Managementul calității educației

Managementul calității în educație   Modulul II Evaluarea școlilor în sistemul educațional românesc: standarde,referențiale,metodologii,proceduri   1. Evaluarea școlilor în învățământul preuniversitar: referențiale,modele,instrumente,metode; 2. Referențialul inspecția școlară. Puncte tari. Limite 3. Standardele naționale utilizate la evaluarea sistemică în învățământul preuniversitar.   Modulul III Managemnetul calității în educație – concepte, procese, rezultate, factori de influență   1. Analiza procesului de asigurare a calității în învățământul preuniversitar românesc 2. Managementul proceselor educaționale la nivelul de învățământ preuniversitar.   Structura cursului : Modulul I Scurt istoric privind procesul de asigurare a calității în sistemul educațional românesc. Aspecte, reglementări 1. Scurt istoric privind demersul asigurării calității educației în România 2. Reglementări legislativ – normativ privind asigurarea calității educației în sistemul educațional românesc. Modulul I: Scrut istoric privind procesul de asigurare a calității în sistemul educațional românesc. Aspecte, reglementări; Managementul calității în educație – este un demers care a apărut destul de recent în multiple abordari și încercări asupra sistemului educațional (românesc) 2005 – este anul „zero” pentru acest demers în sistemul educațional românesc! În ce a constat acest demers? În elaborarea și adoptarea (în viteză) a unui pachet legislativ – normativ, destinat să reglemenzteze acest domeniu. Sistemul educațional a devemit astfel, al doilea sistem, reglementat din punct de vedere al „calității”! (primul domeniu reglementat a fost cel al construcțiilor).   „Planificarea pe termen lung nu are de-a face cu deciziile viitoare, ci cu viitorul deciziilor din prezent.” – Peter Druker Managementul calității a apărut – ca abordare științifică – cu aproximativ 80 de ani în urmă. W.Shewhart,W.E.Deming,J.M.Juran sunt „responsabili” cu acest demers!. Ei au declanșat ceea ce se numește „moment zero” al acestui domeniu prin analize statistice aprofundate ale domeniului respectiv.   Walter Shewart (fizician statistician american) – a conceput la începutul secolului trecut (1924) o diagramă de „control statistic”. De fapt era o metodă simplă și eficientă pentru a observa și controla desfășurarea unui proces (industrial) la acel moment! A fost primul demers științific în acest domeniu și prin urmare, „momentul zero” al calității îl vom atribui acestui fizician statistician care lucra la una dintre cele mai mari corporații din lume de la acel moment : Western Electric.   W.E.Deming (un alt fizician, discipol al lui W. Sherwhart a fost fascinat de ideile lui Shewhart,  a preluat ideea scipitoare a acestuia și a dezvoltat-o într-un concept celebru: Ciclul PDCA (Pla-Do-Check-Act). Au urmat alți specialiști, figuri de marcă în acest domaniu atât de nouă preocupările contemporane: Ishikawa, Kondo, Crosby, Taguchi… Toate aceste personalități au lăsat „urme” în salturile tehnologice realizate de omenire, contribuții greu de măsurat având în vedere „dimensiunea globală” a acestora! Performanța și excelența în business sunt, incontestabil, tributare a contribuțiilor acestor personalități. Ce înseamnă, de fapt, managementul calității?! Într-o abordare simplistă a conceptului:managementul performant al proceselor care conduc la realizarea unui produs (serviciu) de „calitate”! O problemă majoră   a fost,inclusiv,stabilirea unei definiții solide,stabile a ceea ce înseamnă calitate. 1. adecvat pentru utilizare (Juran); 2. conformitate cu cerințele (Crosby) 3. „totalitatea particularităților unui produs sau ale unui serviciu care poartă în ele capacitatea de a satisface o anumită necesitate” (ISO 9000:2000)   Definiția conceptului „caliatte” devine dificilă deoarece este „conectat” cu mai mulți factori care o pot influența simultan: client, executant,specificații…Este evident că „tonul” este dat de client și cine nu înțelege acest aspect nu are ce căuta în acest domeniu al performanței.   Specialiștii introduc niveluri de calitate – ceea ce înseamnă că fiecare nivel poate accepta o definiție proprie. Este important de reținut că relativitatea așteptărilor clientului vor schimba în mod corespunzător, nivelul de calitate așa încât, la un moment dat,ceea ce era ultraperformant și de excepție va deveni într-un timp (din ce în ce mai scurt) perimat și neinteresant!   