Managementul calității educației

Managementul calității în educație ?  De ce ? Cursul 3   Managementul calității în sistemul educațional românesc Momentul „zero” – anul 2005, prin aprobarea OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației; Au urmat alte cate normative care au conturat pachetul legislativ-normativ dedicat asugurării calității educației; HG nr. 21/2007 (aprobarea standerdelor de autorizare/acreditare pentru învățământului preuniversitar); HG nr. 22/2007 (aprobarea metodologiei de evaluare a școlilor din sistemul de învățământ preuniversitar); HG nr. 1534/2008 (aprobă standardele de referință pentru evaluarea școlilor din învățămâtul preuniversitar). Un oachet legislativ separat pentru învățământul superior; „Numitorul comun” al celor două abordări (asigurarea calității educației) îl reprezintă OUG nr. 75/2005   Iată câteva motive: * Societatea contemporană se dezvoltă – din punct de vedere tehnologic – cu o viteză din ce în ce mai mare, mult mai rapid decât în toate celelalte domenii; * Este clar că, în acest context, este nevoie de oameni cât mai bine pregătiți, instruiți, adaptabili, cu abilități, capacități și competențe pe măsură; * Avansul tehnologic fără precedent a provocat mutații serioase în ceea ce privește comunicarea, transferul de informații în interiorul societății, accesul la informații, capacitatea de prelucrare a acestora. Pe scurt, în mod simplist, putem spune că, avansul tehnologic actual, permite accesul nerestricționat (aproape) al oricărei persoane, indiferent de pregătirea acesteia, la orice tip de informație;   Școala de azi…   * Este insuficient de „pregătită” să absoarbă șocurile acestor provocări deoarece situațiile în care elevii/studenții se instruiesc „informal” ( pe alte căi decât cele instituționalizate) devin tot mai dese. În sensul următor: nu sunt puține exemplele în care elevii/studenții vin în spațiul școlii cu un bagaj de cunoștințe mult prea „mare” pentru capacitatea lor de prelucrare sau cu mult peste cele discutate în școală;   * Profesorul/educatorul trebuie să fie mult mai mult decât un „bun profesor” (în sensul obișnuit), trebuie să fie un bun manager al proceselor derulate în interacțiunile cu elevii/studenții/colegii/părinti ai elevilor/părți interesate.   Sistemul educațional actual… Este pregătit pentru „șocurile” tehnologice care se derulează cu viteză fantastică în interiorul societății: Situația actuală ne arată că NU! Este o masă critică de școli care să creeze o imagine pozitivă a sistemului educațional actual? După câte știm – din date oficiale și mai ales medi- răspunsul este NU.   Alte motive…   „În ciuda enormei diversități a sistemelor educative de la o țară la alta, mondializarea problemelor epocii noastre duce la mondializarea problemelor educaționale” – Basarab Nicolescu   Aceeași dezvoltare ultraaccelerată a societății a condus la o concurență acerbă și în „spațiul” educațional, între diversele sisteme educaționale. „Centrii de putere educaționali” s-au translatat spre zonele asiatice (Coreea de Sud, Singapore, China, Hong Kong) și nord americane (SUA, Canada); Cele mai dezvoltate sisteme educaționale utilizează din plin, instrumentele și metodele dezvoltate prin filozofia calității – de peste 30 de ani! Din această perspectivă, se constată un progres mult mai lent în spațiul educațional european: Strategia EU 2020(p.14): „Doar două universități europene sunt în „Top Shanghai 20” (Cambridge și Oxford)”.   Toate referențialele dezvoltate de organismele europene recomandă insistent (termene, responsabilități, indicatori) cu „subiect și predicat” – implementarea la nivel de sistem educațional (în spatiul comunitar) a mecanismelor de asigurare a calității (EQF, EQARF)   Prin urmare, a managementul calității în educație nu reprezintă o opțiune sistemică – este o decizie care trebuia, deja, laută – aplicată – verificată – corectată!   Alte motive…   Succesiunea de evenimente pan-europene au condus la abordări cu totul și cu totul noi în spațiul educațional european. Dintre aceste noi abordări asigurarea calității educației a devenit una dintre cele mai importante proiecții strtegice ale mediilor educaționale europene.   Evenimentele cele mai importante : * Declarația de la Sorbona (1998) * Declarația de la Bologna (1999) * Reuniunea de la Lisabona (2000) * Convenția de la Salamanca (2001) * Reuniunea de la Berlin (2003) * Reuniunea de la Bergen (2005)    

