Farmacia verde sănatate din lumea plantelor

    Autoarea acestei cărţi nu dă sfaturi medicale şi nu prescrie folosirea vreunei tehnici ca formă de tratament pentru probleme fizice, emoţionale sau medicale în lipsa sfatului medicului, direct sau indirect. Intenţia autoarei este doar să ofere informaţii de natură generală, care să îl ajute pe cititorul aflat în căutarea stării de bine - emoţională şi spirituală. În eventualitatea că foloseşti independent informaţia conţinută în cartea de faţă, acesta fiind dreptul tău constituţional, autoarea şi editura nu îşi asumă niciun fel de responsabilitate pentru acţiunile tale.                        Te rog să reţii!            Această carte sintetizează informaţii din numeroase surse şi puncte de vedere, inclusiv aparţinând ştiinţei medicale moderne, medicinei chinezeşti străvechi, naturopatiei, precum şi din studiile personale ale autoarelor, din observaţie şi experienţă. Concluziile exprimate în ea le aparţin autoarelor.             Dieta pentru un Organism Ecologic este o carte scrisă şi publicată cu intenţia de a deveni o sursă de informare şi un ghid educaţional, atât pentru specialişti, cât şi pentru nespecialişti. Nu trebuie folosită ca substitut al recomandărilor medicului. Asigură-te că ai sprijinul unui medic care cunoaşte importanţa dietei pentru vindecare şi care are experienţă în tratarea complexului de afecţiuni asociate candidozei şi altor afecţiuni imunitare. Deşi sprijinim Dieta pentru un Organism Ecologic şi recomandările asociate ei, ar trebui să iei o decizie pe baza tuturor informaţiilor disponibile, ştiind că ţie îţi revine responsabilitatea de a-ţi direcţiona propria viaţă şi propria sănătate.   PREFAŢĂ            Această carte este pentru...     • Oamenii care prezintă simptomele unui sistem imunitar slăbit şi care vor să-şi stimuleze imunitatea.   • Specialiştii din domeniul holistic al îngrijirii sănătăţii ai căror pacienţi suferă de candidoză sau de alte deficienţe ale sistemului imunitar. Pacienţilor voştri le va merge foarte bine cu Dieta pentru un Organism Ecologic şi vor avea mai mult de câştigat de pe urma şedinţelor pe care le parcurgeţi împreună.   • Medicii care prescriu antibiotice, pilule contracepţionale, radioterapie, chimioterapie, terapii cu cortizon, steroizi etc. Dieta pentru un Organism Ecologic îţi va ajuta pacienţii să evite dezvoltarea excesivă a bacteriilor nocive în cursul terapiei, iar pe urmă îi va ajuta să-şi refacă ecosistemul intern şi să prevină îmbolnăvirile ulterioare.          Ar trebui să citeşti această carte dacă...     • Bănuieşti sau ştii că suferi de candidoză, de sindromul oboselii cronice, de cancer, de SIDA sau de alte deficienţe ale sistemului imunitar.   • Ai alergii alimentare cunoscute sau suspectate, ori te confrunţi cu probleme digestive frecvente.   • Ai erupţii cutanate frecvente, suferi de constipaţie sau de pe urma sindromului premenstrual.   • Eşti sâcâită de dureri de cap, de dureri musculare sau articulare. Ai senzaţia că eşti permanent obosită, nervoasă sau deprimată, ori ţi se pare că ai o memorie foarte slabă.   • Eşti sensibilă la mirosul de tutun, de parfum sau la alte mirosuri chimice.   • Ai luat pilule anticoncepţionale.   • Ai fost chinuită şi te-ai simţit frustrată de simptome care persistă indiferent ce ai face ca să scapi de ele.   • Ai antecedente de consum de medicamente, inclusiv abuz de antibiotice sau de droguri ilegale.   • Vrei să le asiguri sănătatea copiilor şi celorlalte persoane dragi.   • Vrei să previi îmbolnăviri majore care nu se manifestă decât la ani de zile după ce au fost puse seminţele: cancer, SIDA, afecţiuni cardiace.            Candidoza şi asocierea ei cu SIDA, cancerul,          oboseala cronică şi alte tulburări imunitare            Bun-venit la Dieta pentru un Organism Ecologic, un mijloc dovedit de îmbunătăţire a stării de sănătate şi de eliminare a simptomelor candidozei - creşterea populaţiilor de fungi. Câtă vreme în organismul tău există o creştere a acestor populaţii, sistemul imunitar este într-atât de copleşit, încât nici măcar nu poate începe să-şi îndeplinească atribuţiile reale, adică să lupte împotriva unor invadatori cum ar fi HIV şi herpes, ori împotriva creşterii rebele a unor grupuri de celule (cancer). Candidoza reflectă faptul că sistemul imunitar se află în stare de asediu; şi până nu aduci candidoza sub control prin dietă, odihnă, mişcare şi o atitudine hotărâtă, nu pot fi înfrânte nici alte afecţiuni provocate de compromiterea sistemului imunitar. Trebuie să ne concentrăm asupra candidozei ca prim pas în ameliorarea imunităţii. Prin urmare, deşi această carte e scrisă special pentru persoanele care suferă de candidoză, la fel de valoroasă este şi pentru persoanele care suferă de afecţiuni asociate unui sistem imunitar compromis.           Dieta pentru un Organism Ecologic (sau, simplu, „Dieta") îţi oferă un cadru pentru tot restul vieţii. Îţi asigură instrumentele de bază ce te vor ajuta să-ţi refaci şi să-ţi menţii echilibrul şi vitalitatea pe care le merită organismul tău. Dieta este în spiritul naturii, nu împotriva acestuia. Îţi întăreşte imunitatea. Ea poate să întreţină un sentiment mai accentuat de calm în viaţa ta, punându-ţi la dispoziţie recomandări şi principii clare.          Înseamnă asta că nu vei mai mânca niciodată pizza, hamburgeri sau deserturi? Nu neapărat! În forma ei cea mai strictă, terapeutică, Dieta este concepută pentru a vindeca un dezechilibru interior grav, care ameninţă viaţa. Dacă ai voinţa de a o respecta timp de trei luni până la un an (în funcţie de severitatea dezechilibrului), te vei face bine... suficient de bine încât să mănânci din nou asemenea preparate (chit că nu în exces). În lupta cu candida pentru refacerea stării de sănătate, vei deveni mai receptivă la nevoile organismului tău. Vei afla ce anume suportă şi ce anume nu suportă el şi vei începe să apreciezi valoarea unei alimentaţii sănătoase. Vei adapta Dieta la stilul tău de viaţă, inventându-ţi propriile reţete şi combinaţii preferate de alimente. Te vei delecta chiar şi cu deserturile speciale pe care le-am creat. La început, Dieta limitează alimentele pe care le poţi mânca, dar, pe măsura îmbunătăţirii stării de sănătate, poţi să încerci o varietate mai mare de alimente sănătoase. Abaterea ocazională de la consumul acestor alimente nu-ţi va mai provoca răul pe care ţi-l provoacă acum. Dacă reapar unele simptome, vei fi în stare să revii la Dieta de bază şi să te repui pe picioare.            Ponturi pentru citirea şi stăpânirea          Dietei pentru un Organism Ecologic            În aceste pagini vei găsi o mulţime de informaţii! Te va entuziasma faptul că vei primi răspunsuri la motivele de îngrijorare pe care ţi le dă starea ta de sănătate - dar probabil că vei fi copleşită de toate lucrurile pe care trebuie să le ştii şi să le pui în practică atunci când începi Dieta. Nu-ţi face griji - toate se vor aşeza la locurile lor din momentul în care vei începe să experimentezi alimentele din Dietă.          Citeşte cartea de la un capăt la celălalt, subliniind ideile şi acţiunile pe care le consideri importante. Pe urmă, după ce termini de citit şi începi Dieta, întoarce-te şi subliniază cu o culoare diferită, deoarece vei avea un alt punct de vedere.          Este posibil să constaţi că unele informaţii se repetă în diferite capitole şi secţiuni. Asta deoarece noi credem că este suficient de important să fie scoase în evidenţă în mai multe locuri. Şi-acum, te rugăm să ne permiţi să ne prezentăm şi apoi să începem...            

           

Calitatea alimentelor are două faţete: Una dintre acestea este extrem de atrăgătoare, dar adeseori mincinoasă şi se referă la calităţile senzoriale: gust, miros, culoare, aromă, savoare, saţietate, palatibilitate, suculenţă, prospeţime. Este şi primul factor, în afara preţului, care ne determină să cumpărăm şi să consumăm un aliment. Mai întâi mâncăm alimentul cu ochii. Cei care le ambalează şi reclamele mincinoase au grijă să creeze o imagine cât mai atrăgătoare a produsului. Consumând apoi alimentul, constatăm că este savuros şi îl catalogăm imediat ca fiind "bun", nemaivâzând nimic dincolo de această imagine mincinoasă. Uităm, sau ignorăm... iar simţurile noastre nu pot să detecteze faţa adevărată a calităţii alimentelor, cea nutriţională, care împreună cu stilul de viaţă activ previne apariţia bolilor, ne asigură o sănătate durabilă şi încetineşte procesul de îmbătrânire (efect anti-aging).                

