Cărți Dezvoltare Personală - Părinți și copii. Cărți Psihologie

Introducere     Destinul tău este să duci o viaţă minunată!   Destinul tău este să te bucuri de tot ce iubeşti şi de tot ce îţi doreşti, să desfăşori o activitate care te entuziasmează şi să realizezi tot ceea ce îţi propui să realizezi. Destinul tău este să ai relaţii bune cu familia şi cu prietenii tăi, care să îţi umple inima de fericire. Destinul tău este să te bucuri de toţi banii de care ai nevoie pentru a-ţi asigura o viaţă minunată şi împlinită. Destinul tău este să îţi îndeplineşti toate visele! Dacă îţi doreşti să călătoreşti, înseamnă că acesta este destinul tău. Dacă îţi doreşti să începi o afacere, înseamnă că acesta este destinul tău. Dacă îţi doreşti să înveţi să dansezi, să conduci un iaht sau să înveţi limba italiană, înseamnă că acesta este destinul tău. Dacă îţi doreşti să devii un muzician, un om de ştiinţă, un om de afaceri, un inventator, un actor, un părinte sau orice altceva, înseamnă că acesta este destinul tău!   Atunci când te trezeşti dimineaţa, tu trebuie să te simţi plin de entuziasm, ştiind că ziua îţi va aduce nenumărate realizări. Este destinul tău să râzi şi să fii plin de bucurie. Este destinul tău să te simţi puternic şi în siguranţă. Este destinul tău să te simţi bine în pielea ta şi să ştii că fiinţa ta este nepreţuită. De bună seamă, te vei confrunta şi tu cu încercări, căci rolul acestora este să te ajute să te maturizezi, dar este destinul tău să ştii cum să le faci faţă şi cum să le depăşeşti. Este destinul tău să fii victorios! Este destinul tău să fii fericit! Este destinul tău să duci o viaţă minunată!   Tu nu te-ai născut pentru ca viaţa ta să fie o luptă continuă. Nu te-ai născut să duci o viaţă în care momentele de bucurie să fie puţine şi rare. Nu te-ai născut să munceşti din greu cinci zile pe săptămână, pentru a te bucura de câteva momente efemere de fericire doar în weekenduri. Nu te-ai născut să trăieşti cu o energie limitată, simţindu-te epuizat la sfârşitul fiecărei zile. Nu te-ai născut ca să suferi. Ce rost ar mai avea în toate aceste cazuri viaţa? Tu te-ai născut ca să experimentezi viaţa la apogeu, să ai tot ceea ce îţi doreşti şi să te bucuri în permanenţă de bucurie, de sănătate, de vitalitate, de entuziasm şi de iubire – pentru că asta înseamnă să duci o viaţă minunată!   Viaţa viselor tale, tot ceea ce ţi-ai dori să faci, să fii sau să ai, a fost întotdeauna mai aproape de tine decât îţi imaginezi, căci puterea de a realiza orice îţi doreşti se află în interiorul tău! „Există o putere supremă şi o forţă absolută care penetrează şi guvernează întregul Univers fără limite. Tu faci parte integrantă din această putere”. Prentice Mulford (1834-1891) Autor aparţinând curentului Noua Gândire   În cartea de faţă doresc să te învăţ calea care îţi permite să duci o viaţă extraordinară. Citind-o, vei descoperi un lucru incredibil legat de fiinţa ta, de viaţa ta şi de Univers. Viaţa este mult mai uşoară decât îţi imaginezi, iar dacă vei înţelege cum funcţionează ea şi cât de mare este puterea dinlăuntrul tău, vei experimenta magia vieţii trăite la apogeu, şi astfel, viaţa ta va deveni uimitoare! Iar acum, să dăm frâu liber magiei din viaţa ta.         CE ESTE PUTEREA   „Nu pot spune ce este această putere; tot ce ştiu este că ea există.” Alexander Graham Bell (1847-1922) Inventatorul telefonului   Viaţa este simplă. Viaţa ta este alcătuită doar din două categorii de lucruri: lucruri pozitive şi lucruri negative. Fiecare domeniu al vieţii tale – cum ar fi starea de sănătate, banii, relaţiile, munca sau fericirea – ţi se pare fie pozitiv, fie negativ. De pildă, fie ai suficienţi bani, fie nu ai. Fie te bucuri de sănătate, fie nu. Relaţiile tale sunt fie fericite, fie dificile. Munca ta fie te umple de entuziasm, putând fi considerată un succes, fie te exasperează, putând fi considerată un eşec. Fie te simţi fericit în majoritatea timpului, fie te simţi nemulţumit. Fie ai parte de un an bun, fie de unul rău. Fie treci printr-o perioadă bună, fie printr-una rea. Fie ai o zi excelentă, fie dimpotrivă, una proastă.   Dacă ai mai multe gânduri negative decât pozitive, înseamnă că ceva nu este în regulă în viaţa ta, iar tu ştii foarte bine acest lucru. Te uiţi la oamenii care sunt fericiţi şi împliniţi, şi care se bucură de tot ceea ce îşi doresc, şi ceva îţi spune că ai merita şi tu o astfel de viaţă. Şi ai dreptate: tu chiar meriţi o astfel de viaţă, în care să te bucuri de abundenţă şi de fericire.   Marea majoritate a oamenilor care se bucură de o viaţă frumoasă nu realizează exact de ce se bucură de ea. Cert este că ei fac ceva ce ceilalţi oameni nu fac: se folosesc de puterea care stă la baza tuturor lucrurilor bune din viaţă…   Fără nicio excepţie, orice persoană care se bucură de o viaţă frumoasă aplică iubirea. Aşa este: puterea care generează toate lucrurile bune din viaţă este puterea iubirii!   S-a vorbit şi s-a scris mult despre iubire, încă de la începuturile istoriei umanităţii. Nu există religie, filozof, gânditor, profet sau lider care să nu vorbească despre iubire. Nu toată lumea înţelege însă cuvintele lor pline de înţelepciune. Deşi învăţăturile lor s-au adresat în principal oamenilor din epoca lor, mesajul pe care l-au adresat lumii a rămas la fel de valabil şi astăzi; iubirea reprezintă puterea cea mai mare din Univers.   Forţa iubirii   „Iubirea este un element la fel de real ca şi aerul sau apa, chiar dacă este invizibilă pentru ochii fizici. Ea reprezintă o forţă activă, vie şi aflată veşnic în mişcare… Se deplasează în valuri şi sub formă de curenţi, la fel ca cei ai oceanului.” Prentice Mulford (1834-1891) Autor aparţinând curentului Noua Gândire   Tipul de iubire de care au vorbit marii gânditori şi lideri religioşi ai lumii diferă în bună măsură de ceea ce înţeleg oamenii prin acest concept. Această iubire nu se referă doar la iubirea membrilor de familie, a prietenilor şi a lucrurilor preferate. Iubirea nu este un simplu sentiment, la fel ca atâtea altele. Ea reprezintă o forţă pozitivă. Iubirea nu poate fi niciodată slabă, delicată sau gingaşă. Ea este însăşi forţa pozitivă a vieţii! Iubirea este cauza tuturor lucrurilor bune sau pozitive din lume. Nu există o sută de forţe pozitive în viaţă; există una singură.   Marile forţe ale naturii, precum gravitaţia sau electromagnetismul, sunt forţe invizibile pentru ochiul liber, dar nimeni nu le poate contesta puterea. În mod similar, puterea iubirii este invizibilă pentru noi, dar puterea ei este cu mult mai mare decât orice forţă a naturii. Dovada acestei puteri poate fi văzută pretutindeni în lume: fără iubire nu ar exista viaţă.   Gândeşte-te puţin: ce ar fi această lume fără iubire? Mai întâi de toate, tu nu ai exista, căci fără iubire nu ai fi putut fi conceput. Nimeni din familia ta şi niciun prieten de-al tău nu s-ar fi născut. De fapt, pe planetă nu ar exista nici măcar un singur om. Dacă forţa iubirii ar înceta în această clipă, rasa umană ar descreşte rapid, iar în scurt timp ar dispărea.   Orice invenţie, orice descoperire şi orice creaţie umană s-a născut din iubirea unei inimi. Dacă nu ar fi existat pasiunea fraţilor Wright (similară cu iubirea pentru ceea ce făceau), nu am putea zbura astăzi în avioane. Dacă nu ar fi existat pasiunea plină de iubire oamenilor de ştiinţă, a inventatorilor şi a descoperitorilor, nu am beneficia astăzi de electricitate, sisteme de încălzire sau de iluminat; nu am putea conduce maşini, nu ne-am putea folosi de telefoane şi de celelalte aparate sau produse tehnologice care fac ca viaţa noastră să fie mai uşoară şi mai confortabilă. Fără pasiunea plină de iubire a arhitecţilor şi constructorilor nu ar exista case, clădiri sau oraşe. Fără pasiunea plină de iubire pentru meseria lor nu ar exista medici, medicamente şi spitale, profesori, şcoli sau educaţie, cărţi, picturi, muzică etc. Toate aceste lucruri sunt create prin forţa pozitivă a iubirii. Priveşte puţin în jurul tău: fără puterea iubirii, nimic din ceea ce vezi nu ar exista.   „Dacă îndepărtezi iubirea, ceea ce rămâne din această planetă este un mormânt.” Robert Browning (1812-1889) Poet     Iubirea este forţa care te pune în mişcare   Tot ceea ce îţi doreşti să devii, să faci sau să ai, îşi are originea în iubire. Fără iubire nu te-ai putea mişca, căci nu ar mai exista nicio forţă pozitivă care să te mâne să te dai jos din pat dimineaţa, să te duci la lucru, să te distrezi, să dansezi, să vorbeşti, să înveţi, să asculţi muzică sau să faci orice altceva. Fără iubire, tu nu ai fi altceva decât o statuie din piatră. Forţa care te inspiră să te pui în mişcare şi să îţi doreşti să devii, să faci sau să ai ceva este puterea iubirii. Forţa pozitivă a iubirii poate crea orice lucru bun, poate amplifica binele şi poate transforma aspectele negative ale vieţii tale. Tu ai puterea de a-ţi transforma starea de sănătate, nivelul financiar, cariera, relaţiile şi celelalte domenii ale vieţii tale. Această putere este iubirea şi ea există în interiorul tău.   De ce nu este viaţa ta extraordinară în acest caz, de vreme ce puterea de a-ţi împlini toate dorinţele se află înlăuntrul tău? De ce nu te bucuri la maxim în toate domeniile vieţii tale? De ce nu poţi avea tot ceea ce îţi doreşti? De ce nu poţi face tot ceea ce îţi propui să faci? De ce nu savurezi fiecare zi în parte? Răspunsul este simplu: pentru că ai de ales. Tu ai opţiunea de a iubi şi de a struni această forţă pozitivă a iubirii, orientând-o în direcţiile dorite de tine, dar şi de a nu o face. Şi indiferent dacă realizezi acest lucru sau nu, în fiecare zi din viaţa ta – în fiecare clipă din viaţa ta – tu te-ai folosit de această opţiune. Fără nicio excepţie, ori de câte ori ai avut parte de o experienţă pozitivă, tu ai dat dovadă de iubire şi te-ai folosit de puterea ei pozitivă. La fel, ori de câte ori ai avut parte de o experienţă negativă, tu ai refuzat să iubeşti, iar rezultatul a fost unul negativ. Iubirea este cauza tuturor lucrurilor bune din viaţa ta, iar lipsa iubirii este cauza tuturor durerilor şi suferinţelor tale. Din păcate, viaţa oamenilor moderni, dar şi a celor din alte timpuri, ilustrează limpede că ei nu înţeleg (sau nu au înţeles) cu claritate în ce constă puterea iubirii. „Iubirea este cea mai puternică energie din această lume, dar şi cea mai puţin cunoscută.” Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) Preot şi filozof     Cartea de faţă îşi propune să îţi ofere cunoaşterea corectă a unicei forţe pozitive din viaţă, care te poate ajuta să te bucuri de tot ceea ce îţi doreşti, inclusiv a manierei în care trebuie folosită ea în acest scop. Mai întâi de toate, trebuie să înţelegi însă exact cum funcţionează iubirea.   Legea iubirii   Universul este guvernat de legile naturii. Dacă putem zbura astăzi în avioane, acest lucru este posibil numai pentru că avioanele pe care le-am construit funcţionează în armonie cu legile naturii. Nu legile fizicii s-au schimbat pentru ca noi să putem zbura, ci doar cunoaşterea noastră. Noi am descoperit o modalitate de a opera un aparat la unison cu legile aerodinamicii, iar acest lucru ne-a permis să ne ridicăm de la sol. Aşa cum legile fizicii guvernează aviaţia, electricitatea şi gravitaţia, există o lege care guvernează forţa iubirii. Pentru a struni puterea pozitivă a iubirii şi pentru a-ţi schimba viaţa cu ajutorul ei, tu trebuie să înţelegi această lege. Ea este cea mai puternică lege din Univers şi se numeşte: legea atracţiei.   