Fundamentele psihologiei cursuri de specialitate

Devenirea pedagogiei ca stiinta CURS II 1. Repere ce tin de originea pedagogiei 2. Devenirea (sau drumul) parcurs de pedagogie pana astazi 1) Repere ce tin de originea pedagogiei Cuvantul pedagogie vine din limba greaca pais-paidos = copil si agoge=conducere(indrumare) care are sa insemne conducerea unui copil sa se pregateasca pentru viata. Pedagogia in zilele noastre este stiinta care a devenit necesara nu numai pentru copii ci si pentru oamenii maturi, stiinta careia i se spune andragogie Legenda: andragogie = stiinta si practica adultilor Dintre toate actiunile umane ce mai dificila dar sic ea mai bogata in ceea ce priveste satisfactia formarii si dezvoltarii stiintei umane. Calitatea umana este doar un potential care trebuie metamorfozat intr-o realitate umana. Metamorfozarea intr-o realitate umana se realizeaza prin educatie. Cuvantul educatie vine din limba latina sun doua acceptiuni a) educo-educare = care inseamna crestere, hranire, imbracare, apararea copilului, adica asigura dezvoltarea fizica a copilului b) educo-educere = care inseamna “a ridica”, “a inalta. Ceea ce reprezinta dezvoltarea intelectuala a unui copil (evident o transformare pozitiva). Pedagogia reprezinta ca atare o reflectare teoretica asupra educatiei si ea a aparut mult mai tarziu din nevoile de practica educational. Pedagogia trebuie vazuta permanent ca stiinta a educatiei adica o reflectare teoretica a activitatii practice ce urmaresc formarea si dezvoltarea generatiilor Pedagogia ca stiinta are ca obiect de studiu Educatia, care are metode specific pentru a cerceta si a conceptualize perpriile teorii. Pedagogia este vazuta permanent ca stiinta si arta sau ca arta si stiinta dar in ambele cazuri nu se exclude profesionalismul. In esenta pedagogia ca stiinta a educatiei trebuie sa asigure transmiterea cultural de la o societate la alta, ca atare ea studiaza legile, esenta, idealul, continuturile, strategia, metodele. Mijloacele si formele educatiei. 3. Devenirea pedagogiei in stiinta Devenirea pedagogiei in stiinta este bornata (delimitate) de urmatoarele etape: a) – etapa empirica /prestiintifica/popular b) – pedagogia filosofica c) – marile curente pedagogice d) – pedagogia si stiintele educatiei e) – problematica educatiei contemporane a) Pedagogia empirica – ideile pedagogice sunt nesistematizate, nestructurate si reprezinta in esenta un folclor pedagogic, de multe ori prezentat intr-un discurs metaphoric si plin de optimism (pedagogia folclorica se refera la expresii populare : “sa pupi copilul in somn ca sa fie cuminte”, “ai carte ai parte”, “cine are carte are patru ochi” etc) b) Pedagogia filosofica a evoluat in trei etape istorice : – perioada antichitatii, perioada evului mediu si perioada umanista renascentista – perioada antichitatii se intinde de la 3500 I.Hr. pana la anul 476 la Caderea Imperiului Roman de Apus. – ideile pedagogice ale acestei etape sunt strans legate de cultura si civilizatia din Sumer, Babilon, Egipt, India, China – totusi ideile valoroase privind pedagogia din erspectiva educarii copiilor se regasesc in Grecia Antica si in Roma Antica – Socrate vedea in educatia copilului, educatia morala adica formarea unui om virtuos care cunoste binele. El considera binele ca ceva innscut spiritului si considera ca ce amai importanta cale de scoatere la iveala a binelui este dialogul prin utilizarea metodei euristice – Metoda euristica este foarte mult folosita si astazi dar din alta perspectiva, aparea intrebarea, adica ironia si apoi maieutica (aflarea adevarului pe baza discutiei) – Platon in lucrarea sa “Statul ideal – Republica” a incercat sa focalizeze ideile pedagogice pe bine si frumos. Din aceasta perpectiva el chiar a infiintat o scoala proprie numita Akademia – Aristotel pleaca de la ideea ca sufletul se afla sub trei forme si anume : suflet vegetativ, sufletul animal (educat moral) si sufletul rational care inseamna in acest context ca in fiecare suflet trebuie sa existe o forma a educatiei. – fara educatie copilul nu poate ajunge la un nivel intelectual ridicat

