x2)=x1*x2 numita FUNCŢIA LOGICA "NUMAI"    X1   X2   F=x1*x2      X1 x1*x2   X2    FUNCŢIA LOGICA "NOR" f(x1,x2)=x1+x2    X1   X2   F=x1+x2   REGULI DE CALCUL IN ALGEBRA BOOLEANA   Pentru transformarea unuor expresii logice în altele echivalente cu cele iniţiale dar cu o structura mai simpla se folosesc o serie de relaţii sau proprietăţi fundamentale:   Proprietatea constantei logice 0 şi 1: x+0=x x+1=1 x*0=0 x*1=1   Proprietatea de idempotenta x+x=x x*x=x   Asociativitatea x1*x2)*x3=x1*(x2*x3) x1+x2)+x3=x1+(x2+x3)   Comutativitatea   X1*x2=x2*x1   X1+x2=x2+x1   Distributivitatea   X1*(x2+x3)=x1*x2+x1*x3   X1+(x2*x3)=(x1+x2)*(x1+x3)   Proprietatea de absorbţie x1+x1*x2 =x1*(1 +x2) =x1 x1*(x1+x2)=x1   Teoremele lui D'MORGAN   x1+x2 =x1*x2 x1*x2 =x1 +x2   Principiul contradicţiei    x*x =o   Principiul tertiului exclus    x+x =1   Principiul dublei negaţii x =x   O mulţime M de elemente nevida în care au fost definite operaţiile SI, SAU, NU formează o algebra BOOLEANA fata de operaţiile definite daca îndeplineşte cele 10 proprietăţi prezentate.   COMPLETUL LOGIC FUNDAMENTAL SISAUNU   Deoarece o funcţie logica conţine în serie numai aceste trei tipuri de operaţii.   Completul logic ŞI-NU    EX:    Y=x1+x2=x1+x2 =x1 *x2   X1 x1+x2   X2   COMPLETUL LOGIC SAU-NU    Ex:   Y=x1*x2 =x1 +x2   X1    X1    x1*x2 X1 +x2    X2 x2   COMPLETUL UNIVERSAL NOR (SAU-NU)   Cu ajutorul lui se pot realiza toate cele trei funcţii logice adică NU, SI, SAU   -pentru a obtine' NU '    X   Y=x    operaţia "SI"    y=x1*x2= x1 *x2=x1 +x2    X1 x1    X2    X2   Y=x1*x2   SAU"    y=x1+x2=x1 + x2=x1 * x2   X1   X1 *X2   X2   Y=x1+x2    X1    X1+X2   X2   Se poate arata ca şi funcţia logica NAND este complet logic universal şi sensul ca ea poate substitui funcţiile logice SI,SAU,NU   FUNCŢIA LOGICA "NU"    x x   FUNCŢIA LOGICA "NAND"    X    X   SI" x1    x2 X1*X2    y=x1*x2=x1*x2

Un rezumat daca făceai inginer ramaneai sau ajungeai.  Eu sunt capul în cremene acum. 