mai trebuie reținut că acest concept este legat de alte concepte fundamentale: proces,sistem,acțiune etc. Prin urmare,este absolut necesar să cunoaștem și,mai ales,să înțelegem aceste concepte! Și altele (la fel de importante) legate de „managementul calității”.   W. Shewhart – contribuții a. Diagrama de control statistic b. Ciclul Shehwart – prelucrat și transormat de Deming în ciclul PDCA (Ciclul Deming). Shewhart a arătat că un proces poate fi ținut sub control dacă limitele de desfășurare ale acestuia sunt corect calculate (minim,mediu,maxim). A realizat acest lucru prin diagrama de control statistic; Shewhart a arătat că realizarea oricărui produs (serviciu) se supune unui ciclu bine stabilit: „Specificații – Producție – Inspecții”. Acest ciclu a fost dezvoltat și transformat de către Deming într-un celebru cerc virtuos care stă la baza filozofiei managementului calității: Ciclul PDCA )Plan-Do-Check-Act).   Deming W.E. sau Dr.Deming… Este considerat unul dintre inițiatorii celei de-a treia revoluții industriale. Ideile sale sunt unamim apreciate la niel mondial, contribuția lui Deming în domeniul managementului calității este considerată ca fiind fundamentală, stând la baza a ceea ce se numește azi TQM (Total Quality Management – Managementul Total al Calității)   De departe cea mai cunoscută realizare a lui Deming va rămâne Ciclul PDCA. Este interesant că, deși, Deming elaborase teoria privind acest ciclu încă din anii 1928-1930,prezentarea „cercului virtuos” a făcut-o de abia în 1948, în Japonia,cu ocazia celebrelor cursuri de pe Hakone-Mountain. Totuși, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață,Deming a modificat ciclul, noua formulă fiind PDSA. „Learning is not compulsory…neither is survival.” – Învățarea nu este obligatorie – și nici supraviețuirea – W.Eduards Deming Citatul mi se pare absolut fabulos !!   Aproximativ în aceeași perioadă cu Deming, un alt mare specialist se implică în forță în acest domeniu : Josef Moses Juran. Josef Moses Juran – american de origine română. Născut la Brăila, pleacă la 8 ani cu familia în Statele Unite. A trăit 103 ani dintre care, aproximativ 80 i-a dedicat acestui domeniu.   JM Juran a fost un român remarcabil – o personalitate de talie mondială, evident aproape necunoscut în România.

Managementul calității în educație ?  De ce ? Cursul 3   Managementul calității în sistemul educațional românesc Momentul „zero” – anul 2005, prin aprobarea OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației; Au urmat alte cate normative care au conturat pachetul legislativ-normativ dedicat asugurării calității educației; HG nr. 21/2007 (aprobarea standerdelor de autorizare/acreditare pentru învățământului preuniversitar); HG nr. 22/2007 (aprobarea metodologiei de evaluare a școlilor din sistemul de învățământ preuniversitar); HG nr. 1534/2008 (aprobă standardele de referință pentru evaluarea școlilor din învățămâtul preuniversitar). Un oachet legislativ separat pentru învățământul superior; „Numitorul comun” al celor două abordări (asigurarea calității educației) îl reprezintă OUG nr. 75/2005   Iată câteva motive: * Societatea contemporană se dezvoltă – din punct de vedere tehnologic – cu o viteză din ce în ce mai mare, mult mai rapid decât în toate celelalte domenii; * Este clar că, în acest context, este nevoie de oameni cât mai bine pregătiți, instruiți, adaptabili, cu abilități, capacități și competențe pe măsură; * Avansul tehnologic fără precedent a provocat mutații serioase în ceea ce privește comunicarea, transferul de informații în interiorul societății, accesul la informații, capacitatea de prelucrare a acestora. Pe scurt, în mod simplist, putem spune că, avansul tehnologic actual, permite accesul nerestricționat (aproape) al oricărei persoane, indiferent de pregătirea acesteia, la orice tip de informație;   Școala de azi…   * Este insuficient de „pregătită” să absoarbă șocurile acestor provocări deoarece situațiile în care elevii/studenții se instruiesc „informal” ( pe alte căi decât cele instituționalizate) devin tot mai dese. În sensul următor: nu sunt puține exemplele în care elevii/studenții vin în spațiul școlii cu un bagaj de cunoștințe mult prea „mare” pentru capacitatea lor de prelucrare sau cu mult peste cele discutate în școală;   * Profesorul/educatorul trebuie să fie mult mai mult decât un „bun profesor” (în sensul obișnuit), trebuie să fie un bun manager al proceselor derulate în interacțiunile cu elevii/studenții/colegii/părinti ai elevilor/părți interesate.   