„Trupul este templul vieţii. Energia este forţa vieţii. Spiritul este guvernatorul vieţii. Daca unul dintre ele este în dezechilibru, toate trei vor avea de suferit.   Când spiritul preia comanda, trupul il urmează în mod natural, şi aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori.”   Toţi oamenii se nasc pe acest pământ înzestraţi cu trei comori preţioase ale vieţii, în virtutea cărora putem exista, funcţiona şi gândi. Aceste comori compun moştenirea noastră naturala, înnăscută, şi gradul în care le protejam şi le păstrăm determina starea sănătăţii şi durata propriei vieţi.   Tradiţia taoista din China conţine cel mai bogat filon de cercetări ştiinţifice, vechi de peste 5000 de ani. Din timpuri străvechi, sănătatea şi longevitatea s-au situat totdeauna printre domeniile prioritare de interes studiate de adepţii taoismului, aceştia considerând organismul uman ca pe un „microcosmos” al universului, cu propriul „cer” şi „pământ”, propriile sale „anotimpuri”, transformări ciclice şi interrelaţii naturale cu energiile universale.   Conform tradiţiei taoiste, cele Trei Comori de care depinde viaţa sunt: esenţa (jing), energia (chee) şi spiritul (shen). Esenţă se refera la corpul fizic din carne şi sânge, incluzând toate materialele constituente de baza – în particular fluidele esenţiale ca: hormoni, enzime şi neurotransmiţători. Energia reprezintă forţa primara a vieţii care „scalda” fiecare ţesut şi celula a corpului viu, activându-l funcţiile vitale. Spiritul cuprinde toate aspectele mintii, atât cea umana, cat şi cea primordiala, incluzând conştiinţă, percepţia, gândirea şi simţurile, voinţă şi intenţia. Împreună, cele Trei Comori (san bao), cunoscute şi sub numele de cele Trei Minuni (san chee), funcţionează ca o singura unitate organica.   Fiecare dintre ele are doua aspecte fundamentale cunoscute în terminologia taoista ca: „prenatal” (hsien-tien) şi „postnatal” (hou-tien), sau primordial şi temporal. Aspectele prenatale sunt calităţile pure care preced naşterea şi pătrund în embrion în momentul concepţiei. Aspectele postnatale sunt manifestările temporale care se dezvolta după naştere, incepamd din momentul în care este tăiat cordonul ombilical şi copilul respira prima data. Prenatal, cele Trei Comori sunt o unitate fara forma, indivizibila, dar după naştere ele se separa şi dobândesc fiecare un aspect temporal, devenind astfel predispuse la epuizare şi descompunere.  Esenţa.   Esenţă se refera la cele mai rafinate substanţe care constituie corpul uman, materialele de baza ale vieţii corporale. Numita şi „vitalitate”, esenţa este o forma de energie potenţială din care corpul îşi extrage energia necesara. In etapa prenatala, esenţa este forţa creatoare primara a cosmosului, impulsul universal de a procrea şi de a perpetua. Fiecare individ primeşte o măsură fixa a acestei esenţe prenatale din fuziunea spermatozoidului cu ovulul. După naştere, pe măsură ce trupul se dezvolta, aceasta esenţă este păstrată în ceea ce chinezii numesc „glandele rinichilor” (suprarenale), în secreţiile sexuale masculine şi feminine şi în organele reproducătoare. Esenţa este apoi transferata Page 1 of 46   TAO – Cartea completa de medicina tradiţională chineza – Daniel Reid generaţiei următoare prin reproducere sexuala, fiind astfel socotita nemuritoare şi autoperpetuanta.   Esenţa postnatala este sintetizata şi refinata din substanţe nutritive extrase din mâncare şi apa, fiind stocata primar în ficat, în sânge, în măduva; ia forma unor fluide pure şi foarte active ca: hormoni, enzime, neurotransmiţători, lichid cefalorahidian, limfa, plasma sangvina şi alte substanţe biochimice. Se manifesta ca sex şi sexualitate, fumizând vigoare, vitalitate şi imunitate şi diminuează foarte uşor la bărbaţi prin pierderea excesiva de sperma, la femei prin menstruaţie şi la ambele sexe prin stres, malnutriţie şi boala. Esenţa postnatala se concentrează în zona sacrala şi este strâns legata de funcţiile digestive şi sexuale.  Energia.   Energia este forţa vitala care activează fiecare funcţie şi proces din organism, atât voluntar cat şi involuntar. Asemenea curentului electric ce alimentează un computer, în lipsa ei nimic nu poate funcţiona.   În ceea ce priveşte aspectul prenatal, energia este puterea primordiala existenta în întreg universul, putere manifestata sub forma de cladura, lumina, mişcare şi alte energii universale.   Energia postnatala se concretizează în corpul uman atât sub forma diverselor energii asociate organelor, cat şi prin intermediul respiraţiei, temperaturii corporale, pulsului şi al altor forme de bioenergie. Energia postnatala este polarizata, de natura electromagnetica, şi se caracterizează printr-o constanta activitate şi transformare.   Fiinţele umane dobândesc energia primara prenatala din doua surse. Prima este transformarea esenţei prenatale stocate în glandele suprarenale şi sexuale. Aceasta este numita yuan-chee („energie primoridala”) şi fiecare individ se naşte cu o rezerva limitata.   Conversia esenţei prenatale, glandulare, în energie primara neceista o forma avansata de alchimie taoista cunoscuta sub numele nei-gung („munca interna”). Cealaltă sursa de energie prenatala se numeşte tien („cer”), referindu-se la vasta întindere a universului.   Energia cosmica pătrunde în corp prin creştetul capului, în timp ce lumina este asimilata prin piele şi ochi.   Sursa de energie postnatala se numeşte dee („pământ”) şi include: hrana, apa, plantele, aerul şi alte suplimente materiale. Alimentele sunt digerate pentru a se extrage din ele elemente nutritive vitale pe care corpul le transforma apoi în energie. Energia din aer este absorbita prin plămâni şi poate fi amplificata prin practicarea unei tehnici simple de respiraţie numita chee-gung („lucrul cu energia”). Prin combinarea energiei aerului din plămâni cu energia pământului din sistemul digestiv, se formează aşa-numita „Adevărata Energie Umana”, forţa fundamentala a vietiimateriale.   Energia umana se concentrează la nivelul piptului şi este strâns asociata cu circulaţia sangvina, cu inima şi cu plămânii.  

IMPORTANT DE REŢINUT.   Regimurile din această carte au caracter de simple sugestii; nu sunt recomandări sau prescripţii terapeutice! Înainte de a începe orice program nutriţional, solicitaţi sfatul medicului, mai cu seamă dacă aveţi o problemă anume sau dacă urmaţi un tratament medicamentos.     PREFAŢĂ.   Această carte a fost scrisă pentru dumneavoastră – milioanele de bărbaţi şi femei care încercaţi de-o viaţă să vă încadraţi în acele tipare desenate parcă pentru o persoană întotdeauna mai înaltă, mai scundă, mai grasă, mai slabă, mai activă sau mai puţin activă decât o să fiţi dumneavoastră vreodată. Este un ghid destinat fiecărui individ în parte, nu unui tip mediu sau statisticilor. Ori de câte ori mi s-a părut indicat, am oferit şi sfatul meu personal, fiindcă, aşa cred eu, aceasta este singura cale de a îndruma pe cineva spre o stare de optimă sănătate – scopul însuşi al acestei cărţi.   În paginile ce urmează am combinat cunoştinţele de farmacologie pe care le deţin cu cele de nutriţie, încercând să explic relaţia de interdependenţă derutantă şi deseori periculoasă ce există între vitamine şi medicamente. Am căutat să personalizez fiecare regim astfel încât să elimin multe din nedumeririle stârnite în mod obişnuit de generalizări.   Citind cartea, veţi descoperi poate că necesarul dumneavoastră de vitamine intră în două sau mai multe categorii diferite. În astfel de cazuri, lăsaţi intuiţia să vă ghideze (de exemplu, dacă luaţi vitamina B6 pentru o anume deficienţă şi observaţi că aceeaşi-vitamină este indicată şi pentru o altă afecţiune de care suferiţi, nu dublaţi doza decât dacă există o recomandare specială în acest sens).   Recomandările cuprinse în cartea de faţă nu au caracter de prescripţii medicale, dar pot fi cu succes utilizate în chip de programe flexibilie de lucru împreună cu medicul dumneavoastră; nici o carte nu poate înlocui pregătirea şi atenţia unui profesionist.   Speranţa mea sinceră este aceea că v-am oferit o seamă de informaţii menite să vă asigure o viaţă lungă, sănătoasă şi fericită.         CAPITOLUL UNU SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ CU VITAMINELE   1. DE CE?   În ceea ce priveşte vitaminele, pregătirea mea profesională era iniţial doar de formă. Cursurile de farmacologie, chimie organică şi anorganică, biochimie şi cele de sănătate publică tratau într-o măsură foarte redusă problema vitaminelor, exceptând fireşte aspectele referitoare la bolile cauzate de avitaminoză. Lipsa vitaminei C? Înseamnă scorbut. Carenţă de Bl? Beriberi. Insuficienţa vitaminei D? Rahitism. Informaţiile mele în domeniu cuprindeau doar obişnuitele trimiteri la „alimentaţia raţională”, la ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie să mâncăm. Însă nicăieri nu exista vreo referire la utilizarea vitaminelor în scop preventiv sau pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a organismului.   Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam şi simţeam acest lucru.   În anul 1965 mi-am deschis prima farmacie. Până în acel moment nu realizasem câte medicamente obişnuiesc oamenii să ia, nu atât pentru cazuri de boală, ci pur şi simplu pentru a-şi duce viaţa de zi cu zi. Unul din clienţii mei fideli avea reţete pentru tot soiul de pilule menite să-i stimuleze absolut fiecare funcţie vitală a organismului şi nici măcar nu era bolnav! Partenerul meu din acea vreme era un adept convins al vitaminelor. Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam şi simţeam acest lucru, iar când l-am întrebat care era explicaţia, mi-a răspuns că nu este nici un secret; totul se datorează vitaminelor. Ceea ce-mi spunea el depăşea cunoştinţele mele rudimentare despre vitamine, scorbut şi beriberi, dar mă convingea că ele aveau multă importanţă chiar pentru mine. Imediat m-am transformat într-un învăţăcel silitor şi studios şi pot spune că niciodată n-am regretat acest lucru. Am aflat atunci cât de benefice, sunt alimentele naturale şi vitaminele pe care le conţin, am învăţat că vitaminele B complex şi C atenuează stresul fizic şi psihic, că vitamina E poate mări rezistenţa la îmbolnăviri şi că vitamina B12 are rolul de a elimina oboseala, iar când m-am profilat eu însumi pe un astfel de regim-cât se poate de elementar-am fost nu doar convins, ci de-a dreptul convertit.   Dintr-odată a devenit principala mea preocupare în viaţă. Am citit toate cărţile referitoare la acest subiect, am urmărit articolele din revistele de specialitate, mi-am căutat vechile manuale de farmacologie şi am descoperit cu acea ocazie legătura uimitor de strânsă care există între biochimie şi modul nostru de hrănire. Am audiat numeroase cursuri de medicină şi sănătate publică şi chiar la unul dintre acestea am aflat despre importanţa complexului de acizi nucleici ADN – ARN asupra încetinirii procesului de îmbătrânire (acest complex, alături de super-oxid dismutază, a făcut de atunci parte din dieta mea regulată şi datorită lui oamenii îmi dau astăzi cu cinci până la zece ani mai puţin decât am în realitate). Eram entuziasmat de fiecare nouă descoperire în domeniu şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate.   O lume nouă mi se deschidea în faţă şi îmi doream s-o pot împărtăşi tuturor celorlalţi. La partenerul meu de afaceri am găsit înţelegere deplină. Am început prin a oferi clienţilor noştri tablete de B12 şi B complex, sugerându-le că ar putea încerca să-şi reducă dependenţa faţă de tranchilizante, energizante sau sedative prin consumul de alimente bogate în vitamine şi chiar vitamine ca atare.   