Secretele din adancurile Marii Negre       Robert Duane Ballard fost ofiter al Statelor Unite ale Americii, profesor de oceanografie la Universitatea din Rhode Island, cunoscut pentru descoperirile sale arheologice subacvatice ale epavelor RMS Titanic din anul 1985, al cuirasatului Bismarck în 1989, al portavionului USS Yorktown in 1998, scufundat la Bătălia de la Midwa , deasemenea a descoperit nava John F. Kennedy 's PT-109 în 2002, agatat in 1943 de catre distrugatorul japonez Amagiri off Ghizo Island. Ballard sustine ca in Marea Neagra ar exista o civilizatie secreta si aduce ca argument faptul ca aceasta a fost initial un lac de apa dulce, inundata cu apa sarata din Marea Mediterană în timpul Holocenului.  Holocen - epoca geologica care a început la sfarsitul Pleistocenului (11.700 de ani I.HR.) care inseamna cresterea si impactul speciei umane la nivel mondial, istoria scrisă , dezvoltarea de civilizatii majore, si de tranzitie generala semnificativa fata de viata urbana din prezent.  În urmă cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea că Potopul descris de Biblie ar fi avut loc pe actualul teritoriu al Marii Negre. Aşa se face că o echipa condusa de el a poposit pe ţărmul Turciei, reuşind sa filmeze, la mai puţin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, e vorba de o stanca cioplita şi de doua unelte de piatra dotate cu cate o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. Submarinul a reusit să filmeze si niste barne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de prelucrare artificiala. La est de Sinop, echipa a descoperit o epavă deosebit de bine conservata, la o adancime de 320 m, in apele Marii Negre. Paradoxal ca intreaga coca navei si de marfa sunt intacte, ingropata in sedimente. Puntea este, de asemenea, intacta, inclusiv un catarg de aproximativ 11 m.    Institutul pentru expediții de explorare la Marea Neagră bazat pe teledetecție cu side-scan sonar in apa de mica adancime au putut identifica potentiale situri arheologice examinate de ROVs . Ipoteza ca apele anoxice Mării Negre va permite conservarea organica extraordinara este confirmată de descoperirea Sinop D, naufragiului fiind vechi de 1500 ani pastrandu-se extraordinar de bine. Explicatia lui Ballad pentru inundarea Marii Negre : " În perioada de sfârşit a erei glaciare, din cauza încălzirii atmosferei şi topirii gheţarilor, nivelul Mediteranei a crescut fără precedent. Apoi, în urmă cu cca 7000 de ani, din cauza presiunii apei şi probabil în urma vreunui cutremur fâşia de pământ care separa Mediterana de lac a fost pulverizată şi apele sărate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l în ceea ce este astăzi. Torentul a fost fantastic. Forţa apei a depășit de cca 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se că pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de cca 40 de zile. În sprijinul acestei teorii, cercetătorii arată că în anumite zone ale fundului Mării Negre există ape dulci, rămăşițe ale vechiului lac.   Din cauza lipsei curenţilor şi a oxigenului, acele ape au rămas neamestecate cu apa mării. Mai mult, acolo, mediul e lipsit de oxigen, ceea ce înseamnă că există condiţii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Mării Negre câteva specii de scoici, unele dispărute, altele pe cale de dispariţie, toate cu o vechime cuprinsă între 7.500 și 15.000 de ani, ceea ce i-a făcut pe cercetători să afirme că Marea Neagră a fost pe vremuri un lac cu apă dulce. Actuala mare nu exista în urmă cu 10-15.000 de ani, aici trăind o civilizaţie prosperă, căreia îi aparţin construcţiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Şi ca totul să fie şi mai încurcat, s-a pronunţat cuvântul Atlantida. Harta întocmită cu ajutorul sonarelor a lăsat să se întrevadă că pe vremuri, fundul mării era în fapt „un ţărm plat, cu o plajă de nisip care cobora lin". Legende demonstrate stiintific : Sfârşitul Atlantidei şi începutul Potopului Michael Robinson profesor la Universitatea Ohio, este specializat în inundaţiile catastrofale care s-au abătut asupra Pământului din cele mai vechi timpuri. A fost unul dintre cei care au îmbrăţişat ipoteza emisă de Robert Ballard, când acesta afirma că potopul biblic a început în bazinul Mării Negre. Numai că, spre deosebire de Ballard, Robinson a preferat pentru cercetările sale nu ţărmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epavă de corabie veche de câteva mii de ani, ci ţărmul nordic românesc, în apropiere de insula Şerpilor, şi unde aparatura a