Legea atracţiei este forţa care susţine întregul Univers, de la cel macrocosmic al stelelor la cel microcosmic al lumii atomului. Forţa de atracţie a soarelui menţine planetele pe orbitele lor, împiedicându-le să hoinărească libere prin spaţiu. Forţa de atracţie a gravitaţiei ne menţine pe toţi pe pământ, lucru valabil deopotrivă pentru oameni, animale, plante şi minerale. Forţa de atracţie poate fi regăsită în întreaga natură, de la florile care atrag insectele pentru a fi polenizate până la seminţele care atrag din sol substanţele nutritive de care au nevoie pentru a încolţi. În mod similar, toate creaturile vii sunt atrase de fiinţele din propria lor specie. Forţa de atracţie operează prin toate animalele de pe pământ, prin toţi peştii din oceane şi prin toate păsările de pe cer, făcându-le să se adune în turme, cirezi, haite şi cârduri, să se cultive reciproc şi să se înmulţească. Aceeaşi forţă de atracţie menţine laolaltă celulele corpului tău, materialele din care este construită casa ta, mobilierul pe care stai aşezat, maşina pe care o conduci şi apa din paharul tău. Orice obiect de care te foloseşti este susţinut de forţa de atracţie.   Atracţia este forţa care îi atrage pe oameni faţă de alţi oameni. Aşa au apărut pe pământ oraşele, naţiunile, grupurile, cluburile şi societăţile care împărtăşesc interese comune. Ea reprezintă forţa care îi atrage pe unii oameni către ştiinţă şi pe alţii care arta culinară, către sport sau către muzică (către un stil muzical sau altul), către anumite animale de casă, către lucrurile şi locurile pe care le preferă, către prieteni şi către oamenii pe care îi iubesc.   Forţa de atracţie a iubirii   Ce este aşadar această forţă de atracţie? Ea este forţa iubirii! Atracţia este iubire. Atunci când te simţi atras de mâncarea ta favorită, tu iubeşti această mâncare. Dacă nu ar exista forţa de atracţie, tu nu ai putea simţi nimic. Toate alimentele ţi s-ar părea la fel. Nu ai şti care mâncăruri îţi plac şi care nu, pentru că niciuna nu te-ar atrage. Nu te-ai simţi atras de alte persoane, de anumite locuri, de casa în care locuieşti, de maşina pe care ţi-ai cumpărat-o, de sport, de slujba pe care ţi-ai luat-o, de muzică, de haine sau de orice altceva. Atracţia nu ar putea exista în absenţa iubirii!   „Legea atracţiei este una şi aceeaşi cu… legea iubirii” Charles Haanel (1866-1949) Autor aparţinând curentului Noua Gândire     Legea atracţiei este legea iubirii şi reprezintă legea atotputernică ce menţine totul în armonie, de la marile galaxii cosmice la atomii infinitezimali. Ea operează pretutindeni şi prin tot ceea ce există în Univers. Aceasta este legea care îţi guvernează viaţa.   La modul cel mai general, legea atracţiei afirmă că principiile similare se atrag. În traducere liberă, putem spune că tu primeşti ceea ce oferi. Tu nu poţi primi altceva decât ceea ce dăruieşti. Legea atracţiei face ca tu să atragi în viaţa ta exact ceea ce oferi. „Pentru orice acţiune există o reacţie egală şi opusă”. Isaac Newton (1643-1727) Matematician şi fizician   Orice acţiune de dăruire dă naştere unei acţiuni opuse de primire, iar ceea ce primeşti este întotdeauna egal cu ceea ce ai dăruit. Altfel spus, tot ceea ce dăruieşti în viaţă se întoarce la tine. Aceasta este fizica şi matematica Universului.   Dacă dăruieşti pozitivitate, vei primi pozitivitate. La fel, dacă dăruieşti negativitate, vei primi negativitate. În traducere, dacă vei cultiva o atitudine pozitivă, vei avea parte de o viaţă plină de lucruri pozitive; dacă vei cultiva o atitudine negativă, vei avea parte de o viaţă plină de lucruri negative. Cum putem oferi noi pozitivitatea sau negativitatea? Prin gândurile şi prin sentimentele noastre.   În orice moment, tu emiţi gânduri pozitive sau negative. În mod similar, tu emani sentimente pozitive sau negative. Aceste gânduri şi aceste sentimente vor determina lucrurile de care vei avea parte în viaţă. Toate persoanele, circumstanţele şi evenimentele din fiecare moment al vieţii tale sunt atrase de gândurile şi de sentimentele tale. Viaţa ta nu reprezintă o întâmplare. Tu nu primeşti decât ceea ce ai dăruit deja. „Daţi şi vi se va da… Căci totul vi se măsoară cu măsura cu care aţi măsurat voi înşivă.” Iisus (aproximativ 5 I. Ch. – 30 D. Ch.) Fondatorul creştinismului, Evanghelia după Luca 6:38   Atunci când dăruieşti, primeşti. Dacă îţi oferi ajutorul şi sprijinul unui prieten care se mută cu casa, cu siguranţă acest ajutor şi acest sprijin se va întoarce la tine cu viteza luminii. La fel, dacă te înfurii pe un membru de familie care te-a abandonat la greu, această mânie se va întoarce asupra ta într-o situaţie sau alta.   Tu eşti cel care îşi creează propria viaţă prin gândurile şi sentimentele tale. Ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi creează ceea ce ţi se întâmplă şi ceea ce experimentezi în viaţa ta. De pildă, dacă gândeşti: „Astăzi am o zi proastă”, vei atrage în mod sigur oameni, circumstanţe şi evenimente care îţi vor confirma pe deplin gândul.   Pe de altă parte, dacă gândeşti: „Viaţa mi se pare minunată”, vei atrage cu siguranţă oameni, circumstanţe şi evenimente care te vor face să te bucuri cu adevărat de viaţă.     Tu eşti un magnet   Legea atracţiei nu dă greş niciodată. Ea îţi oferă toate lucrurile pe care le-ai dăruit Universului. La fel ca un magnet, tu atragi singur toate circumstanţele asociate cu bogăţia, sănătatea, relaţiile, slujba şi toate celelalte experienţe din viaţa ta, prin gândurile şi sentimentele pe care le emiţi. Spre exemplu, dacă vei emite gânduri şi sentimente pozitive asociate cu banii, vei atrage cu siguranţă persoane, circumstanţe şi evenimente care te vor ajuta să obţii mai mulţi bani. Invers, dacă vei emite gânduri şi sentimente negative asociate cu banii, vei atrage cu siguranţă persoane, circumstanţe şi evenimente care te vor face să pierzi bani şi să rămâi fără ei. „Nu ştiu dacă umanitatea urmează sau nu în mod conştient legea iubirii, dar acest lucru nu mă preocupă. Ceea ce ştiu este că această lege funcţionează la fel de implacabil ca şi legea gravitaţiei, indiferent dacă noi o acceptăm sau nu.” Mahatma Gandhi (1869 – 1948) Lider politic indian   Legea atracţiei îţi răspunde fără greş la toate gândurile şi sentimentele tale. Nu contează dacă acestea sunt pozitive sau negative. Odată emise, ele se vor întoarce automat la tine sub forma circumstanţelor exterioare, la fel cum ecoul îţi repetă exact cuvintele pe care le-ai rostit. De bună seamă, asta înseamnă că îţi poţi schimba cu uşurinţă viaţa prin schimbarea gândurilor şi sentimentelor tale. Dăruieşte lumii gânduri şi sentimente pozitive şi îţi vei schimba astfel întreaga viaţă!     Gândurile pozitive şi cele negative   Gândurile tale exprimă cuvintele pe care le rosteşti, dar şi pe cele pe care le auzi doar tu în mintea ta. Dacă îi spui cuiva: „Ce zi minunată”, în mod evident ai început prin a gândi aceste cuvinte, şi abia apoi le-ai rostit. Gândurile tale stau la baza tuturor acţiunilor tale. Atunci când te dai jos din pat dimineaţa, forţa motrice care stă la baza acţiunii tale este un prim gând. Nimeni nu poate acţiona dacă nu se gândeşte mai întâi la acţiunea respectivă.   Aşadar, cuvintele şi acţiunile pozitive sau negative depind de gândurile pozitive sau negative. Cum poţi şti dacă un gând este pozitiv sau negativ? Simplu: ori de câte ori îţi doreşti ceva sau îţi exprimi simpatia faţă de ceva, ai de-a face cu un gând pozitiv. Atunci când exprimi ceva ce nu-ţi place sau nu-ţi doreşti, nu avem de-a face cu un gând de iubire, deci acesta va fi automat ungând negativ. După cum vezi, este foarte uşor să-ţi dai seama care gânduri sunt pozitive şi care sunt negative. Toate dorinţele tale au la bază sentimentul iubirii. Gândeşte-te puţin: tu nu-ţi poţi dori ceva ce nu iubeşti, nu-i aşa? Toţi oamenii îşi doresc numai ceea ce iubesc. De aceea, ori de câte ori te gândeşti sau vorbeşti despre ceva ce îţi doreşti, cum ar fi: „Îmi plac pantofii aceia; mi se par minunaţi”, gândurile tale sunt pozitive. De aceea, ele vor atrage în viaţa ta exact lucrurile care îţi plac (în cazul de faţă pantofii). Atunci când te gândeşti sau vorbeşti despre lucrurile care nu îţi plac, cum ar fi: „O, ce preţ au aceşti pantofi! Este jaf curat!”, gândurile tale sunt negative şi vor atrage în viaţa ta realitatea pe care nu ţi-o doreşti (în cazul de faţă, imposibilitatea de a-ţi cumpăra lucrurile dorite, întrucât nu ai bani).   Marea majoritate a oamenilor vorbesc mai mult despre lucrurile care nu le plac (şi se gândesc la ele) decât despre cele care le plac. De, aceea, ei emană mai multă negativitate decât pozitivitate (iubire), privându-se astfel de foarte multe lucruri bune. Este imposibil să te bucuri de o viaţă minunată dacă nu iubeşti. Oamenii care se bucură de vieţi minunate vorbesc mai mult despre lucrurile care le plac (şi se gândesc la ele) decât despre cele care nu le plac! Invers, cei care se luptă cu dificultăţile vieţii vorbesc mai mult despre lucrurile care nu le plac (şi se gândesc la ele) decât despre cele care le plac! „Există un singur cuvânt care ne poate elibera de toată povara şi de toată durerea vieţii. Acest cuvânt este iubirea.” Sofocle (496-406 Î. Ch.) Dramaturg grec   Vorbeşte despre lucrurile care îţi plac   Atunci când vorbeşti despre dificultăţile cu care te confrunţi, indiferent dacă este vorba de bani, de o relaţie, de o boală sau de scăderea profitului afacerii tale, tu nu vorbeşti despre ceva plăcut. Atunci când comentezi un eveniment negativ despre care ai auzit la ştiri sau vorbeşti despre o persoană al cărei comportament te-a iritat, tu nu vorbeşti despre ceva plăcut.     Atunci când descrii ce zi proastă ai avut, cum ai întârziat la întâlnire, cum ai fost blocat în trafic sau cum ai ratat la mustaţă autobuzul, tu nu vorbeşti despre ceva plăcut. Există multe lucruri minore care se întâmplă în flecare zi. În cazul în care cazi în capcana descrierii şi comentării tuturor lucrurilor neplăcute din viaţa ta, oricât de minore ar fi, acestea vor atrage în scurt timp noi conflicte şi noi dificultăţi cu care te vei confrunta. De aceea, focalizează-te întotdeauna asupra micilor întâmplări fericite ale zilei. Vorbeşte despre întâlnirea care a decurs bine, despre faptul că îţi place să ajungi la timp atunci când ai promis, despre cât de bine este să fii sănătos, despre profitul pe care ţi-ar plăcea să îl obţii. Descrie situaţiile şi interacţiunile din timpul zilei care au decurs minunat.   Vorbeşte întotdeauna despre ceea ce îţi place şi despre ceea ce iubeşti, astfel încât cuvintele tale să atragă în viaţa ta şi mai multă iubire. Dacă nu te gândeşti decât la lucrurile negative din viaţa ta şi dacă vorbeşti la infinit despre ele, la fel ca un papagal, tu îţi creezi singur o închisoare în jurul tău, ca un fel de colivie. Ori de câte ori vorbeşti despre ceea ce nu îţi place, tu adaugi o nouă bară la această colivie şi te separi singur de lucrurile bune pe care ţi le-ar putea oferi viaţa.   