Povesti pentru pitici de citit latimp

Descriere Familia Darling ducea o viaţă normală şi fericită într-un colţ al Angliei – asta, până la apariţia lui Peter Pan. Peter fugise de acasă, fiindcă nu voia să crească. De atunci, îşi ducea traiul alături de băieţii pierduţi şi de zâne, pe o insulă numită Ţara de Nicăieri. Într-o noapte, Peter Pan şi zâna lui, Tinker Bell, aterizează în dormitorul copiilor Darling pentru a-şi recupera umbra. Băiatul îi convinge pe Wendy şi pe fraţii ei să zboare cu el în Ţara de Nicăieri. Urmaţi-i în uimitoarele lor aventuri! Veţi da peste o bandă de piraţi, peste Hook, căpetenia lor, şi chiar peste un… crocodil uriaş.                         Descarcati povestea ilustrata pdf de la atasamente              

                                        FAT-FRUMOS CU PĂRUL DE AUR              A fost odata ca niciodata, de n-ar  fi, nu s-ar mai povesti;  ca  nu suntem de cand cu basmele,  ci suntem de cand cu minciunile ; de cand se potcovea  puricele  la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor; De cand  scria musca pe perete, Mai mincinos care nu crede. A fost odata, intr-o  pustie  mare,  un  pusnic.  El petrecea singur- singurel.  Vecinii sai erau  fiarele padurilo r. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacel e i se inchinau  cand se intalnea u cu dansul. Intr-una din zile, se duse pusnicul  la marginea garlei, care curgea  pe aproape de coliba  lui, si iata, vazu  ca  vine pe apa  un sicrias smolit bine,  si auzi  un oracait iesind dintr-insul. Statu putin  de cugeta, si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune, intra in apa  si, cu o prajina, trase sicriasul la margine . Cand il deschise, ce sa vaza in el? Un copilas cam  de vreo  doua luni;  il scoase  din  sicriu  si, cum  il lua in brate, copilul tacu. Pusnicul  vroia  din  toata inima  sa  creasca pruncul, dar,  cand se gandi ca  n-are  cu ce sa-l  hraneasca, il podidi  un plans  ce nu se mai putea  sfarsi.  Deodat a rasar i  dintr-u n colt  al  chiliei  sale  o vita  si numaidecat crescu  si  se inalta pana la streasina. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri, unii copti, altii parguiti, altii agurida si altii in floare;  indata lua  si dete copilului si, vazand ca-i mananca,se bucura din  tot  sufletul.  Cu must  de  vita  crescu copilul,  pan a incepu  sa manance si cate  altceva. Iara  daca  se mai  mari  copilul,  pusnicul  se apuc a si-l invat a sa citeasca, sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. Dar intr-o zi, chema pusnicul  pe copil si-i zise: — Fatul  meu,  simt ca  slabesc  din ce in ce; sunt  batran, precum ma vezi, si afla ca, de azi in trei zile, ma duc pe lumea cealalta. Eu nu sunt  tatal tau cel adevarat, ci te-am  prins pe garla. Daca  voi adormi somnul  cel vecinic, care o sa-l  cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea  in tot trupul  meu,  sa bagi de seama ca o sa vie un leu. Sa nu te sperii, dragul tatei; leul imi va face groapa,  si tu vei trage pamant peste mine. De mostenire n-am ce sa-ti las, deca t un frau  de cal. Dupa ce vei ramanea singur,  sa  te sui in pod,  sa  iei fraul, sa-l  scuturi,  si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata  ce sa faci. Dupa  cum zise batranul, asa se si intampla. A treia  zi, pusnicul, luandu-si  ramas bun  de  la fiul sau  cel de  suflet,  se culca  si  dormi somnul  cel lung.  Apoi indata veni un leu groaznic,  nevoie  mare,  si veni racnind si, cum vazu  pe batran mort,  ii sapa groapa  cu unghiile sale; iar fiul il ingropa , si ramas e acolo trei zile si trei nopti, plangand la mormant . A treia zi foamea ii aduse aminte  ca era dator  sa traiasca; se scula  de pe mormant cu inima zdrobita de durere, se duse la vita si cu mare  mahnire vazu  ca ea se uscase; atunci,  si-aduse aminte  de vorbele batranului si se sui in pod, unde  gasi fraul, il scutura, si iata ca veni un cal cu aripi si, stand inainte-i, zise: — Ce poruncesti, stapane? Copilul spuse  calului  din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului, si ii zise: — Iata-ma aici singur; tatal, care mi-a fost dat, nu mai este; ramai tu aici, cu mine;  dar sa  mergem  intr-alta parte,  unde  sa  ne facem o coliba;  caci aici, dinainte a astui mormant , nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. Iar calul ii raspunse: — Nu asa, stapane; noi ne vom duce  sa  locuim  unde  sunt  multi oameni  ca dumneata. — Cum? intreba baiatul, sunt multi oameni  ca mine si ca tata?  