1. Ce este stiinta ? 2. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica 3. Conditii criterii de legitimare a stiintei 1. Ce este stiinta ? Etimologic cuvantul “stiinta” vine din limba latina “sciencia” si desemneaza cunoastere, stiinte… Stiinta este un ansamblu de cunostinte veridice/adevarate despre o anume realitate, vazuta din perspective a trei domenii : domeniul natural, domeniul social, domeniul uman. Domeniul cultural reprezinta o simbioza a domeniului social si uman, devenirea stiintei. La sfarsitul secolului al XVII-lea stiinta se disociaza incet dar sigur de morala si incepe sa devina o cunoastere exacta, universal si verificabila. Din aceasta perspectiva cunoasterea devine conceptualizata, obiectivata in teorii si avand un discurs construit pe concept si nu pe categorii practice. 2. Cunoasterea stiintifica si cunoasterea comuna Cunoasterea trebuie vazuta ca o relatie intre subiectul cunoscator si obiectul cunoasterii. Cunoasterea se gaseste intr-o multitudine de tipuri : – cunoastere spontana – cunoastere tacita – cunoastere explicita (ex: professor-elev, mester-ucenic) – cunoastere directa si cunoastere indirect – cunoastere apriorica si cunoastere aposteriorica – cunoastere comuna si cunoastere stiintifica Cunoasterea comuna este cunoasterea pe care oamenii o realizeaza prin intermediul mijloacelor natural(simturi,gandire necritica si limbaj natural) in cadrul experientei cotidiene pe baza activitatilor practice nemijlocite. Cunoasterea comuna are ca valoare suprema UTILUL si pe locul 2, ADEVARUL(Dreptatea) – cunoasterea comuna ne ofera convingeri, acestea fiind de fapt opinii (doxa) – ca atare trebuie sa facem diferenta intre opinie si cunoastere stiintifica chiar daca de multe ori opinia reprezinta un adevar. – opinia cuiva nu inseamna neaparat cunostere stiintifica Cunoasterea comuna este o scoala a vietii si minimalizeaza practica teoretica – cunoasterea comuna inseamna pragmatism dar trebuie sa avem in vedere ca sentimentele nu sunt cunostinte iar dorinta nu este o realitate. Cunoasterea stiintifica este saltul de la alchimie la chimie adica saltul de la opinie(doxa) la episteme(cunostinta), este de fapt saltul de la cunoastere speculativa la cunoastere pozitiva adica depaseste iluziile, prejudecatile si simtul comun. 3. Conditii/criterii de legitimare a stiintei Orice stiinta se legtimeaza prin trei conditii fundamentale, esentiale : – obiectul de studiu al stiintei – metodologia stiintei – tipul de explicatie, de conceptualizare (teoriile care stau la baza acelei stiinte) Din aceasta perspective a aparut controversa ce se regaseste in distinctia facuta de Dilthey, intre fenomene naturale su fenomene culturale. Fenomenele natural sunt fenomenele lipsite de subiectivitate, intentionalitate si capacitate si simbolizare. Aceste fenomene natural sunt studiate prin metode explicative-cauzal si care conduc la descoperirea regularitatilor a teoriilor domeniului specific. Fenomenele culturale reprezinta obiectele cu spiritul obiectival si studierea lor se face prin metode intuitiv empative. In secolul al XIX-lea din perspective fenomenelor naturale si culturale apar doua categorii de stiinte si anume : – stiinte naturale -stiinte socio-umane Siintele naturale se mai numesc si stiinte tari sau positive intrucat au la baza modelul fizicii (modelul fizicii este modelul bazat pe experiment, avand 3 caracteristici : caracter empirist, caracter obiectivistm, caracter cantitativist) Legenda : empirist = se bazeaza pe fapte; obiectivist = se conceptualizeaza pe teorii; cantitativist = are la baza abordarile statistice) Stiintele socio-umane din care face pate si pedagogia cu spitele ei : pedagogia, invatamantul scolar si prescolar etc. Stiintele socio-umane intr-o prima instanta au apelat la modelul experimental ca ulterior sa-si gasesca o metodologie proprie si tipul de conceptualizare specific sistemelor de valori a relatiilor inter-umane, a simbolisticii, adica sa raspunda de tot ce tine de dimensiunea socio-umana.