Rezultatele s-au dovedit a fi remarcabile. Oamenii reveneau de fiecare dată pentru a ne spune cât de bine şi de întremaţi se simt. În locul deprimării şi al resemnării care însoţeşte în mod obişnuit o terapie medicamentoasă, peste tot nu zăream decât semne bune. Am văzut cu acea ocazie o femeie care trăia numai cu librium şi alergase toată viaţa de la un medic la altul şi care dintr-odată a devenit un om sănătos, fericit, ce nu mai era dependent de medicamente; un arhitect în vârstă de şaizeci de ani, în prag de pensionare pe caz de boală, şi-a recăpătat sănătatea şi a realizat apoi proiectul uneia din cele mai renumite clădiri din Los Angeles;   Earl Mindell un actor de vârstă mijlocie, dependent de medicamente, a izbutit să renunţe la acest obicei, obţinând dup^ aceea un mult dorit rol într-un serial TV de mare succes.   În anul 1970 eram definitiv devotat medicinei preventive şi ştiinţelor nutriţiei; având în vedere lipsa informaţiilor în acest domeniu, am considerat benefic să aduc la cunoştinţă publicului larg problematica referitoare la vitamine şi alimentaţia naturală, asociindu-mă în acest scop cu un alt farmacist.   Astăzi, în calitatea mea de dietetician, profesor şi autor de cărţi, mă simt la fel de atras şi fascinat de această lume ce mi s-a deschis privirilor cu peste douăzeci de ani în urmă – o lume ce continuă să se dezvolte pe zi ce trece – şi sunt tot atât de nerăbdător să v-o împărtăşesc şi dumneavoastră.   2. CE SUNT VITAMINELE?   Pentru a trăi trebuie să extragem vitaminele din alimentaţia naturală, sau să completăm necesarul cuvenit.   Când rostesc cuvântul „vitamină”, cei mai mulţi dintre noi se gândesc imediat la pilule şi de aici ia naştere, în mod automat, confuzia cu drogurile şi medicamentele. Or, în ciuda faptului că vitaminele pot suplini adesea atât rolul medicamentelor cât şi pe cel al drogurilor, ele nu sunt niciuna, nici alta. În termeni cât se poate de simpli, vitaminele sunt substanţe organice necesare vieţii. Ele îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea normală a organismului omenesc şi, cu câteva excepţii, nu pot fi sintetizate în cadrul metabolismului intern. Absolut necesare pentru creşterea, menţinerea vitalităţii şi bunăstarea generală a organismului nostru, vitaminele se găsesc în cantităţi foarte mici în toate alimentele de provenienţă naturală. De acolo trebuie să le obţinem noi, sau din raţiile suplimentare. Un amănunt foarte, important de reţinut este acela că suplimentele la care ne referim – disponibile sub formă de tablete, capsule, picături, prafuri şi uneori chiar injectabile – sunt doar substanţe naturale extrase din plante şi animale, dacă nu sunt sintetice.   Viaţa nu poate exista decât în prezenţa tuturor vitaminelor esenţiale. 3. CE NU SUNT VITAMINELE?   Vitaminele nu sunt nici pilule cu efect energizant şi nici înlocuitori ai hranei zilnice.   Mulţi oameni îşi închipuie că vitaminele pot înlocui mâncarea. Fals. În realitate, ele nu pot fi asimilate în lipsa alimentelor obişnuite. Există multe convingeri eronate cu privire la vitamine, dar eu sper ca această carte să poată contribui la elucidarea şi clarificarea problemelor legate de cele mai multe dintre ele.   • Vitaminele nu sunt medicamente energizante şi nu au valoare calorică sau energetică proprie.   • Vitaminele nu pot înlocui proteinele, nici orice alt aliment nutritiv, ca de exemplu: minerale, grăsimi, carbohidraţi, apă etc. Aşa cum nu se înlocuiesc unele pe altele.   • Vitaminele ca atare nu constituie componente ale organismului nostru.   • Nu poţi să înghiţi doar vitamine, să refuzi orice mâncare şi să speri să fii sănătos.   4. CUM ACŢIONEAZĂ ELE?   Dacă am compara organismul omenesc cu un motor cu combustie internă şi am considera vitaminele ca fiind bujiile acestuia, atunci ne-am putea face o idee despre felul în care acţionează aceste uimitoare substanţe nutritive.   Vitaminele reglează metabolismul intern prin intermediul sistemelor enzimatice. O singură deficienţă vitaminică poate deregla întregul organism.   Vitaminele sunt componente ale sistemelor enzimatice care, acţionând asemenea unor bujii, stimulează şi reglează metabolismul asigurând funcţionarea întregului ansamblu la cei mai înalţi parametri.   Comparativ cu celelalte substanţe nutritive – proteine, grăsimi şi carbohidraţi – necesarul de vitamine (chiar şi în cazul regimurilor bazate pe megadoze) este minuscul. Dar lipsa unei singure vitamine poate pune în pericol întreg organismul.   Earl Mindell 5. ESTE OARE NECESAR SĂ LUAŢI SUPLIMENTE VITAMINICE? _ _ „Oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită deficienţă…”   Din moment ce toate materiile organice conţin una sau mai multe vitamine, în cantităţi mai mari sau mai mici, atunci ne-am putea gândi că, mâncând „raţional” şi echilibrat, vom reuşi să ne asigurăm toate vitaminele de care corpul nostru are nevoie. Şi s-ar putea să avem dreptate. Problema însă este aceea că foarte puţini dintre noi sunt capabili să stabilească şi să respecte o asemenea dietă „de vis”.   În conformitate cu opinia doctorului Daniel T. Quigley, autorul cărţii „Manual de malnutriţie naţională”, „oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită carenţă a cărei întindere şi gravitate depinde de procentul acestor alimente în hrana zilnică”.   Din cauza faptului că majoritatea restaurantelor obişnuiesc să reîncălzească mâncarea sau să o menţină caldă păstrând-o în cuptor, dacă luaţi deseori masa în oraş, riscaţi să aveţi o carenţă de vitamina A, Bl şi C (iar dacă sunteţi femeie între 13 şi 40 de ani, acest mod de a vă uşura munca în gospodărie vă poate cauza pierderi masive de calciu şi fier).   Majoritatea alimentelor pe care le mâncăm îşi pierd o bună parte din valoarea lor nutritiva în cursul preparării. Luaţi drept exemplu pâinea şi cerealele. Practic toate produsele de acest gen ce se găsesc astăzi pe piaţă au un conţinut ridicat de carbohidraţi şi atâta tot. „Dar sunt îmbogăţite!” – veţi spune dumneavoastră, fiindcă aşa scrie pe eticheta lor: îmbogăţite.   Această îmbogăţire nu presupune altceva decât compensarea elementelor nutritive care existau iniţial în alimentele respective, însă care s-au pierdut în procesul de pregătire prin temperatură, depozitare şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, produsele respective sunt îmbogăţite ca să ajungă la nivelul iniţial al elementelor nutritive. Din nefericire, standardele de îmbogăţire lasă mult de dorit. Spre exemplu, cei douăzeci şi doi de nutrienţi naturali ce ar trebui să se găsească în făina albă, dar 13 s-au distrus, sunt înlocuiţi prin trei vitamine din complexul B alături de vitamina D, calciu şi săruri de fier. Sincer vorbind, nu vi se pare un truc cam ieftin?   Acum cred că-mi înţelegeţi părerea cu privire la necesitatea administrării de suplimente vitaminice.   6. CE SUNT ELEMENTELE NUTRITIVE?   Deşi mulţi oameni cred că elementele nutritive şi vitaminele se suprapun perfect, nu este chiar aşa.   Sunt şase elemente nutritive importante. |   Carbohidraţii, proteinele (constituite din aminoacizi-vezi secţiunea 75), grăsimile, mineralele, vitaminele şi apa – toate sunt elemente nutritive, componenţi ai hranei necesari pentru sănătatea organismului. Nutrienţii au un rol foarte important fiind indispensabili în funcţionarea organelor interne, în prelucrarea alimentelor, generarea energiei vitale şi procesul de evoluţie a celulelor.   7. DIFERENŢA ÎNTRE MICRO ŞI MACRONUTRIENŢI.   Micronutrienţii, precum vitaminele şi mineralele, nu pot furniza ei înşişi energie. Macronutrienţii – carbohidraţi, grăsimi şi proteine – da, dar numai în prezenţa unor cantităţi suficiente de micronutrienţi capabili să elibereze această energie.   Atunci când e vorba de nutrienţi, mai puţin înseamnă uneori acelaşi lucru cu prea mult.   Cantităţile de micro şi macronutrienţi de care corpul dumneavoastră are nevoie pentru o bună funcţionare sunt foarte diferite, însă fiecare are importanţa sa proprie (vezi secţiunea 70, „Relaţia dintre proteine şi aminoacizi”).   8. CUM ACŢIONEAZĂ ELEMENTELE NUTRITIVE?   Pentru a le utiliza, organismul descompune elementele nutritive.   În principiu, elementele nutritive acţionează prin intermediul digestiei. Digestia este un proces de-continuă descompunere chimică a substanţelor care pătrund în organism prin gură. Aceste substanţe sunt fracţionate prin acţiune enzimatică în fragmente mai mici şi mai simple din punct de vedere chimic, fragmente ce pot fi absorbite prin pereţii traiectului digestiv – un tub de peste zece metri lungime deschis la ambele capete – pătrunzând în cele din urmă în circuitul sanguin.   9. SĂ NE CUNOAŞTEM SISTEMUL DIGESTIV.   Cunoscând alcătuirea şi modul de funcţionare a sistemului digestiv, vom putea elucida unele dintre cele mai răspândite prejudecăţi şi vom înţelege mai bine cum, unde şi când acţionează elementele nutritive.   Gura şi esofagul.   Procesul de digestie începe în gură prin mărunţirea hranei şi amestecarea ei cu salivă. O enzimă din salivă numită ptialină începe să descompună amidonul în zaharuri simple. Alimentele sunt apoi trimise către fundul gurii şi de acolo pătrund în esofag, fiind antrenate mai departe cu ajutorul aşa-numitului peristaltism – mişcări ritmice de contractare şi relaxare a peretelui muscular, cu rol de a împinge bolul alimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a împiedica regurgitarea alimentelor, adică reîntoarcerea lor în gură şi în acelaşi timp pentru a permite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat – fiindcă o enzimă nu poate împlini acţiunea alteia-traiectul digestiv este echipat cu sfinctere situate în punctele importante de joncţiune.   Stomacul.   După cum mulţi dintre noi ştiu deja, stomacul este cel mai încăpător segment al traiectului digestiv, fiind aşezat mai sus însă decât se crede în general. El ocupă spaţiul dintre coastele inferioare, deasupra taliei; este un „sac” flexibil, îmbrăcat în muşchi în continuă mişcare, schimbându-şi astfel fără încetare forma.   • Cu excepţia alcoolului, nici o substanţă ca atare nu este absorbită prin pereţii stomacului.   Alimentele ingerate în mod obişnuit la o masă părăsesc stomacul într-un interval de trei până la cinci ore.   Materialele lichide, ca supele de exemplu, părăsesc stomacul mult mai repede; grăsimile însă rămân un timp mai îndelungat. Un meniu obişnuit, compus din carbohidraţi, proteine şi grăsimi, este eliminat dintr-un stomac normal în trei până la cinci ore. Glandele stomacului şi anumite celule specializate secretă enzime, acid clorhidric, un mucus şi un anumit factor capabil să faciliteze dizolvarea vitaminei B12 şi trecerea ei prin pereţii intestinali în circuitul sanguin. Unui stomac normal îi este caracteristic mediul acid; această aciditate e asigurată de către sucul gastric – un amestec specific format din mai multe substanţe:   Pepsina: enzimă predominantă în stomac; asigură digestia cărnii şi a altor proteine, fiind activă numai în mediu acid.   Renina: produce coagularea laptelui.   Acidul clorhidric: este produs de celulele prezente în pereţii stomacului şi asigură mediul acid necesar digestiei.   Stomacul nu este indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie are loc în afara stomacului.   Intestinul subţire.   Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin pereţii intestinului subţire.   În lungime de peste şapte metri, intestinul subţire este segmentul în care are loc desăvârşirea procesului de digestie cu absorbţia tuturor elementelor nutritive. Mediul prezent în interiorul lui este alcalin, determinat fiind de secreţia biliară puternic bazică, de sucul pancreatic şi secreţiile pereţilor intestinali. Mediul alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de digestie şi absorbţie. Intestinul subţire este structurat pe trei segmente: duodenul, care porneşte chiar de la orificiul de ieşire al stomacului, jejunul (de aproximativ trei metri lungime) şi ileonul (până la trei metri şi jumătate lungime). Când conţinutul lichid al intestinului subţire este antrenat înainte prin mişcări peristaltice, se aud anumite zgomote caracteristice la care în mod obişnuit ne referim spunând că ne „ghiorţăie” stomacul. De fapt, aşa cum am văzut, responsabil pentru aceste bolboroseli nu este stomacul, însă probabil că expresia va persista ca atare.