Sistemul educațional actual… Este pregătit pentru „șocurile” tehnologice care se derulează cu viteză fantastică în interiorul societății: Situația actuală ne arată că NU! Este o masă critică de școli care să creeze o imagine pozitivă a sistemului educațional actual? După câte știm – din date oficiale și mai ales medi- răspunsul este NU.   Alte motive…   „În ciuda enormei diversități a sistemelor educative de la o țară la alta, mondializarea problemelor epocii noastre duce la mondializarea problemelor educaționale” – Basarab Nicolescu   Aceeași dezvoltare ultraaccelerată a societății a condus la o concurență acerbă și în „spațiul” educațional, între diversele sisteme educaționale. „Centrii de putere educaționali” s-au translatat spre zonele asiatice (Coreea de Sud, Singapore, China, Hong Kong) și nord americane (SUA, Canada); Cele mai dezvoltate sisteme educaționale utilizează din plin, instrumentele și metodele dezvoltate prin filozofia calității – de peste 30 de ani! Din această perspectivă, se constată un progres mult mai lent în spațiul educațional european: Strategia EU 2020(p.14): „Doar două universități europene sunt în „Top Shanghai 20” (Cambridge și Oxford)”.   Toate referențialele dezvoltate de organismele europene recomandă insistent (termene, responsabilități, indicatori) cu „subiect și predicat” – implementarea la nivel de sistem educațional (în spatiul comunitar) a mecanismelor de asigurare a calității (EQF, EQARF)   Prin urmare, a managementul calității în educație nu reprezintă o opțiune sistemică – este o decizie care trebuia, deja, laută – aplicată – verificată – corectată!   Alte motive…   Succesiunea de evenimente pan-europene au condus la abordări cu totul și cu totul noi în spațiul educațional european. Dintre aceste noi abordări asigurarea calității educației a devenit una dintre cele mai importante proiecții strtegice ale mediilor educaționale europene.   Evenimentele cele mai importante : * Declarația de la Sorbona (1998) * Declarația de la Bologna (1999) * Reuniunea de la Lisabona (2000) * Convenția de la Salamanca (2001) * Reuniunea de la Berlin (2003) * Reuniunea de la Bergen (2005)    

Considerații privind opera lui William Edwards Deming (1900-1993) – Curs 3   Deming W.E. sau Dr. Deming Este considerat unul dintre inițiatorii celei de-a treia revoluții industriale. Ideile sale sunt unanim apreciate la nivel mondial, contribuția lui Deming în domeniul managementului calității este considerată ca fiind fundamentală, stând la baza a ceea ce se numește azi TQM (Total Quality Management – Managementul Total al Calității).   De departe, cea mai cunoscută realizare a lui Deming ca rămâne Ciclul PDCA(plan-do-check-act). Este interesant că, deși, Deming elaborase teoria privind acest ciclu încă din anii 1928-1930, prezentarea „cercului virtuos” a făcut-o de abia în 1948, în Japonia, cu ocazia celebrelor cursuri Hakone-Mountain. Totuși, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață a modificat ciclul, noua formulă fiind „PDSA”   W.E.Deming – statistician, profesor, lector (conceptul agreat în „spațiul” anglo-saxon) s-a născut în 14 octombrie 1900 în Sioux City, Iowa, USA. W.E. Deming a avut o contribuție covărșitoare asupra reputației Japoniei de mai târziu – „boom-ul japonez”!. Deming și-a luat doctoratul în fizică în anul 1928, la Universitatea Yale, USA. A predat ca profesor, anterior obținerii doctoratului în fizică, la Universitatea din Wyoming și Universitatea din Colorado. A avut peste 200 de lucrări publicate, o mare parte orientate pe subiecte variate din domeniul fizicii, urmând ca mai târziu acestea să reflecte interesul asupra subiectelor din domeniul statisticilor. A lucrat ca fizician statistician la Departamentul Agriculturii din SUA.   