Procesele de bază în organizația de bază                                                Ce sunt procesele de bază în organizația de bază?  Proces (businessdictionary.com) – secventa de proceduri interdependente și legate, care la fiecare etapă consumă resurse (materiale, financiare, temporale) pentru a converti intrări(date, materiale, piese, etc.) și ieșiri. Ieșirile pot servi ca intrări în următorul proces până la atingerea scopului final (obținerea produsului proiectat).   Standardul ISO 9000 adaugă trei note la acest concept: Nota 1 – De regulă ieșirile dintr-un proces pot fi intrări în alt proces Nota 2 – Procesele din organizație sunt, in general,planificate și realizate în conditii controlate pentru a adăuga valoare Nota 3 – Procesele în care conformitatea produsului rezultat (3.4.2.)nu poate fi ușor verificată,inclusiv din perspectivă economica,este menționat ca un „proces special”.     Filosofia “Six Sigma” se concentrează asupra a două aspect esențiale privind procesele dintr-o organizație. Identificarea proceselor fundamentale Identificarea clienților – cheie Această actiune esențiala din viața organizației revine în responsabilitatea directă a echipei de conducere și se rezumă la trei procese subsecvențe acestei acțiuni.   Principalele procese derulate în organizația scolara sunt :   A. Procese de bază (fundamentale) a) “achiziționarea” clientilor   b) lecția/ora de curs   c) ora de laborator/atelier/practică   d) activități extra-curriculare   dezvoltarea de noi produse (educaționale)    program de studiu    specializări   clasificări profesionale     Procesul  “Achiziționarea” clientilor, este corespunzător “identificării clienților - cheie” din filosofia Six Sigma. Ce ar trebui sa faca echipa de management ? In funcție de tipul/nivelul si categoria in care se află organizația școlară are in vedere următoarele :   Identifică tipul și categoriile de elevi – clienți; Analizează ,ediul socio-economic din care provin; Analizează mediul/cultura mediul familial din care provin aceștia; Identifică masa critică a părinților are formează mediul respectiv; Stabilește căile de comunicare cu aceștia; Analizează cerințele elevilor și ale părților interesate și le corelează cu resursele școlii; Comunică permanent cu părinții elevilor și resursele școlii; Se consulta permanent cu aceștia in vederea stabilirii unor abordări comune privind satifacerea cerințelor clienților-elevi.   Procesul “Lecția/ora de curs”   Avem resursele necesare pentru desfășurarea tuturor proceselor “lectie/ora de curs” in aceleași condiții optime ? Există suportul de curs/curriculum necesar ? Exista logistica necesară ? Este asigurată securitatea desfășurării procesului în toate situațiile posibile? Care sunt acțiunile corrective/de îmbunătățire necesare pentru funcționarea optima a proceselor “lectie/oră” ?   Procesul “Dezvoltarea de noi produse educationale”   Este necesară si oportună dezvoltarea de noi produse educționale ? Am efectuat analiza contextuală necesară (Analiza SWOT) Am identificat resursele (umane si materiale) necesare Am identificat spațiul si resursele necesare Am intreprins demersurile legale de înființare (autorizare/acreditare,etc.)     Procesele fundamentale funcționează în paralel sau chiar se suprapun cu cele suport. Din acest motiv este extrem de necesară implementarea unui sistem de management al calității în organizația scolară: un management eficient si eficace a produselor respective.   Surse bibliografice : “Managementul calității în învățământul preuniversitar” de Remus Chină