Medicina a gasit rezolvari pentru multe boli mari. Dar nu şi pentru bolile mici, suferinte sezoniere, provocate de anotimpuri. Guturaiul, raceala, durerile de gat şi de piept, bronsita şi tusea sunt mult mai simplu de vindecat cu un ceai sau cu o prisnita aplicata corect, decat cu un pumn de medicamente. Chiar daca oamenii de stiinta stramba din nas cand e vorba de leacuri stravechi, ele sunt reluate şi revazute cu „furie”, în toate tarile mapamondului. şi nu e vorba de a crede în miracole. Interesul pentru traditie este o stare de spirit a lumii contemporane. Chiar daca virtutile anumitor leacuri babesti nu pot fi demonstrate academic, atata vreme cat ele fac bine, cat provin din natura şi nu dintr-o fabrica de „elixiruri” chimice, oamenii le prefera. şi le prefera, spre lauda lor, şi o gramada de medici care au inteles ca medicina viitorului nu se poate desparti de traditie. In China, pacientul are dreptul sa-si aleaga terapia pe care o prefera. Este ceea ce facem şi noi prin leacurile de fata, invitandu-va sa alegeti ce credeti ca v-ar fi de folos.                 Crize de astm           În caz de urgenta: doua cesti de cafea sau doua tablete de ciocolata.           Afara e umezeala şi ceata, sunteti astmatici şi v-ati uitat inhalatorul acasa. Simtiti cum se apropie o criza de astm. Intrati rapid intr-un bar sau o cofetarie şi cereti doua cafele tari. Ultimele studii realizate în Canada arata ca administrarea de cofeina slabeste obstructia bronhiilor şi usureaza respiratia. Atentie: nu este vorba despre un substitut de medicamente, ci doar de un ajutor de ocazie. Cofeina este un stimulent puternic al sistemului nervos şi cardiovascular, cu efecte secundare periculoase: tahicardie, anxietate, convulsii, palpitatii. Nu abuzati! şi ciocolata poate fi folosita în caz de urgenta. Contine magneziu, un antidepresor cunoscut.           Masaj cu usturoi           •Zdrobiti doi catei de usturoi în 500 ml de untdelemn. Aplicati aceasta mixtura pe talpa picioarelor şi pe coloana vertebrala, masand usor.           • La fel de eficient este şi un catel de usturoi macerat, vreme de opt zile, intr-un pahar de alcool de 90 de grade. La nevoie, puneti cateva picaturi din acest amestec pe o bucatica de zahar.           • Pentru a calma o criza de astm, impregnati cu amestecul de usturoi şi alcool o compresa inmuiata inainte în apa fierbinte. Aplicati-o pe piept. Caldura e indispensabila pentru eficienta acestui tratament.           Infuzie de cimbru.           Virtutile antiseptice ale cimbrului sunt recunoscute din Antichitate. Crizele de astm fiind declansate adesea de o infectie, cimbrul se dovedeste şi în cazul acesta util. Beti 2-3 infuzii pe zi, preparate din 1 lingurita de planta oparita cu 1 cana de apa.           Bronsita.           Boala a iernii, bronsita este o afectiune respiratorie legata de obicei de o raceala. Se disting doua tipuri mari de bronsite: acute şi cronice. Prima se caracterizeaza printr-o tuse seaca, acompaniata sau nu de febra. Bronsita cronica (dureaza cam trei luni pe an şi tine trei ani la rand.) este extrem de frecventa şi foarte grava. Simptomele ei sunt o tuse cu expectoratie, care necesita supraveghere medicala.           Inhalatii cu picaturi de eucalipt           Eucaliptul este o planta antiseptica şi decongestionanta a cailor respiratorii. El poate fi administrat sub forma de ceaiuri, pastile de supt, produse pentru baie, sirop, picaturi pentru inhalatii. Ultimele sunt deosebit de eficiente în bronsite. Dar atentie: zece mililitri de ulei esential de eucalipt pot duce la deces. In schimb, 0,1 – 0,2 ml/zi (2-3 picaturi) puse în apa fierbinte, pentru inhalatie, nu reprezinta nici o toxicitate. In farmacii exista şi alifii cu eucalipt. Alifiile pot fi aplicate pe spate sau pe piept, dar niciodata pe fata sau pe mucoase. (Persoanele bolnave de afectiuni hepatice şi copiii mai mici de un an nu trebuie sa apeleze la eucalipt.)           Lapte cu usturoi.           La tara, şi astazi bronsita se trateaza cu supe bogate în usturoi. O alta versiune a acestui remediu: puneti doi catei de usturoi intr-o cana de lapte rece. Lasati-i sa fiarba 20 de minute, apoi beti lichidul cat mai cald. Reteta poate fi preparata şi cu ceapa. Trei cepe se fierb în 500 ml de apa, se strecoara şi lichidul se amesteca cu miere.           Inhalatie cu lamaie.           Puneti la fiert 750 ml de apa. Stingeti focul. Adaugati 5 picaturi de ulei esential de lamaie. Aplecati-va capul peste vas, acoperiti-va cu un prosop şi inspirati. Se repeta de trei ori pe zi.           Frictionari şi comprese pe piept           . Cu untdelemn de masline cald, amestecat cu lamaie, usturoi sau ulei aromat de lavanda sau eucalipt.           Cataplasme cu otet de mere           Inmuiati o compresa în apa fierbinte, stropiti-o cu otet de mere şi aplicati-o pe piept, acoperita de o folie de plastic. Prin compozitia sa, otetul degaja caile respiratorii superioare – nas, gat, sinusuri, şi inferioare: bronhiile şi plamanii.           Dureri de gat           Mesagere nedorite ale racelii sau gripei, durerile de gat pot anunta şi o infectie virala sau bacteriana, o angina sau o laringita. Cert este ca fac mari probleme la inghitit şi e bine sa scapam de ele rapid.           Cataplasme cu musetel           Puneti o lingura de musetel intr-o cana cu apa clocotita şi lasati sa se infuzeze cinci minute. Varsati lichidul pe o compresa, stoarceti-o putin, apoi aplicati-o direct pe gat. Acoperiti-o cu o bucata de plastic. Cand se raceste, operatia trebuie repetata. La fel de bune sunt compresele fierbinti cu ulei de masline şi apa de colonie din lavanda.           Gargara cu salvie.           Planta cunoscuta din Antichitate, salvia da un ulei esential cu proprietati antiinflamatoare şi antibacteriene foarte eficiente în caz de inflamatie a gatului şi gurii. Doua-trei picaturi de ulei de salvie puse în 100 ml de apa calda sunt mult mai active decat infuzia de salvie, preparata dintr-o lingurita de planta, infuzata cu o jumatate de litru de apa fiarta. Se fac 2- 3 gargare pe zi, vreme de 2-3 zile.           Gargara cu miere şi suc de lamaie           Diluati în apa fierbinte un praf de sare, sucul unei lamai şi o lingurita de miere. Faceti gargara de trei ori pe zi.           Gargara cu apa sarata           Un remediu simplu şi cat se poate de eficace: amestecati 1 lingurita de sare de masa cu 500 ml de apa calduta şi faceti gargara din ora în ora.           Cataplasme cu sare grunjoasa şi suc de lamaie           Luati un pumn de sare grunjoasa, stropiti-o cu suc de lamaie fierbinte, intindeti sarea umeda pe un tifon şi aplicati-l pe gat, vreme de o ora. Inveliti bandajul cu un fular.           Gargara cu otet de mere           Antiseptic şi bactericid, otetul de mere este inainte de toate un fortifiant excelent, ideal pentru a spori rezistenta organismului impotriva neplacerilor iernii. E firesc, deci, sa usureze şi durerile de gat. Amestecati o lingura de otet de mere cu o lingurita de miere. Diluati-le cu ceai de musetel şi faceti gargara.           Bolile toamnei           Retete de vindecare cu alimente Racelile.           Simptomele clasice: guturaiul şi tusea, insotite adeseori de dureri de cap şi de gat, de o stare generala proasta, de dureri ale membrelor şi frisoane.           Autorii: rino-virusurile ce se fixeaza în special pe mucoasa nazala, iritand-o.           Imbolnavirea este favorizata de un sistem imunitar slabit din cauza frigului sau a stresului excesiv.           Alimente iuti           Desfunda nasul mai bine decat medicamentele, pentru ca lichefiaza secretiile de pe caile respiratorii. Cele mai eficiente remedii: o bucatica de ardei iute (mestecata în gura) sau 10-20 picaturi de Tobasco intr-un pahar cu apa. şi bineinteles. usturoi – dar proaspat şi crud.           Usturoi: „penicilina ruseasca”           Rusii – în special – cred orbeste în puterea vindecatoare a usturoiului în caz de raceala. şi pe buna dreptate, caci efectul lui antibacterian a fost confirmat intre timp şi de oamenii de stiinta. Iata o reteta: curatati de coaja 5 catei de usturoi, zdrobiti-i şi amestecati-i cu 5 lingurite de zahar. Turnati deasupra putina apa şi puneti-i pe foc pana dau în clocot. Lasati-i sa stea 5 minute şi apoi strecurati zeama. Se ia cate o lingurita de zeama de-a lungul zilei.

DESPRE LOCUL ETN0MEDICINEI ÎN SPAŢIUL CARPATIC.           Datorită unor particularităţi zonale, medicina magico-cmpirică s-a păstrat la români, aproape instituţionalizată, până în secolul al X-lea. Lată, în acest sens, ce consemna un medic districtual în 1935: “Trebuie să mărturisesc că în popor medicina băbească şi descântecele cu tot empirismul lor, au rămas mijlocul i” o Cujsdpsic la care recurg ţăranii noştrii în caz de boală. Ei cred orbeşte în puterea descântecului. Sunt zile din săptămână, cum e miercuri, duminica, dar mai ales vinerea, când bolnavii din cele mai îndepărtate sate, vin la câte o babă meşteră descântătoare, făcând coadă cu căruţele la usa ei.” 1           Arta vindecării la poporul român are o vechime milenară, putând fi considerată un dar strămoşesc, iar fondul său inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de români, permite să identificăm o formă primară, arhaică a acestei arte, care, după anumite indicii istorice şi de limbă, o putem atribui tracilor, mai exact sacerdoţilor geto-daci.           Un aspect particular referitor la tradiţiile medicale preistorice, sesizat deja, este acela că începând din mileniul IX î. Hr., au fost produse în Spaţiul Carpatic figurine de lut cu caracter artistico-biologic, reprezentând bărbaţi sau femei, figurine ce prezintă mici orificii ca nişte împunsături de ac, corespunzătoare punctelor de acupunctura cunoscute de medicina tradiţională chineză. Au fost descoperite, de asemenea, statuete şi vase antropomorfe care prezintă spirale sau romburi spiralate situate exact în dreptul plexurilor psiho-energetice, cunoscute în fiziologia mistică indiană sub numele de cakra (“roată”). Aceste reprezentări au avut cea mai mare răspândire în mileniul IV î. Hr., perfecţionându-se până la ocupaţia romană a Daciei1. Numărul statuetelor autohtone străvechi la care au fost indentificate până în prezent incizii de trasee (reprezentând schematic meridiane energetice) sau puncte de ordin bioenergetic acupunctural, se ridică la 238, douăzeci dintre acestea găsindu-se la Muzeul Naţional de Istoria României. Toate aceste statuete sunt de pe teritoriul României, iar punctele marcate (coincidente cu cele din acupunctura chineză) sunt reale, neconfundându-se cu punctele de eroziune, sunt rotunde şi bilateral dispuse (simetrice), cu topografie identică hărţilor moderne de acupunctura chineză*.           Pentru desemnarea traseelor bioenergetice proiectate la suprafaţa corpului omenesc, numite de indieni nadi (cu sensul literal de canale, vase, dar şi “nervi”) iar de chinezi “meridiane”, există corespondentul românesc de “râuri”, folosit de practicienii populari ai unei terapii acupuncturale specific ţărănească, care se practică într-o serie de locuri din ţară (a se vedea pentru exemplificare, la ultimul capitol, tratamentul nr. 7 al icterului sau tratamentul nr. 17 pentru indigestie).           