Educatia – obiect de studiu al pedagogiei (curs IV) I. Etimologia cuvantului educatie II. Raportul pedagogie – educatie III. Educatia ca proces IV. Functiile educatiei Trasaturile educatiei I. Eductia provine din limba latina “educo-educare” = a ingriji, a hrani, a creste si “educo, educere” = a extrage, a scoate a dezvolta copilul * educo – educare = educo – educere = dezvoltarea fiintei umane Pedagogia – este stiinta – educatie (obiect de studiu) – este si o teorie – educatia prevazuta ca practica Educatia – obiect al pedagogiei care ne prezinta proccesul prin care trece fiinta umana pentru a se ajunge la un produs, adica, la niste rezultate. Educatia – ca proces (dinamica) – ca produs (rezultatele – dezirabile(dorite) Educatia ca proces ne arata ansamblul de actiuni prin care se realizeaza transmiterea cunostintelor de la o societate la alta Educatia ca produs ne arata nivelul de cultura la care trebuie sa ajunga cineva in procesul educational sau calitatea educatiei furnizate II. Educatia ca proces 1) ca proces psihologic Prin educatie fiinta umana. ca potential uman trebuie ajutata sa se dezvolte in plenitudinea sa ( adica ” dintr-un bat pot face un ciomag dar si un fluier care sa cante). 2) ca proces social, de socializare – e vorba de INTELIGENTA EMOTIONALA 3) ca proces cultural de encultare a copilului care trebuie sa aiba latura axiologica,adica formarea lui pentru intergrarea in viata sociala) 4) ca proces de comunicare avem E = emitator (profesorul); R = receptor (elevul); r = repertoriu (mesaj-cod de transmitere a informatiei) Educatia ca proces de comunicare e un proces foarte important prin : a) latura verbala b) latura nonverbala IV. Functiile educatiei 1. selectare si transmitere a cunoasterii, a cunostintelor 2. economico-sociala – numai cultura selectata in cele mai bune conditii 3. dezvoltarea constienta a individului – acesta trebuie sa fie partener in procesul educational 4. pregatirea pentru a se integra in societate 5. culturala – raportare la un sistem de valori 6. axiologica – raportarea stricta la sistemul de valori V. Trasaturile educatiei Orice educatie are un caracter national care tine de specificul unei tari, de caracterul psihic al unei natiuni. Daca nu vedem acest lucru vom avea probleme. 1. specific national – globalizarea a permis trecerea granitelor 2. caracterul stiintific al Educatiei trebuie s ase bazeze pe ce este unanim acceptat si verificabil 3. caracterul social-istoric – apare intr-un anume timp de context 4. caracter permanent – generatie de generatie trece prin acest proces 5. caracter prospectiv – permanent sa gandeasca din perspectiva prezentului ceea ce inseamna viitorul (APIE) APIE = Analiza – Proiectare – Implementare – Evaluare

Educatia estetica in educatie (curs IX) Fiinta umana la provocarile mediului nu raspunde cu intelectul ci prin sensibilitate, adica, printr-o relatie difuza dintre emotie, sentimente si trairi ale momentului. Concepte : – estetic – inestetic – educatie estetica – educatie artistica – arta – imagine artistica Estetic vine de la cuvantul estitetis = simtire, iar in limba romana cand vorbim de estetic ne gandim la adjectivul frumos. Esteticul vine din : – natura, viata (societate) si arta Inestetic – degustigus non discutarum ( gusturile nu se discuta) Educatia estetica este o componenta a educatiei care urmareste pregatirea copilului pentru actul de receptare, asimilare si crearea frumosului. Educatia artistica – este o specie a educatiei estetice care valorifica in educatie frumosul din arta. adica, recepteaza si asimileaza frumosul din arta. Arta – este o forma ampla de exprimare a frumosului ce utilizeaza imaginea artistica, deci nu vorbim despre arta daca nu avem imagine artistica. Imaginea artistica – reprezinta gandirea sensibilizata, concreta, gandirea prin imagini ce tin de frumos. Educatia estetica creeaza posibiliattea de receptare a frumosului din exterior cu precadere pana la 5-6 ani, prin trairi afective sase- doisprezece ani si prin generalizarea relatiilor estetice pe care le ofera lumea. Formele prin care se realizeaza educatia estetica in scoala sunt multiple : a) ambientul scolar trebuie sa fie plin de obiecte frumoase b) lectiile de la educatia vizuala, educatia muzicala, limba si literatura romana, educatia tehnologica fara a uita intreg procesul de invatare-predare trebuie sa se raporteze si la dimensiunea estetica Dintotdeauna unde exista frumos exista si urat, important este ca totul sa fie vazut printr-un sistem de valori di ca uratul poate deveni frumos. Scoala trebuie sa dezvolte la copii gustul pentru frumos, adica, reactia noastra adecvata la armonie. Gustul pentru frumos nu are valoare deplina si spirit critic, adica, spiritul de a face o analiza, sinteza a propriilor valori estetice. Educatia fizica – reprezinta o forma a educatiei care vizeaza dezvoltarea fizico-armonioasa a biologicului uman. – un om stapanit de educatie trebuie sa se raporteze la 3 dimensiuni : – a te cunoaste – a te stapani – a te invinge A te cunoaste nu inseamna a scrie frumos, a spune poezii ci inseamna sa-ti cunosti foarte bine latura biologica A te stapani – inseamna aplicarea unui vechi proverb japonez, adica, sa inveti sa bei apa dintr-un pahar gol A te invinge – nu inseamna a te rapune ci a te autodepasi, ati dori mai mult decat ai in prezent. Sarcinile educatiei fizice : a) optimizarea dezvoltarii biologice a copilului/individului b) dezvoltarea personalitatii umane sub toate aspectele, prin asigurarea unui echilibru intre cognitiv, afectiv, psiho-motric c) educatia fizica asigura calirea organismului, adica, asigura mentinerea sanatatii si echilibrul privind dezvoltarea organismului.

