Recent Posts
AnnaE
Memorizarea Definiţie DEX :  Memorizarea este a...

By

Posts
Textul nonliterar   Definiție : Textul nonliterar este rezultatul observării realităţii şi al transformării acesteia în informaţie având scop informativ. Vizează domenii diverse, de la cele ştiinţifice şi juridico-administrative la mass-media audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/ scris; popular/ cult; regional, colocvial, argoul şi jargonul).   Particularităţi – scopul textului este de a informa cititorul – informaţiile oferite sunt reale, concrete (despre persoane, evenimente) – textul este lipsit de expresivitate (se foloseşte numai enumeraţia) – limbajul folosit poate conţine termeni specifici unui anumit domeniu de activitate – textul se remarcă prin obiectivitatea relatării obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în funcţie de domeniu; – sunt prezente uneori clişee de limbaj (formule fixe folosite în diverse acte oficiale, scrisori etc.) – în textele ştiinţifice sunt prezenţi termeni specifici unui anumit domeniu de cercetare; – se referă la persoane reale, din punct de vedere individual, comunitar, etnic, naţional etc.; – prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete, prospecte de medicamente, instrucţiuni de montare / utilizare a aparatelor, ghiduri turistice, reclame, articole de ziar sau revistă, ştiri, interviuri, anunţuri de mică publicitate,lucrări ştiinţifice etc.
AnnaE
.Post in Convorbirile educarea limbajului
Convorbirile   În învăţământul preşcolar primele obiective ale educaţiei  limbajului se referă la formarea deprinderilor de a răspunde la întrebări şi de a formula întrebări . Deci convorbirea ca activitate de tip preşcolar contribuie la realizarea acestor obiective şi urmăreşte în acelaşi timp , formarea deprinderilor de pronunţie corectă , de structurare a exprimării şi de însuşire a limbii române literare .          În funcţie de nivelul exprimării copiilor ,  educatoarea  stabileşte momentul în care org. fiecare tip de convorbire .          Convorbirea o putem transforma şi în jocuri , de exemplu ,,scaunul povestitorului”.           Având în vedere evoluţia formării limbajului la copii preşcolari şi particularităţile vârstei , putem deduce mai multe tipuri de convorbiri cu suport : -          Convorbiri  cu suport intuitiv de sprijin ; -          Convorbiri după o ilustraţie ; -          Lectură după imagini ; -          Convorbiri generalizatoare ; -          Convorbiri pe teme date .                                                                În funcţie de subiectele abordate , convorbirile dezvoltă calităţi morale ca : respect , hărnicie , curaj , cinste , stăpânire de sine , politeţe etc.      În cadrul convorbirilor se formează deprinderi de comunicare , deoarece fiecare copil este receptor sau transmiţător , ptr. că învaţă să formuleze un mesaj , să respecte cadrul şi subiectul mesajului , să aprecieze corect şi civilizat răspunsuri . Cei timizi , dobândesc curaj şi încredere în sine , fac eforturi de voinţă , se deprind să-şi susţină ideile etc.      Trebuie să alegem temele pentru convorbiri cu mare atenţie . Acestea pot fi din lumea copilăriei , din plan social , din natură . Pentru a atrage copii să participe la convorbiri , acestea trebuie să fie cunoscute copiilor , să fie atrăgătoare , să le stârnească interesul .           Convorbiri  după materiale de sprijin :           Materialele de sprijinpot fi : ilustraţii , imagini pe calculator , pe video, obiecte etc. Educatoarea îndrumă copiii să  observe materialele , le pune întrebări în legătură cu ele , iar copiii răspund în prop. După ce se  formează deprinderile de a răspunde la întrebări , copii  sunt îndrumaţi să formuleze întrebări despre  conţinutul materialelor de sprijin .           Convorbirile pot fi eficiente , dacă materialele de sprijin îndeplinesc anumite condiţii: -          să urmărească obiectivele activităţii ; -          să prezinte aspecte cunoscute copiilor ; -          să conţină 1-2 acţiuni observabile ; -          să fie realizate într-o formă accesibilă copiilor de 3-5 ani ; -          să prezinte acţiuni cu  legături logice între ele ; -          să aibă o dimensiune potrivită sălii de grupă , încât să fie observate de toţi copiii ; -          să corespundă din punct de vedere estetic.   