Dacă se ţine cont de vârsta celor mai vechi dintre aceste figurine antice antropomorfe găsite pe teritoriul ce ţine de Carpaţi (datând cu începere din mileniul IX î. Hr.), ar rezulta logic că, cu multe mii de ani în urmă, aici se stăpâneau cunoştinţe medicale şi de fiziologie energetică subtilă care aveau să devină mai târziu specifice medicinei tradiţionale chineze (acupunctura) şi mistici*1 indiene (tantra-yoga). Asemenea afirmaţii pot părea hazardate, dar-^dacă se ţine cont de faptul că migraţiile popoarelor indo-europene au pornit dintr-un punct comun acum mai multe mii de ani în urmă, punct situat chiar în Carpaţi şi că popoarele de aici au ajuns până în peninsula indiană (sub numele de arieni), ele devin probabile. Un arheolog american afirma în această privinţă că “civilizaţia s-a născut acum 13-l5 mii de ani acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât şi Spre apus” 1.           N-ar trebui să mai surprindă astăzi că cele mai vechi civilizaţii europene cunoscute au apărut, cu milenii înainte de era noastră, în Spaţiul Carpatic (adevărată “matcă” a populaţiilor indo-europene), de aici răspândindu-se, mai întâi spre vest şi sud, mai apoi spre est, până în India2.           Referitor la “acupunctura” străveche a tracilor, clarvăzătoarea Vangă din Bulgaria, o veritabilă sibilă tracă, spunea unui medic acupuncturist că, pentru a fi eficient tratamentul, acele trebuiesc să fie din argilă arsă şi nu din metal, iar aceste ace din argilă arsă trebuie să fie încinse pe jar înainte de folosire.           Cercetări paleontologice, de arheologie stereoscopică, făcute în România în anii 1967-l969, în Carpaţii Meridionali cu precădere, asupra gravurilor pe stânci ce ţin de neolitic, au dus la identificarea unor figurări criptice ce ţin de tehnica magică a sculpturii megalitice (în care contribuţia omului se poate limita chiar şi numai la amenajarea unei anumite configuraţii a unei stânci). Aceste figurări nu devin vizibile decât în anumite momente ale zilei, în care trebuie să coincidă luminozitatea, punctul de observaţie şi “iniţierea mitică a observatorului”. Concluzia şefului echipei de cercetători, paleontologul peruvian Daniel Ruzo, este că în zona vârfului Omu din munţii Bucegi ai lanţului carpatic ar trebui să existe o peşteră sau o reţea de galerii subterane care să conţină un tezaur iniţiatic ancestral1, în acord cu faptul că, “Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi” 2.           Amintim aceste cercetări şi concluziile lor pentru a putea crea o imagine mai largă asupra contextului în care au apărut vestigiile milenare de medicină ce au fost descoperite în aceste locuri.           Locul “iniţiatic”, care a trezit interesul cercetărilor paleontologice din 1967-l969, anume spaţiul muntos ce se întinde de la Sfinxul Carpatic până la Vârful Omu, se află în interiorul unei uriaşe “Zone crepusculare”, zonă care, cu aproximaţie, acoperă uriaşul dreptunghi geografic delimitat de meridianele de 23 şi 26 grade şi de paralele de 45 şi 46 grade. În această zonă au fost semnalate repetate fenomene O. Z. N., «lumini» rostogolindu-se în miez de noapte, dar mai ales au fost efectuate fotografii “astrale”, fotografii care l-a developare revelau prezenţa unor fenomene luminoase stranii. Astfel de fotografii au surprins o imensă coloană luminoasă ridicându-se din zona Vârfului Omu şi pierzându-se în spaţiul cosmic (precum un *axis mundi», după cum au apreciat unii dintre cei ce au studiat-o). Aceste imagini par să vină în întâmpinarea mitologiei trace nord-dunăreane, conform căreia în Carpaţi este localizată una din cele şapte coloane ale cerului1.           Această Zonă crepusculară, care este de fapt centrul geografic al României (ca şi al vechii Dacii), cuprinde cei mai înalţi munţi ai Carpaţilor, în care sunt prezente atât reprezentări megalitice, cât şi vechiul sanctuar magic dac de la Sarmisegetusa. Mai mult decât probabil, tot în această Zonă se află şi Cogai-non-ul, muntele în care s-a retras spre nemurire marele-zeu dac Zalmoxe.           În Dacia preistorică exista o Cale Sacră care, plecând din sudul Daciei, mergea – după cum indica Pândar – până la locul comun de adunare al hiperboreilor. Enigmatica Hyperboreea -raiul nordic al antichităţii (Shamballa popoarelor europene antice) – era pentru vechi traci, locul de permanentă reîntoarcere. Acea cale iniţiatică, numită de Herodot Exampaeos, era marcată de vechi sanctuare şi de monumente megalitice2, sau trecea prin impresionante chei naturale cu stânci special amplasate, aşa cum sunt Cheile Bacului din Carpaţii orientali care încep dincolo de Prut şi continuă peste Nistru până la Don, ca o cale triumfală de tipul aliniamentului megalitic. Multe dintre aceste monumente megalitice mai pot fi încă văzute, dar arareori. Altele sunt astăzi distruse. Aşa este cazul complexului megalitic cu statuia menhir ce o reprezenta pe Dochia (Dacia). Acest monument se afla înălţat pe cel mai înalt munte al Moldovei, Ceahlăul. Despre acest monument scria pe la 170 domnitorul Moldovei, spunând că în vârful muntelui se vede o “statuie foarte veche”, înaltă de 1 metrii şi reprezentând o femeie bătrână, de la baza căreia izvorăşte un izvor nesecat de apă. Pe dealurile din jurul muntelui se văd “urme de cai, de câini şi păsări imprimate pe stânci”, care sunt numite de popor “La sămne” 1.           O interesantă întâmplare, petrecută în 1979, în Bulgaria, vorbeşte îndeajuns despre stranietatea şi funcţionalitatea monumentelor de tip megalitic încă existente pe vechiul teritoriu trac. Într-o zi, renumita sibilă Vangă, clar-văzătoare şi vindecătoare, a început să îi descrie amănunţit unei nepoate un loc aflat la munte, cerându-l să fie acolo la data de 5 mai. Este interesant de precizat că Vangă a ales să locuiască la Rupi, deasupra unor străvechi sanctuare trace, spunând că de aici îşi trage energia şi forţa pentru a-şi face prezicerile2. Acest loc, la Rupi, este un important nod şi pentru traseele păsărilor migratoare. De aici pleacă spre sud toamna şi aici se întorc primăvara mari stoluri de păsări.

Accident vascular: (reţeta mânăstirească), rădăcină spânz de mărimea palmei, se toacă, se pun 2 litri de apă călduţă, se lasă la căldura camerei la macerat până face floare deasupra, se filtrează. Se înmoaie un tifon pus în 4 în lichid, se pune pe cap, se acoperă cu un fes timp de 1 ora, apoi se usucă părul la aer. Tratamentul se face o dată pe zi timp de 7 zile.           Afte şi abcese; frunze de morcov 10 g. Într-un litru de apă se fierb şi se face gargară pentru a cicatriza.           Artrită temporo-mandibulară; amestec de ceaiuri de coada calului, mesteacăn, soc, urzică, lemn dulce, dietă, reflexoterapie, acupunctură.           Arteroscleroză, fragilitate vasculară; pulbere de cătină 1 linguriţă de 4 ori/zi, pe stomacul gol, ajută la elasticitatea şi integrităţii vasculare.           Efecte miraculoase se obţin cu ajutorul amestecului format din, 1 linguriţă pulbere de cătină, una de polen şi una de miere, 4 linguriţe/zi, timp de 2 luni. S-au recuperat destul de repede şi pacienţii cu accidente vasculare. (vezi, medicamente.)           Coada calului, 3 – 4 linguriţe pulbere/zi, cu vârsta cantitatea de siliciu scade din organism, determinând rigidizarea şi scleroza vaselor de sânge, planta conţine cea mai mare cantitate de siliciu solubil, în cure de 2 – 3 luni.           Astenia, oboseala; tinctură de smirnă 20 – 30 pic, diluate în puţină apă, de 4 – 6 ori/zi. Efect înviorător puternic, stimulând circulaţia cerebrală, favorizând activitatea intelectuală. Se va folosi numai smirna procurată din farmaciile şi magazinele naturiste.           Macerat de isop, (1 linguriţă plantă într-un pahar de apă, la tremperatura camerei, se macerează de seara până dimineaţa) ½ litru îndulcit cu miere. Tratamentul durează 21 zile. Cu acţiune tonica asupra psihicului, favorizează concentrarea şi alungă gândurile negre.           Ulei de somon (omega 3), reduce nivelul colesterolului, fluidificặ sângele, regleazặ tensiunea, ajutặ inima sặ funcţioneze normal. Ceai de sunặtoare şi tei îndulcit cu miere, ajutặ pentru un somn liniştit.           Blefarită, conjuctivită; se pun pe ochi comprese cu suc din frunze de pătrunjel, se ţin 20 – 30 min. Tratamentul se face 7 zile.           Căderea părului; 1 lingură gaz lampant, 1 lingură oţet de mere, 1 ou, 1 căpăţână usturoi pisat, se amestecă, se face părul cărări şi se unge. Se lasă să acţioneze 3 ore, apoi se spală cu şampon. Tratamentul se face o data pe săptămână.           Cura cu oţet de lavandă (10 linguri de plantă mărunţită cu ½ litru de oţet, se macerează 10 zile la temperatura camerei), se masează la rădăcina părului.           Rădăcină de brusture pusă la macerat cu alcool, timp de 10 zile, se masează capul uşor, zilnic timp de o lună.           Amestec de ceapă cu miere, la 4 părţi de pastă de ceapă crudă se adaugă 1 parte de miere. Se întinde amestecul pe cap, se lasă timp de 1 oră, apoi se spală capul cu apă călduţă. Dacă părul este uscat, se poate pune în amestec puţin ulei de măsline.           Amestec de suc de castraveţi cu miere, previne căderea părului şi contribuie la scăderea colesterolului. 1 pahar de suc de castraveţi cu 1 lingură de miere se ia pe stomacul gol dimineaţa şi seara înainte de culcare.           Şampon cu miere, 30 g. flori de muşeţel puse în 10 ml. Apă fierbinte, se infuzează 1 oră, se strecoară şi se adaugă 1 linguriţă de miere, părul se umezeşte cu această 9infuzie, după 30 – 40 min. se limpezeşte cu apă călduţă, se repetă la 10 zile.           20 ml. Gaz lampant, 4 ouă, 20 ml. Alcool 90, 20 ml. Ulei de ricin, 20 g. usturoi pisat, vitamina B6 4 fiole de 5 ml, 4 linguri sare de mare. Se pun la macerat, timp de 2 săptămâni. Preparatul se foloseşte de 2 ori/săpt., se frecţionează părul la rădăcină şi după 4 – 5 ore se clăteşte cu ceai de rădăcină de brusture sau urzică.           Cataractă; 1 picătură miere încălzită puţin, se unge pleoapa de sus apoi se clipeşte, ustură puţin.           Brocoli, conţine săruri minerale, fosfor, calciu, fier, potasiu, vitamine A şi C, care au efect antioxidant. Se foloseşte sub formă de suc, sau salata crudă cu zeamă de lămâie.           Cearcăne, vase de sânge sparte pe faţă; alimentaţie greşită sau o afecţiune hepatică. Începutul de varice, evidenţiază lipsa de elasticitate a vaselor. Dietă fără coloranţi, arome, conservanţi, carne de porc, tutun, alcool şi cafea. Se ia echinaceea, anghinare şi preparate cu Aloe Vera, capsule cu ulei de peşte, care reglează secreţiile hormonale. Pe faţă se unge cu unguent de gălbenele sau ulei de măsline.           Cancer de limbă; (vezi cancer esofagian)           Sau pulbere de cătină ½ – 1 linguriţă înainte de masă, măreşte apetitul, stimulează puterea de apărare a organismului. (vezi, medicamente.)           