Se consideră că Deming a avut cel mai mare impact asupra industriei japoneze și a mediului de afaceri nipon față de oricare altă persoană din afara spațiului japonez. Ceea ce Deming le-a spus japonezilor în aceste conferințe a fost scris de către asistenta sa, pe nume Cecilia Kilian, care a lucrat cu el 39 de ani. Deming a subliniat faptul că „o nouă eră începuse pentru economia mondială și le-a expus propriile idei japonezilor, privind ceea ce ar trebui să facă pentru a supraviețui și a prospera într-un foarte apropiat mediu economic global”. Deming le-a explicat (Austenfeld, 2001, pag 13) că „dacă unul dintre cei prezenți se concentrează pe îmbunătățirea calității, atunci se produce o reacție în lanț, fenomenul propagându-se în tot mediul industrial”    De remarcat ca dr.Deming a numit ciclul de îmbunătățire PDCA/PDSA întotdeauna „Ciclul Shewart”. Deming a subliniat întotdeauna faptul că „dacă activitățile de rutină curg lin, atunci există posibilități multiple pentru ca, în acest fel, creativitatea să fie stimulată”, contrar opiniilor formulate de sceptici, precum că „standardizarea distruge creativitatea”!     Intrebat ce ar trebui reținut dintr-o companie pentru ca aceasta să fie „direcționată” spre calitate, dr. Deming a răspuns prompt (apud Tribus, 2003, p.6): „O masă critică de oameni care înțeleg mecanismele și care lucrează consecvent. Cuvântul cheie aici este „consecvent”. Performanța este posibilă în orice firmă numai dacă oamenii urmează procedurile standard.   Ciclul PDCA/PDSA este utilizat și aplicat (Tague, 2011): * „Ca și model pentru îmbunătațirea continuă; * Atunci când se demarează un proiect de îmbunătățire; * Atunci când se dezvoltă un model nou și îmbunătățit al unui produs, proces serviciu, sau…; * Atunci când se definește un proces de muncă repetitivă sau.. * Atunci când se planifică colectarea sau analiza de date în vederea verificării sau stabilirii de priorități ale problemelor sau cauzelor de bază; * Atunci când se implementează orice fel de schimbare”.   În 1946, datorită expertizei în domeniul statisticii, Departamentul de război al Statelor Unite l-a însărcinat pe Deming cu misiunea de a studia în Japonia probleme legate de agricultură, dar și problemele generale ale națiuni grav afectate de război. A revenit în 1948, pentru a efectua mai multe studii pentru armata americană. În timpul acestor călătorii a cunoscut numeroși statisticieni japonezi, fiind profund impresionat de poporul japonez, căruia i-a purtat o profundă și ăndelungată admirație.   Cu ocazia acestor conferințe, Deming a prezentat japonezilor o variantă a cunoscutului ciclu al calității, numit și „Cercul calității al lui Deming” – Ciclul PDCA (Plan – Do – Check -Act, utilizat în Statele Unite sund denumirea sau forma : PDSA (Plan – Do – Study – Act)   Deming a explicat că filosofia PDCA/PDSA este aproximativă cu metoda de cercetare științifică (formularea ipotezei – implementarea/efectuarea cercetării – verificarea ipotezei – corecții/îmbunătățiri necesare atingerii scopului inițial), diferența constând în faptul că ciclul respectiv este o metodă de învățare/abordare organizatională. În semn de recunoaștere a eforturilor lui Deming JUSE a creat, în 1951, Premiul Deming (Deming Prize) care se acordă câștigătorilor aplicanți ai Modelului de Excelență Japonez. Acesta devine momentul esențial pentru compania care a decis să meargă pe acest drum, deoarece începe o călătorie pe un „cerc virtuos”, de îmbunătățire a calității obținându-se în acelasi timp și o reducere considerabilă a costurilor. Deming a spus (apud Kolesar, 1994,p.15) că produsele devin „mai sensibile la nevoile clienților”   Costurile merg în jos. Calitatea se îmbunătățește. Este foarte simplu, este real. Atenție la prima calitate Calitatea merge în sus, costurile merg în jos! Puteți intra pe piață cu o calitate mai bună și mai bine. Reducând costurile și îmbunătățind calitatea, veți cuceri piața. Deming a fost „profetic” în 1950, după aceste conferințe, că acordă o perioadă de 5 ani pentru ca japonezii să obțină rezultate notabile în domeniul calității. Au reușit în patru ani. Convins de Kenichi Koyanagi, unul dintre fondatorii Uniunii Oamenilor de Știință japonezi – JUSE (Union of Japanese Scientists and Engineers), asupra potențailului metodelor statistice la reconstrucția industriei japoneze. Deming se întoarce în iunie 1950 (Kolesar, 1994) la invitația JUSE (Union of Japanese Scientists and Engineers – Uniunea Oamneilor de Știință Japonezi).   Înainte de a începe cunoscutele prelegeri la centrul de conferințe „Hakone Mount”, Deming l-a cunoscut pe Kaouru Isikawa (o altă personalitate remarcabilă în domeniul calității). Împreună cu acesta a pus la punct sesiunile de conferințe ce urmau a se desfășura. Deși fusese președinte al JUSE, influența reală a lui Ishikawa venea din faptul că avusese un rol determinant în conducerea „marii coaliții din industrie”. El – Kaouru Isikawa – a invitat 21 de manageri de top din industria japoneză pentru a-l asculta pe Deming. Ishikawa a dorit ca Deming să transmită un mesaj care să meargă dincolo de tehnicile de control statistic al calității (SQC – Statistic Quality Control) și de „colecția de instrumente de îmbunătățire a calității”.   