Oamenii care trăiesc vieţi minunate vorbesc mai mult despre lucrurile care le plac (pe care le iubesc). În acest fel, toate uşile li se deschid şi ei capătă un acces nelimitat la tot ce are viaţa bun de oferit. De aceea, se simt liberi ca păsările pe cer. Aşadar, dacă doreşti să te bucuri de o viaţă minunată, distruge barele coliviei pe care ţi-ai creat-o singur. Oferă iubire, vorbeşte numai despre ceea ce îţi place, iar iubirea te va elibera! „Atunci veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera.” Iisus (aproximativ 5 Î. Ch., 30 D. Ch.) Fondatorul Creştinismului, în Evanghelia după Ioan 8:32   Nimic nu este imposibil pentru forţa iubirii. Indiferent cine eşti şi cu ce situaţie te confrunţi, forţa iubirii te poate elibera. Cunosc o femeie care a reuşit să îşi distrugă barele coliviei şi să se elibereze exclusiv prin puterea iubirii. După 20 de ani de căsnicie abuzivă, soţul ei a părăsit-o şi a lăsat-o să îşi crească singură copiii. În pofida greutăţilor incredibile cu care s-a confruntat, femeia nu a cultivat niciun resentiment şi niciun gând negativ faţă de fostul ei soţ. Nu l-a vorbit niciodată de rău şi nu a emis decât gânduri pozitive referitoare la noul soţ, perfect şi minunat, pe care şi-l dorea, şi la visul ei de a călători în Europa. Deşi nu avea bani pentru o astfel de excursie, femeia s-a înscris la una şi şi-a făcut un paşaport. Mai mult, şi-a cumpărat diferite articole de care ar fi avut nevoie în timpul călătoriei.     Ei bine, ea l-a cunoscut pe noul ei soţ, iar acesta s-a dovedit a fi într-adevăr perfect şi minunat. După ce s-a măritat cu el, s-a mutat în casa lui din Spania, unde duce şi astăzi o viaţă fericită. Această femeie a refuzat să vorbească vreodată despre lucrurile nefericite din viaţa ei, preferând să se gândească numai la ceea ce îşi dorea. Procedând astfel, ea s-a eliberat de povară şi de suferinţă, ajungând să se bucure de o viaţă minunată.   Şi tu îţi poţi schimba viaţa, întrucât dispui de capacitatea infinită de a vorbi numai despre lucrurile care îţi plac (şi de a te gândi la ele), atrăgându-le astfel în viaţa ta! De fapt, puterea de care dispui este chiar mult mai mare decât această capacitate, întrucât legea atracţiei răspunde nu doar la gândurile pline de iubire, ci şi la sentimentele de acest fel. Aşadar, trebuie să simţi iubirea dacă doreşti să îi struneşti puterea!   „Iubirea este împlinirea legii.” Sfântul Pavel (aproximativ 5-67) Apostol Creştin, în Scrisoarea către Romani 13:10       AFIRMAŢII CARE EMANĂ PUTERE     ● Iubirea nu este niciodată slabă, gingaşă sau delicată. Ea este forţa pozitivă a vieţii! Iubirea este cauza oricărei realităţi pozitive sau bune. ● Tot ce îţi doreşti să devii, să faci sau să ai derivă din iubire.   ● Forţa pozitivă a iubirii poate crea orice realitate benefică, poate spori lucrurile bune din viaţă şi poate schimba orice situaţie negativă.   ● În fiecare zi şi în fiecare clipă tu faci o alegere şi te decizi dacă doreşti sau nu să iubeşti şi să struneşti puterea pozitivă a iubirii.   ● Legea atracţiei este legea iubirii. Aceasta este legea care îţi guvernează viaţa.   ● Tu nu poţi primi decât ceea ce dăruieşti. Dacă dăruieşti pozitivitate, primeşti automat pozitivitate. Dacă dăruieşti negativitate, primeşti automat negativitate.   ● Viaţa nu se petrece pur şi simplu. Tot ceea ce îţi oferă ea este ceea ce ai dăruit tu cândva.   ● Indiferent dacă gândurile şi sentimentele tale sunt pozitive sau negative, ele se întorc la tine cu precizia unui ecou.   ● Oamenii care trăiesc vieţi minunate vorbesc mai mult despre lucrurile care le plac (şi se gândesc la ele) decât despre cele care nu le plac.   ● Descrie şi comentează numai lucrurile bune care ţi s-au întâmplat de-a lungul zilei. Vorbeşte numai despre ceea ce îţi place. În acest fel, le vei atrage în viaţa ta.   ● Tu ai capacitatea infinită de a vorbi numai despre lucrurile care îţi plac (şi de a te gândi la ele). De aceea, tu ai capacitatea infinită de a atrage în viaţa ta tot ceea ce îţi doreşti!   ● Iubeşte. Atunci când iubeşti, tu te foloseşti de puterea primordială a Universului.  

 Capitolul I Apanajul regilor  Ţelul suprem în viaţă nu este a cunoaşte, ci a înfăptui. - Thomas Henry Huxley Auzisem de el cu multe luni în urmă. Se spunea că era tânăr, bogat, sănătos, fericit şi realizat. Trebuia însă să mă conving cu ochii mei. L-am urmărit îndeaproape când ieşea din studioul de televiziune şi l-am urmat apoi timp de câteva săptămâni, observând cum îi sfătuia pe toţi, de la preşedintele ţării până la indivizi cu suferinţe psihice. L-am văzut discutând cu dieteticieni, antrenori, lucrând cu sportivi şi copii handicapaţi care se antrenau. Părea incredibil de fericit şi profund îndrăgostit de soţia lui când călătoreau împreună prin ţară şi prin lume. Şi când terminau, era momentul să ia avionul înapoi spre San Diego ca să petreacă ceva timp acasă cu familia în castelul lor cu vedere spre Oceanul Pacific. Cum se face că puştiul acesta de 25 de ani, având ca studii doar liceul, a reuşit să realizeze atâtea într-un timp atât de scurt? Doar cu trei ani în urmă locuia într-un apartament de burlac de numai 12 mp şi îşi spăla vasele în cada de la baie. Cum a ajuns dintr-o persoană extrem de nefericită, cu 15 kg peste greutatea normală, cu relaţii sporadice şi perspective limitate, la individul respectat, sănătos, aflat în centrul atenţiei, cu relaţii importante şi oportunitatea succesului nelimitat. Totul părea atât de incredibil şi totuşi, ceea ce mă uimea cel mai mult era faptul că mă identificam cu el. Povestea „lui" este de fapt povestea mea.   Nu vreau să spun, desigur, că viaţa mea este un model de reuşită. Este limpede că nu toţi avem aceleaşi vise şi idei legate de ceea ce vrem să înfăptuim. În plus, mi-e foarte clar că măsura reuşitei personale nu este dată de cei pe care îi cunoşti, locurile unde te duci şi ceea ce ai. Pentru mine succesul reprezintă străduinţa continuă de devenire. Este oportunitatea de a te dezvolta pe plan emoţional, social, spiritual, fizic, intelectual şi financiar şi, în acelaşi timp, de a contribui pozitiv la altele. Drumul către succes este mereu în devenire. Este un drum într-o continuă îmbunătăţire şi nu un ţel care trebuie atins.   Ceea ce vreau să vă spun este simplu. Aplicând principiile pe care le veţi afla din această carte, eu am reuşit să-mi schimb nu doar felul în care mă vedeam pe mine însumi, ci şi rezultatele pe care le obţineam în viaţă, şi am reuşit să fac acest lucru într-o mare şi vizibilă măsură. Scopul acestei cărţi este să vă împărtăşesc cum am reuşit să-mi schimb viaţa în bine. Sper sincer ca tehnologiile, strategiile, abilităţile şi filosofiile pe care le veţi găsi în aceste pagini să vă însufleţească cu tot atâtea puteri cu care m-au însufleţit şi pe mine. Puterea magică de a face vieţile noastre aidoma celor mai frumoase vise dormitează undeva în noi. E timpul să o slobozim.   Când mă gândesc la viteza cu care am reuşit să-mi transform visele în realitatea pe care o trăiesc astăzi nu-mi pot stăpâni sentimentele de recunoştinţă şi respect. Şi totuşi sunt departe de a fi unic. Adevărul este că trăim într-o vreme în care mulţi oameni sunt capabili să realizeze peste noapte lucruri de neînchipuit, să aibă reuşite de neimaginat în alte timpuri. Gândiţi-vă la Steve Jobs! Era un puştan cu blue jeans, fără un ban în buzunar căruia i-a venit ideea să facă un HC (home computer) şi a reuşit să clădească o companie Fortune 500 mai repede decât a făcut-o cineva vreodată. Gândiţi-vă la Ted Turner! S-a ocupat de un domeniu care abia dacă exista - televiziunea prin cablu - şi a clădit un imperiu. Gândiţi-vă la oameni din lumea spectacolului - Steven Spielberg sau Bruce Springsteen - sau din lumea afacerilor - Lee Iacocca sau Ross Perot. Ce altceva au ei în comun în afară de succes uimitor, extraordinar? Răspunsul este, desigur ... putere.   Puterea este un cuvânt care provoacă emoţie. Reacţiile oamenilor la auzul acestui cuvânt sunt diferite. Pentru unii, puterea are o conotaţie negativă. Unii sunt ahtiaţi după putere. Alţii se simt ca şi când ar fi contaminaţi de ea, ca şi când puterea ar fi ceva corupt şi suspect. De câtă putere aveţi nevoie? De câtă putere credeţi că ar fi drept să dispuneţi ca să obţineţi ceva sau să vă dezvoltaţi? Ce înseamnă, de fapt, pentru voi, puterea?   Nu mă gândesc la putere ca la ceva cu care să cotropesc un popor. Nu mă gândesc la ea ca la ceva care să fie impus cu forţa. Şi nici pe voi nu vă sfătuiesc să o consideraţi astfel. Acel fel de putere rareori are viaţă lungă. Dar trebuie să fiţi conştienţi de un lucru: puterea este o constantă în lume. Vezi lucrurile prin prisma ta sau altcineva îţi spune ce să vezi. Faci ceea ce crezi tu de cuviinţă sau dai curs unor fapte pe care ţi le impune altcineva. Pentru mine, puterea înseamnă, de fapt, capacitatea de a obţine rezultatele pe care le doreşti cel mai mult şi, pe parcurs, să creezi valori pentru alţii. Puterea înseamnă capacitatea de a-ţi schimba viaţa, de a vedea lucrurile prin prisma ta, de a face în aşa fel încât circumstanţele să fie în avantajul tău şi nu împotriva ta. Adevărata putere este împărtăşită şi nu impusă. Este capacitatea de a defini nevoile umane şi de a le rezolva - nevoile tale şi ale celor la care ţii. Este capacitatea de a orienta propriul tău regat - propriile tale procese mentale, propriul tău comportament - astfel încât să obţii chiar rezultatele pe care le doreşti.   De-a lungul istoriei, puterea de a ne controla viaţa a luat forme diferite şi contradictorii. În vechime, puterea nu era decât o rezultantă fiziologică. Cel care era mai tare şi mai rapid dispunea de puterea de a-şi organiza atât propria viaţă, cât şi pe a acelora din jurul său. Pe măsura dezvoltării civilizaţiei, puterea era o rezultantă a ceea ce se moştenea. Regele, înconjurat de simbolurile regatului său, domnea cu o autoritate de netăgăduit. Alţii îşi trăgeau puterea din asocierea cu el. Mai apoi, la începuturile Erei Industriale, capitalul însemna puterea. Cei care aveau acces la el dominau procesul industrial. Aceste fapte încă mai sunt valabile. E mai bine să ai capital decât să nu ai. E mai bine să ai putere fizică decât să nu ai. Cu toate acestea însă, în ziua de azi, una dintre cele mai bogate surse de putere o constituie cunoaşterea specializată.   Cei mai mulţi dintre noi ştim că trăim în epoca informaţiei. Nu mai suntem o cultură industrială în primul rând, ci una comunicaţională. Trăim vremuri în care idei, mişcări şi concepte noi schimbă totul de la o zi la alta, indiferent dacă este vorba de ceva profund cum e fizica cuantică sau ceva modern cum este hamburgerul cel mai bine vândut. Dacă este ceva ce caracterizează cel mai bine lumea modernă, acesta este şuvoiul masiv de informaţii, aproape de neînchipuit - care generează un torent de schimbări. Din cărţi şi filme, difuzoare şi CD-uri, aceste informaţii noi vin ca un puhoi de date pentru ca noi să le vedem, să le pipăim şi să le auzim. În societatea de azi, cei care au informaţiile şi mijloacele de a comunica sunt precum regii de odinioară: au puterea nemărginită. Aşa cum scria John Kenneth Galbraith: „Banul este combustibilul societăţii industriale. Dar în societatea bazată pe informaţie, combustibilul, puterea sunt reprezentate de cunoaştere. Este evidentă o nouă structură socială: clasa celor care posedă informaţia şi cei care trebuie să funcţioneze pe baza ignoranţei. Această nouă clasă îşi trage puterea nu din bani, nici din terenuri, ci din cunoaştere."   Interesant de remarcat este faptul că, în zilele noastre, secretul puterii este la îndemâna noastră, a tuturor. Dacă în vremurile medievale nu erai rege, nici că puteai deveni prea uşor. Dacă la începutul revoluţiei industriale nu aveai capital, şansele să-l obţii erau destul de reduse. Dar în ziua de azi, orice puştan îmbrăcat în blue jeans poate crea o corporaţie care să schimbe faţa lumii. În lumea modernă, informaţia este apanajul regilor. Cei care au acces la anumite forme de cunoştinţe specializate se pot schimba pe ei înşişi şi, în multe privinţe, întreaga noastră lume.   