Subiecte rezolvate Titularizare și Definitivat invățători

subiect titularizare invatatori 2018 barem corectare 2018  

    12 iulie 2017 Subiectul al III-lea (30 de puncte)   Următoare secvență face parte din Programa școlară pentru clasa a II-a - Matematică și explorarea mediului (OMEN nr. 3418/2013)   Competență generală: 3. Identificarea unor fenomene/relații/regularități/structuri din mediul apropiat.   Competență specifică   3.2 Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relație cu mediul natural și social Exemple de activități de învățare - efextuarea de drumeții în scopul de a observa medii de viață naturale; - identificarea consecințelor unor acțiuni ale omului asupra mediilor de viață explorate; - exprimarea unor opinii (acord/dezacord) cu privire la anumite atitudini și comportamente observate în mediile de viață explorate; - inițierea și participarea la programe/proiecte eco.   Domeniu de conținut: Științele vieții   Conținut: Plante și animale - Medii de viață: lacul/iazul/balta,pădirea.Delta Dunării. Marea Neagră. deșertul, Polul Nord, Polul Sud Domeniu de conținut: Științele Pământului Conținuturi: Elemente intuitive privind: Pământul - Alcătuire: uscat, apă și atmosferă - Forme de relief: munți, dealuri, câmpii. 1. Prezentați necesitatea abordării activităților realizate în mediul extrașcolar (excursia, vizita) în formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată prin valorificarea următoarelor repere: - enumerarea a patru mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată; - prezentarea a două metode de intruire eficiente în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată; - prezentarea unei metode alternative de evaluare eficiente în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată. 2. Argumentați eficiența corelării, în procesul instructiv-educativ din învățământului primar, a activităților realizate în mediul extrașcolar (excursia, vizita) cu activitțile realizate în mediul școlar pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată.     REZOLVARE                1. Activitățile extrașcolare se referă la acele activități extracurriculare realizate în afara mediului școlar, în afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ.        Forme de activitate extrașcolară organizate de cadrele didactice pot fi: excursii, expediții, marșuri turistice, întruniri, expoziții, concursuri, festivaluri, competiții.        Vizitele la muzee, la expoziții, în diferite locuri cu încărcătură istorică, la case memoriale se pot constitui în adevărate modalități de a cunoaște și prețui valorile țării.         „Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în batură sau la diferite instituții culturale sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în programele de învățământ” (I. Nicola, 200, 451). Ele „au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce copiii/elevii au acumula în cadrul activităților/lecțiilor”, scria I. Nicola (2000.451).          În cadrul activităților de tip excursii, drumeții, elevii pot cunoaște diferite localități ale țării, pot cunoaște realizările semenilor lor, locurile unde s-au născut diferite personalități naționale, au trăit și au creat opere de artă. De asemenea, își pot dezvolta afecțiunea față de natură, față de animale și plante. Copiii.elevii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens.         Necesitatea abordarii activităților realizate în mediul extrașcolar survine datorită multiplelor avantaje aduse de acestea. Astfel, în urma plimbărilor, a exfcursiilor în natură, a drumețiilor elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de cunoașterea mediului și nu numai, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.         Totoadtă excursiile și drumețiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valențe de informare și formare a elevilor, completând sau/și aprofundând procesul de învățământ. Conținutul didicatic al drumețiilor și excursiilor poate fi mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemenea și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispozitie la asemenea activități.                 Pentru competența dată, „manifestarea grijii pentru comportarea corecta în relație cu mediul natural și social”, există numeroase activități extrașcolare ce pot fi făcute cu copiii și pot avea ca finalitate formarea și dezvoltarea acesteia. Astfel, având conținutul „pădurea”, se pot organiza drumeții/excursii/tabere la munte, într-o pădure apropiată, vizite într-un parc protejat etc. Elevii pot observa diverse aspecte întâlnite acolo:  tipuri de animale, de plante, relații de hrănire etc. Pot avea la îndemână chiar și fișe de observare a acestor elemente. Se pot derula chiar și fișe de observare a pădurii, reguli de respectat. Pot exista diverse acțiuni ale elevilor, jocuri, activități de organizare etc.               În timpul desfășurării excursiei/drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant. Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele de învățământ la care se pretează astfel fixându-se, aprofundându-se cunoștințele și îmbogățindu-se cultura generală a elevilor. În valorificarea cunoștințelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care își pot exprima propriile impresii și sentimente față de cele văzute.             În acest mod, se formează competența dată, se accentuează caracterul practic-aplicativ al învățării, depășind limitele din sala de clasă, elevii fiind implicați direct.       Toate aceste activități din excursie pot fi un ajutor real în activitatea de la clasă, unde sunt prezentate noțiunile aferente conținutului dat.            Cu ajutorul laptopului, videoproiectorului ce prezintă rezultatele activității extrașcolare, filmulețe din excursie, pozele din cadrul activitaților, dar și cu ajutorul fișelor de observare al manualelor digitale, chiar și al unei machete construite de copii, se poate ajunge la o învățare durabilă. Toate aceste mijloace didactice nu fac altceva decât să înlesnească aplicabilitatea noțiunilor studiate, să formeze competențele în rândul copiilor.       