Candidoză linguală; se badijonează limba cu o soluţie de 50 g. glicerină simplă, 3 tb stamicină, 2 fiole vitamina 12, de 3 – 4 ori/zi. Şi gargară de 3 ori/zi, cu o soluţie din 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu, într-un pahar de apă, pentru schimbarea ph-ului.           Conjunctivitặ; se pune pe ochi comprese cu infuzie din petale de trandafir, timp de ½ orặ. Este şi un excelent tratament cosmetic, pentru combaterea cearcặnelor şi a ridurilor.           Degenerescenţặ macularặ; Carotenoid complex 10% naturist, creşte imunitatea organismului, se ia la 10 min. dupặ mesele principale. Are rezultate bune şi pentru cataractặ, glaucom.           Depresia, anxietatea, stresul; tratament cu lavandă tinctură (într-un borcan se pune ¾ plantă, se completează cu alcool de 70, se lasă la macerat 14 zile, agitând din când în când borcanul) 1 linguriţă la ½ pahar de apă de 3 – 4 ori/zi, pe stomacul gol, timp de 3 luni.           Sunătoarea este considerată remediul clasic antidepresiv, redând buna dispoziţie şi alungând gândurile rele, efectul ei este egal cu antidepresivele de sinteză. Mod de folosire 1 linguriţă de plantă la 1 cană de apă clocotită, de 3 ori/zi.           Ginsengul ameliorează stările de oboseală şi de stres, urmând o cură de 6 – 8 săptămâni. Planta conţine vitamina B1, B2 şi estrogen producând o stare de calm.           Valeriana conţine substanţe active extrase din rădăcină, care liniştesc nervii şi relaxează. Efectul calmant şi somnifer vine din uleiurile eterice.           Se găseşte sub formă de tinctură, ceai, drajeuri.           Medicamente cu csubstanţe active 10% naturale, Rhodiolin (Rhodiola Roseea) şi Noni lichid (morinda citrifolia), se va vindeca sistemul nervos şi inunitar, Strong Bones 2 capsule/zi cu 30 min. înainte de masặ.           Macerat rece din petale de trandafir, de 3 ori/zi, cặte o canặ, timp de o lunặ.           Durere de cap, lovituri, vase sparte, cheaguri: miere şi tămâie pisată în parţi egale se unge capul despărţind părul în cărări. Se lasă să se usuce mierea, apoi se spălă cu apă călduţă.           Cura cu lavandă ulei (se obţine numai industrial, se găseşte în magazinele naturiste), l-2 pic, cu puţină miere. Ca tratament îndelungat se recomandă pulberea de lavandă (vezi ficat, dischinezie biliară), 1 linguriţă de 3 – 4 ori/zi, pe stomacul gol.           Uleiul de lavanda obţinut prin macerare în ulei de măsline, (nu este toxic), se foloseşte l a masarea tâmplei, frunţii şi gâtului, îndepărtează cu uşurinţă durerea de cap.           Mestecarea câtorva tulpini de mặrar verzi combate durerea de cap, astenia şi stresul.           Dureri de cap, febră; tinctură muguri de plop negru, 50 pic. de 3 ori/zi Dureri de dinţi; pe dintele dureros, se pune un tampon de vată îmbibat cu suc de ceapă.           Epilepsie; cure succesive de 40 zile, cu 10 – 20 zile pauză, se ia pe nemâncate 1 linguriţă de pulbere de brânca ursului de 3 – 4 ori/zi, cu ceai de sunătoare sau busuioc. Supra dozată dă reacţii alergice, vasodilataţie periferică şi hipotensiune.           Este o boală în care bolnavul respectă cu stricteţe indicaţiile medicului, poate duce o viaţă normală, iar crizele pot fi înlăturate de multe ori pentru toată viaţa.           Alcoolul, agravează frecvenţa şi intensitatea crizelor. Efortul fizic şi psihic prea mari sunt contraindicate. Se respectă timpul necesar de odihnă şi somn. Tratamentul prescris se ia toată viaţa în ritmul recomandat, deoarece întreruperea bruscă, poate declanşa noi crize. Uneori insuflaţia aerului în spaţiul arahnoidian, poate înlătura pentru mult timp crizele.           Deci bolnavii de epilepsie nu sunt invalizi, dacă se tratează corect şi duc o viaţă cumpătată, boala se ţine în frâu.           Bila de bou, care se găseşte în fiere şi se ia de la abator. Se scoate cu o seringă 5 ml. Bulă, 1 vârf de cuţit de bicarbonat, 75 ml. Apa distilată, 10 pic. Suc de lămâie, se pun la fiert, amestecă bine, se dau în câteva clocote.           Prima săptămână, 10 pic. de 3 ori/zi, în puţină apă, înainte de masă.           Săptămâna a 2 a, 15 pic. de 3 ori/zi.           Săptămâna a 3 a, 20 pic. de 3 ori/zi.           Săptămâna a 4 a, 30 pic. de 3 ori/. Zi.           Amestecul se păstrează la frigider, se face mereu proaspăt Exoftalmie; eficientă o asociere terapeutică între acupunctură şi fitoterapie. Se face un amestec din seminţe de armurariu, limba mielului, albăstrele, silur, rădăcină de păpădie şi coada şoricelului în părţi egale, se mărunţesc prin maşina de cafea, se ia 1 linguriţă de pulbere de 4 ori/zi, pe care o ţineţi sub limbă timp de 15 min. apoi se înghite cu apă plată. Aceste plante au rol de antiinflamatoare, acţionând asupra ochilor şi reglează glanda suprarenală (care produce cortizonul). Local se pot pune comprese cu macerat rece din muşeţel, coada şoricelului, silur, albăstrele. Înainte de a face maceratul se spală plantele (se pun într-o sită şi se lasă câteva min. la jetul de apă).           Fără miros şi gust; se renunţă la Bixtonim şi Rinofug. Se face un amestec în părţi.           Fotofobia; simptom care ţine de patologia ficatului, masaţi-vă la ceafă, la baza craniului şi punctele de la mâini şi picioare pe meridianul intestinului gros, plămân şi ficat.           Gripa, guturai; tinctură muguri plop negru în alcool 90 timp de 10 – 12 zile – macerat, 50 – 10 pic. de 4 ori/zi, nu se iau cu apă, se depreciază, se iau pe pâine sau zahăr.           Untul de lămâie, 1 lămâie se pune în apă fierbinte 1 min., se toacă prin maşina de tocat împreună cu coaja, se amestecă cu 10 g. unt, se adaugă 1 – 2 linguri de miere, se foloseşte în cantităţi mari în timpul epidemiilor de gripă.           Guturai, sensibilitate la răceli; sirop de cătină, (vezi, medicamente.) se iau preventiv 5 – 6 linguriţe/zi, pe stomacul gol, timp de minimum 3 săptămâni.           În cazul în care afecţiunea este declanşată, se iau 10 – 12 linguriţe/zi, pentru a ajuta organismul să se apere.           Picuraţi în fiecare nară o picătură de ulei de mentă, de 2/zi. În acelaşi timp se unge cu ulei fruntea, tâmplele, urechile, ceafa, părţile exterioare ale nasului. Uleiul de mentă de poate amesteca şi cu camfor.           Gingiile; retracţia lor este o manifestare a paradontozei. Se iau 10 tablete de aspirină, se pisează bine, se onţine un praf foarte fin, se amestecă cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu şi una de sare de bucătărie. Cu acest praf, aplicat pe periuţa dinţi, se fac spălături de 2 – 3 ori/zi. Se sug de 2 – 3 ori/zi tablete de Proposept cu propolis, sau se fac spălături dentare cu tinctură de propolis.           Hipoacuzie; deficienţele auzului şi ale urechii, ţin de o tulburare a energiei rinichilor cu care te naşti deficitar. Tratament cu reflexoterapie şi acupunctură.           Infecţie cu stafilococ la ochi; comprese cu vin natural de casă.           Insomnia; capsule cu o planta Rhodiola rosea, trandafir sălbatic din Siberia, mai combat nervozitatea de peste zi, depresia, Amestec din plante uscate, talpa gâştei, flori de păducel, rădăcină de valeriană, în cantităţi egale. Peste 1 lingură de amestec se pun 20 ml.

           1. ANGINA PECTORALA.           Cardiopatia ischemica = afecţiune degenerative a miocardului determinate de debit coronarian insufficient, care nu asigura nevoile de O2 ale miocardului.           Etiopatogenie:           Se datorează dezechilibrului intre aportul şi necesităţile de O2 ale miocardului – scăderea calibrului vaselor coronariene sau leziune organica.           Factori determinanţi:           ATS coronariana.           Arterite.           Boli congenitale.           Anevrisme coronariene.           Compresii extrinseci – pericardita constrictiva Factori favorizanţi – factorii de risc cardio-vasculari.           Clasificare OMS: 1. Cardiopatia ischemica dureroasa – angina pectorala, infarctul de miocard 2. Cardiopatia ischemica nedureroasa – moartea subita coronariana, tulburări de ritm sau de conducere, insuficienta cardiaca de origine ischemica.           Tablou clinic criza de angor:           Durere anginoasa tipica sediu retrosternal, epigastric, precordial iradiere – centrifug spre baza gatului, braţul stâng, antebraţ – marginea cubitala, ultimile 2 degete, ceafa, interscapulovertebral condiţii de apariţie – efort fizic, stress psihic, prânz copios caracter – constrictiv, senzaţie de gheara, arsura, presiune toracica, disconfort toracic durata – 2-3 min pana la max 15-20min condiţii de dispariţie – încetarea efortului, administrare de nitroglicerina şi semne de însoţire – stare de anxietate, senzaţie de moarte iminenta, palpitaţii, transpiraţii.           Examenul clinic obiectiv:           Atitudine de «spectator de vitrina» tahicardie valori tensionale crescute Tablou paraclinic în criza:           EKG – aspect normal sau modificări ale undei T – tulburare de repolarizare.           În afara crizei: teste de efort – fixează pragul de efort – pragul anginos, scintigrafie cardiaca, ecografie cardiaca cu Doppler color – fluxul sangvin prin coronare, 2D – tulburări de kinezie segmentara Cateterism coronarian, coronarografie.           Atitudine terapeutica: 1. Profilaxia crizelor de angor: – corectarea factorilor de risc cardio-vasculari, schimbarea modului de viaţă, tratament medicamentos.           Nitriţi/Nitraţi – efect vasodilatator coronarian           Nitroglicerina retard (Nitromint R – 1 tb=2,6mg) 2tb/zi dim şi seara per os, doza poate creste la 4 tb/zi, disc transdermic cu eliberare prelungita 10 – 20mg/24h, unguent.           Nitroglicerina 1 tb şi (1tb = 0,5mg) cu 5-l0 min înaintea unei activităţi care poate precipita o criza sau spray 0,4mg/doza l-2 puff şi           ISDN – isosorbiddinitrat (Maycor, Isodinit) spray şi, tablete 5,10,20mg, cp retard 20,40,50mg, se poate administra ca tratament de fond – tablete retard 40mgx2/zi sau profilactic înaintea unui efort susţinut 5-l0mg (l-2tb) şi           ISMN – isosorbidmononitrat (Mononitron, Olicard) cp retard 60mg, cps retard 20,40,60mg -admninistrare ca tratament de fond, 40-60mg/24h           Efecte secundare – rasch facial, cefalee, hTA           Beta blocante – acţionează pe receptorii beta 2 adrenergici, scad consumul de O2 al miocardului, scad contractilitatea miocardului, efect bradicardizant           Contraindicaţii: insuficienta cardiaca, bradicardie, astm bronşic, DZ, hTA, stări depresive, arteriopatie obliteranta           Neselective – Propranolol – efecte adverse!           