Mai rămâne de lămurit un lucru. Sigur că în Statele Unite tipurile de cunoştinţe de specialitate necesare îmbunătăţirii traiului nostru sunt la îndemâna oricui. Ele se găsesc în toate magazinele de cărţi, de casete video şi în biblioteci publice. Se pot obţine de la conferinţe, seminarii şi cursuri. Cu toţii dorim să reuşim. Lista cărţilor cu cel mai mare succes la public este plină de recomandări pentru atingerea desăvârşirii: Director la minut, În căutarea desăvârşirii, Megatendinţe, Ceea ce nu vă învaţă la Facultatea de Afaceri Harvard, Punte către nemurire... şi lista continuă. Acolo sunt informaţiile. Cum se face, aşadar, că unii au reuşite fabuloase în timp ce alţii de-abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta? De ce nu suntem cu toţii viguroşi, fericiţi, bogaţi, sănătoşi şi realizaţi?   Adevărul este că, până şi în epoca informaţiei, nu este suficient să deţii această informaţie. Dacă ne-ar fi de ajuns să avem doar ideile şi o gândire pozitivă, atunci am avea fiecare câte un poney în copilărie şi am duce un „trai de vis". Acţiunea este aceea care conduce la rezultate. Cunoştinţele constituie doar puterea potenţială, până când intră pe mâna cuiva care ştie să se mobilizeze şi să acţioneze. De fapt, definiţia literală a cuvântului putere este „capacitatea de a acţiona".   Tot ceea ce facem în viaţă este determinat de felul în care comunicăm cu noi înşine. În lumea modernă, calitatea vieţii este dată de calitatea comunicării. Ceea ce ne imaginăm şi ceea ce ne spunem în sinea noastră, cum ne mişcăm şi cum ne folosim muşchii corpului şi expresia chipului nostru vor determina cât vom folosi din ceea ce ştim.   Adeseori ne pomenim prinşi în capcana mentală de a vedea oameni cu realizări extraordinare şi de a crede că au ajuns aşa cum sunt pentru că ar avea vreun har anume. Cu toate acestea, la o privire mai atentă se dovedeşte că marele har pe care îl au acei oameni cu realizări extraordinare este capacitatea de a acţiona. De fapt, şi alţi oameni aveau aceleaşi cunoştinţe pe care le avea şi Steve Jobs. Şi alţi oameni în afară de Ted Turner şi-or fi dat seama de uriaşul potenţial economic al televiziunii prin cablu. Dar Turner şi Jobs au fost capabili să acţioneze, şi prin aceasta au schimbat modul în care mulţi dintre noi percep lumea.   Cu toţii producem comunicare sub două forme prin care este modelată experienţa vieţii noastre. Este vorba, în primul rând, de comunicări interioare: acele lucruri pe care ni le imaginăm, ni le spunem şi le simţim în sinea noastră. Urmează comunicările exterioare: cuvinte, tonalităţi, expresii faciale, atitudini ale corpului nostru şi acţiuni fizice prin care comunicăm cu lumea noastră exterioară. Fiecare act de comunicare pe care îl facem reprezintă o acţiune, o cauză pusă în mişcare. Şi toate comunicările au un efect anume asupra noastră şi asupra altora.   Comunicarea înseamnă putere. Aceia care stăpânesc folosirea ei cu efect îşi pot schimba propria lor experienţă în legătură cu lumea şi experienţa lumii în legătură cu ei. Orice fel de comportament şi de sentimente îşi află sorgintea într-o formă de comunicare. Aceia care afectează gândurile, sentimentele şi acţiunile celor mai mulţi dintre noi sunt cei care ştiu cum să folosească acest instrument al puterii.   Gândiţi-vă la oamenii care au schimbat lumea în care trăim: John F.Kennedy, Thomas Jefferson, Martin Luther King, Jr., Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill, Mahatma Gandhi. Cu mult mai puţină simpatie, gândiţi-vă chiar la Hitler. Ceea ce aveau în comun toţi aceştia era faptul că erau maeştri în arta comunicării. Ei erau în stare să scoată viziunea din mintea lor - indiferent dacă aceasta era să transporte oameni în spaţiu sau să creeze un al Treilea Reich încărcat de ură - şi să o comunice altora cu atâta fidelitate încât puteau influenţa felul în care masele gândeau şi acţionau. Ei au schimbat lumea prin puterea lor de comunicare. La urma urmei, nu acelaşi lucru fac un Spielberg, un Springsteen, un Iacocca, un Fonda sau un Reagan, spre deosebire de alţii? Nu sunt ei oare maeştri în arta comunicării umane sau influenţării oamenilor? Dar aşa cum aceşti oameni sunt capabili să pună în mişcare masele prin intermediul comunicării, tot cu ajutorul acestui instrument ne punem şi noi în mişcare.   Nivelul măiestriei voastre de comunicare în lumea exterioară va determina nivelul succesului cu alţii - din punct de vedere personal, afectiv, social şi financiar. Ceea ce este şi mai important, nivelul succesului pe care îl trăiţi înlăuntrul vostru - fericirea, bucuria, extazul, dragostea sau orice altceva vă doriţi - este rezultatul direct al modului în care comunicaţi cu voi înşivă. Felul în care simţiţi nu este rezultatul a ceea ce se întâmplă în viaţa voastră - ci interpretarea a ceea ce se întâmplă. Vieţile oamenilor realizaţi ne-au demonstrat în repetate rânduri felul în care calitatea traiului nostru este determinată nu de ceea ce ni se întâmplă, ci de modul în care reacţionăm la ceea ce ni se întâmplă.   Doar tu poţi decide ce să crezi şi cum să acţionezi pe baza căilor pe care le alegi pentru a-ţi înţelege viaţa. Nimic nu are vreun rost în afară de rostul pe care îl atribuim noi. La cei mai mulţi dintre noi acest proces de interpretare a devenit un automatism, dar suntem capabili să preluăm din nou conducerea şi să schimbăm imediat experienţa noastră faţă de lume.   Această carte este despre întreprinderea de acţiuni congruente, concentrate, susţinute care să ducă la rezultate copleşitoare. De fapt, dacă ar fi să vă spun în două cuvinte despre ce este această carte, v-aş spune: despre rezultate! Gândiţi-vă la acest lucru. Nu asta ne interesează pe noi? Poate vreţi să vă schimbaţi felul de a gândi despre voi şi lumea care vă înconjoară. Poate vreţi să ajungeţi să comunicaţi mai bine, să dezvoltaţi o relaţie mai afectuoasă, să puteţi învăţa mai repede, să fiţi mai sănătos sau să câştigaţi mai mulţi bani. Puteţi face toate aceste lucruri pentru voi înşivă, ba chiar mai mult, folosind eficient informaţiile din această carte, înainte însă de a obţine noi rezultate trebuie să fiţi conştienţi că obţineţi deja nişte rezultate. Poate că nu sunt tocmai rezultatele pe care le doriţi. Mulţi dintre noi consideră că starea noastră de spirit şi mai tot ce se petrece în mintea noastră sunt lucruri care nu se află sub controlul nostru. Adevărul este însă că vă puteţi controla activităţile mentale şi modul în care reacţionaţi, până la un nivel pe care înainte nu îl credeaţi posibil. Dacă sunteţi deprimaţi, voi sunteţi aceia care aţi creat şi produs ceea ce numiţi deprimare. Dacă sunteţi extaziat, şi această stare tot voi aţi creat-o.   Este important să ţineţi minte că stări cum este deprimarea nu vi se întâmplă. Nu „vă molipsiţi" de deprimare. O creaţi chiar voi, ca pe oricare rezultat din viaţa voastră, prin acţiuni fizice şi mentale specifice. Trebuie să vă spuneţi vouă înşivă anumite lucruri pe tonurile de voce potrivite. Trebuie să adoptaţi o postură şi un fel de a respira specifice. De exemplu, dacă vreţi să fiţi deprimaţi, ajută extraordinar de mult dacă lăsaţi umerii să vă cadă şi vă uitaţi numai în jos. Vă mai ajută şi dacă vă puneţi tristeţe în voce şi vă gândiţi la cele mai prăpăstioase scenarii legate de viaţa voastră. Şi dacă vă scufundaţi biochimia în amărăciune mâncând prost sau folosiţi din greu alcool sau droguri, vă ajutaţi corpul în scăderea glicemiei şi astfel deprimarea este garantată.   Ceea ce vreau eu să vă spun este simplu: ca să ajungi la deprimare trebuie să depui efort. Este o muncă grea şi este nevoie să faci un anume tip de efort. Unii oameni creează această stare atât de des încât pentru ei nu mai este atât de greu s-o obţină. De fapt, ei au legat adesea acest tipar de comunicare interioară de tot felul de evenimente exterioare. Sunt unii care trag atâtea foloase secundare - atenţie din partea celor din jur, compătimire, dragoste ş.a.m.d. - încât adoptă acest stil de comunicare ce a devenit starea lor naturală de spirit. Alţii s-au complăcut atât de mult timp în această stare încât chiar se simt bine astfel. Chiar se identifică cu ea. Putem totuşi să ne schimbăm acţiunile noastre fizice şi mentale schimbându-ne astfel imediat şi stările afective şi comportamentul.   Te poţi extazia adoptând imediat punctul de vedere care generează acea stare de spirit. Îţi poţi imagina lucrurile care generează acest sentiment. Poţi schimba tonul şi conţinutul dialogului tău interior cu tine însuţi. Poţi adopta posturile şi tipurile de respiraţie specifice care să genereze acea stare în corpul tău şi, gata! Ai atins starea de extaz. Dacă doreşti să fii compătimitor nu trebuie decât să îţi schimbi acţiunile mentale şi fizice pe care le cere starea de compătimire. Acelaşi lucru este valabil şi când este vorba de dragoste sau oricare altă emoţie.   Poţi compara procesul de generare a stărilor afective controlându-ţi comunicarea interioară cu munca depusă de un regizor. Pentru a obţine exact rezultatele pe care le aşteaptă, regizorul unui film manevrează tot ceea ce vezi şi auzi. Dacă vrea să te înspăimânte, dă sunetul mai tare şi foloseşte câteva efecte speciale pe ecran tocmai la momentul potrivit. Dacă vrea să te însufleţească, va potrivi muzica şi luminile şi orice se vede pe ecran ca să obţină acel efect. Un regizor poate face o comedie sau o tragedie pornind de la aceeaşi întâmplare, în funcţie de ceea ce hotărăşte să se petreacă pe ecran. Şi voi puteţi face acelaşi lucru pe ecranul minţii voastre. Vă puteţi regiza activitatea mentală, care este temelia oricărei acţiuni fizice, cu aceeaşi pricepere şi putere. Puteţi mări volumul sunetului şi lumina mesajelor pozitive din creierul vostru şi puteţi slăbi lumina şi sunetul imaginilor negative. Vă puteţi conduce creierul cu priceperea cu care Spielberg sau Scorsese îşi conduc platoul de filmare.   Unele lucruri pe care le veţi afla în continuare par greu de crezut. Probabil nu vă vine să credeţi că există un fel de vă uita la cineva şi de a-i citi exact gândurile sau de a-ţi chema instantaneu la ordin cele mai puternice resurse. Dar dacă acum o sută de ani cineva ar fi îndrăznit doar să sugereze că omul va păşi vreodată pe Lună, ar fi fost luat drept nebun, lunatic. (De unde oare credeţi că se trage cuvântul?)   Dacă cineva ar fi spus că era posibil să se parcurgă drumul de la New York la Los Angeles în numai 5 ore, ar fi fost privit ca un visător cu mintea dusă. Dar nu a fost nevoie decât de tehnologii specifice avansate şi de aplicarea unor legi ale aerodinamicii pentru ca aceste lucruri să devină realitate. În prezent, o companie aerospaţială lucrează chiar la un vehicul care, zic ei, peste zece ani va transporta oameni de la New York în California în doar 12 minute. Tot astfel, din această carte veţi afla „legile" Tehnologiilor de Performanţă Optimă (Optimum Performance Technologies) care vă vor permite accesul la nişte resurse de care nu aţi fi fost vreodată conştienţi că le aveţi. „Pentru fiecare efort susţinut există o răsplată înzecită. "— Jim Rohn   Oamenii care au atins desăvârşirea urmează o cale sigură către succes. Eu o numesc Formula Succesului Suprem. Primul pas pe această cale este să îţi conştientizezi rezultatul, adică să-ţi defineşti precis ceea ce vrei. Al doilea pas este să acţionezi - altfel dorinţele vor rămâne în faza de visuri.   