Întrebările au şi ele o foarte mare importanţă, ele trebuie să se încadreze în următoarele criterii : -          să fie clar formulate ; -          să aibă în vedere nivelul exprimării copiilor ; -          să nu fie prea dezvoltate ; -          să se refere la materialul de sprijin ; -          să solicite răspunsuri în propoziţii , -          să stimuleze gândirea , imaginaţia . Educatoarea ţine seama de faptul că aceste convorbiri pot fi eficiente, dacă se desfăşoară într-o atmosferă caldă deschisă , nestresantă, unde exprimarea copiilor este liberă , fără teama de a greşi . Momente : 1.  Asigurarea climatului corespunzător -   aerisirea  clasei                                                                                            -aşezarea scăunelelor în semicerc ;                                                                                            -materialul de sprijin este pus în locul în care poate fi văzut de toţi copiii .                            2. Introducerea în activitate – Putem începe cu o ghicitoare ,un  proverb , un joc scurt cu păpuşile , etc. În continuare , actualizăm cunoştinţele dobândite anterior în legătură cu tema , se trezeşte  interesul pentru noua temă .                           3 .  Anunţarea temei . Putem spune că ,, am vrea să ştim …, am auzit că. .., am primit o scrisoare în legătură cu…, am vorbit cu…                                        Momentul următor este ,,Desfăşurarea convorbirilor „ care  începe cu formularea unor precizări referitoare la desfăşurarea activităţii . Acum li se reaminteşte copiilor că trebuie să asculte întrebările cu atenţie , să formuleze răspunsuri clare , să asculte răspunsurile colegilor , să le completeze dacă sunt solicitaţi etc.                           4. Prezentarea  materialelor de sprijin este făcută de educatoare , iar copii le privesc şi răspund la 1-3 întrebări în legătură cu ele .                          5. Intuirea materialului prin întrebări şi răspunsuri se face având  în vedere structura unei compuneri : introducere , cuprins şi încheiere. Potrivit comportamentelor ce trebuie formate , educatoarea urmăreşte ca răspunsurile să fie formulate în prop. simple la gr. mică , în prop. dezvoltate la gr. mijlocie şi în fraze la cei de gr. mare . este bine ca pentru fiecare întrebare să , să se solicite mai multe răspunsuri . În felul acesta copiii obţin informaţii şi unii de la alţi , pe lângă cele date de educ.        Răspunsurile copiilor depind în mare măsură , de :         - nivelul exprimării lor ;        - pregătirea pentru activitate ;        - tema convorbirilor :        - calitatea întrebărilor ;        - calitatea materialelor de sprijin .         Educatoarea urmăreşte ca răspunsurile copiilor să îndeplinească următoarele condiţii : -          să fie în concordanţă cu întrebarea ; -          să fie formulate clar , corect , precis ; -          să fie rezultatul gândirii copiilor . După ce au fost parcurse toate materialele de sprijin se formulează concluziile . Copii sunt solicitaţi să aşeze propoziţiile formate în ordine logică .                         6 . Concluziile convorbirilor : -la gr. mică      2-3 prop. despre ce a prezentat materialul -la gr. mijlocie mai multe prop. despre prezentare -la gr. mare   text / variante de text( mai multe prop. puse într-o ordine logică ptr. a forma o exprimare coerentă)            Concluziile pot fi : parţiale după fiecare idee principală şi  generale la sfârşitul convorbirilor .           Aceste concluzii nu înseamnă repetarea mecanică a celor discutate , ci reprezintă un  nou exerciţiu de eficient de exprimare.                         7. Evaluarea convorbirilor  se realizează de educatoare , de obicei într-o formă pozitivă . Se poate referi şi la alte aspecte , fără să nominalizeze copiii(Data viitoare cred că daţi răspunsuri mai …) dar cu nuanţă mai mobilizatoare).                       