Prin diverse metode de instruire, se poate aborda acest conținut într-un mod atractiv. Astfel, cu ajutorul metodei Brainstorming, elevii pot enumera toate elementele întâlnite în pădure: animale, plante, deșeuri etc. Folosind tot această metodă, elevii pot enunța reguli de respectat pentru o vizită în pădure.      O altă metodă de instruire eficientă în formarea/dezvoltarea competenței poate fi Mozaicul. Astfel, elevii pot fi împărțiți în 3 grupe de experți. Prima grupă poate deveni expertă în animalele întâlnite în pădure, alta în plantele regăsite acolo și cea de-a treia poate studia relațiile de hrănire din interiorul pădurii. După ce au loc discuțiile. insușirea informațiilor date, studierea materialelor, experții se întorc la grupele inițiale,transmițându-le și celorlalți ideile găsite în grupele de experți. astfel, la sfârșitul activității, toți elevii dețin informațiile necesare pentu acest conținut, dar mai ales toți și-au format această competență.      Pentru a vedea dacă activitatea are o finalitate, dacă s-a format competența și s-au atins obiectivele stabilite, se desfășoară și o activitate de evaluare. Pentru aceasta se pot utiliza diverse metode. Printre cele mai noi, se numără: observarea sistematică, portofoliul, proiectul etc.      Dintre metodele enumerate, proiectul este o metodă ce se poate aplica cu succes în formarea/dezvoltarea competenței specifice date. Astfel, elevii pot avea ca sarcină de realizat un proiect cu diverse teme: „Reguli de respectat în pădure!”, „Macheta unei păduri”, „Relații de hrănire între animale”, „Medii de viață: pădurea”, etc.      Astfel elevii vor fi împărțiți pe grupe, își vor alege o temă pentru proiect, vor avea acces la diferite materiale sau surse de informare, vor stabili împreună cu cadrul didactic criteriile de evaluare. Pentru acordarea calificativului, se poate utiliza ca instrument de evaluare lista de control-verificare, în care sunt specificate clar obiectivele urmărite. Spre exemplu, dacă elevii au lucrat ingrijit, dacă au respectat tema dată, dacă s-au încadrat în timp etc.            În concluzie, este necesar să abordăm în activitățile de la clasă pe cele desfășurate în mediul extrașcolar, datorită multiplelor avantaje pe care acestea le dețin, dar și pentru că, asa cum afirma I. Nicola „aceste activități au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce elevii au acumulat în cadrul activităților/lecțiilor„.   2. Este binecunoscut faptul că toți copiii ce se află în perioada școlarității mici au gândirea concret-intuitivă, având nevoie de suport material pentru a învăța cu ușurință diverse noțiuni, pentru a-și forma și dezvolta diverse competențe.      De aceea, este absolut necesar ca în activitățile de la clasă să existe trimiteri către activitățile de la clasă să existe trimiteri către activitățile desfășurate în afara acesteia, fie ele excursii sau vizite, tocmai pentru a întări caracterul practic-aplicativ al disciplinelor și conținuturilor aferente acestora. Competența specifică dată, ce referitoare la manifestarea grijii pentru comportarea corectă în realție cu mediul, se poate forma și mai apoi dezvolta și prin intermediul unor activități în natură.      În primul rând, în urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor, elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de cunoaștere a mediului, pot formula propriile concluzii sau chiar stabili planuri de protejare a mediului, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la alte discipline, pot fi utilizate ca mijloace didactice.     În al doilea rând, conținutul didactic al drumețiilor și excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemenea și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispoziție la asemenea activități, astfel întreaga activitate se poate desfășura într-un mediu extrașcolar.     În al treile rând, gândirea elevilor la această vârstă este concret-intuitivă si, așa cum afirma și J. Piaget, copiii au nevoie de material concret pentru a înțelege abstractul. Pentru ca elevii să conștientizeze problemele mediului, cea mai bună cale de a înțelege aceste lucruri este de a lua parte efectiv, la divese activități desfășurate în carudl acestuia.     Așadar, pentru a aborda conținuturile din cadrul programelor școlare, a oferi exemple concrete din viața reală, activitățile trebuie să se coreleze într-un mod optim. În felul acesta, elevii învață să-și manifeste grija pentru comportarea în relație cu mediul într-un mod corespunzător, luând parte la lecțiile dintr-un mediu instituționalizat, ce sunt susținute și exemplificate de numeroasele activități desfășurate în excursii sau vizite.     pentru mai multe subiecte rezolvate da-ti pe linkul de mai jos           https://latimp.net/forum/83/subiecte-programa-titularizare-si-definitivat-educatori-invatatori-2020/      

    SUBIECT TITULARIZARE INVATATORI 2018   B. LITERATURA ROMÂNĂ - 15 puncte: Redactaţi un eseu de 2-3 pagini în care să prezentaţi evoluţia relaţiei dintre două personaje din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă. În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere: - prezentarea a trei concepte operaţionale de construcţie a discursului narativ din basmul cult selectat, semnificative pentru tipologia personajelor alese (de exemplu: acţiune, temă, momentele subiectului, incipit, final, repere spaţiale, repere temporale); - evidențierea relaţiei dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din basmul cult dat; - prezentarea a două secvențe/episoade semnificative pentru evoluţia relaţiei dintre cele două personaje. Sfat!!! Aici este indicat sa luati niste concepte operationale de constructie mai relevante, cum am ales mai jos, asta va spune si in barem    Basmul cult este specia genului epic, in proza, de intindere medie, cu o actiune desfasurata pe un singur plan narativ, cu un numar mare de personaje, reprezentand valori morale si in care este prezenta lupta dintre bine si rau. Tema basmului este lupta dintre bine si rau, prezenta in orice basm. In plus, in aceasta opera, Creanga evidentiaza formarea unui adolescent, care, plecand intr-o calatorie presarata cu numeroase probe, se va maturiza. Reprezentativi pentru fortele binelui sunt Harap-Alb si toti cei care il ajuta (Sfanta Duminica, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, Ochila, calul, regina albinelor, regina furnicilor), iar reprezentativi pentru fortele raului sunt Spanul si Imparatul Rosu, exact cei de care tatal eroului ii spusese sa se fereasca in calatoria sa. In final, ca in aproape toate basmele culte, raul este invins.   