Acţiunile întreprinse nu duc întotdeauna la rezultatele aşteptate, aşa încât al treilea pas este dezvoltarea unei acuităţi senzoriale pentru a putea recunoaşte tipurile de răspunsuri şi rezultate pe care le obţii în urma acţiunilor tale astfel încât să îţi dai seama cât se poate de repede dacă ele te apropie sau te îndepărtează de scopurile pe care le urmăreşti. Trebuie să ştii ce obţii în urma acţiunilor tale, fie dintr-o conversaţie, fie din obiceiurile tale din viaţa de zi cu zi. Dacă ceea ce afli nu corespunde cu ceea ce urmăreşti, trebuie să ţii minte la ce rezultate ai ajuns în urma acţiunilor tale, aşa încât să înveţi câte ceva din orice experienţă umană. Şi apoi treci la pasul următor - al patrulea - care constă în dezvoltarea flexibilităţii pentru schimbarea comportamentului tău până când atingi ceea ce doreşti. Dacă te uiţi la oamenii realizaţi, constaţi că au făcut toţi aceşti paşi. Au pornit la drum având o ţintă, căci nu o poţi atinge dacă nu există. Au trecut la acţiune, pentru că nu ajunge doar să ştii.   Şi-au dezvoltat capacitatea să-i citească pe alţii, ca să ştie ce răspuns obţineau. Şi s-au tot adaptat, şi-au tot schimbat comportamentul până când au reuşit să afle ce anume funcţiona. Să luăm un exemplu: Steven Spielberg a devenit cel mai bun realizator de filme din istorie, la vârsta de 36 de ani. Este deja autorul a patru filme din zece filme de mare excepţie din toate timpurile, din care face parte şi E.T., Extra-Terestrul, cel mai bine vândut film făcut vreodată. Cum a ajuns oare la această performanţă fiind atât de tânăr? Este o poveste remarcabilă.   Încă de când avea 12 sau 13 ani, Spielberg ştia că vrea să devină regizor de film. Viaţa lui s-a schimbat într-o după-amiază în care a vizitat Studiourile Universal pe când avea 17 ani. Ceea ce a văzut acolo nu l-a mulţumit şi atunci s-a strecurat pe un platou unde chiar se turna un film. A sfârşit prin a face cunoştinţă cu şeful departamentului editorial al studiourilor Universal, care a stat de vorbă cu el o oră arătându-şi interesul faţă de ideile lui Spielberg.   Pentru cei mai mulţi dintre oameni, povestea s-ar fi terminat aici. Dar Spielberg nu făcea parte din această categorie. El avea o putere interioară. Ştia ce voia. A învăţat ceva din prima lui vizită şi, prin urmare, şi-a schimbat modul de abordare. A doua zi, s-a îmbrăcat în costum, a luat geanta diplomat a tatălui său în care şi-a pus doar un sandwich şi două acadele, şi s-a întors la studiouri ca şi cînd acolo îi era locul. A trecut plin de importanţă prin faţa paznicului de la intrare în ziua aceea. A găsit o rulotă părăsită şi, folosind nişte litere de plastic, a scris pe uşă: Steven Spielberg. Regizor. Apoi şi-a petrecut vara cunoscând regizori, scriitori, redactori, tânjind la marginile unei lumi în care îşi dorea să fie, trăgând învăţăminte din orice discuţie, observând şi dezvoltându-şi tot mai mult o acuitate senzorială pentru a putea înţelege ce anume făcea lumea filmului să funcţioneze. În cele din urmă, la vârsta de 20 de ani, după ce a ajuns un obişnuit al locurilor, Steven a arătat celor de la Universal un film modest pe care îl încropise, şi i s-a oferit un contract pe 7 ani ca să regizeze un serial TV. îşi transformase visul în realitate.   A aplicat deci Spielberg Formula Succesului Suprem? Sigur că da. Stăpânea acea cunoaştere specializată care îi permitea să ştie ce voia. A trecut la fapte. Avea acuitatea senzorială care îl ajuta să ştie ce anume urmărea, dacă acţiunile sale îl apropiau sau îl îndepărtau de ţinta lui. Avea flexibilitatea să-şi transforme comportamentul pentru a obţine ceea ce voia. Teoretic, orice persoană realizată pe care o cunosc eu face acelaşi lucru. Cei care reuşesc sunt sigur dispuşi să se schimbe oricât şi să fie flexibili până când îşi clădesc viaţa pe care şi-o doresc.   Să luăm alt exemplu: Barbara Black, decanul Facultăţii de Drept a Universităţii Columbia, care a visat să ajungă decan. Tânără fiind, a reuşit să pătrundă într-un domeniu în care bărbaţii sunt majoritari şi să-şi ia licenţa în drept de la Universitatea Columbia. S-a decis apoi să lase deoparte pentru moment cariera şi şi-a stabilit un alt ţel: întemeierea unei familii. După 9 ani a hotărât că este gata să-şi urmeze din nou ţelul în carieră şi s-a înscris la un curs postuniversitar la Yale în cadrul căruia şi-a dezvoltat capacităţile de predare, cercetare şi scris care au condus-o către „postul la care visase dintotdeauna".   Şi-a perfecţionat sistemul de convingeri - şi-a schimbat felul de a aborda lucrurile şi a combinat cele două ţeluri în viaţă, iar acum este decanul uneia dintre cele mai prestigioase facultăţi de drept din America. A spart tiparele şi a dovedit că succesul poate fi creat simultan la toate nivelurile. A aplicat ea oare Formula Succesului Suprem? Sigur că a făcut-o. Ştiind bine ce voia, ea a încercat ceva şi dacă nu a mers, s-a tot schimbat până când a ajuns să înveţe cum să păstreze un echilibru în viaţă. Nu numai că se află în fruntea unei importante facultăţi de drept, dar este şi mamă şi are şi o viaţă de familie.   Iată un alt exemplu: aţi mâncat vreodată la KFC (Kentucky Fried Chicken)? Ştiţi cum a clădit colonelul Sanders un imperiu care 1-a făcut milionar şi a schimbat obiceiurile culinare ale unei naţiuni? Atunci când a început, nu era decât un pensionar care avea o reţetă de gătit pui. Atât şi nimic altceva. Avusese un restaurant, dar era pe calea falimentului pentru că traseul autostrăzii fusese dirijat prin altă parte. Când şi-a încasat primii bani din ajutorul social s-a gândit să încerce să câştige ceva vânzându-şi reţeta de gătit puiul. Mai întâi a vrut să vândă reţeta unor proprietari de restaurante care să-i dea un procent din vânzarea produsului.   Dar nu este întotdeauna nevoie de cea mai realistă idee pentru a începe o afacere. Şi după cum s-a şi dovedit, nu 1-a propulsat dintr-o dată pe culmile gloriei. A pornit la volan prin ţară, dormea noaptea în maşină, apoi continua să caute pe cineva care să-l susţină financiar. Îşi tot schimba ideea şi tot bătea pe la uşi. A fost refuzat de 1.009 ori, dar apoi s-a întâmplat ceva fantastic. Cineva a spus „da". Colonelul intrase din nou în afaceri.   Câţi dintre voi aveţi o reţetă? Câţi dintre voi aveţi puterea fizică şi farmecul unui bătrânel bondoc îmbrăcat într-un costum alb? Colonelul Sanders a făcut avere pentru că a avut capacitatea să intre în acţiune cu toată forţa. A avut puterea lăuntrică necesară ca să obţină rezultatele pe care le dorea. A avut tăria să audă cuvântul „nu" de o mie de ori, dar a găsit o cale de comunicare cu el însuşi care l-a îndemnat să mai bată la o uşă, convins fiind că atunci îi va răspunde cineva „da".   Într-un fel sau altul, tot ce este scris în această carte este menit să ofere creierului vostru cele mai eficiente semnale care să vă dea puterea să acţionaţi pentru reuşită. Aproape în fiecare săptămână, conduc un seminar de 4 zile cu titlul „Revoluţia Minţii". În cadrul acestui seminar îi învăţăm pe oameni totul, de la felul în care să-şi controleze creierul mai eficient până la cum să mănânce, să respire şi să exerseze în aşa fel încât să îşi crească la maximum energia personală. Întâlnirea din prima seară este intitulată „Teama în putere". Rostul seminarului este să îi înveţe pe oameni să se mobilizeze în loc să rămână blocaţi de spaimă. La sfârşitul seminarului, participanţilor li se oferă ocazia să calce pe cărbuni încinşi - pe un pat de 3-4 m -, iar grupurile avansate merg chiar câte 12 m. Mersul pe foc a fascinat presa într-atât încât mi-e teamă că mesajul acestei acţiuni se pierde. Important este nu mersul în sine, pe cărbuni încinşi. Cred că este cinstit să vă spun că acei care o fac nu au cine ştie ce avantaj economic sau social dacă se plimbă extaziaţi pe un pat de cărbuni încinşi. Mersul acesta reprezintă o experienţă pentru puterea personală şi o metaforă pentru posibilităţi, o ocazie pentru oameni să obţină rezultate pe care înainte le considerau imposibile.   Oamenii practică diferite versiuni ale mersului pe cărbuni încinşi de mii de ani. În unele colţuri ale lumii, acesta reprezintă un test religios pentru credinţă. Atunci când eu iniţiez o astfel de acţiune, aceasta nu reprezintă o parte dintr-o experienţă religioasă în sens convenţional. Ea reprezintă o experienţă în materie de încredere. Îi învaţă pe oameni în sensul cel mai intim cu putinţă că ei se pot schimba, se pot dezvolta, se pot întinde, pot face lucruri pe care nu le crezuseră niciodată posibile, că spaimele şi interdicţiile lor cele mai mari sunt autoimpuse.   Singura deosebire între putinţa şi neputinţa de a merge pe cărbuni încinşi este doar capacitatea de a comunica cu voi înşivă în aşa fel încât să treceţi la fapte, în ciuda tuturor temerilor voastre preconcepute din trecut, legate de ceea ce trebuie să vi se întâmple. Lecţia constă în faptul că oamenii pot, teoretic, să întreprindă orice atâta timp cât găsesc resursele să creadă că sunt în stare şi să treacă efectiv la fapte.   Unde duc toate acestea este un lucru simplu care nu-i poate scăpa nimănui. Succesul nu este un accident. Diferenţa dintre cei care obţin rezultate pozitive şi cei care nu le obţin nu stă în rostogolirea întâmplătoare a zarurilor. Există tipare logice, solide de acţiune, căi specifice către desăvârşire, care sunt la îndemâna oricăruia dintre noi. Cu toţii putem da frâu liber farmecului din noi. Trebuie să învăţăm doar cum să fim receptivi şi să ne folosim mintea şi trupul în modurile cele mai avantajoase şi mai puternice.   V-aţi întrebat vreodată ce-ar putea avea în comun un Spielberg şi un Springsteen? Cum se face că un John F. Kennedy şi un Martin Luther King, Jr. au afectat şi au impresionat atâţia oameni atît de profund? Prin ce ies în evidenţă din mulţime un Ted Turner sau o Tina Turner? Dar un Pete Rose sau un Ronald Reagan? Cu toţii s-au dovedit capabili să treacă hotărâţi la fapte pentru a-şi îndeplini visurile. Dar oare ce îi face să continue zi de zi să pună tot ce au în tot ceea ce fac? Sigur că există mai mulţi factori. Consider totuşi că sunt şapte trăsături de caracter pe care ei şi le-au cultivat, şapte caracteristici care îi însufleţesc să facă orice ca să reuşească. Iată care sunt cele şapte mecanisme fundamentale care pot să asigure şi reuşita voastră:   Trăsătura nr.1: Pasiune! Toţi aceşti oameni şi-au descoperit un motiv, un ţel mistuitor, dătător de putere, aproape obsedant, care îi îndeamnă să facă mai mult, să se dezvolte mai mult, să fie mai mult decât sunt! Le dă combustibilul care face să meargă trenul succesului lor şi îi face să elibereze adevăratul lor potenţial. Pasiunea este aceea care îl împinge pe Pete Rose să se lanseze cu capul înainte către baza secundă ca şi când ar fi un începător la primul său meci adevărat de ligă. Pasiunea este aceea care îi dirijează acţiunile unui Lee Iacocca, făcându-le să nu semene cu cele ale multor altora. Pasiunea este aceea care îl mână pe savantul informatician de-a lungul anilor de muncă devotată să ajungă la acele descoperiri epocale datorită cărora pot fi trimişi oameni în spaţiu şi pot fi aduşi înapoi. Pasiunea este aceea care îi face pe oameni să stea până târziu şi să se trezească dimineaţa devreme. Pasiune este ceea ce îşi doresc oamenii în relaţiile dintre ei. Pasiunea dă vieţii putere, savoare şi sens. Nu există măreţie fără pasiunea de a fi măreţ, indiferent dacă este aspiraţia unui sportiv sau a unui artist, a unui savant, părinte sau om de afaceri. Vom dezvălui în capitolul XI cum să descătuşăm această forţă interioară prin puterea ţelurilor.   