înregistrat nişte construcţii ciclopice stranii și piramide ce par de neînchipuit pentru zilele noastre. "În cercetările mele, m-am bazat mult pe textele mistice care arată că toate civilizaţiile îşi au rădăcinile pe teritoriul patriei dumneavoastră şi am avut acces la toate descoperirile făcute în România în acest sens, descoperiri de care românii nici măcar n-au auzit". Robinson își desfășoară cercetările și în lungul bazinelor râurilor româneşti, despre care consideră că sunt rămăşițe ale unui fluviu imens, care străbătea continentul eurasiatic, sau chiar ale unui lac cu apă dulce, care acoperea România în urmă cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza lui este destul de îndrăzneaţă, dar nu singulară. El afirmă că pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida şi că cetățile descoperite în munţi nu sunt decât rămăşiţe a ceea ce a mai rămas din străvechea civilizaţie, după scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteză cu o alta, cea a originii Potopului, punând egalitate între cele două evenimente. Pădurea îngropată La mijlocul anilor '80, autorităţile de la Bucureşti au decis cu o simplă semnătură să şteargă sate întregi de pe harta României, să strămute populaţia, să distrugă vestigii arheologice cu o vechime de câteva mii de ani. Totul în numele unui aşa zis proiect de canalizare a Argeşului, de făurire a măreţului canal Dunăre-Bucureşti. Atunci, în mai puţin de o săptămână, câteva localităţi au dispărut definitiv din peisajul administrativ românesc. N-au fost iertaţi nici măcar morţii. Numai că, după ce au săpat vreo 5-6 metri în adâncime, cupele excavatoarelor au început să se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat, în afara inginerilor care coordonau lucrările. Aceştia au înţeles că acolo, la adâncime, e ceva și au chemat arheologii. Nu mică a fost surpriza tuturor când au constatat că la o adâncime de 15-25 de metri se găsea nici mai mult nici mai puţin, decât o... pădure preistorică. Nisipul care o acoperise conservase atât de bine lemnul copacilor, încât aceştia, eliberaţi de sub pământ, păreau încă în viaţă şi se puteau deosebi soiurile. Marea inundaţie glaciară Specialiştii aduşi de la București au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun şi tei. Datarea cu carbon a arătat că nisipul care acoperise pădurea de foioase avea o vechime cuprinsă între 10.000 și 12.000 de ani. Ceea ce însemnă că pădurea în sine era mult mai veche. Puţini au fost cei care s-au întrebat atunci cum a ajuns pădurea să fie acoperită de ape. Se ştia că teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunoştea şi motivul. Nimeni nu bănuia că peste câteva zeci de ani, Ballard urma să vină şi să emită o ipoteză fantastică, anume că aici a avut loc marele Potop descris de Biblie, în parte din cauza topirii gheţarilor şi creşterea nivelului Mediteranei, fapt care a generat surparea limbii de pământ care o unea cu Marea Neagră. Apele din sud au făcut ca nivelul vechiului Pont Euxin să crească mult şi apele să se reverse pe teritoriile din jur. Ulterior, apele s-au retras şi au permis apariţia unei noi flore şi faune. Dar oare ce cantitate de apă s-a revărsat asupra zonei argeşene, pentru ca nisipul rămas în urmă ei să aibă o adâncime de 15 – 20 de metri? Ce ape puteau alimenta o astfel de inundaţie? Tsunami pe Argeş? Descoperirea pădurii preistorice sub pământurile Argeşului i-au determinat pe specialişti să cerceteze şi zonele apropiate. Rezultatele au fost fantastice: pădurea se întindea pe o suprafaţă mare, între localităţile Glina-Bobeşti, Jilava, Domneşti, Mihăileşti-Cornetu. În plus, prospecţiunile arată că se întindea mult în sud, aria terminându-se probabil undeva pe teritoriul Bulgariei. În toate locurile, cercetările au arătat același lucru: apele au acoperit zonele într-o perioadă extrem de scurtă, pe care arheologii au estimat-o la doar câteva săptămâni. „Aşa ceva, nu se putea întâmpla din cauza topirii gheţurilor, afară doar de cazul în care Terra a fost lovită de un meteorit. Or, din câte ştim noi, acum 10.000-12.000 de ani niciun meteorit nu a lovit Pământul", afirmă Codrin Niculescu, paleontolog şi biolog. În sprijinul teoriei lui vine absența totală a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se întinde pădurea preistorică. „Lipsa aceasta ne arată clar că zona nu a fost marină, ci inundată întâmplător. Iar compoziţia nisipului sărat a conservat foarte bine copacii". Bizară fortificaţie de lemn Dar nu pădurea subterană a fost cea mai interesantă descoperire