Actiunea se desfasoara dupa un tipar specific basmelor: o situatie initiala de echilibru, dereglarea echilibrului, plecarea la drum a eroului in incercarea de restabilire a echilibrului si revenirea la echilibrul initial. Astfel, se precizeaza ca intr-o tara un crai care avea trei feciori, primeste o scrisoare, de la fratele sau, Imparatul Verde, prin care ii cerea sa-i trimita pe unul dintre fii pentru a-i mosteni imparatia si a se urca pe tron. Primii doi frati esueaza in incercarea la care ii supune tatal lor, pentru a vedea daca sunt vrednici ca porneasca la drum. Cel mic reuseste si pleaca, avand cu sine un cal nazdravan care il va ajuta pemanent pe parcursul calatoriei sale. Naivitatea si lipsa de experienta  a mezinului il vor determina sa accepte tovaratia Spanului, cu care se intalneste in timp ce se ratacise intr-o padure. El incalca astfel porunca tatalui sau de a se feri de omul span si de omul ros. Este pacalit si devine rob al Spanului, acesta din urma dandu-se drept nepotul craiului, odata ce sosesc la curtea lui Verde Imparat. Fiul craiului, ce primise numele de Harap-Alb, pentru a marca statutul de sluga, este supus de catre Span la 3 probe: sa aduca salate din Gradina Ursului, sa aduca dintr-o padure capul plin de nestemate al unui cerb si sa o aduca pe fata Imparatului Rosu. El reuseste sa treaca atat de primele doua probe, cat si de ultima, desi, la curtea Imparatului Rosu este supus altor probe. Toate sunt trecute cu bine datorita prietenilor pe care eroul si-i face pe drum: Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, Ochila, Sfanta Duminica, regina albinelor, regina furnicilor.   Conflictul este reprezentat de lupta dintre bine si rau. Se observa ca Spanul, personajul negativ al basmului, reprezentativ pentru fortele raului, joaca un rol aparte in viata eroului. El ii este chiar de ajutor acestuia, deoarece, la sfarsitul tuturor probelor la care il supune pe Harap-Alb, adolescentul devine adult. Chiar calul ii atrage atentia stapanului sau cu privire la necesitatea ca Spanul sa existe in viata lui Harap-Alb: „Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte...”   Statutul social al personajului principal Harap-Alb, poate fi cu usurinta identificat in numele sau. Astfel, se sugereaza prin termenul „alb”, statutul initial al eroului, acela de fiu de crai, iar prin termenul „harap”, care inseamna om cu pielea neagra, sclav, se sugereaza statutul de rob, de sluga a Spanului, dupa ce acesta l-a inselat.   Statutul psihologic subliniaza un caracter inca in formare, avand in vedere ca fiul de crai era la varsta adolescentei si nu avea niciun fel de experienta a vietii.   Statutul moral pune in evidenta calitatile si defectele eroului. Astfel,  bunatatea si milostenia ii aduc foloase, pentru ca, miluind o batrana in curtea palatului, dobandeste sfaturi pretioase de la aceasta, atat inainte de plecarea la drum, cat si in timpul probelor la care a fost supus. Generozitatea si lipsa de prejudecata ii aduc alaturi cinci prieteni, care dovedesc ca nu infatisarea conteaza, ci modul in care pot ajuta la nevoie. Eroul are insa si defecte, precum: naivitatea, lipsa de incredere in fortele proprii.   Trasatura dominanta de caracter este naivitatea, generata de varsta frageda, de lipsa de experienta si de neascultarea sfatului parintesc. O scena semnificativa pentru ilustrarea acestei trasaturi o constituie intalnirea din curtea palatului cu batrana cersetoare. Nicio clipa eroul nu isi pune problema sa o intrebe pe aceasta cum a ajuns acolo, de vreme ce palatul era pazit cu grija. De asemenea, nu se intreaba de unde stie aceasta atatea amanunte despre el, din moment ce nu o mai intalnise niciodata. O alta scena semnificativa este intalnirea cu Spanul. Eroul nu numai ca nu isi da seama ca Spanul se deghizeaza de fiecare data cand ii apare pe drum eroului, ca sa para ca sunt 3 Spani, nu unul singur, dar nici nu banuieste ca acesta ii intinde o capcana, cand il invita sa coboare in fantana. Naivitatea in acest caz a avut drept consecinta schimbarea statutului, din fiu de crai in sluga.   Spânul este personajul secundar, reprezentand forta raului.El poate intruchipa un ajutor in parcurgerea etapelor spre maturizare, dovada fiind comportamentul sau ilogic si  juramantul depus de Harap-Alb în fântână ”pana vei muri si iar vei invia ”.Spanul mai poate fi si intruchiparea puterii Diavolului. Statutul sau social initial, este cel de sluga, acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint unde ii cere acestuia sa-l ia ca ajutor.   Portretul sau moral iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei ori sub aspect diferit, fiului de crai determinandu-l sa-l accepte ca sluga. Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile pe Harap-Alb, mai intai spreluandu-i identitatea prin proba fantanii unde il pune pe fiul de crai sa-I jure credinta “  pana cand va muri si iar va invia”, apoi supunandu-l la o serie de probe precum cea a aducerii salatilor  din gradina Ursului, aducerea pieii cerbului,bătuta cu pietre pretioase sau aducerea fetei Imparatului Ros.Prin urmare,Spanul este intruchiparea raului , avand si rolul initiatorului, cum afirma si calul nazdravan un “ rau necesar”. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiata” Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oamnei sa prinda la minte”, îi spune acesta lui Harap Alb, înaintea trecerii probelor.   