Trăsătura Nr.2: Credinţă! Orice carte de religie de pe această planetă vorbeşte despre puterea şi efectul credinţei şi încrederii asupra oamenilor. Oamenii care reuşesc pe o scară largă se deosebesc foarte mult din punctul de vedere al convingerilor lor de cei care eşuează. Convingerile noastre în legătură cu ceea ce suntem şi ceea ce putem fi determină cu precizie ceea ce vom fi. Dacă noi credem în magie, vom trăi o viaţă magică. Dacă noi credem că viaţa noastră este delimitată de nişte graniţe înguste, dintr-o dată acele graniţe vor deveni reale. Ceea ce credem noi că este adevărat, ceea ce credem noi că este posibil devine adevărat şi posibil. Această carte vă oferă o cale ştiinţifică, specifică, ce să vă ajute să vă schimbaţi rapid convingerile astfel încât ele să vă sprijine în atingerea scopurilor spre care tindeţi. Mulţi oameni sunt pasionaţi, dar din cauza convingerilor lor limitative în legătură cu cine sunt şi ce pot face, niciodată nu găsesc puterea să treacă la fapte care le-ar putea face visul să devină realitate. Oamenii care reuşesc în viaţă ştiu ce vor şi cred că pot obţine ceea ce vor. În capitolele IV şi V vom învăţa despre convingeri, ce sunt ele şi cum să le folosim. Pasiunea şi convingerea ajută la propulsarea către desăvârşire. Dar propulsarea nu este de ajuns. Dacă ar fi aşa, atunci ar fi destul să punem combustibil într-o rachetă şi să o trimitem orbeşte în zbor spre ceruri. Pe lângă acea putere, mai avem nevoie şi de o cale, un rost înţelept al înaintării logice. Ca să reuşim să atingem ţinta avem nevoie de   Trăsătura Nr.3: Strategie! O strategie este un mod de organizare a resurselor. Atunci când Steven Spielberg s-a hotărât să se facă regizor, el şi-a stabilit o cale pe care să o urmeze ca să ajungă în lumea pe care voia s-o cucerească. Şi-a stabilit ce anume voia să înveţe, pe cine trebuia să cunoască, şi ce trebuia să facă. Avea o pasiune, avea un crez, dar avea şi strategia care făcea ca acele lucruri să funcţioneze la potenţialul maxim. Ronald Reagan şi-a dezvoltat anumite strategii de comunicare pe care le foloseşte constant pentru a obţine rezultatele pe care le doreşte. Orice mare amfitrion, politician, părinte sau slujbaş ştie că nu este destul să ai resurse ca să reuşeşti. Trebuie să foloseşti acele resurse cât mai eficient. O strategie înseamnă recunoaşterea că cele mai valoroase talente şi ambiţii mai au nevoie şi de o bună direcţionare. Poţi deschide o uşă spărgând-o, sau găsind cheia cu care să o deschizi păstrând uşa intactă. Vom învăţa despre strategiile care conduc la desăvârşire în capitolele VII şi VIII.   Trăsătura Nr.4: Limpezimea Valorilor! Dacă ne gândim la lucrurile care au adus măreţia Americii, ne gândim la patriotism şi mândrie, un simţ al toleranţei, judecăţi fundamentale, etice, morale şi practice pe care le emitem în legătură cu ceea ce este important, cu ceea ce contează cu adevărat. Valorile reprezintă sisteme specifice de credinţă pe care le avem în legătură cu ceea ce este sau nu bine să facem în viaţă. Sunt judecăţile pe care le emitem în legătură cu lucrurile care fac viaţa să merite trăită. Mulţi oameni nu au o idee clară în legătură cu ceea ce este important pentru ei. Adesea unii indivizi fac lucruri de care sunt nemulţumiţi apoi pur şi simplu din cauză că nu le este limpede ce cred ei în mod inconştient că este bine pentru ei şi pentru ceilalţi. Când privim la marile reuşite, constatăm că ele aparţin aproape în întregime unor oameni cu un limpede simţ fundamental în legătură cu ceea ce contează cu adevărat. Gândiţi-vă la Ronald Reagan, John F. Kennedy, Martin Luther King, Jr., John Wayne, Jane Fonda. Aveau viziuni diferite, însă ceea ce au cu toţii în comun este o motivare morală fundamentală, un simţ în legătură cu cine sunt şi de ce fac ceea ce fac. O înţelegere a valorilor este unul dintre secretele cele mai recompensante şi temerare către atingerea desăvârşirii. Vom discuta despre valori în capitolul XVIII.   După cum probabil aţi observat, toate aceste trăsături îşi trag seva una din cealaltă şi se întrepătrund. Să fie oare pasiunea afectată de convingeri? Bineînţeles că da. Cu cât credem mai mult că putem realiza ceva, cu atât suntem mai dornici să investim în acel lucru. Este oare convingerea suficientă pentru atingerea desăvârşirii? Este un început bun, dar dacă vă imaginaţi că lucrurile vor merge mai departe de la sine, veţi constata că vă înşelaţi. Oare strategiile noastre pentru reuşită sunt influenţate de valorile în care credem? Nu încape nici o îndoială. Dacă strategia voastră pentru reuşită vă cere să faceţi ceva care nu coincide cu convingerile voastre neconştientizate privitor la ce e bine şi ce nu pentru viaţa voastră, atunci nu va funcţiona nici cea mai bună strategie. Acest lucru se întâmplă adesea celor care încep să aibă reuşite şi ajung să-şi saboteze propriul succes. Problema este că apare un conflict intern între valorile individului şi strategia lui pentru realizare. Tot astfel, toate cele patru trăsături discutate până acum nu pot fi despărţite de   Trăsătura Nr.5: Energie! Energia poate fi angajarea vijelioasă, voioasă a unuia ca Bruce Springsteen sau a uneia ca Tina Turner.   Poate fi dinamismul întreprinzător al unuia ca Donald Trump sau Steve Jobs. Poate fi vitalitatea unui Ronald Reagan sau a unei Katharine Hepburn. Este aproape imposibil să mergi cu paşi mici şi legănaţi către desăvârşire. Oamenii cu mari realizări folosesc din plin orice ocazie care le iese în cale. Trăiesc cu obsesia că asemenea ocazii extraordinare pot apărea în orice zi şi recunosc că ceea ce nu au îndeajuns este timpul. Există mulţi oameni în lume care au o pasiune în care cred. Ştiu şi care este strategia care ar trebui pentru realizarea acestei pasiuni, valorile lor corespund acestei strategii, numai că nu au vitalitatea fizică să treacă la fapte. Marele succes este inseparabil legat de energia fizică, intelectuală şi spirituală care ne lasă să realizăm mai tot ce avem. În capitolele IX şi X vom învăţa care sunt şi cum să folosim instrumentele cu ajutorul cărora să ne perfecţionăm imediat energiile fizice.   Trăsătura Nr.6: Priză la oameni! Aproape toţi oamenii realizaţi au în comun o extraordinară priză la oameni, capacitatea de a se conecta şi a stabili legături cu oameni de condiţii diferite şi cu convingeri diferite. Desigur, mai există şi câte un geniu rău care inventează ceva care schimbă lumea. Dar dacă acest geniu îşi petrece tot timpul într-o fermă izolată, va avea o reuşită la un anumit nivel, dar va eşua în alte privinţe. Marile personalităţi precum Kennedy, King, Reagan, Gandhi au această abilitate să stabilească legături care îi unesc cu alte milioane de oameni. Cel mai mare succes nu este cel de pe scena lumii. El se află în adâncurile inimilor voastre. Acolo, în străfundurile inimii, fiecare simte nevoia unor legături durabile, vii cu alţi oameni. Fără ele, orice reuşită, orice desăvârşire este găunoasă. Vom învăţa despre aceste legături în capitolul XIII. Despre ultima trăsătură am mai discutat ceva mai devreme.   Trăsătura Nr. 7: Măiestria Comunicării! Aceasta este esenţa conţinutului acestei cărţi. Felul în care comunicăm cu alţii şi felul în care comunicăm cu noi înşine determină în ultimă instanţă calitatea vieţii noastre. Cei care reuşesc în viaţă sunt aceia care au învăţat cum să folosească orice încercare la care îi supune viaţa şi să-şi comunice lor înşişi experienţa câştigată într-un fel care îi determină să schimbe lucrurile în bine. Cei care eşuează se confruntă cu vitregiile vieţii şi le acceptă cu resemnare.   Oamenii care ne modelează viaţa şi cultura stăpânesc şi arta comunicării cu alţi oameni. Ceea ce au în comun este abilitatea de a comunica o viziune, o frământare, o bucurie sau o menire. Măiestria comunicării este calitatea unui bun părinte, unui mare artist, unui mare om politic sau unui bun dascăl. Aproape fiecare capitol din această carte abordează într-un fel sau altul problema comunicării, aruncând punţi de legătură, deschizând noi căi şi împărtăşind noi viziuni. Din prima parte a acestei scrieri puteţi învăţa cum să luaţi controlul asupra creierului şi corpului vostru şi cum să le dirijaţi mai eficient decât o făceaţi înainte. Ne vom ocupa de factori care influenţează felul în care comunicaţi cu voi înşivă. În partea a doua vom căuta o cale să descoperim ceea ce vreţi cu adevărat de la viaţa voastră şi cum să comunicaţi mai eficient cu alţii, precum şi felul în care puteţi anticipa tipurile de comportament pe care îl manifestă îndeobşte diferite tipuri de oameni. Partea a treia a cărţii priveşte dintr-o perspectivă mai globală, mai largă către felul în care ne comportăm, ceea ce ne motivează şi cu ce contribuim la un nivel mai larg, extrapersonal. Este vorba despre cum să folosiţi lucrurile nou-învăţate şi să deveniţi un conducător.   Când am scris această carte, scopul meu iniţial a fost să alcătuiesc un manual pentru dezvoltare umană - o carte care să conţină cea mai bună şi cea mai recentă tehnologie a schimbării umane. Am vrut să vă înarmez cu priceperile şi strategiile care să vă dea posibilitatea să schimbaţi tot ceea ce doriţi să schimbaţi şi s-o puteţi face mai repede decât aţi visat vreodată. Am vrut să creez o oportunitate pentru voi într-un mod foarte concret, ca să puteţi îmbunătăţi rapid calitatea experienţei voastre de viaţă. Am mai vrut să creez o lucrare la care să vă puteţi întoarce iar şi iar şi să găsiţi întotdeauna ceva folositor pentru viaţa voastră. Ştiam că multe dintre subiectele pe care aveam să le abordez ar putea fi baza unor cărţi de sine stătătoare. Am vrut totuşi să vă ofer informaţii care să fie complete, ceva care să poată fi folosit în orice domeniu. Sper ca această carte să fie pentru voi un ghid în toate aceste probleme.   Când manuscrisul a fost gata, primii care au citit-o au apreciat-o foarte mult, cu o singură obiecţie - mai mulţi mi-au spus: "Aici sunt două cărţi. De ce nu le separi, să publici una acum şi pe următoarea peste un an?" Scopul meu a fost să-ţi ofer ţie, cititorule, cât mai multe informaţii de calitate pe cât puteam de repede. Nu voiam să distribui cu zgârcenie aceste sfaturi, unul câte unul. M-am temut, totuşi, că mulţi oameni nici nu vor ajunge să parcurgă acele părţi ale cărţii pe care eu le consider ca fiind cele mai importante, pur şi simplu pentru că, mi s-a explicat, numeroase studii au dovedit că mai puţin de 10% din cei care cumpără o carte ajung să treacă de primul capitol. La început nu am dat crezare statisticilor. Apoi mi-am amintit că mai puţin de 3% din cetăţenii ţării sunt independenţi din punct de vedere financiar, mai puţin de 10% au un ţel clar în viaţă, doar 35% dintre femeile americane - iar bărbaţi şi mai puţin - se simt în formă fizică bună şi că în multe state, una din două căsnicii eşuează în divorţ. Doar un mic procent de oameni trăiesc viaţa aşa cum au visat-o. De ce? Pentru că este nevoie de un efort. Şi de fapte grăitoare.   Bunker Hunt, petrolistul miliardar texan, a fost întrebat odată ce sfat le-ar putea da altora ca să reuşească. El a răspuns că este uşor să reuşeşti. Mai întâi, îţi stabileşti exact ce anume vrei să reuşeşti; în al doilea rând, te hotărăşti dacă eşti dispus să faci sacrificiul pe care îl cere reuşita ta - şi pe urmă, faci acel sacrificiu. Dacă nu faci cel de-al doilea pas, nu vei obţine niciodată ceea ce doreşti, pe termen lung. Îmi place să-i numesc pe cei care sunt dispuşi să facă sacrificiul ,,acei puţini care fac", spre deosebire de „cei mulţi care zic". Vă provoc să vă jucaţi cu acest material, să-l citiţi, să împărtăşiţi şi altora ceea ce învăţaţi şi să vă bucuraţi de el. În acest capitol am subliniat prioritatea trecerii la fapte. Există însă mai multe moduri de a trece la fapte. Cele mai multe dintre ele depind de încercare şi eşec. Majoritatea celor care au reuşit din plin s-au orientat şi reorientat de nenumărate ori până când au obţinut ceea ce au dorit. Metoda încercării şi eşecului este bună cu o singură obiecţie: este nevoie de o mare cantitate dintr-o resursă pe care nimeni dintre noi nu o are nelimitat - timp.   Ce-aţi zice dacă ar exista o cale mai scurtă să treceţi la fapte care ar grăbi procesul de învăţare? Ce-aţi zice dacă v-aş arăta cum să învăţaţi exact lecţiile pe care le-au învăţat deja cei împliniţi? Acest lucru se poate realiza prin modelare, o cale de a reproduce exact felul de desăvârşire al altora. Ce anume fac ei ca să se evidenţieze în comparaţie cu alţii care se rezumă doar să viseze la reuşită? Haideţi să descoperim...   download carte....