Ishikawa era frământat, în realitate, de o întrebare foarte simplă, dar vitală: Prin ce metodă putea fi scoasă Japonia din criză? Prin întâlnirile cu Deming, Ishikawa dorea ca liderii lumii industriale nipone să participe la o strategie unică pentru industria japoneză, acționând ca un întreg. Pentru aceste considerente, i-a cerut lui Deming să sublinieze în expunerile sale responsabilitățile managementului. Definiția conceptului „calitate” devine dificilă deoarece. conceptul în sine, este „conectat” cu mai mulți factori care o pot influența simultan: client, executant, specificații..Este evident că „tonul” este dat de client și cine nu înțelege acest aspect nu are ce căuta în acest domeniu al performanței!. Specialiștii introduc niveluri de calitate – ceea ce înseamnă că fiecare nivel poate accepta o definiție proprie. Este important de reținut că relativitatea așteptărilor clientului vor schimba în mod corespunzator, nivelul de calitate așa încât, la un moment dat, ceea ce era ultraperformant și de excepție va deveni într-un timp (din ce în ce mai scurt) perimat și neinteresant.   Mai trebuie reținut că acest concept este legat de alte concepte fundamentale: proces,sistem,acțiuneetc. Prin urmare, este absolut necesar să cunoaștem si,mai ales, să înțelegem aceste concepte. Și altele la fel de importante, legate de managementul calității.   În cinstea lui Deming, ASQ a instituit „Medalia Deming”. După succesul extraordinar în Japonia, W.E.Deming s-a făcut remarcat ca fiind un eminent consultant industrial în metode statistice. În anul 1993, anul în care Deming a încetat din viață, în Potomac, Statul Maryland, a luat ființă „Institutul Deming”, care are deviza :„Nu poți să auzi ceea ce nu înțelegi!”. Scopul acestui institut este acela de a promova înțelegerea conceptelor, dar și aplicarea teoriei „Sistemului Cunoașterii Profunde” , detaliat de către W.E.Deming în lucrarea „The New Economics for Industry, Governement, Education”(The WE Deming Institute, 1999).   Deși a fost considerat un erou în Japonia, recunoașterea lui Deming pe scară largă în Statele Unite a venit doar abia spre sfârșitul vieții lui. Profesor de statistică la Universitatea din New York, în anii 40, Deming a studiat câțiva ani cu Walter Shewart, fizician statistician. W. Shewart – contribuții a. Diagrama de control statistic b. Ciclul Shewart – prelucrat și transformat de Deming în Ciclul PDCA (Ciclul Deming) Shewart a arătat că un proces poate fi ținut sub control dacă limitele de desfășurare ale acestuia sunt corect calculate (minim,mediu,maxim) A realizat acest lucru prin diagrama de control statistic; Shewart a arătat că realizarea oricărui produs(serviciu) se supune unui ciclu bine stabilit: „Specificații – Producție – Inspecții” Acest ciclu a fost dezvoltate și transformat de către Deming într-un celebru cerc virtuos care stă la baza filozofiei managementului calității: Cicvlul PDCA (Plan-Do-Check-Act) Influența majoră a lui W.Shewart, ca profesor al lui Deming, a constituit baza de pornire a marelui calitolog în domeniul care l-a consacrat și l-a făcut extrem de cunoscut, mai ales pe cele două continente: asiatic(Japonia) și cel american.   Au urmat alți specialiști, figuri de marcă în acest domeniu atât de nou în preocupările contemporane : Ishikawa, Kondo, Crosby, Taguchi… Toate aceste personalități au lăsat „urme” adânci în salturile tehnologice realizate de omenire, contribuții greu de măsurat având în vedere „dimensiunea globală” a acestora. Performanța și excelența în business sunt, incontestabil, tributare contribuțiilor acestor personalități.   Ce înseamnă, de fapt, managementul calității ? Într-o abordare simplistă a conceptului: managementul performant al proceselor care conduc la realizarea unui produs(serviciu) de „calitate”!   O abordare majoră a fost, inclusiv, stabilirea unei definiții solide, stabile a ceea ce înseamnă calitate: 1. adecvat pentru utilizare (Juran) 2. conformitatea cu cerințele (Crosby) 3. „totalitatea particularităților unui produs ale unui serviciu care poartă în ele capacitatea de a satisface o anumită necesitate” (ISO 9000:2000).  