Si o sa traim in mijlocul lor? — Negresit, ii raspunse calul. — Atunci, daca-i  asa, intreba copilul, de ce nu vin si ei pe la noi? — Ei nu vin, ii mai zise calul, fiindca  n-au ce cauta p-aici; trebuie sa mergem  noi la dansii. — Sa mergem, raspunse copilul cu bucurie. Iar daca-i  spuse ca trebuie sa fie imbracat, fiindca  ceilalti oameni nu umbla asa goi, el ramase cam pe ganduri; si calul ii zise sa  bage mana in urechea lui stanga; si dupa ce baga mana, scoase niste haine pe care  le imbraca, ciudindu-se ca  nu stia cum  sa  le intrebuinteze; calul insa  il invata, si apoi copilul  incaleca pe dansul, se imbraca si porni. Dupa  ce ajunse  in orasul cel mai  de  aproap e si  se vazu  intre multimea de  oameni  furnicand in sus  si in jos, se cam  spaimanta copilul  de  atat a zgomot  si  umbla  tot  cu frica,  mirandu-s e de  fru- musetea caselor  si de tot ce vedea,  bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. Dar calul, imbarbatandu-l, ii zise: — Vezi, stapane ? Aici toate  sunt  cu sartul lor!  De aceea,  dar, trebuie sa stii, ca sa-ti faci si tu un capatai. Si dupa ce sezu acolo  cateva zile,  mai  dedandu-se cu lumea  si obicinuindu-se a trai  in huietul ce innabuseste orasele, pleca,  luand cu sine  calul  sau;  si se duse,  si se duse  pana ce ajunse  pe taramul unor zane. Dupa  ce ajunse  la zane, care erau in numar de trei, cauta sa  se bage  argat  la dansele, caci  asa-l sfatuise calul sa faca.  Zanele, deocamdata, nu  prea  voiau  sa-l  ia in slujba; dar  se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. Calul adesea  venea  pe la domnul sau,  si intr-o zi ii zise sa  bage bine de seama, cum ca, in una din case, zanele aveau  o baie in care la cativa ani, intr-o zi hotarata , curge aur, si cine se scald a intai, aceluia i se face parul de aur. Ii mai spuse sa vaza  ca, intr-unul  din tronurile casei,  zanele aveau  o legatura cu trei  randuri de haine, pe care  le pastrau cu ingrijire.  El baga bine  de seama aceste vorbe,  si de cate ori avea cate  ceva greu de facut,  el chema calul si-i da ajutor. Zanele-i  dasera voie sa  umble  prin  toate  casele,  sa  deretice, sa scuture, dar  in camera  cu baia  sa  nu  intre.  Insa cand lipsira  ele o data de acasa, el intra si lua  aminte  la toate  cate  ii zisese calul. Ochi si legatura cu hainele  puse cu ingrijire intr-un  tron.  Intr-o zi, zanele au plecat  la o sarbatoare, la alte zane, si avura grija  sa porunceasca argatului ca, in minut  ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia, sa rupa o sindrila  din streasina  casei, ca sa  le dea  de stire lor si sa  se intoarca degraba, fiindca  ele stiau ca  e aproape sa  inceapa a curge aceasta apa  de aur. Fiul pusnicului pandea, si cand vazu minunea asta, chema numai- decat pe cal. Calul ii zise sa se scalde;  si asa facu.  Iesind din baie, el lua  si legatura cu hainele  si o porni  la sanatoasa, calare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura  ca vantul si se ducea ca gandul. Cum calca peste  pragul  portii,  incepu  casele,  curtea  si gradina a se cutremura asa de  groaznic,  incat  se  auzi  pan a la  zane , si zanel e indat a se intoarsera acasa. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele  nu sunt la loc, se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc, pana ce, cand era sa puie mana pe dansul, el trecu hotarele lor si apoi statu. Cum il vazura scapat, zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza. Atunci ele ii zisera: — Ah! Fecior de lele ce esti, cum de ne amagisi? Arata-ne, macar, sa-ti vedem parul. Atunci  el isi rasfira parul pe spinare; iar  ele se uitau  cu jind  la dansul si-i zisera: — Asa par  frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos, insa; incai fii bun de ne da hainele. Dar el nu voi, ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. De aici, se duse intr-un  oras, isi puse o basica  de cirivis in cap si se duse de se ruga  de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. Gradinarul nu  prea  voia sa-l asculte;  dar, dupa multa rugaciune, il primi,  il puse sa lucreze pamantul, sa care apa , sa ude florile; il invat a ca sa curete  pomii si brazdel e de buruieni. Fat-Frumos lua  in cap tot ce-l invata gradinarul, stapanul sau. Imparatu l avea trei fete; si asa mult a grija ii dase trebile