Psihologia scolarului greu educabil de Adler Alfred Alfred Adler este unul dintre membrii componenţi ai faimosului „triumvirat" al psihanalizei: FREUD – ADLER – JUNG.           Dacă Sigmund Freud – după cum ne spune Oliver Brachfeld, în a sa introducere la A. Adler, Menschenkenntnis (Cunoaşterea omului) —a fost, în fond, un savant format în spiritul ştiinţelor naturii, care aştepta rezolvarea oricărei probleme de psihologie de la progresele înregistrate de fiziologie şi dacă elveţianul Carl-Gustav Jung era un fel de alchimist al psihicului, un „panpsihist anistoric", interesat de perspectivele parapsihologice, Alfred Adler a fost, în schimb, nu un teoretician, ci în primul rând un realist şi un pragmatic, un medic practician animat de vocaţia de a-i ajuta pe semenii săi să-şi rezolve problemele existenţiale, „dificultăţile" moştenite din copilărie. Pe când Freud profesa o psihanaliză destinată orăşenilor din marile aglomerări urbane, iar Jung o „psihologie analitică" axată pe explorarea sufletului primitivilor sau al oamenilor formaţi în mediul rural, „psihologia individuală" a lui Adler este o, J>sychologie fur Oberlehref" („psihologie pentru profesorii de liceu") din mediile populaţiei majoritare.           Aşa-numita „psihologie individuală" concepută d< [Alfred Adjer^ nu se limitează – cum s-ar putea crede – la studiul individuIuTâzoTât, privit în sine, ci se extinde de fapt la întreaga societate, omul normal fiind definit drept o fiinţă animată de un sentiment nativ de comuniune socială, pentru ca în cele din urmă să fie privit şi ca agent universal care are de îndeplinit un rol în Cosmos.           Tendinţa infatigabilă, de fapt patologică, a unora de a obţine şi exercita puterea, de a „dicta" celorlalţi, are la baza procesul inconştient al înlocuirii „complexului de inferioritate" printr-un „sentiment de superioritate" care, întotdeauna în dramatică opoziţie cu sentimentul de comuniune socială, ţinteşte la supremaţia personală, la subjugarea celorlalţi, la transformarea lor în simple instrumente de satisfacere a voinţei de putere. Această tendinţă intolerabilă rezultă din structurarea eronată a „stilului de viaţă" al individului încă din primii 4-5 ani de viaţă, având la origine fie răsfăţarea de către părinţi a copilului, fie, dimpotrivă, detestarea acestuia, marginalizarea lui în constelaţia familială.           Potrivit concepţiei lui Adler, mama este aceea căreia îi revine misiunea modelării copilului în aşa fel încât acesta să nu devină robul unui egoism care mai târziu va căuta să-i înrobească pe toţi cei cu care necesarmente vine în contact social. De aceea – precizează el – cea dintâi îndatorire a mamei este de a sădi în conştiinţa copilului sentimentul comuniunii sociale, cultivându-i ideea fundamentală că trăieşte într-o lume în care nu este altceva decât un om între oameni.           Dacă mama (părinţii, în general) nu-şi îndeplineşte funcţia de a-i forma pe copii în perspectiva integrării sociale, atunci rolul acesteia trebuie asumat de grădiniţa de copii (şi, în general, de şcoală), care are de corectat greşelile comise de familie în formarea viitorilor adulţi şi membri egali ai unei societăţi democratice. ·           Alături de IndividuaJpsychologie în derschule (Leipzig, 1929), subintitulată „Vorlesungen fur Lehrer und Erzieher" („Prelegeri pentru cadrele didactice şi educatori"), ca şi de alte câteva cărţi ale lui Adler, cea de faţă, care reprezintă versiunea românească „princeps" a lucrării Die Seele des schwehrerziehbaren Schulkindes (Miinchen, 1930), constituie o contribuţie esenţială a psihologiei abisale la cunoaşterea psihicului copilului şi la practica psihopedagogică a remodelării acestui psihic în cazurile în care a suferit distorsiuni şi alterări dăunătoare atât pentru individ ca atare cât şi pentru societate.           Nu fără justificare l-a considerat Freud peAlfred Adler – după vestita „disidenţă" din 1911 – mai mult pedagog de^ât un psihanalist. „Psihanalizele" adleriene sunt prin'exceteirţâcolocvii psiho-pedagogice bazate pe o caracterologie originală (expusă sintetic în Cunoaşterea omului)1, cât şi pe o maieutică paideică de un echilibru absolut remarcabil.           Fostul discipol al lui Freud nu pregetă să polemizeze pe un ton fără cusur cu părintele psihanalizei, ori de câte ori o divergenţă ocazională de punct de vedere i-o cere, dar uneori ne putem mira că el nu observă complementaritatea celor două concepţii rivale.           Copiii-problemă de care Adler se ocupă în această carte provin de obicei din familii dezorganizate, sunt băieţi şi fete care se află uneori în pragul delincventei juvenile sau al prostituţiei, dacă nu cumva au şi intrat în „vizorul" poliţiei. Autorul profesează o psihologie profund empatică, sigură pe „diagnostice", dublată de o nu mai puţin comprehensivă pedagogie a delincventului în nuce. Optica descifrării cazuisticii este la Adler una prin excelenţă socială: „Bagajul ereditar al copilului – precizează el – nu prezintă importanţă pentru noi. Factorul ereditar nu se exteriorizează dacă nu găseşte la copil pregătit terenul social. Atunci când soluţionarea uneia din problemele copilului reclamă sentimentul de comuniune socială, constatăm o ezitare caracteristică. Iată-ne pe un teren solid; nu ne rămâne altceva de făcut decât să găsim cauza penţru care sentimentul de comuniune socială nu s-a dezvoltat mlhod normal. Nu vom întâlni extravaganţi, copiîproblemă, nevrotici, alcoolici, perverşi sexual, criminali sau candidaţi la sinucidere la care să nu fie cu putinţă să demonstrăm cu deplină certitudine că cu dau îndărăt din faţa soluţionării problemelor vieţii decâ [pentru ca nu au fost corect educaţi în sensul sentimentului de comuniune sociala. Este un punct de vedere care trebuie reţinut. Aici stă deosebirea fundamentală dintre noi şi alte şcoli psihologice"2.           Alfred Adler se dovedeşte un interlocutor excepţional în dialogurile psihopedagogice pe care le susţine, în stil socratic, nu doar cu cadrele didactice şi cu părinţii (în general cu educatorii), ci şi cu copiii, adică cu cei care reprezintă obiectul însuşi al actului educaţional. Acest Ulise al cunoaşterii metodice a omului a introdus în psihanaliză „calul troian" al pedagogiei şi a cucerit-o în beneficiul acesteia din urmă. Institutorii, profesorii, mai ales diriginţii, părinţii, dar şi educatorii de adulţi din toate domeniile (întreprinderi, armată, închisori etc), poliţiştii, ca să nu mai vorbim de scriitori, vor găsi în cărţile marelui emul al lui Freud o bogată sursă de informaţie despre psihicul omenesc şi modalităţile în care acesta poate fi armonizat pe criteriile unei existenţe demne şi utile pentru colectivitate.           Dacă unii exegeţi l-au comparat pe Alfred Adler cu Socrate, în favoarea socratismului său fiind invocate îndeosebi similitudini superficiale (pasiunea cu care Adler apărea în „agora", lipsa de entuziasm pentru exprimarea în scris etc.), în realitate „socratismul" său feste unul mai de adâncime, la el faimosul precept „cunoaşte-tepe tine însuti căpătând dimensiuni de natură socială şi devenind, cunaşteţi-vă/mii pe alţii^Îcesta este de altfel mesajul major al întregii sale opere. Până şi-simpla cunoaştere de sine este condiţionată de descifrarea propriilor relaţii sociale, ceea ce echivalează cu cunoaşterea semenilor cu care avem de-a face şi care au de-a face cu noi. Adler este profund convins – şi ne convinge şi pe noi – că nici un om nu poate fi înţeles fără a fi abordat prin prisma raporturilor intra şi extrafamiliale, larg sociale. Sentimentul de comuniune socială este la el un imperativ valabil în special pentru aleşii unui popor, ai unei naţiuni, ai unui grup oarecare: „Dacă nu mă gândesc decât la mine – scrie el —, voi fi cu totul inapt de a rezolva problemele lumii". Optică de care avem în prezent nevoie ca de aer curat.           Ca mai toate cărţile lui Adler, cea de faţă este şi ea un tezaur de înţelepciune şi o lecţie de optimism activ, de data aceasta pus în slujba redresării copiilor devianţi, cu „stilul de viaţă" alterat de un egoism devastator.           Dr. LEONARD GA VRILIU NOTE           1 A se vedea Alfred Adler, Cunoaşterea omului, traducere, studiu introductiv şi note de dr. Leonard Gavriliu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.           2 Citat din capitolul III al cărţii de faţă, p. 54. />           PREFAŢĂ           „Copilul este tatăl omului adult.           Maxima de mai sus îşi demonstrează întreaga sa valabilitate în psihologia individuală. Primii patru sau cinci ani de viaţă îi sunt copilului de ajuns pentru a-şi completa comportamentul său specific şi arbitrar legat de impresiile trăite. Acestea sunt determinate nu numai de valoarea dotării sale organice, ci şi de forţa şi diversitatea stimulărilor care acţionează din exterior. Începând cu această perioadă are loc asimilarea şi utilizarea experienţei trăite, desigur nu într-un mod capricios – şi încă şi mai puţin pe potriva unor pretinse legi ale cauzalităţii —, ci în funcţie de stilul de viaţă. Orice individ este, la urma urmei, determinat de structura stilului său de viaţă. Oe vectorii acestuia ascultă de acum înainte, pe toată durata existenţei sale, sentimentele, emoţiile, gândurile şi faptele omului. Astfel îşi începe opera sa creatoare, stilul de viaţă. În vederea înlesnirii activităţii sale sunt elaborate reguli, principii, trăsături de caracter şi o concepţie despre lume. Este stabilită o schemă bine determinată a apercepţiei1, iar concluziile, acţiunile proiectate sunt dirijate în consens cu această formă ideală finală la care se aspiră. Este menţinut doar ceea ce pe planul conştiinţei individului se dovedeşte că nu produce perturbări, încadrându-se într-o linie directoare dinainte fixată. Restul este dat uitării, se dizolvă pe nesimţite sau acţionează ca un model inconştient care, în cea mai mare parte, se sustrage înţelegerii raţionale. Profilul ultim al acestei scheme, fie că întăreşte liniile dinamice conştiente, fie că le anihilează sau le paralizează prin reacţiile sale, este întotdeauna determinat dinainte de către stilul de viaţă structurat în primii ani de existenţă.