Asigurarea calității în educație Educatia,din punct de vedere etimologic,reprezintă influențarea sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale,morale și fizice ale copiilor și tineretului precum și totalitatea metodelor folosite în acest scop.Calitatea în educație se referă totalitatea însușirilor esențiale ale sistemului de educațional și reprezintă „valoarea pe care societatea o acorda serviciilor educaționale și educației în ansamblul ei”. Definiția de clienții/beneficiarii serviciilor educaționale ca un ansamblu de caracteristici ale unui program prin care sunt îndeplinite așteptările lor ,calitatea educației : - să fie construită pe valori împărtășite ,pe baza unor experiente și rezultate valoroase;ea nu trebuie produsă la comanda prin efectul unei legi sau act normativ - să fie produsă de oameni pentru oameni,responsabilitatea revenind nu doar școlii, ci întregii societăți - să fie asigurată printr-un sistem explicit de principii,criterii,standarde și indicatori - să fie oferită de instituții responsabile și promovată de liderii educaționali - să respecte autonomia individuală având la baza autonomia instituțională - să fie orientată pe rezultate - să se realizeze în dialog și prin parteneriat - să fie centrată pe beneficiarii serviciilor educaționale asigurând participarea actorilor educaționali și valorizând resursele umane - să se bazeze pe inovație și pe diversificare înțelegând interdependenta dintre furnizorii și beneficiarii implicati în oferta educatională   Asigurarea calitătii în învățământul preuniversitar este reglementată într-un cadru legal prin legi și acte normative.  Managementul calitătii în educație reprezintă nu doar știința organizării și conducerii calității în sistemul educațional ci și activitatea desfașurată în acest sens.   Calitatea educatiei este asigurată de : - actorii educaționali (elevi părinti,cadre didactice,conducerea scolii ) având rol în producerea /generarea si realizarea educației de calitate - Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii care are rol in asigurarea calitătii si în evaluarea internă a calității educatiei - Agentia Română de Asigurarea Calitătii în învățământul preuniversitar care are rolul de evaluare externă a calității educației.         Terminologia Managementului calității utilizată în mediile educaționale din Europa nu este consensualizată la nivel european, fiecare stat fiind liber să adopte terminologia pe care o dorește. ENQA - care a elaborat referențialul ESG utilizat pentru evaluarea agențiilor de asigurarea a calității în învățământul superior, ar fi trebuit să elaboreze și un atât de necesar și util Glosar al asigurării calității în educație, dar datorită dificultăților de consensualizare la nivel european în toate limbile implicate a abandonat tentativa și nu a recomandat statelor membre ale UE adoptarea terminologiei specifice, deja consensualizate, din standardul ISO 9000, considerând probabil, în mod eronat - evident că standardele familiei ISO 9000 s-ar aplica exclusiv în mediul de afaceri și că procedând astfel s-ar promova democrația și autonomia universitară.   ARACIS a încercat să elaboreze un GLOSAR al asigurării calității educației, în limba română dar datorită dificultăților implicate a abandonat și ea tentativa. ARACIP nu și-a propus așa ceva întrucât pentru ea contează doar terminologia inclusă în Legea 87/2006 ! De menționat că în spațiul extra-european și pe web circulă mai multe asemenea glosare în limba engleză - destinate educației în general - incluzând termeni și definiții apropiate sau identice cu cele din standardul ISO 9000 (NG Drăgulănescu, R.Chină și alții - Asigurarea calității educației - o abordare proactivă - 2014).   OUG nr.75/2005:   1. Managementul calității - Nu există o definiție a acestui concept în actul normativ!   2. Asigurarea calității - Este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare,planificare și implementare de programe de studiu,prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație satisface standardele de calitate.   Asigurarea calitatății exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație, în conformitate cu standardele enuntate. Ea este astfel promovată încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației.    3. Controlul calității educației : „în instituțiile de învățământ preșcolar,primar,gimnazial,profesional,liceal și postliceal presupune activități și tehnici cu caracter operațional,aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standerdelor prestabilite”.   Managementul calității este un demers alcătuit din 4 părți esențiale:   1. Planificarea calității 2. Controlul calității 3. Asigurarea calității 4. Îmbunătățirea calității    Cele 4 etape se succed în ordinea menționată,aceasta fiind ordinea firească în care poate fi abordat managemantul calității.      