Formele educatiei esentiale (curs VIII) 1. Educatia intelectuala 2. Educatia morala 3. Educatia tehnologica 4. Educatia fizica 5. Educatia religioasa 6. Educatia estetica Toate contribuie la dezvoltarea personalitatii unui om. Personalitatea umana este o unitate intre aptitudini, temperament, caracter, creativitate. Rezulta din aceste aptitudini ca omul este o fiinta bio-psiho-socio-culturala. 1. EDUCATIA INTELECTUALA Etimologia cuvantului este intellectus – care inseamna minte, gandire, ratiune= act rational Din aceasta perspectiva educatia intelectuala trebuie vazuta ca educatia prin si pentru stiinta. Educatia intelectuala ofera suportul de cunoastere intelectuala pentru toate formele educatiei si ofera demersul fundamental pentru formarea omului. Pentru a realiza educatia intelectuala este nevoie de doua sarcini fundamentale si anume : a) informarea intelectuala si b) formarea intelectuala a) Informarea intelectuala – reprezinta totalitatea informatiilor stiintifice si umaniste care vor fi transmise pentru a fi asimilate omului. Cantitatea si calitatea cunostintelor la inceput de mileniu III trebuie sa raspunda la 3 intrebari : Ce ? Cat ? Cum ? Cele trei intrebari trebuie legate indisolubil de selectare, transmitere si asimilare. Exigentele unei informari intelectuale trebuie sa tina cont de cateva reguli : – selectam si transmitem numai acele cunostinte care realizeaza o dezvoltare integrala a personalitatilor umane. – selectam si transmitem numai acele cunostinte care pot deveni idei ancora pentru alte cunostinte – selectam si transmitem acele cunostinte care vor ajuta abordarea interdisciplinara adica trebuie transmisa sa fie repetata. – selectarea si transmiterea se raporteaza la particularitatile de varsta ale copilului/individului cu precadere la invatamantul scolar si primar unde este nevoie sa se pastreze un echilibru intre fundamental si aplicativ, teoretic si practic, obligatoriu, optional si facultativ. 2. FORMAREA INTELECTUALA – vizeaza efectele asimilarii informatiilor asupra dezvoltarii intelectului uman. Ca sa influenteze dezvoltarea intelectului uman, informarea intelectuala trebuie sa actioneze asupra proceselor psihice superioare de cunoastere :memorie, gandire si imaginatie. Deasemenea, informarea intelectuala trebuie sa conduca la formarea capacitatii copilului/individului, adica, a sti, a face ceva cu cele dobandite prin invatare. Din interactiunea intre informare si formare apare o multitudine de produse ale dezvoltarii intelectuale. Aceste produse ale dezvoltarii intelectuale trebuie sa tina de dezvoltarea creativitatii copilului/individului, de dezvoltarea unor tehnici si metode de lucru, din perspectiva unei invatari facute cu efort minim intr-un timp scurt si cu maxima satisfactie. Orice educatie intelectuala indiferent de varsta este necesar sa produca un stil de munca capabil de performanta. Din perspectiva educatiei intelectuale avem o triada : COMPETENTE – ABILITATI – CUNOSTINTE