Selective – Atenolol, Metoprolol, Betaxolol           Efecte secundare – bradicardie, dispnee, bronhoconstricţie           Se folosesc în tratamentul de fond           Blocante de calciu – blochează transportul ionic de calciu           Nifedipin, Amlodipin, Verapamil, Diltiazem           Tratament de fond           Coronarodilatatoare naturale           Amiodarona           Tratament de fond           Medicaţie metabolica – acţionează la nivelel metabolismului fibrei miocardice, împiedica remanierea miocardului           Trimetazidina (Preductal)           Antiagregante plachetare           Aspirina 75-80mg (Aspirin protect, Aspenter)           Ticlopidina           Clopidogrel (Plavix) 75mg/24h           Anxiolitice           Diazepam, Nitrazepam, Oxazepam Strategia de tratament: 1.in criza – stoparea efortului fizic, nitroglicerina şi 1tb repetat la 5 min (<3 în 15 min), spray 1puff şi repetat la 5 min (<3 în 15 min) 2. Tratament cronic – f de gravitate – asocierea principalelor clase de medicamente           Forme uşoare – beta blocant/Ca blocant/betablocant + Ca blocant           Forme moderate/severe – Ca blocant + nitrat/Ca blocant +nitrat +beta blocant           INFARCTUL MIOCARDIC ACUT           Necroza miocardica consecutiva unei ocluzii coronariene acute. Etiopatogenie:           La fel cu angina pectorala Simptomatologie:           Durere anginoasa – instalata brusc, adesea noaptea, de intensitate f mare, determina stare de panica, durează > 30min, nu cedează la nitroglicerina, cedează la Morfina, poate iradia în zona medio-sternala, baza gatului, umeri, marginea cubitala a antebraţului stâng, poate lipsi la diabetici sau personae în vârstă cu ATS cerebrala – ischemie silenţioasă           HTA precoce şi agresiva pana la colaps cu semen de hipoperfuzie periferica – extremităţi reci, cianotice, tahicardie, tahipnee           Hipertermie (max 38gr), apare în primele 24-48 de ore, durează aprox 7 zile, reprezintă un element de gravitate           Semne de însoţire: slăbiciune, ameţeli, transpiraţii, greata, vărsătura, palpitaţii, anxietate, agitaţie           Examenul clinic obiectiv: paloare tegumentara, extremităţi reci, puls tahicardic, ascultatia cordului -tulburari de ritm/frecătura pericardica/sufluri cardiace           Paraclinic:           EKG (monitorizare continua EKG – tulburări grave de ritm!) 1. Unda Q patologica 2. Supradenivelare de sgm ST           3. Unda T negativa           Unda T giganta – infarct supraacut           Toate cele 3 semne – infarct subacut           Unda Q persistenta, unda T negativa – infarct cronic           Supradenivelare de sgm ST care se uneşte cu unda T formând o unda monofazica giganta – marea unda Parde – infarct acut examenul sângelui           Sindrom de miocardocitoliza – TGO creste în 8-l2 ore, se menţine 7 zile, CPK creste în primele 3 ore, se menţine 4 zile (cea mai filela fracţiune – CPK-MB), LDH creste în primele 24 de ore, se menţine 14 zile           Sindrom inflamator           Sindrom de stress – hiperglicemie, glicozurie alte investigaţii (după rezolvarea urgentei)           Scintigrafie miocardica, ecografie cardiaca, coronarografie, angiocardiografie izotopică, RMN           CONDUITA TERAPEUTICA:           Obiective:           Calmarea durerii           Calmarea anxietăţii           Prevenirea complicaţiilor           Scăderea zonei de necroza           Repermeabilizarea zonei de infarct Strategie:           Repaus la pat absolut           Antalgice – Piafen, Mialgin, Morfina           O2 – terapie           Nitriţi/Nitraţi – nitroglicerina şi/piv           Antiagregant plachetar – Heparina/Fraxiparina sub control TE, TS, IQ, INR           Antiaritmic – Xilina 1% (daca TA este normala şi FC>70/min)           Anticoagulante orale – Trombostop           Antiagregante orale – Aspenter, Plavix           Beta blocant + Nitrit (coronarodilatator) – daca FC>60, Tas>120, fara dispnee, ICStg, tb de conducere           Inhibitor de enzima de conversie – Captopril, Enalapril           Ca blocant – Nifedipin           Daca infarctul a fost surprins în primele 6 ore de la debut – stadiul acut – se încearcă reperfuzia miocardului prin:           Tromboliza (Streptokinaza, Urokinaza iv)           Angioplastie percutana transluminala + tromboliza intracoronariana           Angioplastie coronariana prin by-pass aorto-coronarian           Daca infarctul este surprins după 6 ore de la debut se institute tratament de susţinere, de fond, medicamentos.           Bolnavul ramane în repaus absolut 3-4 zile în serviciu de ATI, activitatea fizica se reia treptat. Dieta – predominent hidrica în primele 24-48 de ore, după 48 de ore – se îmbogăţeşte cu alimente uşor degerabile, din a doua săptămână dieta aproape normala cu excluderea alimentelor greu digerabile, hiposodata.           CRIZA DE HTA           HTA – sidrom caracterizat prin creşterea PA sistolice şi diastolice peste valorile normale. Clasificarea HTA – 1999           TA optima – Tas<120, Tad<80 TA normala – Tas<130, Tad<85           La limita superioara – Tas=130-l39, Tad=85-89           HTA grd I – Tas =140-l59, Tad=90-99           HTA grd II – Tas=160-l79, Tad=100-l09           HTA grd III – Tas= >180, Tad>110           Urgente hipertensive: 1. Urgente extreme – cu risc vital, necesita scăderea TA în max 1 ora – impugn tratament parenteral           Encefalopatia hipertensiva           EPA           Hemoragia cerebro-meningeala           Disecţia de aorta           Eclampsia           Criza de feocromocitom           HTA+IMA           2. Urgente simple – necesita scăderea TA în aprox 24 de ore, tratament per os           HTA accelerate sau maligna           Preeclampsia           Angor instabil           HTA perioperatorie           ! TA va fi scăzută sub cotele de risc (Tad = 100-l10, TAs cu 20-30 mmhg) fara a se încerca normalizarea imediata.           Medicaţia de urgenta:           A.parenteral           NITROPRUSIAT DE SODIU 50mg în 250mg de glucoza 5% – PIV           NITROGLICERINA 5mg în 250 mg glucoza 5 % PIV           DIAZOXID – vasodilatator – 300mg iv rapid, repetabil la 4-6h           LABETALOL – 20mg bolus apoi 20-80mgla 10minsau piv           ENALAPRIL           RESERPINA iv           FUROSEMID iv           DIAZEPAM iv b. oral           NIFEDIPIN tb 20mg, 2tb şi, efect în 20 min, repetabil           CLONIDINA 0,2mg şi sau per os           CAPTOPRIL şi           TA se măsoară la fiecare 15 min în prima ora, 30min a doua ora, apoi o data pe ora Particularităţi terapeutice: 1. HTA + IVStg           Diazepam 10-20mg iv           Furosemid 40-80mg iv           Nitroglicerina           Lanatozid – tonic cardiac – 1f           CI – diazoxid 2. Encefalopatia hipertensiva           Scade HTA + reduce edemul cerebral           Nitroprusiat           Furosemid 40-60mg iv           Diazepam 10mg iv           Manitol 20% piv 100-l50ml sau glucoza 33%100ml+sulfat de Mg20%10ml           Papaverina 40mg + furosemid 80mg 3. Criza de feocromocitom           Fentolamina l-5mg ivrepetabil la 30-60min           Propranolol 5mg iv 4. Eclampsia           Ketanserina 10mg iv sau labetalol sau diazoxid           Sulfat de magneziu 20%10ml iv sau diazepam 10mg iv la 4-6 h (anticonvulsivant) 5. Disecţia de aorta           Nitroprusiat asociat cu betablocant (propranolol)           Labetalol           DISECŢIA DE AORTA           Dezvoltarea brusca a unei rupturi a intimei aortei prin care pătrunde o coloana de aer sangvina propulsata în peretele aortei distrugând media şi decolând intima de adventice           Etipatogenie:           Degenerarea ţesutului elastic şi colagenic al peretelui aortic consecutiv unei traume cronice (HTA). Factori predispozanţi:           Defecte congenitale ale ţesutului conjunctiv           Anomalii congenitale ale aparatului cardio-vascular           Placa de aterom ulcerata           Arterite Factori declanşatori:           Cateterism.           By-pass aorto-coronarian.           Puseu hipertensiv cu Tas>160.           Traumatism thoracic Tablou clinic:           Durere intense, brusc instalata, insuportabila, sfâşietoare, lancinanta, cu tendinţa de a-se deplasa sediul iniţial toracic anterior (în funcţie de traiectul disecţiei), cu iradiere în gat, ceafa, dinţi, maxilar)           Transpiraţii reci, greata, vărsătura, leşin, slăbiciune, anxietate extrema           Sincopa, paraplegie, durere în membre +/- absenta pulsului           Semne fizice – TA crescuta iniţial, ulterior prăbuşită în caz de soc cardiogen, anomalii de puls (absenta, diminuare, duplicare, asimetrie), suflu pe marginea dreapta a sternului – semn de regurgitare aortica, tulburări neurologice           Semne de disecţie distala – insuficienta renala, tulburări de irigaţie a membrelor inferioare Paraclinic:           Anemie posthemoragica, leucocitoza cu neutrofilie, LDH crescut, creşterea bilirubinei           EKG – hipertrofie ventriculara stg, absenta semnelor de ischemie acuta Confirmarea diagnosticului:           Echocardiografie           Rx toracic           TE, RMN           Angiografie aortica retrograda           ATITUDINE TERAPEUTICA:           Monitorizare TA, Fc, PVC, diureza, presiunea în artera pulmonara, debitul cardiac           Tratament medicamentos: Obiective:           Combaterea durerii           Scăderea TAs<100-l20 Arsenal terapeutic:           Nitroprusiat de sodium 50-l00mg solvit în 500ml glucoza 5% piv asociat obligatoriu cu un betablocant -propranolol 0,5mg crescut cu 1mg la 5 min pana la FC=60-80/min sau betablocant selectiv – Labetalol, Atenolol, Metoprolol           Se institue angiografia pentru precizarea conduitei ulterioare, concomitent cu pregătirea pentru operaţie Conduita chirurgicala imediata este preferabila – scade riscul complicaţiilor grave – în următoarele cazuri: 1. Disecţia aortei ascendente 2. Disecţia aortei descendente complicata cu afectarea unui organ vital, ruptura de aorta, extensie retrograda, incapacitatea de a controla medicamentos TA şi durerea           Principii operatorii:           Excizia sfâşierii intimale           Obliterarea falsului canal           Reconstruirea canalului aortic cu grefon           Restaurarea competentei valvelor aortice           Pentru aorta ascendenta – by-pass cardiopulmonar, pt aorta descendenta – by-pass parţial al inimii stângi sau şuntare directa aorta ascendenta-aorta descendenta. Tratament conservator – indicaţii: 1. Disecţie de aorta descendenta necomplicata 2. Disecţie de arc aortic 3. Disecţie cronica, necomplicata           Ca tratament de fond se utilizează betablocante sau Ca blocante, diuretice, inhibitori de ECA, simpaticolitice           TULBURĂRI DE RITM CARDIAC           Aritmiile cardiace sunt tulburări în formarea şi conducerea impulsului electric cu consecinţe hemodinamice şi semnificaţii clinice.           Clasificare după localizare: 1. Aritmii atriale 2. Aritmii ventriculare 1. ARITMII ATRIALE           A) Extrasistole atriale           Apar la persoane sănătoase neavând semnificaţie patologica sau la personae cu afectare cardiaca: cardiopatie ischemica, cardita reumatismala, valvulopatii           Cauza – depolarizarea precoce a atriilor           Tablou clinic – palpitaţii, jena precordiala, transpiraţii, lipotimii           Ex clinic obiectiv – puls neregulat cu întreruperea succesiunii normale a bătăilor cardiace din timp în timp Tablou paraclinic – EKG – unde P în afara undelor P sinusale urmate sau nu de un complex QRS normal, pauza compensatorie postextrasistolica           Tratament           Renunţarea la tutun, cafea, alcool           Administrare de sedative uşoare           Daca nu cedează se pot administra antiaritmice uşoare           B) Tahicardia Paroxistica Extraventriculara (TPSV)           Tulburare de ritm generata de impulsuri emise din focare ectopice situate în etajul supraventricular. Cauza – creşterea automatismului unui centru ectopic atrial sau joncţional. Tablou clinic           Acces de palpitaţii rapide cu debut şi sfârşit brusc.           