Evaluarea școlilor în sistemul educațional românesc (după 2007)   Referențiale: – standardul de autorizare; – standardul de acreditare; – standardul de „referință”.   Alte referențiale: – inspecția școlară; inspecția CNDIPT (sistem de 7 principii)   Primele referențiale sunt gestionate de ARACIP; Inspecția școlară de Inspectoratele școlare; CNDIPT (Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic) Puncte tari ale acestui demers: * A fost printre primele inițiative la nivel european și ar di fost un impuls extraordinar pentru sistem (educațional) dacă ar fi fost fructificat acest moment. A introdus elemente (chiar dacă precare și de multe ori incorecte) ale unei culturi a „calității”;   Puncte slabe:   * Conceptele utilizate nu au fost consacrate. S-a preferat un „amestec” neinspirat și reinventări de concepte, deși acestea erau clar definite în domeniu de peste 80 de ani; * Specialiștii în domeniu (în managementul calității) au fost „evitați” în timpul realizării noii „construcții” educaționale; * S-a preferat utilizarea unei evaluări externe (de fapt „inspecție”) realizată cu specialiști formați din interiorul sistemului, activi, ceea ce „atacă” însuși ideea de echidistanță și acuratețe a evaluării. Evident efectele au fost pe măsură…   Inspecția în sistemul educațional românesc (OM 5547/2011) – inspecție generală (regulament de inspecție generală); – inspecție de specialitate; – Inspecție tematică.   Inspecția generală – proces de inspecție desfășurat pe o perioadă de 7-14 zile, având ca obiective principale: 7 arii tematice:   a) managementul școlar, managementul calității, dezvoltarea instituțională, eficiența atragerii și folosirii resurselor (umane, financiare, materiale și informaționale), respectarea legislației în vigoare și a regulamentelor; b) modul de aplicare a curriculumului național, dezvoltarea și aplicarea curriculumului la decizia școlii/în dezvoltare locală, calitattea activităților extra-curriculare realizate de personalul didactic și unele categorii de personal didactic auxiliar; c) activitatea personalului didactic (proiectare, predare-învățare, evaluare, reglare/remediere, diferențiere a demersului educațional); d) nivelul performanțelor realizate de elevi în învățare, raportat la standardele educaționale naționale (curriculare și de evalaure); e) modul în care unitatea de învățământ sprijină și încurajează dezvoltarea personală a elevilor și motivația acestora în învățare (consiliere, orientare școlară, asistență individualizată), respectând priincipiile educației incluzive și asigurarea egalității de șanse; f) relațiile unității de învățământ cu părinții și cu comunitatea locală; g) atitudinea elevilor față de educația pe care le-o furnizează unitatea de învățământ. În cazuri justificate (se precizează în regulament) vor fi abordate numai anumite aspecte.   Modulul II:   Evaluarea școlilor în sistemul educațional românesc: standarde, referențiale, metodologii, proceduri II. 1 Aspecte privind evaluarea școlilor II.1 Referențialul inspecția școlară. Puncte tari. Limite II.2 Standardele naționale utilizate la evaluarea sistematică în învățământul preuniversitar.   U fost înființate (în 2005) două agenții dedicate procesului de asigurare a calității educației: ARACIS – Agenția Română de Asigurare a Calității în Invățământul Superior, instituție autonomă; ARACIP -Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (aflată în subordinea ministerului educației);   Demersul asigurării calității educației în învățământului preuniversitar: În 2005 a apărut OUG nr.75/2005 (actul normativ de bază); În 2007 au apărut standardele de autorizare/acreditare și metodologia de evaluare; În cursul anului 2007 (în prima parte) s-au format și pprimele „valuri” de evaluatori externi pe baza noillor instrumente; Anul 2007 a fost primul an (anul școlar 2007-2008) când au apărut și primele autorizări de școli.   Au trecut 10 ani de la primele autorizări și aproape 12 de la dispariția demersului în sistemul educațional. Rezultatele ???   Aspecte pozitive  privind inspecția școlară:   Intoducerea inspecției școlare pe baza modelului britanic – inspecția de tip RODIS – a creat premisele introducerii unor elemente de identificare a școlii ! Limite: Inspecția școlară a fost depășită ca „anvergură” de standardul de acreditare Nu săa realizat un proces de compatibilizare între inspecția școlară și standardul de acreditare.   Deși legea prevede (din 2011) că inspectoratul școlar are obligația auditării resurselor umane din școli, acest proces nu s-a realizat încă! Inspecție (ISO 9000:2005, 3.8.2): Evaluare a conformității prin observare, judecată și, după caz, măsurare, testare sau calibrare. Din perspectiva verificării conformității, inspecțiaeste mai mult control decăt evaluare! În unele sisteme educaționale avansate, inspecția este un proces extins, sistematic, tinzând spre o evaluare sistemică!   