. Este aplicat diferențiat, școlile acreditate și cele neacreditate. 2. Conceptele (descriptorii,criteriile) nu sunt adaptate la nivelul cerințelor actuale; 3. Nu sunt utilizate concepte specifice managementului calității (conform definițiilor prin ISO 9001)   Alte aspecte:   1. Nu se produce înființarea efectivă a școlii; 2. Procesul de neacordare (prin act normativ) nu este prevăzut în lege și totuși se emit ordine de ministru pentru „neacordarea” autorizării; 3. Evaluatorii sunt utilizați din rândul personalului activ din sistem, fiind departe de a fi catalogat ca un proces „echidistant”, din considerente evidente.   Introduce al doilea nivel de conformitate. Standardul de acreditare confirmă funcționarea școlii prin comparație cu primul nivel de conformitate – înființarea școlii.   Sunt verificate:   – Acumulările materiale (spațiile de învățământ, dotările specifice, etc.) – cel puțin la nivelul menționat în normativele de funcționare; – Produsele educaționale – ceea ce organizația „livrează” clienților și altor părți interesate. – Nu s-au colectat elementele specifice constituirii unor practici comune – Acreditarea simultană a organizației și produsului (programului) nu este compatibilă cu practicile internaționale: acreditarea organizației și certificarea produsului.   Autorizație de funcționare provizorie Persoana juridică Persinalitate juridică Drepturi și obligații   Aspecte ale funcționării școlilor în sistemul „pri” (finanțare majoritar privată)   Ce poate să facă și ce nu poate să facă o școală autorizată?

  Caracteristici ale crizei (R.Iucu)   – izbucneste instantaneu, fara avertizare – incepe prin afectarea sistemului informational – ingreuneaza comunicarea – creeaza stare de confuzie – instaleaza un climat de insecuritate, de panica – nu se aseamana cu alt eveniment din clasa sau scoala si nu se aseamana intre ele     Cauze ale aparitiei in clasa de elevi   – interventii stangace sau noninterventii – recunoasterea crizei in momentele limita, desi semnale au fost si inainte – interventii tardive – actiuni lipsite de fermitate si consecventa – analiza superficiala a situatiei de criza – neincrederea in fortele proprii pentru a actiona asupra crizei – incercarea de rezolcare a tuturor situatiilor de criza de catre managerul scolii     Solutii pentru evitarea/prevenirea/gestionarea crizelor   Cercetari recente arata ca una dintre solutiile cele mai eficiente este aceea de stabilire si respectare cu acuratete a unor reguli inteligent gandite!   Aspecte privind regulile:   – regulile trebuie sa fie clare, simple, eficiente si usor de acceptat si aplicat de catre elevi si profesori – toti profesorii (sau cel putin masa critica necesara) trebuie sa aplice intocmai regulile stabilite pentru clasa de elevi/clasele de elevi – atitudinea profesorului trebuie sa reflecte un mixaj eficient intre o pozitie proactiv dominanta si capacitatea profesorului de a oferi un cadru armonios in predare invatare. Esenta reusitei aplicarii regulilor: respectarea cu mare strictete, incepand cu cel care le-a generat : Profesorul   ATENTIE !! Atitudinea profesorului poate genera chiar situatii de criza in clasa !   TEME :   1. Mentionati 2 situatii de criza in clasa de elevi dar si solutiile de rezolvare propuse. 2. Precizati doua aspecte psihosociale caracteristice clasei de elevi.   Cine este profesorul in interactiune cu microsistemul “clasa de elevi” ?   Profesorul in sistemul educational romanesc: – titular, suplinitor, calificat, necalificat, asociat…. – profilul va fi generat de interferenta a doua aspecte : pregatirea initiala si statutul in sistemul educational   Profilul unui profesor (educator)   Diagrama VENN   – bine pregatit, metode de predare neadecvate – bun comunicator, slab pregatit – cunostinte/pregatire profesionala – abilitati (native) de comunicare – profesor sever – competente psihopedagogice