Trasaturile distinctive ale celor doua personaje motiveaza si incadrarea lor in doua categorii:Harap Alb , protagonistul al basmului , reprezentant al fortelor binelui, este caracterizat de inocenta, bunatata si curaj; pe cand Spanul , personajul antagonist, este un reprezentant al fortelor raului iar trasatura ce-l individualizeaza este rautatea. Probele la care participa cele doua personaje sunt relevante, atat pentru caracterul fiecaruia, cat si pentru relatia stabilita intre cei doi. Relevantă in acest sens este proba fantanii in care fiul de crai isi dovedeste inocenta , avand incredere in cuvintele Spanului care il inchide in fantana ,obligandu-l sa-I jure credinta si modificandu-i statutul social si numele. Fiul de crai devine astfel sluga a Spanului ,purtand numele de Harap Alb.   O alta scena ilustrativa pentru relatiile dintre cele doua personaje , este cea finala,in care conflictul dintre cei doi ia sfarsit ;după demascarea Spânului, acesta îi taie capul lui Harap-Alb, eliberându-l de jurământ, semn ca iniţierea este încheiată. Eroul reînvie însă, datorită ajutorului primit de la prietenii săi, semn că a ştiut să fie un bun prieten, şi primeşte împărăţia şi fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spânul contribuie în mod decisiv, este confirmată de nuntă şi de schimbarea statului social.   In relatie cu Spanul, in scena primei intalniri cu acesta, se dovedeste lipsa de maturitate a lui Harap-Alb, care primeste o adevarata lectie de viata. Desi calul ar fi putut sa il ajute, el il lasa pe erou sa hotarasca ce ar trebui facut, il lasa sa greseasca tocmai pentru a invata din experienta si a intelege ca aparentele pot insela. Pentru fiul de crai, prezenta Spanului inseamna invatarea lectiei umilintei, a ascultarii si astfel, a maturizarii, atat de necesare in devenirea lui ca imparat.     PEDAGOGIE   Redactaţi un text de 1-2 pagini referitor la finalitățile educației, în contextul funcționalității procesului de învățământ. În redactarea textului, veţi avea în vedere următoarele repere: - definirea conceptelor de finalități ale educației, de ideal educațional, de scopuri educaționale; - menţionarea a trei scopuri ale educației; - precizarea a trei caracteristici ale procesului de învăţământ; - prezentarea a două condiții sau a doi factori de creștere a eficienței procesului de învățământ.     Finalităţile educaţiei reprezintă orientările asumate la nivel de politică a educaţiei în vederea realizării activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane, conform anumitor valori angajate în proiectarea sistemului şi a procesului de învăţământ. Finalităţile educaţiei se structurează pe trei niveluri ierarhic organizate: ideal educaţional; scopuri educaţionale; obiective educaţionale; Idealul educaţional exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într-o anumită etapă istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană. Idealul educaţional are un nivel ridicat de generalitate şi se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ în ansamblul său. Idealul educaţional realizează legătura dintre ceea ce este şi ceea ce trebuie să devină omul în procesul educaţiei.   Scopurile educaţionale reprezintă finalităţi educaţionale cu nivel mediu de generalitate, care se realizează în intervale medii de timp. Scopurile educaţionale sunt anticipări mentale ale diverselor acţiuni de formare a personalităţii umane şi se referă la rezultatele ce urmează să se obţină în cadrul unui şir de acţiuni educaţionale. Specificul scopurilor educaţionale constă în faptul că acestea practic detaliază idealul educaţional la nivelul diverselor situaţii instructiv-educative.   Geissler distinge existenţa a patru perechi de scopuri, contradictorii dar, în ultimă instanţă, complementare: scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informaţii) şi scopuri formale (urmărind modelarea aptitudinilor şi cultivarea personalităţii); scopuri de conţinut (centrate pe achiziţionarea de cunoştinţe punctuale) şi scopuri comportamentale (formarea şi interiorizarea unor acţiuni sau deprinderi); scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor şi competenţelor cerute de activitatea practică) şi scopuri nepragmatice (vizează formarea unor conduite fără o finalitate practică imediată); scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecărei materii) şi scopuri supradisciplinare (dezvoltarea inteligenţei, motivaţiei etc.);     CARACTERISTICILE PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Caracterul informaţiv şi formativ Caracterul cognitiv-creativ Caracterul educaţional     Condiţiile si factorii de crestere a eficienţei procesului de învăţare   Proiectarea pedagogică fiind o acţiune de orientare şi pregătire a activităţii intructiv-educative, este cea dintâi condiţie de creştere a eficienţei procesului de învăţământ. În acest scop, ea trebuie realizată respectând anumite etape şi operaţii integrate în programul de instruire. Realizarea coerenţei componentelor procesului de învăţământ: - legătura strânsă dintre obiective şi conţinut determină tipul lectiei, strategia didactică necesară, formele de predare, învăţarea, evaluare, mijloacele de învăţământ şi locul folosirii lor, precum şi instrumentele de evaluare a rezultatelor - gradul de organizare a activităţii instructivo-educaţie, concretizarea într-un management şcolar modern, planificări şi programe bine alcătuite, respectând cerinţele pedagogice de alcătuire a programului - calitatea vietii şcolare se manifestă în lecţii şi activităţi cu caracter creativ, în calitatea performanţelor obţinute de elevi, în ordine, disciplină şi curăţenie şi într-o bază didactică modernă; - calitatea factorilor umani; - competenţele ştiinţifice de specialitate ale profesorilor, aptitudinile lor psihopedagogice şi metodice, conştiinţa profesională, receptivitatea faţă de nou, condiţionează creşterea eficienţei procesului de învăţământ; -  tot în această direcţie au influenţă şi calităţile intelectuale ale elevilor, frecvenţa la cursuri, pregătirea ritmică a lecţiilor, folosirea unor metode raţionale de învăţare.   