Tipuri de inspecție școlară: Inspecția școlară (marea Britanie) – Scop: Monitorizarea standardelor, calitatea și eficiența și etosu școlilor și să informeze guvernul și publicul larg asupra aspectelor respective; Inspecție școlară (Scoția): a) verificarea eficacității proceselor educaționale în școli( și alte instituții de învățământ; b) evaluarea modalităților abordate de către organizațiile școlare privind asigurarea calității în organizațiile respective; c) furnizarea de consultanță instituțiilor de învățământ și verificarea faptului că politicile educaționale sunt aplicate în practică.   Aspecte ale standardelor naționale de evaluare ale școlilor din sistem: – deși legislația în mediul educațional s-a schimbat de mai multe ori, standardele au rămas neschimbate! – „filozofia” standardelor este formulată în termeni de ”cel puțin” ceea ce induce ideea unui nivel minim – standardul de acreditare introduce un paradox pe care l-am numit : al nivelului minim” Se acordă importanță maximă unui nivel minim al calității!   Aspecte privind evaluarea școlilor   Inspecție – proces de verificare a conformității unei activități/document/proces cu cerințele unui referențial prestabilit; Evaluare – proces de examinare sistematică a unei activități/proces/document etc; Evaluarea este un proces complex prin care aprecierile sunt cantitative(creșteri delta), măsoară progresul și nu are în vedere descoperirea neconformităților(inspecție). Principiul de bază în procesul de evaluare: „Să vezi totdeauna partea plină a paharului(progresul) Tranziția naturală a sistemelor este de la inspecție spre autoevaluare/evaluare internă(creșterea responsabilității).   Managementul calității în sistemul educațional românesc    Momentul „zero” – anul 2005, prin aprobarea OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației; Au urmat acte normative care au conturat pachetul legislativ-normativ dedicat asigurării calității educației; HG nr.21/2007 (aprobarea standerdelor de autorizare/autorizare pentru  învățământului preuniversitar); HG nr. 22/2007 (aprobarea metodologiei de evaluare a școlilor din sistemul de învățământ preuniversitar_; HG nr. 1534/2008 (aprobă standerdele de referință pentru evaluarea școlilor din învățământul preuniversitar). Un pachet legislativ separat pentru învățământul superior; „Numitorul comun” al celor două abordări(asigurarea calității educației_ îl reprezintă OUG nr.75/2005   Managementul calității în educație sau asigurarea calității educației? O fals dilemă! Corect: Managementul Calității În sistemul Educațional (în Educație) Deoarece: Managementul calității este un ansamblu de procese bine definite:   1. Planificare 2. Control 3. Asigurare 4. Îmbunătațire   Reiese că „Asigurarea calității” nu poate fi distictă de Managementul calității – fiind parte a acestuia. Din păcate dilema nu a fost (încă) depașită în sistemul educațional românesc. Nici în abordările la nivel european! De ce ? Din cauza unor abordări superficiale(spunem noi) ale fenomenului respectiv, cu efecte pe măsură.   Procesul de asigurare a calității în sistemul educațional românesc s-a realizat prin:   – elaborarea unui set de standarde utilizabile la evaluarea școlilor din sistem; – elaborarea unei metodologii de evaluare externă; – demersul obligării școlilor de a intra în proces de autoevaluare; – formarea unui grup de „experți” în evaluarea externă. Cât de eficient va fi acest demers? Vom vedea !!   Niveluri de conformitate introduse de standardele naționale:   1. Nivelul 1 de conformitate (standard de autorizare); 2. Nivelul 2 de conformitatea (standard de acreditare); 3. Nivelul 3 de conformitatea opțională (standard de referință).

Niveluri de conformitate introduse de standardele naționale:   1. Nivelul 1 de conformitate (stadiul de autorizare) 2. Nivelul 2 de conformitate (stadiul de acreditare) 3. Nivelul 3 de conformitate opțională (stadiul de „referință”)     Josepf Moses Juran (JM Juran) s-a născut la Brăila pe 24 decembrie 1904. După numai 3 ani (1907), întreaga familie s-amutat la Gura Humorului (Imperiul Austro-Ungar). În 1912, la vârsta de 8 ani, a emigrat împreună cu familia, în Statele Unite. A urmat o perioadă foarte grea pentru întreagă familie. JM Juran a fost nevoit să presteze munci dure, de adult, chiar de la vârste fragede.   