imparatiei, incat  uitase  de fete si ca  trebuie sa  le marite. Intr-una  din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duc a fiecare cate  un pepene din care-i  alesese  sa  fie dusi la masa  imparatului. Dupa  ce se puse imparatul la masa, venira si fetele si adusera fiecare cate  un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. Imparatul se mira  de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda  sa fie asta. Si daca  se aduna sfatul, taie pepenii  si, dupa ce vazu  ca  unul  se cam  trecuse, al doilea  era tocmai  bun  de mancare si al treilea  dase in copt, zise: — Imparate , sa traiesti multi ani, pilda asta inseamn a varst a fetelor mariei-tale , si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. Atunci imparatul hotari sa  le marite. Dete, deci, sfoara in tara de aceasta hotarare; si chiar de-a doua zi, incepura a veni petitori  de la cutare  si de la cutare fecior de imparat. Iara  dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat, care-i paru mai frumos,  se facu mare nunta imparateasca. Si dupa ce sfarsi veseliile, pleca  imparatu l cu toat a curtea, ca sa petreac a pe fiica- sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. Numai fiica imparatului cea mai mica ramas e acasa . Fat-Frumos , argatu l de la gradina , vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul, chema calul, incaleca, se imbraca cu un rand de haine  zis campul cu florile, din cele luate  de la zane, si, dup a ce-si lasa parul lui de aur pe spate, incepu a alerga prin gradini in toate  partile, fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra , caci odaia ei da in gradina . Calul cu Fat-Frumo s strica toata gradina si, cand vazu ca veselia lui facuse  paguba, descaleca, se imbraca cu hainele  sale de argat  si incepu  a drege  ceea  ce stricase. Cand  veni acasa gradinarul si vazu  stricaciunea, se lua  de ganduri si incepu  a certa  pe argat  de neingrijire , si era  ata t de suparat , incat p-aci era sa-l bata. Dar fiica imparatului, care privea de la fereastr a toate acestea, batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele  flori. Gradinarul facu ce facu  si aduna de prin colturi  cateva floricele,  le lega  si le trimise imparatesei celei mici. Iar ea, daca  primi florile, ii dete  un pumn  de galbeni  si-i trimise  raspuns sa  nu  se atinga de bietul argat.  Atunci gradinarul, vesel de un dar asa de frumos,  isi puse toate  silintele  si,in trei  saptamaini, facu  gradina la loc, ca cum  nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. Nu mult dupa aceasta, fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. Veseliile tinura ca si la sorasa cea mare;  iar la sfarsitul veseliilor, fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatie i sale. Dar fata cea mica a imparatulu i nu se duse, ci ramase acasa, prefacandu-se de asta data ca este bolnava. Argatul gradinii se vazu  iara  singur,  vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii, dar, fiindca  el nu se putea  veseli decat cu bidiviul sau,  isi chema calul, se imbrac a cu alte haine:  cerul cu stelele; isi lasa paru l pe spate, incaleca si calca toata gradina. Cand  baga de seama ca iar faramase tot, se imbraca cu hainele  sale cele proaste si, bocindu-se, incepu sa dreaga ceea ce stricase. Ca si la intaia data, gradinarul, voind sa-l carpeasca, fu oprit  de  fata  cea  mica  a imparatului, care  ceruse  flori si  care  ii trimise doi pumni  de bani. Gradinarul se puse iara  pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. Imparatul facuse  o vanatoare mare  si, fiindca  scapase de o mare primejdie, ridica  un chiosc in padurea aceea  si chema, ca sa serbeze mantuirea sa, pre toti boierii si slujitorii  curtii, la o masa infricosata ce pregatise acolo. Toti curtenii  se dusera la chemarea imparatului, numai  fiica sa ramase. Fat-Frumos, vazandu-se iara  singur,  chema calul  si, voind  sa se veseleasc a si dansul , imbrac a hainele : cu soarele in piept, luna in spate si doi luceferi in umeri;  isi lasa parul de aur pe spate,  incaleca calul si-l incurca  prin gradina, incat  nu mai era chip de a o drege.  Iar daca vazu  aceasta, el incepu  a se vaicara, se imbraca iute  cu hainele  lui cele  de  argat  si nu  stia de  unde  sa  inceap a meremetul. Mainia gradinarului trecu orice hotare, cand veni si vazu  acea mare paguba. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui, fiica imparatului batu iara  in geam si ceru flori. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca in cele mai de pe urma , cat a si mai gasi vreo dou a floricele, care abia scapasera de copitele  calului cu aripi, si le trimise.  Dar fata de imparat ii dete porunca sa  ierte  pe bietul  argat,  pentru care ii si dadu trei pumni  de galbeni. Se apuca dar, croi din nou, si in patru  saptamaini, abia putu  face ceva care sa mai semene  a gradina; iar argatului dete  fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta, apoi are sa fie zdrobit  in bataie si gonit. Imparatul se luase de ganduri , vazand pe fiica-sa tot trista. Ea acum nu mai voia sa iasa afar a nici din casa.  Hotari , dar, s-o marite; si incepu a-i spune  de cutare,  de cutare  si de cutare  fiu de imparat. Dar ea nu voi sa auda de nici unul.  Si daca  vazu  asa, imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? — Un foisor cu poarta pe dedesubt , ii raspunsera , pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri, si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar  de aur ce-l va tine in mana , si dup a acela s-o dea imparatul. Asa si se facu. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. Toti trecura; dar fata nu lovi pe nici unul. Multi credea u ca fata n-are voie sa se marite. Insa un boier batra n zise sa treac a si oamenii  curtii.Trecu si gradinarul, si bucatarul cel mare,  si vataful, si slugile,  si vizitiii si randasii,  dar degeaba; fata  nu lovi pe nici unul.  Se facu  intrebare, oare  daca  n-a mai ramas cineva netrecut, si se afla  ca  a mai ramas un argat  de la gradinarie, un argat cheles. — Sa treaca si acesta,  zise imparatul. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul, dar el nu cuteza;  iar daca  fu silit sa treaca , trecu,  si, cand trecu,  fatal lovi cu marul ! Argatul incepu a tipa si a fugi, si zise ca i-a spart capul. Imparatul, cum vazu  una ca aceasta, zise: — Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut  sa fi ales tocmai pe chelesul asta. Caci nu putea  sa se invoiasca  a da pe fie-sa dupa dansul, desi era lovit cu marul. Atunci puse de a doua  oara sa  treaca lumea,  si de-a doua  oara fiica-sa  lovi cu marul in cap tot  pe cheles, care  iar fugi,tinandu-se cu mainile de cap. Imparatul, plin de mahnire, iarasi lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. Daca vazu imparatul ca  si de-a treia  oara tot chelesul a fost lovit, sa plecat  la sfatul  imparatiei si i-a dat  lui pe fiica-sa.  Nunta  se facu in tacere, si apoi ii oropsi pe amandoi; si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii, atata numai ca, de sila, de mila,  ii primi sa locuiasca in curtea palatului. Un bordei  intr-un  colt al curtii li se dete spre locuinta, iar argatul se facu  sacagiul  curtii.  Toate  slugile imparatului radeau de dansul, si toate  murdariile le aruncau pe bordeiul  lui. Inauntru insa, calul cu aripi le aduse frumusetil e lumii; nu era in palatul  imparatului ceea ce era in bordeiul  lor. Fiii de imparat , care veniser a in petit la fiica cea mica,  se-mbufnara de rusinea ce au patit, fiindca  fiica imparatului alesese  pe cheles; si se invoira  intre  dansii  ca sa  porneasc a oaste  mare  impotriva  lui. Imparatul simti mare  durere, cand auzi hotararea vecinilor sai; insa ce sa faca? Se pregat i de razboi , si nici ca avea incotro. Amando i ginerii imparatului se sculara cu oaste  si venira in ajutorul sau.  FatFrumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatu l a-i da voie sa mearga si el la batalie. Imparatul, insa, o goni, zicandu-i: — Du-te dinaintea mea, nesocotito, fiindca, iata, din pricina ta mi se tulbura linistea; nu mai voi sa va vaz in ochii mei, nemernicilor ce sunteti! Dar, dupa mai multe rugaciuni, se indupleca si porunci  sa-l lase sa care si el macar apa  pentru ostire. Se pregatira si pornira. Fat-Frumos , cu hainele  lui proast e si calar e pe o martoag a schioapa, pleca  inainte.  Ostirea-l ajunse intr-o mlastina,  unde i se nomolise iapa si unde  se muncea sa  o scoata, tragand-o cand de coada, cand de cap, cand de picioare.  Rasera ostirea si imparatul, cu ginerii cei mai mari ai sai, si trecura inainte.  