Competenţa generală:  4. Generarea unor explicații simple prin folosirea unor elemente de logică   Competenţa specifică Exemple de activități de învățare 4.2. Formularea unor consecințe rezultate în urma observării unor relații, fenomene, procese simple - realizarea de asociații între fenomene și cauzele posibile;  - descrierea condițiilor pentru supraviețuirea oamenilor, animalelor, plantelor; - realizarea unor jocuri de rol „La doctor” pentru recunoașterea unor simptome ale unor boli frecvente; - stabilirea efectelor lipsei de igienă asupra propriei persoane și a celor din jur.         Domeniu de conţinut: Ştiinţele vieții Conţinuturi: Corpul omenesc: - Menținerea stării de sănătate – dietă, igiena personală, exercițiul fizic etc.; - Boli provocate de virusuri – metode de prevenție și tratare.   1. Prezentaţi eficienţa didactică a aplicării explicației, ca metodă de instruire, în cadrul demersului educaţional de formare/dezvoltare a competenţei specifice din secvenţa dată, prin valorificarea următoarelor repere:              - prezentarea metodei explicației; - exemplificarea modului de utilizare a metodei explicației în cadrul a două forme de organizare a procesului instructiv-educativ în vederea formării/dezvoltării competenţei specifice din secvenţa dată; - menționarea a trei mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.   2. Argumentați eficienţa corelării, în procesul instructiv-educativ din învăţământul primar, a metodei explicației cu alte metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.             Explicatia este forma de expunere care urmareste sa dezvaluie, sa clarifice si sa asigure intelegerea semnificatiilor, cauzelor relatiilor, principiilor, legilor, ipotezelor, teoriilor etc esentiale, care definesc obiectele, fenomenele, procesele etc. studiate. Ea se foloseste de datele descrierii si demonstratiei intuitive, de detaliile tipice de specialitate, teoretice si experimental-aplicative si de cele Iogico-matematice, asigurand constientizarea celor studiate in plan cognitiv si aplicativ, verificarea gradului de intelegere, contribuind la antrenarea si dezvoltarea spiritului de observatie, a memoriei si gandirii logice. Pentru a asigura o explicatie eficienta este necesar sa se evite exagerarile privind detaliile si argumentarile nesemnificative, secundare, deoarece acestea pot diminua posibilitatea evidentierii esentialului, a elementelor generale si de sinteza, si ca atare pot duce la scaderea nivelului cunoasterii, al pregatirii temeinice. Explicatia eficienta necesita un efort serios de documentare si experimentare, insotit de un proces logic de abstractizare a ceea ce este important, tipic si poate contribui, cu adevarat, la clarificarea si intelegerea in profunzime a ceea ce defineste in plan gnoseologic si praxiologic realitatea studiata.   Exemplificarea metodei (aici trebuie sa povestim exact pasii pe care ii facem in scenariul didactica, ce fac eu, ce fac copiii, ce informatii si materiale le transmit, ce isi noteaza in caiet, ce aplicatii fac cu ei, etc)   Pentru exemplificarea modului de utilizare a metodei explicației în cadrul a două forme de organizare a procesului instructiv-educativ în vederea formării/dezvoltării competenţei specifice din secvenţa dată am ales ca si continut “Menținerea stării de sănătate”. Prima parte a activitatii se va desfasura frontal, pentru a avea acces la informatii intreaga calasa. Le prezint elevilor care sunt cei trei facturi pentru a ne pastra starea de sanatate: dieta, igiena si miscarea, le explic care sunt consecintele daca nu tinem cont de ele.  cu ajutorul videoproiectorului prezint filmulete si imagini cu consecintele unei diete nesanatoase, lipsa hidratarii, lipsa miscarii si igienei personale. Le explic cu acutorul planselor cu imagini care sunt alimentele sanatoare(fructe, legume, proteine slabe etc) si care sunt daunatoare (fast food, chips-uri etc), le explic despre spalarea pe maini inainte de a consuma alimente si care sunt consecintele daca nu o fac, le arat imagin cu persoane obeze pentru a intelege rolul unei diete sanatoase si a miscarii, etc.( Aici  fiecare povesteste ce vrea sa faca cu copiii, nu sunt niste pasi fixi ca la metodele moderne, aici pur si simplu povestim cum ne desfasuram activitatea, ce ii invatatm pe copii, doar sa alegem un continut dat de ei si cel mai important este sa dezvoltam competenta, sa nu ne abatem de la ea, sa o recitim tot timpul ca sa vedem daca am ramas in tema)   A doua parte a activitatii se va desfasura pe grupe. Formez  grupe de cate 4 elevi si  impart cate o fisa de lucru fiecarei grupe. Elevii vor avea un item in care trebuie sa taie alimentele nesanatose, un item in care sa incercuiasca bauturile recomandate consumului(apa, suc natural, cola ,etc), sa descrie care este ritualul de igiena zilnic a unui om, sa identifice imagini cu tipuri de miscare care sunt benefice pentru sananatea omului (lupte, fotbal, alergat, mers etc).La sfaritul timpului timpului alocat pentru rezolvarea cerintelor, rog cate un elev din fiecare grupa sa prezinte rezultatele, se fac observatii, completari, se trage concluzii si se apreciaza activitatea elevilor. ( Se poate intra in detalii cu toata activitatea, la tot ce tine de continut despre tema, dar luati punctaj maxim si daca scrieti doar atat)   - menționarea a trei mijloace didactice Aici doar le mentionam, atat ne cere, adica exact ce am folosit: videoproiectorul, filmulete, planse cu imagini, fise de lucru   In opinia mea este necesara  corelarea metodei explicatiei, în procesul instructiv-educativ din învăţământul primar cu alte metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.   In primul rand, in prima parte a activitatii este necesara corelarea metodei explicatiei cu metoda  conversatiei pentru a realiza conexiuni, pentru ai ajuta pe elevi sa faca  deductii logice cu ajutorul intrebarilor puse de invatator.   In al doilea rand, avem nevoie si de o metoda de fixare,in cazul de fata, metoda exercitiului, pentru a consolida si  verifica gradul  de insusire a informatiilor transmise, oferind ocazia invatatorului sa intervina si sa coreceteze acolo unde este cazul.   In concluzie, este necesar sa  corelam metoda explicatiei cu alte metode de predare-invatatre  în procesul instructiv-educativ din învăţământul primar  pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.              