A lucrat, încă de copil ca vânzător de ziare, vânzător de încălțăminte, lustragiu, vânzător de băcănie… Juran descrie cu amănunte în cartea „Juran – Arhitectul calității”, diversele ocupații pe care le-a avut încă din copilărie. Și nu au fost puține, mai ales, deloc ușoare. Interesant că după fiecare muncă efectuată, Juran era extrem de atent cu ceea ce reușea să acumuleze financiar pentru rezolvarea existenței zilnice(sursa ”Arhitectul calității”)   La doar 16 ani, Juran s-a inscris la Facultatea de Inginerie Electrică a Universității Minnesota. De reținut că, Juran și-a plătit studiile din banii strănși în diversele ocupații pe care le-a prestat, inclusiv în timpul școlii. Educația superioară Sub influența profesorului de fizică Juran a decis să meargă la Universitatea Minnesota pentru a se face inginer (datorită înclinațiilor lui pentru științe și matematică)   „De când am pus piciorul în campusul Universității Minnesota, m-a trezit confruntat cu groaznica realitate a necesității acoperirii costurilor pentru educația mită în colegiu”:   Deși Juran avea un plan bine pus la punct de a lucra și a câștiga bani pentru acoperirea costurilor cursurilor la universitate, a constatat că aceste fonduri era de departe mult prea mici pentru provocările din facultate……   A terminat facultatea în 1924, devenind inginer în domeniul electric. În 1936 (după 12 ani) Juran a obținut titlul de doctor în științe jurudice în cadrul Universității de Științe Juridice din Loyola (Chicago).   S-a angajat de tânăr inginer la compania Western Electric, departamentul de control statistic.   Juran despre începuturle vieții sale în orașul Braila.. „Casa în care m-am născut mai există și astăzi (la adresa:Brăila, B-dul Cuza nr. 134). Am văzut-o în cursul vizitei mele în România în anul 1972. Este una dintre căsuțele din cărămidă cu etaj situate în jurul unei curți. În 1904 ea avea podele murdare și era lipsită de orice confort. Pur și simplu așa era locul în care m-am născut pe la ora 3 în după amiaza zilei de 24 decembrie 1904…”   Gura Humorului:   „Familia mea s-a mutat în Gura Humorului în anul 1907 (tatăl lui JM Juran era născut în Gura Humorului iar mama născută în Brila). La începutul secolului XX, locuitorii din GH erau lipsiți de multe probleme actuale generate de lipsa calității. Lipsindu-le electricitatea, gazul și apa curentă, ei nu au avut niciodată probleme cu aceste utilități. Pe timp de ploaie, străzile nepavate și ulițele laterale din GH se transformau în vaste întinderi de noroi. Într-o zi, am alunecat pe una din scândurile care traversau canalele deschise (din loc in loc) și mi-am dislocat șoldul drept. Un pustnic de pe dealul din apropiere mi-a pus șoldul la loc, dar fără posibilittaea ca piciorul să fie menținut în extensie. M-am ales cu piciorul ceva mai scurt și cu o curbură a coloanei vertebrale(șira spinării) – scolioză”. Juran a lucart în cadrul Western Electric (uzina Hawthorne). A trecut prin mai multe departamente și a început să-și construiască, pas cu pas, cariera în domeniul care avea să-l consacre pentru tot restul vieții. Este interesant că Juran a intuit că trebuia să treacă de la conceptul de slujbă sigură la cel de dezvoltare a carierei. Totuși condițiile în care a fost primit la Western Electric l-au făcut pe inginerul Juran să-și dorească ca „tot restul vieții să și-l petreacă muncind la această companie”.   Evaluarea pe baza standardelor de autorizare/acreditare/referință: S-au definit trei domenii de evaluare: – capacitatea instituțională; – eficacitatea educațională; – managementul calității;   S-a inființat o entitate (prin lege) în școală responsabilă cu managementul calității – CEAC S-au introdus niveluri ale calității ganizația școlară; S-a introdus conceptul de evaluare externă precum și cel de evaluare internă; aspecte ale standardelor naționale de evaluare ale școlilor din sistem; – deși legislația în mediul educațional s-a schimbat de mai multe ori, standardele au rămas neschimbate; – „filozofia” standardelor este formulată în termeni de „cel puțin” ceea ce induce ideea unui nivel minim; – standardul de acreditare introduce un paradox pe care l-am numit: al nivelului minim: „Se acordă importanță maximă unui nivel minim al calității” Autorizare de funcționare provizorie Persoană juridică Personalitate juridică; Drepturi și obligații   Aspecte ale funcționării școlilor în sistemul privat (finanțare majoritar privată) Ce poate să facă și ce nu poate să facă o școală autorizată?! Standardul de autorizare – aspecte 1. Este aplicat nediferențiat, pentru școlile acreditate și cele neacreditate! 2. Conceptele (descriptorii,criteriile) nu sunt adaptate la nivelul cerințelor actuale; 3. Nu sunt utilizate concepte specifice managementului calității (conform definițiilor consacrate prin ISO 9001).   Alte aspecte: 1. Nu se produce înființarea efectivă a școlii 2. Procesul de neacordare (prin act normativ) nu este prevăzut în lege și totuși se emit ordine de ministru pentru neacordarea autorizării 3. Evaluatorii sunt utilizați din rândul personalului activ în sistem, fiind departe de a fi catalogat ca un proces „echidistant”, din considerente evidente.