Dupa  ce, insa, nu se mai vazura dansii, Fat-Frumos scoase iapa din noroi, isi chema calul sau,  se imbraca cu hainele: campul cu florile, si porni la campul bataliei; ajungand, se si sui intr-un munte  apropiat , ca sa vaza care parte este mai tare. Ostile, daca  ajunsera , se si lovira,  iar Fat-Frumos , vazan d ca oastea  vrajmasa este  mai  mare  la numar si mai  tare,  se repezi  din  varful  muntelui asupra  ei, si ca un  vartej se intorcea prin  mijlocul  ei cu palosul in mana, si taia, cum se taia, in dreapta si in stanga. Asa spaima le dete iuteala, stralucirea hainelor sale  si zborul calului  sau, incat  oastea vrajmas a intreag a o lua la fuga, apucan d drumu l fiecare incotro vedea cu ochii. Iara  imparatu l se intoarse vesel acasa . Pe drum, intalni  iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat,  muncind sa-si scoata iapa din noroi; si cum era cu voie buna, zise la cativa: — Duceti-va  de scoateti  si pe nevoiasul acela din noroi. N-apucara sa se aseze bine, si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui, cu ostire si mai mare,  s-au ridicat asupra  lui. Se gati  dara si el de razboi si pleca  s-o intalneasca. Fat-Frumos, iara  se ruga  sa-l lase si pe dansul sa  mearga, si iara  fu huiduit, dara daca  dobandi voia, porni iara  cu iapa lui. Fu si de asta data de ras  si de bataie de joc, cand l-a vazut ostirea ca  iara  se innamolise si nu putea  sa-si scoata iapa  din noroi.  Il lasara inapoi,  dar el ajunse  si acum  mai inainte  la locul de lupta, prefacut in Fat-Frumos, calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele  lui cele cu cerul cu stelele. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira;  iara  Fat-Frumos, iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici, se repezi din munte  sii puse pe goana . Imparatu l se intoarse iara vesel, si iara porunci ostasilor sa  scoata din noroi  pe nevoiasul de sacagiu.  Iara  el era  impacat cu cugetul  sau  de izbandele sale. Imparatul se  mahni pana in fundul  inimii  sale,  cand auzi ca vrajmasii  se ridica  de-a  treia  oara cu oaste  si mai mare,  si ca au  si ajuns la hotarel e imparatie i sale, cat frunz a si iarba ; un plans  il napadi, si planse , pana ce simti ca-i slabesc  vederile.  Apoi isi strans e si dansul toata oastea  sa si porni la batalie. Fat-Frumos porni  si  el, tot  pe martoaga lui.  Iara  dupa ce trecu toata oastea, facand haz  de dansul cum  se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi, se imbraca cu hainele  cele cu soarele  in piept, luna in spate  si doi luceferi in umeri,  isi lasa parul de aur pe spate, incaleca calul si intr-un minut  fu iarasi pe munte, unde  astepta sa vaza  ce s-o intampla. Se intalnira ostile si se lovira  de trei parti, si se taiau unii pre altii fara de nici o mila,  atata erau de inversunati ostasii. Iar cand fu catre seara, cand vazu  ca  ostirea vrajmasa era sa  ia in goana pre a impa- ratului, unde  se repezi  o data Fat-Frumos din munte  ca un fulger,  si unde  trasni o data in mijlocul lor, cat  se ingrozira de nu mai stiau ce fac; se imprastia u ca puii de potarnich e si fugeau de-si rupea u gaturile. Fat-Frumos insa-i  gonea  si-i taia  ca pe  niste foi. Imparatul il vazu sangera t la mana , la care se crestase  insusi, si ii dete nafram a sa ca sa se lege, apoi se intoarsera acasa, izbaviti  de primejdie. Cand  venira, gasira iara  pe Fat-Frumos in noroi cu iapa;  si iara il scoasera. Iara  daca  sosira  acasa, imparatul cazu  la boala de ochi si orbi. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele  fura adusi, si nimeni nu putu  sa-i  dea  nici un ajutor.  Intr-una  din zile, daca  se scula  din somn  imparatul, spuse  ca  a vazut in vis un  batran, care i-a zis ca, daca  se va spala  la ochi si daca  va bea lapte de capra rosie salbatica, va dobandi vedere.  Auzind astfel,  ginerii sai pornira cu totii, cei doi mai mari singuri,  fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge  maca r impreun a cu dansii.  