SUBIECTE MODEL - TITULARIZARE ÎNVĂȚĂTORI 2016 SUBIECTUL I LIMBA ROMÂNĂ   Se dă textul:  Moromete se pregăti pentru al doilea drum şi când se întoarse arăta de nerecunoscut, atât de mult îi plăcuse. De astă dată drumul fusese şi mai aventuros şi Moromete povesti totul într-o seară, cu glas neobişnuit, şi fu ascultat cu uimire. Descopereau toţi, Cocoşilă, mama, fetele – până şi cei trei − că tatăl lor avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau. Numai că spre sfârşit cei trei se dezmeticiră, sfâşiară vraja care îi ameţise şi căzură pe gânduri... (Marin Preda, Moromeţii)   Triftongi: des-co-pe-reau, ve-deau Cuvinte derivate: vedere, nevăzut. ,,Într-o”: Cratima, semn ortografic, s-a folosit în secvența citată pentru a evita hiatul și pentru a marca rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: prepoziția simpla 'într' și articolul nehotărât 'o'. Al doilea = numeral ordinal cu valoare adjectivală Când =  conjuncție Drum = atribut genitival, G ,,Aspectul drumului  îl deprimă și mai mult.” ,, …când se întoarse…” – prop. circumstanțială de timp ,,Îmi doresc ce nu pot avea.” – prop. completivă directă introdusă prin pron. relativ ,,ce” (…ce nu pot avea). Cei din jurul lui Ilie Moromete aveau o părere greșită despre acesta, astfel încât, uneori îi surprindea cu atitudinea și vorbele sale profunde, ironice. Cocoșilă, soția, fetele, până și cei trei băieți superficiali, sunt surprinși de capacitatea sa de a vedea lucrurile așa cum ei nu le puteau vedea.   LITERATURA O SCRISOARE PIERDUTA I.L. CARAGIALE Reprezentată pe scenă în 1884, comedia „O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodoperă a genului dramatic. Comedia este o specie a genului dramatic, care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate, cu un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenţă şi esenţa. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia şi diferite tipuri de comic (de situaţie, de caracter, de limbaj şi de nume).   Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipătescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista cu persoanele de la începutul piesei şi didascaliile, singurele intervenţii directe ale autorului în piesă. Textul dramatic este structurat în patru acte alcătuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează, de fapt, prin luptă de culise, având ca instrument al şantajului politic „o scrisoare pierdută" – pretextul dramatic al comediei.Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune anumite limite în ceea ce priveşte amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Acţiunea comediei este plasată „în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre" adică la sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile. Intriga piesei porneşte de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori intime, compromiţătoare pentru reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere şi găsirea ei de către adversarul politic, care o foloseşte ca armă de şantaj. Acest fapt ridicol stârneşte o agitaţie nejustificată şi se rezolvă printr-o împăcare generală şi neaşteptată. Personajele din comedii au trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatură română. Ele aparţin viziunii clasice pentru că se încadrează într-o tipologie comică, având o dominantă de caracter şi un repertoriu fix de trăsături. Limbajul oral este mai spontan, mai puţin elaborat, fiind marcat prin: forme populare sau familiare, repetitii, exprimare eliptică, interogaţia, exclamaţia, simplitatea frazei. Sursele comicului sunt diverse şi servesc intenţia autorului de a satiriza defectele omeneşti puse în evidenţă pe fundalul campaniei electorale.   Comicul de moravuri vizează viaţa de familie (triunghiul conjugal Zoe –Trahanache – Tipătescu) şi viaţa politică (şantajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale).   Comicul de intenţie, atitudinea scriitorului faţă de personaje, se identifică prin limbajul lor, şi anume utilizarea neologismului reflectă adâncimea contrastului comic (ceea ce vor să pară / ceea ce cred că sunt faţă de ceea ce sunt cu adevărat). Personajele mai modeste în pretenţii sunt ironizate: ele doar pronunţă greşit (Pristanda, Cetăţeanul turmentat), fapt care sugerează dorinţa de integrare într-o lume superioară, în consonanţă cu noua lor stare socială. În schimb, ambiţiosul Caţavencu, incult, dar snob, cu pretenţii de erudiţie, este satirizat: pronunţă corect, dar atribuie sensuri greşite neologismelor. Un singur personaj este grotesc: Dandanache, „alesul" trimis de la centru. Senil, căzut în copilărie, mai prost decât oricare provincial, este incapabil de a asimila neologismul, nici măcar în mod incorect. Vorbirea lui este incoerentă, iar neologismul este înlocuit de interjecţie şi onomatopee.   