Convorbiri după o ilustraţie(grupa mare)              Intuirea ilustraţiei  -  Acest tip de activitate se desfăşoară doar la grupa mare deoarece copiii trebuie să sesizeze mai multe acţiuni  aflate într-o singură ilustraţie . Educatoarea le conduce observarea din plan apropiat spre plan îndepărtat , iar copiii formulează propoziţii în legătură cu ceea ce văd . Este bine să se ceară  , mai multe formulări de prop . pentru  aceeaşi  acţiune încât să fie activaţi şi solicitaţi mai mulţi copii. În continuare se realizează variante de enunţuri dezvoltate ( fraze) despre conţinutul materialului de sprijin .            Ordonarea enunţurilor  -  Acum copiii sunt solicitaţi să aşeze într-o ordine logică prop. formate în timpul convorbirii .     În funcţie de nivelul exprimării lor se solicită cât mai multe variante , acestea fiind realizate prin încurajarea copiilor . Procedând astfel îi dăm posibilitatea copilului să creeze o formă proprie , care vine din interior şi nu din exterior ( aceasta am gândit-o eu ).      Etapele activităţii sunt la fel cu cele de la convorbiri după material intuitiv .                          Lectura după imagini(gr. mare)     Potrivit DEX ,,lectură” este ,,faptul de a citi”. Pornind de aici ,apreciem că lectura după  imagini se poate  realiza cu copiii care pot ,,citi” aceste imagini . Pentru preşcolari , a citi înseamnă a observa o imagine şi a spune ceea ce vezi în propoziţii aşezate în ordine logică .       Imaginile folositeîn această activitate trebuie să îndeplinească anumite condiţii : -          să fie clare ; -          să fie atractive ,să trezească interesul copiilor ; -          să dezvolte o temă cunoscută ; -          să evidenţieze introducerea , cuprinsul şi încheierea acţiunii prezentate . Educatoarea conduce observarea copiilor prin întrebări clare , scurte ,corect formulate , care să solicite răspunsuri în propoziţii . Întrebările urmăresc şi dezvoltarea limbajului copiilor prin introducerea unor cuvinte şi expresii noi .   Etapele lecturii după imagini pot fi următoarele : 1.      Asigurarea climatului –afectiv şi organizatoric ; 2.      Introducerea în activitate ; 3.      Trezirea interesului pentru activitate sau pentru temă ; 4.      Anunţarea temei ; 5.      Prezentarea imaginilor  în faţa copiilor ; 6.      Observarea  globală a imaginilor ; 7.      Întrebări generale despre imagini ; 8.      Intuirea imaginilor şi abordarea unor construcţii lingvistice în legătură cu construcţiile lor şi insistând pe variante de răspuns ; 9.      Aşezarea enunţurilor într-o ordine logică ; 10. Evaluarea în sensul mobilizator .               Convorbiri generalizatoare (gr. mare)        Acestea se fac după ce copiii şi-au însuşit informaţiile necesare în legătură cu o temă . Fiind vorba de de generalizări , ele se desfăşoară cu grupa care are cei mai mulţi copii capabili de această performanţă . De exemplu , după ce s-au organizat mai multe activităţi despre animalele domestice şi sălbatice , de la noi din ţară sau din alte ţări , pot planifica şi convorbiri generalizate cu tema ,,Animale”.        Pentru aceste convorbiri educatoarea îşi întocmeşte o serie de întrebări aşezate în ordinea în care ar dori să fie formulate concluziile finale . Pentru ca fiecare copil să-şi elaboreze concluzii prin efort propriu , se recomandă ca la fiecare întrebare să se solicite mai multe răspunsuri .                              Convorbiri pe teme date sau libere (gr. mare)         Acestea se desfăşoară pe teme alese de copii sau de educatoare . Au la bază seturi de întrebări care conduc copiii în „explorarea” temei .          În prima parte copiii formulează răspunsuri la întrebările educatoarei şi în a doua parte ordonează  răspunsurile pentru realizarea unui enunţ despre temă .            În alte activităţi de acest fel , educatoarea anunţă tema convorbirilor şi copiii prezintă diferite întâmplări care se încadrează în tema respectivă .  Aceasta urmărind pronunţia corectă , exprimarea corectă şi coerentă..                Etapele activităţii pot fi :   1.      Alegerea temei . Anunţarea ei . Stabilirea sarcinilor pentru pregătirea activităţii . 2.      Aşezarea materialelor ; 3.      Organizarea grupei ; 4.      Trezirea interesului pentru temă ; 5.      Stabilirea legăturii cu alte activităţi de acelaşi fel ; 6.      Desfăşurarea activităţii . Întrebări şi variante de răspunsuri ; 7.      Aşezarea răspunsurilor în ordine logică ; 8.      Elaborarea unui enunţ dezvoltat în legătură cu tema ; 9.      Evaluarea activităţii .