Semne de debit cardiac scăzut sau de insuficienta cardiaca.           La încetarea accesului – episod poliuric Ex clinic obiectiv           Puls rapid şi regulat cu frecventa de 160-220/min.           TA normala, sau scăzută daca frecventa cardiaca>200 Tablou paraclinic – EKG           Frecventa 160-220/min.           Complexe QRS fine, neregulate.           Unde P de sumaţie (P+T)           Tratament 1. Manevre de stimulare vagala: compresia sau masajul sinusului carotidian, manevra Valsalva (expir forţat cu glota închisă) 2. Antiaritmice:           ADENOZINA (FOSFOBION) iv rapid – 1f=10mg, diluat în 10ml sol ser fiziologic, se poate repetat doza           VERAPAMIL 5-l0mg iv în 2 min, repetabil după 10 min sub controlul TA           PROPAFENONA           AMIODARONA           FLECAINIDA           PROPRANOLOL           DIGOXIN           3. Tratament electric – soc electric extern cu 200-400J           4. Tratament profilactic – se administrează antiaritmice şi intre crize: CHINIDINA, PROPRANOLOL,           AMIODARONA, SOTALOL           C) Flutter atrial           Tulburare de ritm cu frecventa atriala de 300/min, ritm ventricular regulat sau neregulat. Cauza – mecanisme de reintrare la nivelul atriilor Tablou clinic           Palpitaţii rapide           Semen de debit cardiac scăzut – ameţeli, sincope, angor           Semen de staza retrograda (dispnee, hepatomegalie, edeme, jugulare turgescente) Ex clinic obiectiv           Puls jugular rapid >300/min           Jugulare turgescente           Hepatomegalie           Edeme           Tablou paraclinic – EKG           Unde P caracteristice în „dinţi de fierăstrău”           Frecventa 300/min Tratament           Rezolvarea accesului prin electroconversie           Antiaritmice           În criza: AMIODARONA, PROPAFENONA, SOTALOL, VERAPAMIL           Pentru prevenirea crizelor – DIGITALA, PROPRANOLOL,           AMIODARONA, CHINIDINA           D) Fibrilaţia atriala           Tahicardie caracterizata printr-o depolarizare anarhica a atriilor din focare ectopice, determinând o activitate contractila de 400-500/min din care doar o parte se propaga la ventricule care se contracta cu o frecventa de 160/min.           Patogenie – focarele ectopice atriale care generează multiple impulsuri electrice determina contracţia anarhica a atriilor, ventriculele primesc mai puţine impulsuri dar se contracta normal, având o activitate total diferita de cea a atriilor Tablou clinic           Palpitaţii, dispnee, ameţeli, crize anginoase           Puls arterial cu bătăi neregulate care nu se modifica la effort, inspire profound sau manevre vagale           Puls periferic < pulsul central           Tablou paraclinic – EKG           Unde P caracteristice (oscilaţii mici de la linia izoelectrica)           Frecventa 400-500/min Tratament           Rezolvarea accesului prin electroconversie – current de 100-200J, max 3 şocuri           Antiaritmice           În criza: AMIODARONA, PROPAFENONA, SOTALOL, VERAPAMIL           Pentru prevenirea crizelor – DIGITALA, PROPRANOLOL,           AMIODARONA, CHINIDINA           Chirurgical – ablaţia fascicolului Hiss şi implantare de Pace-Maker 2. ARITMII VENTRICULARE           A) Extrasistola ventriculara Perceperea unor zgomote neregulate la intervale de timp variabile după o succesiune de bătăi normale ale cordului           Tablou clinic – palpitaţii Tablou paraclinic – EKG           Complexe QRS largi cu morfologie diferita şi pauza compensatory           Absenta undei P Tratament           Renunţarea la tutun, cafea, alcool           Administrare de sedative uşoare           Antiaritmice PROPRANOLOL, CHINIDINA           B) Tahicardia ventriculara Tahiaritmie ventriculara caracterizata prin succesiunea de +3extrasistole, cu o frecventa cardiaca >100/min Cauza – existenta unor focare ectopice ventriculare           Tablou clinic – palpitaţii, puls slab, sincope, ameţeli, dureri anginoase, jugulare turgescente, edeme, hepatomegalie           Tablou paraclinic – EKG           Complexe QRS largi, fuzionate cu segmente ST şi unde T           Activitatea atriilor este greu de definit (unde P 60-l00/min) Tratament           Antiaritmice XILINA, PROCAINAMIDA, AMIODARONA           Daca exista alterare hemodinamica – electroconversie 200-360J C) Flutter ventricular           Tahicardie ventriculara rapida cu frecventa de 250/min           Patogenie: exista focare ectopice ventriculare care descarcă impulsuri electrice şi determina contracţia anarhica a ventriculelor fara definirea polarizării şi a depolarizării. Tablou clinic – sincope, lipotimii, semen de debit cardiac scăzut, edem pulmonary acut Tablou paraclinic – EKG           Complexe QRS largi, ample, regulate, în „dinţi de fierăstrău”           Absenta undelor P           Tratament – URGENTA TERAPEUTICA!           Şocuri electrice cu energii mici           Antiaritmice XILINA, TOSILAT DE BRETILIU           Electroşocuri cu energii mari           Reanimare cardio-respiratorie           D) Fibrilaţia ventriculara           Depolarizare anarhica care determina contracţii anarhice ale ventricolului cu imposibilitatea menţinerii unui debit cardiac normal şi care poate determina oprirea circulaţiei           Patogenie           Mecanisme de reintrare           Activitate ventriculara neregulata, cu frecventa de 130-300/min, anarhica, nu realizează sistola ventriculara           Atriile se contracta separat.           Nu exista nici o legătură intre atrii şi ventricule Tablou clinic           OPRIREA CIRCULAŢIEI           Pierderea conştientei           Apnee, respiraţie agonica           Cianoza           Absenta pulsului           Midriaza           Tratament – URGENTA TERAPEUTICA!           1. Primul ajutor:           Poziţia în decubit dorsal, extensia posterioara a capului, ridicarea cefei, protruzia mandibulei – manevra îndepărtează limba din orofaringe           Îndepărtarea corpilor străini şi a secreţiilor din orofaringe           Respiraţie gura la gura           Masaj cardiac extern 2. Tratament specializat           Aspiraţie orotraheala           Intubaţie           Traheostoma           Ventilaţie pe balon şi masca sau mecanica           Şocuri electrice cu energii progresiv crescânde 180, 250, 300, 360J           3. Mecicamentos           Combate acidoza SOL DE BICARBONAT DE SODIU 8,4%iv           Cardiotonice ADRENALINA, ATROPINA iv           Antiaritmice LIDOCAINA, TOSILAT DE BRETILIU           4. Monitorizare permanenta EKG, TA, puls           Abandonarea resuscitării:           Coma profunda           Lipsa activităţii electrice spontane pe EKG           Complexe rare, <10/min, agonice pe EKG           Linie izoelectrica +10min pe EKG    

Constipaţia poate fi o cauză a alimentaţiei incorecte, bogate în alimente procesate şi săracă în legume şi fructe. Se consideră că o persoană este constipată dacă are scaune o dată la câteva zile, este balonată şi suferă de disconfort abdominal. Din fericire, natura oferă remedii pe bază de plante medicinale, fructe şi legume care pot da o mână de ajutor în rezolvarea pe moment a acestei probleme. Pentru a scăpa însă de constipaţie este nevoie de schimbarea alimentaţiei, dar şi a stilului de viaţă, incluzând mai multă mişcare şi o hidratare corespunzătoare. Scoarţa de cruşin trebuie lăsată la uscat un an. Ceaiuri cu efect laxativ Scoarţa de cruşin are efecte laxative datorită substanţelor care cresc motilitatea colonului, stimulând contracţiile. Scoarţa de cruşin nu se utilizează însă în stare proaspătă, ci după ce a fost lăsată la uscat timp de un an sau a fost supusă unui şoc termic de 100 de grade Celsius, timp de 15 minute,  înainte de uscare. În funcţie de doză, scoarţa de cruşin este laxativă sau purgativă, potriuvit Ghidului plantelşor medicinale, coordonat de farmacologul dr. Ovidiu Bojor. Acesta recomandă scoarţa de cruşin sub formă de decoct, preparat din 1-2 linguriţe care se opăreşte într-o cană de apă fierbinte. Se lasă la răcit timp de o jumătate de oră, după care se fierbe la foc domol timp de 15-20 de minute, completând apa care se evaporă. O cană din acest decoct se bea seara înainte de culcare. Potrivit aceleiaşi surse, cercetările din ultimele decenii au arătat că toate purgativele care conţin derivaţi antracenici – cum este şi cazul scoarţei de cruşin – favorizează apariţia cancerului colorectal. Din acest motiv, decoctul din şcoartă de cruşin, cât şi celelalte produse fitoterapeutice care conţin cruşin nu se va utiliza mai mult de şapte zile pe lună şi atunci doar în cazul constipaţiilor grave. Produsele pe bază de cruşin sunt contraindicate în obstrucţiile intestinale, în inflamaţiile intestinale acute, în colitele ulceroase, precum şi în durerile abdominale de cauză necunoscută. Nu se administrează copiilor sub 12 ani şi nici în timpul sarcinii şi alăptării. Împotriva constipaţiei se pot folos alternativ seminţele de in, uleiul de parafină pentru uz intern şi pâinea graham. Ceaiul de soc are şi efect laxativ Astfel, seminţele de in aduc un aport important de fibre care combat constipaţia. Măcinate sau înmuiate peste noapte acestea protejează mucoasa gastrointestinală, datorită conţinutului mare de mucilagii. Ceaiul de soc are şi el efecte laxative. Se recomandă consumul a două-trei căni pe zi. Uleiul de ricin are proprietăţi laxative şi purgative. În funcţie de vârstă dozele purgative sunt cuprinse între 10-15 grame odată. Pentru mascarea gustului neplăcut poate fi administrat în bere, sucuri naturale sau siropuri aromate. În cazuri rare, ricinul poate da reacţii alergice. Ceai laxativ din frunze de senna, dar nu mai mult de o săptămână Ceaiul laxativ din frunzele de senna este indicat în caz de constipaţie acută sau cronică. Ceaiurile care conţin frunze de senna stimulează motilitatea colonului şi sunt indicate şi în curele de slăbire, în stimularea vezicii biliare şi în parazitozele intestinale. Se recomandă una-două căni pe zi, nu mai mult de şapte zile consecutive. Potrivit farmacologului dr. Ovidiu Bojor, în trecut răşina de aloe era considerată cel mai eficient produs laxative şi putgativ vegetal de tip antrachinonic. Acţiunea este în funcţie de doză: în doze de 0,02-0,06 grame are acţiune tonică pentru stomac şi facilitează evacuarea bilei, în doze de 0,10 grame are acţiune laxativă, iar în cantitate de 0,20-0,50 grame este purgativ. În prezent, răşina de aloe se utilizează din ce în ce mai puţin din pricina derivaţilor antrachinonici care sunt puşi sub semnul întrebării deoarece utilizarea îndelungată ar favoriza dezvoltarea cancerului de colon şi de rect. De aceea, se procedează la eliminarea antracenozidelor prin procedee specifice tehnicii farmaceutice, preparatele pe bază de Aloe vera capătând alte valenţe terapeutice.   sursa: adevarul.ro stiri.latimp.net