Comicul de situaţie susţine tensiunea dramatică prin întâmplările neprevăzute, construite după scheme comice clasice: scrisoarea este pierdută şi găsită succesiv (acumularea progresivă, coincidenţă, repetiţia), răsturnarea de statut / evoluţia inversă a lui Caţavencu, teama exagerată de trădare a grupului Farfuridi – Brânzovenescu, confuziile lui Dandanache, care o atribuie pe Zoe când lui Trahanache, când lui Tipatescu şi interferenţa finală a intereselor în împăcarea ridicolă a forţelor adverse. Comicul de caracter reliefează defectele general-umane, pe care Caragiale le sancţionează prin râs (de exemplu: demagogia lui Caţavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). Comicul numelor proprii este o formă prin care autorul sugerează dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor în desfăşurarea evenimentelor: numele Trahanache este provenit de la cuvântul „trahana", o cocă moale, ceea ce sugerează că personajul este modelat de „enteres"; numele Dandanache vine de la „dandana" (boacăna, gafa), nume sugestiv pentru cel care creează confuzii penibile; numele Farfuridi şi Branzovenescu au rezonanţe culinare, sugerând prostia. Prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp, atrage atenţia cititorilor / spectatorilor, în mod critic, asupra „comediei umane". Stefan Tipătescu este personajul principal al operei, el participã la toate acțiunile ei, iar celelalte personaje acționează și reacționează în funcție de ce face el. Tipătescu este prefectul județului de munte si este stăpânit de aroganța celui ce se știe atotputernic. După cum reiese, în mod direct, din conflictul principal al piesei, Tipătescu este tipul amorezului, fiind amantul Zoei Trahanche, soția celui mai bun prieten al său, Zaharia Trahanache. De-a lungul operei, Tipătescu dovedește că este un tip instruit, fapt sugerat prin replicile sale, intrând astfel în antiteză cu celelalte personaje care fac greșeli de exprimare și au ticuri verbale. El dă dovadă de inteligență în jocurile politice, dar uneori devine impulsiv și violent, la fel cum se întâmplă și într-unul dintre conflictele sale cu Nae Cațavencu. Acest fapt este reliefat în mod direct prin vorbele lui Zaharia Trahanache: „băiat bun, dar iute”. Tipătescu este unul dintre stâlpii puterii locale, cãruia îi revine totul, încălcând legea și acceptând compromisuri. Astfel, după ce încearcă să scoată de la Cațavencu scrisoarea compromițătoare, el îi promite acestuia diferite funcții și moșia „Zăvoiul”, numai să intre în posesia „răvașului” cu pricina.  Această postură de a dispune de tot după bunul plac este caracterizată de Ghiță Pristanda: „moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica”, sugerând că Tipătescu apărea în ochii polițaiului drept deținătorul tuturor izvoarelor fericirii. De asemenea, opinia lui Pristanda pune în evidență, în mod indirect, altă trăsătură a prefectului, și anume imoralitatea. Tipătescu, cu abilitate, știe să-l facă servil pe polițai, care se prezintă la ordin în orice moment. De-a lungul acțiunii se observă o pendulare a prefectului între dorința de ascensiune politică și sentimentele pentru Zoe. Dă dovadă de luciditate când cedează insistențelor amantei și promite susținerea candidaturii lui Cațavencu. De remarcat la Tipătescu este arta disimulării: față de Trahanache se preface că nu știe nimic de scrisoare, iar față de cuplul Farfuridi-Brânzovenescu joacă rolul victimei. Caragiale reliefează defectele și viciile lui Stefan Tipătescu, trăsături general-umane. El nu este încadrat în grupul politicienilor demagogi și inculți. Postura de amant este subliniată prin comicul de moravuri, autorul critică astfel moralitatea vieții de familie. Numele personajului este deosebit de sugestiv: „Tipătescu” ne duce cu gândul la un tip important în viața politică, dar și capabil de aventuri amoroase, datorită poziției sale.   SUBIECTUL AL II-LEA Procesul de învățământ este principalul subsistem al sistemului de învățământ în cadrul căruia se realizează instruirea si învățarea elevilor si studentilor prin intermediul activitătilor proiectate, organizate si dirijate de către profesori, în conformitate cu anumite norme   și  principii  didactice,  într-un  context  metodic  adecvat,  apelând  la  resurse materiale și didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor educației. Procesul  de  învățământ  reprezintă  dimensiunea  dinamică  a  sistemului  de învățământ, deoarece în cadrul lui  are loc activitatea de învățare, iar elevii  și studentii sunt îndrumați  de către profesori  cum să învețe. Funcțiile generale ale sistemului de învățământ   sunt   realizate   în   cadrul   procesului   de   învățământ   prin   intermediul programelor de instruire formală (dar și nonformală) structurate și ierarhizate pe cicluri și ani de studii.   Procesul  de  învățământ  este  subordonat  din  punct   de  vedere  structural   și funcțional față de sistemul de învățământ. Dimensiunea operațională  a procesului de învățământ, dependentă de decizia profesorului, conferă  acestuia un anumit grad de libertate în  proiectarea, realizarea  și dezvoltarea curriculară a instruirii, dinamizând  și actualizând permanent sistemul de învățământ.   Perspectiva dinamică privește procesul de învățământ  ca un sistem “deschis  unui sistem superior (suprasistem), cu o dinamică proprie (fluxuri de intrare, “input” –  și fluxuri de ieșire – “output”), cu capacitate de autoreglare.”   Analizat din punct de vedere sistemic, procesul de învăţământ poate fi definit ca o entitate cu o structură unitară şi dinamică, constituită din multimea componentelor, a relaţiilor cu contextul și a produselor, rezultate din interacţiunea multiplă a componentelor. Analiza sistemică permite cunoaşterea mai completă a componentelor şi a intercondiţionărilor, a funcţionalităţii procesului, a cauzelor care determină anumite distorsiuni, oferind posibilitatea unui management ştiinţific, pedagogic şi metodic al activităţii de predare - învăţare şi evaluare, ca procese fundamentale ale actului didactic.   Caracteristicile procesului de învăţământ sunt considerate urmatoarele:   1. Caracterul bilateral (profesor-elev) -biunivoc(1-1) -inter-activ.Procesul de învăţământ se realizează între partenerii principali care sunt profesorul şi elevul. 