a arheologilor veniţi la faţa locului. Într-una din zile, săpătorii au scos la iveală o construcţie bizară din lemn, alcătuită sub forma unei mici fortificaţii. Cu toate astea, nu s-au găsit deloc schelete umane sau animale, în condiţiile în care s-a presupus că respectiva construcţie nu s-a ridicat singură. „Unde au dispărut cei care au construit ciudata fortificaţie de lemn este iarăşi o întrebare fără răspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul uriaş să-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apă, să fi fost mâncate de animalele marine. Dar la fel de posibil e ca locuitorii să fi aflat din timp despre iminenţa valului ucigaş şi să se fi retras pe înălţimile munţilor. Dar dacă acceptăm cea de a doua ipoteză ca fiind mai plauzibilă, de unde puteau şti nişte primitivi că oceanul va mătura zona Argeşului?". Când vine vorba de istoria umanităţii, ştiinţa actuală încearcă să inoculeze ideea de evoluţie, mentală, fizică, socială și chiar şi spirituală. Realitate este alta: toate civilizaţiile care s-au succedat pe planetă au dez-evoluat, societatea actuală nefăcând rabat de la această „regulă". Este de ajuns să privim ce se întâmplă acum în lume pentru a înţelege asta. Pornind de la pădurea antică descoperită pe linia Argeşului, ulterior s-au făcut săpături în partea opusă, pe Valea Prutului. Şi... surpriză, au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeaşi compoziţie ca şi cel din sudul ţării şi datând din aceeaşi perioadă de timp, respectiv sfârşitul paleoliticului şi începutul neoliticului. Nu au fost găsite și păduri de data asta, dar probabil că zona nu era una împădurită, ci de câmpie. "În acel moment am fost puşi în faţa unei întrebări fără precedent. Ce fel de val putea să măture întreg cuprinsul ţării şi să aibă o înălţime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toată Europa? A fost un val oceanic, cu apă sărată sau un val cu apă dulce?". Copacii milenari Dincolo de ipotezele cercetătorilor, locuitorii din Mihăilești continuă să scoată din carierele de piatră trunchiuri vechi de mii de ani şi să le ardă în sobă. Florea Dumitru spune: „Domnule, noi suntem unicat în lumea asta. Noi nu mergem la pădure ca să tăiem un copac. Noi dezgropăm copacii de care avem nevoie pentru foc. Şi numai bunul Dumnezeu ştie cum au ajuns pomii ăștia sub nisip. Cei mai bătrâni spun că aşa au rămas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe". Deocamdată nicio ipoteză nu a fost pe deplin demonstrată. Iar numărul copacilor milenari descrește de la o zi la alta. Trebuie oare să condamnăm localnicii pentru că distrug urmele trecutului încercând să supraviețuiască? La urma urmei, nu așa au făcut dintotdeauna oamenii? Fiecare nouă civilizație a distrus-o pe cea veche. Și nu din răutate, ci din simpla dorință de supraviețuire. sursa : romania.tv        

Graalul rusesc     O ciocnire între un meteorit şi un OZN? S-a scris mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se lumineze Soarele se pregătea să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc îşi face apariţia, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană şi se prăbuşeşte cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au simţit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit până la o distanţă de peste 800 de kilometri. În urma ciocnirii cu solul, nu s-a format nici un crater, dar pe o suprafaţă de peste două mii de kilometri pătraţi totul a fost culcat la pământ. (sursa foto:descopera.ro) Aproximativ 80 de milioane de copaci au fost smulşi din rădăcini. Avusese loc aşa-numitul "fenomen de la Tunguska”. De-a lungul secolului, s-au vehiculat zeci de ipoteze şi posibile explicaţii ale fenomenului petrecut în 1908 în îndepărtata Siberie, începând de la comete, asteroizi, fulgere globulare sau blocuri de gheaţă, până la teoria că Pământul s-ar fi intersectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în realitate acolo rămâne până astăzi un mister. Conform calculelor moderne, corpul cosmic prăbuşit în Siberia avea o masă mai mare de o mie de tone şi a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 50 de mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri distanţă de pământ, din motive încă neelucidate, a explodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba atomică de la Hiroshima. Şi dacă obiectul nu s-ar fi descompus înainte de impactul cu solul, poate că Pământul, astăzi, nu ar mai fi existat. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat şi opinia că explozia a fost produsă de o navă extraterestră care s-a interpus, eroic, impactului cu un meteorit gigantic, ce se îndrepta spre Pământ. Cel puţin aşa susţine inginerul rus Iuri Labvin, preşedintele Fundaţiei Tunguska şi directorul Muzeului Meteoritului Tunguska şi al altor obiect cosmice. De peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest fenomen şi a condus zeci de expediţii în ţinutul Krasnoiarsk, acolo unde spera să descopere fragmente ale navei extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea secolului al XX-lea, când, în urma expediţiilor organizate în regiune, din pământurile răscolite au ieşit la iveală fragmente minuscule de sticlă, compuse din mari cantităţi de iridiu, nichel şi elemente chimice de origine nepământeană.  Inginerul rus este convins că acestea nu reprezintă decât rămăşiţele tabloului de comandă al navei extraterestre. "În prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje. De altfel, cercetând solul dealurilor din regiune, am descoperit fragmente de obiecte necunoscute. În urma testelor, am depistat că acestea conţin silicat de fier, într-o formă care nu există în natură şi care, cu atât mai puţin, ar fi putut fi creată de om. Astfel de materiale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană”, susţine savantul rus.   La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a organizat o nouă expediţie, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea căruia s-a produs evenimentul. Echipaţi cu diverse instrumente şi aparate de detectare a metalelor, cercetătorii ruşi au explorat minuţios malurile râului pe o distanţă de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean. În apropierea localităţii Baikit, din aceeaşi regiune Krasnoiarsk, la două sute de kilometri distanţă de epicentrul exploziei, savanţii au descoperit nişte pietre stranii, asemănătoare cuarţului, inscripţionate cu diverse linii şi forme geometrice.  Pietrele cu semne necunoscute Deşi cristalele au fost amănunţit studiate în laboratoarele Institutului de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor şi nici stabili elementele lor componente. "Le-am testat până şi duritatea, încercând să le aplicăm tăieturi similare celor deja existente. Deşi am utilizat un laser performant, nu am reuşit decât să le zgâriem superficial. Cu siguranţă, natura nu ar fi putut crea astfel de reprezentări. Pe de altă parte, este aproape exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare că fragmentele sunt părţi componente ale unei matrice în care sunt înmagazinate anumite informaţii. Este foarte posibil să fie elemente ce au alcătuit cutia neagră a navei extraterestre.   Semnele scrijelite probabil nu sunt decât nişte marcaje, iar informaţia esenţială se află în interior”, afirmă inginerul Iuri Labvin.Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, unele la sute de kilometri distanţă de epicentrul exploziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un argument în plus în susţinerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit şi o navă de origine non-pământeană, iar în urma impactului, fragmente din nava cosmică au fost aruncate la distanţe apreciabile. "Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr, un meteorit. Dar în acelaşi timp, acolo a explodat şi o navă extraterestră, ale cărei rămăşiţe le descoperim astăzi”. Pasărea de foc   Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut regiunea în lung şi în lat, adunând dovezi, culegând informaţii. Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii de când în acest loc terifiant nu mai îndrăzneşte nimeni să pătrundă. Se spune că de aici, în timpul nopţilor, se aud urlete stranii, nepământene, iar pădurea freamătă neliniştit. Cei care s-au încumetat, totuşi, să cerceteze locurile povestesc că, în mod neobişnuit, nu au întâlnit în taiga nici ţipenie de vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cataclismul ce avea să se petreacă şi apoi le-ar fi alungat definitiv. Iuri Labvin şi pietrele cu inscripţii Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în legendele tanguţilor, o populaţie nomadă din taigaua siberiană, se vorbeşte despre o ciocnire puternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv. Poate că aşa se explică faptul că în urma exploziei cumplite, nici o fiinţă omenească nu a avut de suferit. Şamanii siberieni, cei care călăuzeau viaţa spirituală a comunităţii şi vegheau asupra sufletului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au străbătut lumi diferite şi, conectându-se la surse cosmice de informaţii, au aflat despre pericolul iminent. "Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare.   O pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare şi vom fi mântuiţi. Foc va fi pe Pământ, dar vom supravieţui”, au prezis şamanii tanguţi. Toţi nomazii ce sălăşluiau în acest ţinut vast au dat ascultare vorbelor bătrânilor şi au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape complet distrusă. Şi astfel, în dimineaţa exploziei, tanguţii priveau de la distanţă "filmul Apocalipsei”. Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocular al evenimentului, îşi aminteşte şi astăzi poveştile bunicului său despre acea zi înspăimântătoare. "Oamenii ştiau că ceva se va petrece, dar nu se aşteptau ca totul să fie atât de înfricoşător. Un car de foc se prăvălea peste ei, într-un zgomot infernal,zguduind pământul. Pasărea de foc, aşa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare unei iurte. Cu câteva clipe înainte de a se prăbuşi la pământ, o minge strălucitoare, apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeţi de foc au căzut pe pământ şi totul s-a cutremurat.   Dar asta ne-a fost salvarea”. În arhivele Fundaţiei Tunguska, înfiinţată de Iuri Labvin, există zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la pieire. Deşi ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman science-fiction, totuşi, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.   Ciudata pădure de la Tunguska. Pădurea transformată în deşert                                                                                Chiar din primele luni de după explozia de la Tunguska, în regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite anomalii şi fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce se întindea pe mii de kilometri pătraţi, nu a mai rămas decât jumătate.   Milioane de copaci au fost smulşi din rădăcini şi culcaţi la pământ, ca într-o imagine post-apocaliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos şi într-un ritm neobişnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alţi copaci, însă de specii ce nu se întâlnesc în această zonă: mesteceni, stejari, fagi. În plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul răsărind din celălalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros porneşte, paralel, tulpina subţire a unui mesteacăn.   "Un asemenea fenomen nu se mai întâlneşte nicăieri în lume”, susţine acelaşi Iuri Labvin, care studiază atent fiecare amănunt ce îl poate ajuta la demonstrarea teoriei sale. "Aici întâlnim o mutaţie genetică provocată de obiectul cosmic. Tocmai explozia a creat acest efect. Pădurea este plină de asemenea «malformaţii», cu specii total diferite de copaci ce cresc din aceeaşi rădăcină, cu mesteceni de o înălţime de peste 20 de metri, cu arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în asemenea sol şi climă, crescând cu o viteză accelerată. Aşa ceva în natură nu mai există”. Vasul furat   Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai secolului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediţii ştiinţifice secrete, a descoperit în solul nisipos din taiga un obiect aparent banal, care avea să îi schimbe întreaga existenţă. Încă din anul 1950, în Rusia a început să se vehiculeze ipoteza conform căreia obiectul căzut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, aşa cum se susţinea oficial, ci o navă extraterestră.  Teoria a fost lansată de scriitorul şi inventatorul rus Alexandr Kazanţev şi sugera faptul că incidentul de la Tunguska se datorase unei explozii nucleare provocate de un aparat de zbor de origine nepământeană. Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între exploziile nucleare de la Hiroşima şi Nagasaki şi fenomenul ce avusese loc în Siberia. Drept urmare, în 1961, conducerea de la Kremlin a desemnat o echipă de cercetători, cosmonauţi, ingineri şi geologi, pentru a porni într-o expediţie secretă în taigaua siberiană. Misiunea lor era de a descoperi dacă într-adevăr acolo se prăbuşise sau nu o navă extraterestră. Conform rapoartelor ulterioare, expediţia nu s-a soldat cu succes, cercetătorii întorcându-se la Moscova fără nici un fel de dovezi.   Însă nimeni nu ştia că fizicianul rus Kiril Kabanov, unul dintre membrii expediţiei, făcuse o descoperire ce putea revoluţiona toate teoriile referitoare la fenomenul Tunguska. Printre copacii căzuţi la pământ, savantul găsise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu. Pocalul Dar în loc să declare obiectul, acesta a preferat să şi-l însuşească. Ajuns acasă, Kiril Kabanov a început să studieze pocalul şi a depistat că acesta este creat dintr-un material ce are la bază siliciul, un element chimic răspândit în natură, dar care nu se găseşte în stare liberă.   Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special şi a hotărât să se folosească de el. Pocalul devenise aproape un obiect de cult. Noaptea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pentru a bea apă din el. Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie şi vigoare, deşi nu mai era de mult la vârsta tinereţii. Kiril Kabanov a trăit 103 ani şi nu a suferit niciodată de vreo afecţiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legătură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră şi a fost creat în scopuri terapeutice.   "Aşa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea aţintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moştenit vasul miraculos. Graalul rusesc Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om pragmatic, nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj şi a uitat complet de existenţa lui. Până într-o zi, când soţia lui a fost diagnosticată cu cancer la pancreas. Deşi a fost operată de urgenţă, medicii nu erau deloc optimişti în privinţa supravieţuirii sale. Sentinţa a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci şi-a amintit de spusele bunicului şi de pocalultămăduitor. L-a adus de îndată şi, punându-l pe masă,i-a spus soţiei pe un ton poruncitor: "De azi înainte, vei bea doar din acest vas. Sunt sigur că el este salvarea noastră!”. Şi aşa s-a întâmplat. În mai puţin de un an, Vera Poduhevici, spre uimirea medicilor, era complet vindecată: nici urmă de celule canceroase active în organism. Cazul însănătoşirii ei miraculoase, cu ajutorul pocalului misterios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk şi, curând, vestea s-a răspândit în întreaga Siberie.   Marile cotidiene din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o şchioapă pe prima pagină: "Graalul rusesc” sau "Vasul tămăduitor - un dar al extratereştrilor”. Nu după multă vreme, o mulţime de oameni au început să bată la uşa apartamentul familiei Poduhevici, cu rugămintea de a le permite măcar să atingă paharul miraculos. "Unii se prăbuşeau în genunchi, cuprinşi de evlavie, convinşi fiind că pocalul este chiar Sfântul Graal, potirul din care a băut Iisus Hristos în timpul Cinei celei de Taină”, povesteşte Igor Poduhevici. "Din moment ce a fost un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea, astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de virtuţile lui. Oamenii veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-şi sorbi ceaiul din el. Şi, mare ne-a fost şi nouă mirarea când am văzut că, treptat, tot mai mulţi se vindecau: ba de boli pulmonare, ba de diverse afecţiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar de tulburări mai grave”. În câteva luni, ştirea a ajuns până la Moscova şi familia Poduhevici a fost contactată de mai mult institute de cercetare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu.   Astfel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Moscovei, trecând prin mâinile diverşilor experţi. Rapoartele sunt absolut uluitoare. "După toate probabilităţile, conform compoziţiei sale chimice, obiectul nu are o origine pământeană. A fost creat din 95,5% siliciu şi restul dintr-un amestec din metale, precum: molibden, zirconiu, cupru, osmiu, argint, seleniu, cobalt şi neodim”, atestă Nikolai Podgornîi, directorul Institutului Naţional de Geologie şi Mineralogie de la Moscova. "În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimitoare. Lăsat timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifică calităţile acesteia, transformând-o într-una cu proprietăţi terapeutice.    Astfel, în contact cu elementele chimice din care este compus pocalul, concentraţia sărurilor minerale din apă creşte”.Deşi obiectul a fost studiat şi analizat de diverse instituţii ştiinţifice, cercetătorii ruşi nu au reuşit să stabilească cu exactitate originea şi tehnologia lui de fabricare. Toţi au căzut însă de acord asupra aceleiaşi păreri: pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este provenienţa lui, nu se poate spune cu siguranţă. Cert este faptul că între acest obiect misterios şi evenimentul petrecut în taigaua siberiană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeaşi idee: cineva sau ceva din Univers, o inteligenţă superioară, necunoscută, ne veghează şi ne susţine.