Cuprins:           Introducere 5           1. Reproducerea umană 7           Anatomia aparatului genital masculin… 7           Anatomia aparatului genital feminin… 9           Noţiuni de reproducere umană 11           Avortul provocat şi complicaţiile lui… 12           2. Igiena regiunii ano-vulvare în timpul şi în afara menstruaţiei 15 îmbolnăvirea organelor genitale prin nerespectarea regulilor de igienă 16           Alimentaţia deficitară, excesele alimentare, alcoolul şi tutunul 18           3. Igiena genitală, activitatea sexuală. Activitatea fizică, regimul de muncă 21           4. Alimentaţia raţională a femeii gravide 28           Suferinţe de origine alimentară ale mamei şi ale fătului 31           Depistarea precoce a semnelor de disgravidie şi im portanţa dispensarizării 32           Regimul igieno-dietetic în pregătirea pentru naştere 33           5. Alimentaţia dezechilibrată. Deficitul şi excesul ponde ral – cauze ale disgravidiilor 37           Boli de origine alimentară ale embrionului şi fătului 39           Medicamentele şi sarcina 40           Pag.           Fi. Necesitatea examenului medical la prima băniiială de sarcină. Regimul igieno-dietctic în primele trimestre de sarcină 42           7. Ce trebuie să ştie o lăuză 54           Prevenirea tulburărilor psihice în lăuzie… 53           Igiena locuinţei 59           8. Exerciţii de cultură fizică meilicnlă în sarcină şi lăuzie 60 sa n „41. (} ii” ti m ' b '->Jii           Introducere l           Naşterea este un fenomen fiziologic, este încununarea dragostei şi bucuriei de a exista a femeii. Nici o familie nu este realizată complet, nu simte că fiinţează deplin dccât numai dacă aduce pe lume copii. Aceştia sunt oglinda cuprinzătoare a vieţii conjugale, armonia ci, clesăvârşirea ci.           Dar, până a ajunge la această absolută maturitate, cuplul are nevoie de cunoaştere, de autocunoaştere, ac responsabilitate, de înţelegere şi de altruism. Toate acestea se cer într-un cadru socio-economic favorabil, ce ajută efectiv tânăra familie – societatea noastră socialistă.           În acest context, dorim să punctăm necesitatea unei pregătiri ştiinţifice pentru naştere. Cotisiderăm că este indicat ca partenerii (soţ, soţie) să aibă cunoştinţe suficiente despre anatomia şi fiziologia actului reproducerii, despre întreaga evoluţie intrauterină a oului pină când acesta se transformă în nou-născut, despre transformările care se petrec în organismul matern cit şi despre regimul igieno-ăietetic şi de viaţă pe care trebuie să-l urmeze gravida, sub supravegherea medicului obstetrician. Toate aceste date nu au ah scop decât acela de a asigura o desfăşurare normală a sarcinii şi, implicit, a naşterii.           Dorim să explicăm tinerelor femei că sarcina şi naşterea sunt fenomene fiziologice, şi că, în condiţiile unei supravegheri atente, printr-o strânsă colaborare cu personalul medico-sanitar, riscurile sunt eliminate.           Procedând astfel, evidenţiem necesitatea unei înţelegeri depline între soţi – la bucuria aducerii pe lume a unor copii frumoşi şi sănătoşi, tata aducându-şi o contribuţie importantă.           Educaţia cuţilului marital pentru viaţă şi pentru a da viaţă începe din adolescenţa, familia şi şcoala având un rol esenţial în determinarea comportamentului sexual ulterior.           În sistemul nostru social, întemeierea familiei este privită ca un act de maximă responsabilitate, acordân-du-i~se în acest fel cadrul necesar unei permanenţe. Consultaţia premaritală, asigurată de cadre medicale superioare, face un bilanţ exact, obligatoriu şi necesar al stării de sănătate a partenerilor. Acest fapt vine în sprijinul evidenţierii ş'i menţinerii unei capacităţi de procreere optime.           Încheiem, sperând că această broşură adresată viitoarelor mame va aduce suficiente argumente pentru cea mai nobilă menire a omului: aceea de a da viaţă fiinţei prin fiinţă.           Reproducerea umană, naşterea           Anatomia aparatului genital masculin           Aparatul genital masculin este format din două testicule, două canale deferente, veziculele seminale, prostata, canalele ejaculatorii şi penisul.           Testiculele sunt glandele sexuale masculine, sunt în număr de două şi sunt adăpostite în scrot. Scrotul este un sac cutanat, împărţit în două compartimente – câte unul pentru fiecare testicul. Testiculul, format din corpul glandei şi epididim, este acoperit de un ţesut fibros organizat într-o membranătunica albuginee. El conţine ţesut propriu, canalicule seminifere, vase şi nervi, în canaliculele seminifere se găsesc celulele Sertoli şi celulele de origine ale spermatozoizilor, între canalicule se descriu alte celule – Leydig, care produc secreţia internă a testiculului: testosteronul, hormon masculin, în partea superioară a testiculelor se găseşte epididimul care colectează canalele efercute şi se continuă cu canalele deferente. Acesta este lung de aproximativ 45 cm şi pătrunzând în abdomenul inferior face legătura cu veziculele seminale.           Veziculele seminale sunt situate între vezica urinară şi rect, înapoia prostatei. Legătura între ele şi urctră – situată în penis – se face prin canalele ejaculatoare.           Pe parcursul acestui drum spermatozoizii se maturizează complet şi, împreună cu secreţiile veziculelor seminale şi ale prostatei, dau naştere lichidului de ejaculare, sperma.           Penisul îşi are originea în iperineu, prin rădăcina sa, de la nivelul simfizei pubiene devenind organ liber. El se termină prin gland, care este o formaţiune tron-conică acoperită de un pliu cutanat – prepuţ. Structural penisul cuprinde urctră, corpii cavernoşi, vase, muşchi şi nervi. Uretra, canalul de conducere a urinii şi spermei, se deschide în afară prin meatul urinar. Corpii cavernoşi umplându-sc cu sânge atribuie penisului rigiditatea necesară copulării. În şanţul format de gland cu prepuţul (=. Şanţul balanoprepuţial) se găsesc glandele care secretă smegma cu miros caracteristic, substanţă necesară lubrifierii glandului.           Întregul aparat genital masculin, dar mai ales glan-dul şi prepuţul beneficiază de o bogată inervaţie.           Prostata, glandă exclusiv masculină, secretă un Ji-chid albicios care intră în componenţa spermei.           Controlul aparatului genital masculin este dependent de sistemul nervos şi de cel endocrin, orice tulburare în acec-t rrbilibni nvând repercusiuni asupra capacităţii de reproducere.           Anatomia aparatului genital feminin           După aşezare se descriu: organele genitale interne: ovarele, trompele, uliTiil! Ji vagina;           — Organele genitale externe: vulva formată din muntele lui Verius, labiile mari, labiile mici sau nim-l'i'lo, tlilorisul, vestibulul Vaginal, introitul vaginal şi C.landele vulvo-vaginale Bartholin şi Skene.           Ovarele sunt glandele sexuale sau gonadele. Ele formează ovulele şi le expulzează, ciclic, lunar în momentul ovulaţiei, fiind capabile de a fi fecundate. Această funcţie se numeşte gametogeneză. Ovulele au şi un rol endocrin, de a secreta hormoni, deosebit de important: secretă estrogenii şi progesteronul. Echilibrul necesar acestei activităţi este asigurat de releul hipotalamo-hipofizoovarian care cuprinde o regiune nervoasa – hipotalamusul şi una glandulară – hipo-fiza situate la baza creierului.           Ovarele au o greutate de 5 -8 g, sunt ovoidale cu următoarele dimensiuni: 5/3/1 cm; au culoare albicioasă şi sunt de consistenţă elastică. Ele sunt mobile în cavitatea pelviabdominală, fiind suspendate de organele vecine şi de perete prin ligamente şi formaţiuni vasculonervoase.           Trompele uterine sau salpingele pornesc de la nivelul coarnelor uterine şi se îndreaptă lateral, spre pereţii laterali ai excavaţiei pelvine terminându-se în pâlnie aproape de ovare. Această ultimă porţiune se numeşte pavilion si, datorită conformaţiei, asigură captarea ovulului.           Uterul este uri organ muscular de forma unei pere cu vârful în jos. Are: 1. Un vârf = col care proemină în vagin şi care are două orificii: unul extern şi altul intern; întreg acest dispozitiv. Având cel mai important rol în protejarea prin închiderea lui a sarcinii; 2. Un corp; 3. O porţiune între col şi corp numită istm şi fundul uterin de la care pornesc trompele.           Uterul este căptuşit de o mucoasă numită endome-tru şi care, în afara sarcinii, se elimină parţial la menstruaţie. Când apare sarcina, endometrul se transformă în vederea menţinerii acesteia.           Vaginul este un organ tubular continuat şi răsfrânt în sus pe col şi inferior terminat la vulvă. Est e extensibil, permiţând contactul sexual şi naşterea – el participând la crearea canalului necesar trecerii fătului din uter la exterior. La intrarea în vagin, o cută a mucoasei formează o membrană subţire, perforată numită himen care se rupe la primul contact sexual.