2.Calitatea de obiect şi subiect al elevului. Până la gimnaziu elevul este în mod predominant obiect al procesului de învăţământ deoarece profesorul are rolul determinant în formarea şi modelarea personalităţii acestuia în şcoală. Treptat în perioada preadolescenţei şi adolescenţei creşte rolul elevului în dobândirea cunoştinţelor, acesta devenind din ce în ce mai mult din obiect în subiect al educaţiei.   3.Caracterul informativ şi formativ al procesului de învăţământ. Procesul de învăţământ are ponderea cea mai mare în transmiterea cunoştinţelor generale şi de specialitate din toate domeniile de activitate, dar şi în formarea capacităţilor cognitive, afective şi acţionale ale elevilor.Pe măsura dezvoltării personalităţii elevului se creează un raport optim între caracterul informativ şi cel formativ al procesului educaţional, deplasindu-se accentul de pe aspectul cantitativ spre cel calitativ-formativ al predării- învăţării. Procesul de învătământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.   În cadrul procesului de învăţământ se desfăşoară următoarele tipuri de activităţi: a) de predare, învăţare şi evaluare; b) manageriale; c) economico-financiare; d) administrativ-gospodăreşti; e) în afara clasei şi a şcolii.   Analiza sistemică a procesului de învățământ evidentiază  3 perspective de abordare: - functională: urmăreste anumite finalităti; - structurală: include resurse umane materiale, strategii, continuturi etc; - operatională: se desfășoară prin operațiile de predare-învățare-evaluare; Dimensiunea funcţională a procesului de invăţănânt reflectă legătura acestuia cu  sistemul de învăţământ, legătură realizată la nivelul raporturilor existente intre finalităţile pedagogice macrostructurale şi finalităţile pedagogice microstructurale. Dimensiunea structurală a procesului de invătământ vizează sursele pedagogice angajate de sistem pentru realizarea calitativă a activității didactice si relatiile de colaborare instituite de "scoală" cu societatea civila in general, cu comunităţile educative, teritoriale şi locale, in mod special. Dimensiunea operaţională a procesului de invălţămănt vizează activitatea concretă de predare-invătare-evaluare, realizată de cadrul didactic cu preşcolarii, elevii, studenţii. Această dimensiune operaţională a procesului de invăţământ poate fi analizată ca acţiune cu scop de instruire şi ca acţiune didactică. Ambele sunt subordonate  activităţii/actiunii educaţionale care vizează formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii umane. Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ o constituie procesul de predare - învăţare - evaluare, strategiile didactice si metodele de invăţământ.   Funcţionalitatea procesului de învăţământ este asigurată de interacţiunile existente între componentele sale, obiectivele şi conţinuturile fiind cele care determină alegerea formelor de organizare, a strategiilor, a metodologiei şi tehnologiei didactice. Cu alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elemente (obiective, continuturi, resurse umane — personal didactic şi de conducere, didactic auxiliar şi administrativ, elevi — resurse materiale — spaţii de învățămant, materiale didactice, terenuri şi baze sportive, poligoane de instruire-strategii de instruire, forme de organizare, tehnici de evaluare), care interacţionează în cadrul unei activităţi complexe, desfășurate în mod organizat şi sistematic, pentru realizarea unor finalităţi dinainte stabilite.   SUBIECTUL AL III-LEA Programa de Limba şi literatura română, clasa a IV-a (OMEC nr. 3919/20.04.2005), cuprinde: - obiectivul de referinţă Să manifeste atenţie şi toleranţă faţă de partenerul de dialog; - conţinutul învăţării Comunicare orală. Adaptarea la particularităţile interlocutorului.   1. a) Numiţi metoda cea mai potrivită pentru realizarea obiectivului de referinţă şi învăţarea conţinutului asociat, menţionate anterior.     b) Precizaţi patru valenţe formative ale metodei numite.   2. Pe baza informaţiilor menţionate, referitoare la obiectivul de referinţă şi la conţinutul învăţării, formulaţi un obiectiv operaţional (folosind un model de operaţionalizare la alegere), o sarcină de învăţare şi un item de evaluare, astfel încât să evidenţiaţi corelaţia obiective – sarcini de învăţare –evaluare. Cea mai potrivită metodă pentru realizarea obiectivului de referință și învățarea conținutului asociat este jocul de rol. Acesta este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor relații, contexte de comunicare diverse, în care elevii experimentează din multiple perspective receptarea și emiterea unui mesaj.  Caracterul său formativ, stimulator și interactiv contribuie la apariția unor deprinderi, care le permit acestora să înțeleagă mai bine situațiile întâlnite în viața cotidiană. Valențe formative: activează din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, asigură problematizarea unei situații, sporește gradul de înțelegere și participare activă, pune în evidență modul corect/incorect de comportare în anumite situații, fiind una dintre metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor. Obiectiv operațional: -să respecte reguli simple de desfășurare a schimburilor verbale care pot determina reușita comunicării (se consideră realizat dacă jumătate +1 din numărul elevilor respectă regulile unui dialog).   Sarcină de învățare:   Simulați o situație de comunicare între un profesor și elev! Item de evaluare: Item subiectiv de tip eseu (liber) Realizează un dialog între tine și bibliotecarul școlii căruia îi ceri sfaturi pentru a împrumuta o carte de literatură! Folosește corect formulele de salut și de solicitare!