Iara  FatFrumo s chema calul  si merse cu dansul spre smarcuri, gasi capre rosii salbatice, le mulse si, can d se  intorcea,  se  imbrac a in haine de  cioban  si  iesi inaintea cumnatilor sai  cu o cofa  plina  de lapte de oi. Ei il intrebara: “lapte are acolo?” Iara  el le raspunse “da”, prefacandu-se ca nu-i cunoaste, si ca il duce la imparatul, care visase ca-i va veni vederea, daca  va da cu acel lapte  la ochi. Ei se cercara a-i da bani, si el sa le dea laptele. Dara ciobanul  le raspuns e ca laptele nu-l da pe bani, si ca, daca  voieste sa aiba  lapte de capra rosie, sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde  ca sa  le puna pecetea lui pe spinarea lor,  macar ca  el are  gand sa  se duca si sa nu mai dea pe la dansii. Cei doi gineri  se socotira ca lor, pentru ca sunt imparati si gineri de imparat, n-o sa le pese nimic; se lasara deci de le puse pecetea  lui in spinare  si apoi luara laptele  si-l adusera, zicand pe drum: — De se va incerca nerodul sa ne zica ceva, il facem nebun,  si tot noi vom fi mai crezuti  dcat dansul. Se intoarsera, deci, la imparatul, ii detera laptele,  se unse la ochi si bau ; dar nu-i ajut a nimic. Dupa aceea, veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: — Tata,  ia acest  lapte;  el este adus  de barbatul meu;  unge-te  cu dansul, asa te rog. Imparatul ii raspunse: — Ce lucru bun a facut  nataraul tau de barbat, ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut  face nimic ginerii mei ceilalti, care m-au ajutat  asa de mult  in razboaie, si tocmai  el, ticalosul, o sa-mi  poata ajuta?  Si apoi,  nu v-am zis ca  nu aveti voie a va  mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? — Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi  faci, tata, numai unge-te, asa te rog, si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul  rob. Imparatul , daca  vazu ca atat a de mult se roag a fiica sa, se indupleca si lua  laptele  ce-i aduse;  si, apoi  se unse  cu dansul la ochi o zi, se unse si a doua  zi; si, cu marea  sa mirare,  simti ca pare ca incepuse a zari  ca prin sita;  si daca  se mai unse si a treia zi, vazu  cat se poate de bine.  Dupa  ce se insanatosi, dete  o masa la toti  boierii  si sfetnicii imparatiei si, dupa rugaciunea lor, primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. Pe cand se veseleau  mesenii si se chefuiau, se scula Fat- Frumos si, rugandu-se de iertare, intreba: — Marite imparate, robii pot sedea cu stapanii lor la masa? — Nu, nicidecum, raspunse imparatul. — Apoi, daca  este asa, si fiindca  lumea  te stie de om drept,  fa-mi si mie dreptate, si scoala  pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale, caci ei sunt robii mei; si ca sa ma  crezi, cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea  in spinare. Cum auzira ginerii imparatului , o bagara pe maneca , si marturisira ca asa este; indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. Iar catre sfarsitul mesei, Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. — Cum a ajuns  naframa mea in mainile tale?  intreba imparatul. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat  la razboi. — Ba nu, marite imparate, mie mi-ai dat-o. — Apoi, daca  este asa, tu esti acela care ne-ai ajutat? — Eu, marite imparate. — Nu te crez, adauga iute imparatul , daca  nu te vei arat a asa cum era atunci  acela caruia am dat naframa. Atunci el se scula  de la masa, se duse  de se imbraca cu hainele cele mai frumoase  , isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. Cum  il vazura mesenii,  indata se ridicara si se minunara : Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor, incat la soare te puteai  uita, dara la el ba. Imparatul, dupa ce lauda pe fiica-sa  pentru alegerea sa cea buna, se dete  jos din scaunul  imparatiei si ridica  in el pe ginerele  sau,  Fat- Frumos;  iara  el cea dintai treaba ce facu  fu de a slobozi pe cumnatii sai, si in toata imparatia se facu  bucurie  mare  si masa imparateasca. Eram si eu p-acolo si caram mereu  la vatra lemne cu frigarea, apa  cu ciurul si glume cu caldarea, pentru care capatai: Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru  cei ce-s lunga-vorba.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte               A fost odata ca niciodata; ca  de n-ar  fi, nu  s-ar mai povesti; de cand facea  plopsorul  pere  si  rachita micsunele;  de  cand se bateau ursii in coade;  de cand se luau  de gat  lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea  puricele  la un picior cu nouazeci si nou a de oca de fier si s-arunc a in slava cerului de ne aduce a povesti. De cand  se scria  musca pe perete, Mai mincinos cine nu crede.         Au fost odata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si frumosi, si voind sa aiba  copii, au facut  de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta; au umblat  pe la vraci si filozofi, ca sa caute la stele  si sa  le ghiceasca daca  or sa  faca  copii; dar  in zadar.In sfarsit, auzind  imparatul ca este la un sat, aproape, un unchias dibaci, a trimis sa-l cheme;  dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa  vie la dansul. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si, luand cu dansii vreo cativa  boieri mari,  ostasi si slujitori,  s-au dus la unchias acasa. Unchiasul, cum i-a vazut de departe, a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi; dar ce umbli, imparate, sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci, daca  ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai. — Am, raspunse unchiasul; dar numai  un copil o sa faceti. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos, si parte  n-o sa aveti de el. Luand imparatul si imparateasa leacurile, s-au intors veseli la palat, si peste cateva zile imparateas a s-a simtit insarcinata . Toata imparatia si toata curtea,  si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. Mai-nainte insa  de a veni ceasul  nasterii,  copilul  se puse  pe un plans , de n-a putut  nici un vraci sa-l impace. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume, dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. — Taci, dragul  tatei,   zicea imparatul, ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare; taci, fiule, ca ti-oi da de sotie pe cutare  sau cutare fata  de imparat si alte multe  d-alde  astea;  in sfarsit, daca  vazu  si vazu  ca nu tace, ii mai zise: taci, fatul meu, ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata  fara  de moarte. Atunci copilul tacu si se nascu; iar slujitorii detera in timpine  si in surle si in toat a imparati a se tinu veselie mare o saptamana intreaga. De ce crestea copilul, d-aceea  se facea  mai istet si mai indraznet. Il detera pe la scoli si filozofi, si toate  invataturile, pe care alti copii le invata  intr-un  an, el le invata  intr-o  luna, astfel  incat  imparatul murea  si invia de bucurie. Toata imparatia se falea  ca  o sa  aiba un imparat intelept  si procopsit ca Solomon  imparat. De la o vreme incoace insa, nu stiu ce avea, ca era tot gales, trist si dus pe ganduri. Iar cand fuse intr-o zi, tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla  la masa cu toti  boierii  si slujbasii imparatiei si chefuiau, se scula  Fat-Frumos si zise: — Tata,  a venit vremea  sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. Auzind acestea, imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine,  fiule,  de  unde  pot  eu  sa-ti  dau  un  astfel  de  lucru nemaiauzit ? Si daca  ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac. — Daca  tu,  tata, nu  poti  sa-mi  dai,  apoi  sunt  nevoit  sa cutreier toata lumea,  pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Atunci toti boierii  si imparatul detera in genunchi, cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia; fiindca, ziceau boerii: — Tatal  tau de aci inainte  e batran, si o sa  te ridicam pe tine in scaun, si avem sa-ti  aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. Dar  n-a  fost  putinta sa-l  intoarca din  hotararea sa,  ramanand statornic ca o piatra in vorbele  lui; iar tata-sau, daca  vazu  si vazu, ii dete  voie si  puse  la cale  sa-i  gateasca de  drum  merinde si  tot ce-i trebuia. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti, unde  erau  cei mai frumosi armasari din toata imparatia, ca sa-si aleaga unul; dar, cum punea  mana si apuca  pe cate  unul de coada, il trantea, si astfel toti caii cazura. In sfarsit, tocmai cand era sa iasa,  isi mai arunca ochii o data prin grajd si, zarind intr-un  colt un cal rapciugos si bubos,  si slab,  se duse  si la dansul, iar  cand puse mana pe  coada  lui,  el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti, stapane? Si intepenindu-si  picioarele, ramase drept  ca lumanarea. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca,  si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tatal tau palosul, sulita, arcul, tolba cu sagetil e si hainele  ce le purta  el cand era flacau; iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani, si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. Cerand imparatului lucrurile  ce-l povatuise calul,  el a chemat  pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiz a toate tronurile1 cu haine, spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea . Fat-Frumos , dupa ce rascoli  trei zile si trei nopti,  gasi  in sfarsit, in fundul  unui tron  vechi, armele  si hainele  tatane-sau de cand era flacau , dar foarte ruginite . Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina , si dupa sase saptamaini, izbuti a face sa luceasc a armele  ca oglinda. Totodata, ingriji si de cal, precum  ii zisese el. Destul a munca avu; dar fie, ca izbuti. Cand  auzi calul de la Fat-Frumos ca  hainele  si armele  sunt  bine curatat e si pregatite , o data se scutur a si el, si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul, si ramase intocmai  cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru  aripi; vazandu-l Fat-Frumos astfel, ii zise: — De azi in trei zile plecam. — Sa  traiesti,  stapane ; sunt  gata  chiar  azi,  de  poruncesti,  ii raspunse calul. A treia  zi de dimineata, toata curtea  si toata imparatia era plina de jale. Fat-Frumos, imbracat ca un viteaz,cu  palosul in mana, calare pe calul ce-si alesese, isi lua ziua bun a de la imparat , de la imparateasa, de la toti boierii  cei mari si cei mici, de la ostasi, de la toti slujitorii curtii,  care,  cu lacrimi in ochi, il rugau  sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care cumva  sa  mearga la pieirea capului  sau;  dar  el, dand pinteni  calului,  iesi pe poarta ca vantul, si dupa dansul carele cu merinde, cu bani si vreo doua sute de ostasi, pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. Dupa ce trecu afara de   imparati a tatalui sau si ajunse in pustietate, Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si, luandu-si ziua buna, ii trimise inapoi, oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce  calul.  Si apucand calea  catre rasarit, s-a dus,  s-a dus,  s-a dus, trei zile si trei nopti,  pana ce ajunse  la o campie intinsa, unde  era o multime  de oase de oameni. Stand sa se odihneasca, ii zise calul: — Sa stii, stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care e atat de rea, incat  nimeni  nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat. A fost si ea femeie  ca toate  femeile,  dar  blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea , a facut-o  sa fie Gheonoaie ; in clipa aceasta este cu copiii ei, dar maine in padure a ce o vezi, o s-o intalni m venind sa  te prapadeasca; e grozav  de mare;  dara sa  nu te sperii,  ci sa  fii gata cu arcul ca sa o sagetezi , iar palosul si sulita sa le tii la indemana, ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. Se detera spre odihna; dar pandea cand unul, cand altul. A doua  zi, can d se  revarsa u zorile,  ei  se  pregateau sa treaca padurea. Fat-Frumos insela  si infrana calul, si chinga  o stranse mai mult  decat alta  data , si  porni,  cand auzi  o ciocanitur a groaznica. Atunci, calul ii zise: — Tine-te, stapane, gata, ca iata  se apropie  Gheonoaia. Si cand venea ea, nene, dobora copacii: asa de iute mergea ; iar calul se urca  ca vantul pana cam deasupr a ei, si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata , si, cand era gata a o lovi cu a doua sageata , strig a ea: — Stai, Fat-Frumos, ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede, ii dete inscris cu sangele sau. — Sa-ti traiasca calul, Fat-Frumos, ii mai zise ea, ca un nazdravan ce este, caci de nu era el, te mancam fript; acum insa, mai mancat tu pe mine; sa stii ca pan a azi nici un murito r n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea; cativa  nebuni  care s-au incumes a o face, d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. Se dusera acasa la dansa, unde  Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni  ca p-un calato r. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau, iara  Gheonoaia gemea de durere , deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista, i-l puse la loc si indata se vindeca. Gheonoaia, de bucurie,  tinu  masa trei zile de-a  randul si ruga  pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie  pe una  din cele trei  fete ce avea, frumoase  ca niste zane; el insa nu voi, ci ii spuse curat  ce cauta; atunci  ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta, crez ca ai sa izbutesti. Dupa  trei zile, se pregatira de drum  si porni.  Merse Fat-Frumos, merse si iar merse cale lunga si mai lunga ; dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei , dete de o campie frumoasa , pe de o parte cu iarba inflorita , iara  pe de alta  parte  — parlita . Atunci el intreb a pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii, sora  cu Gheonoaia; de rele ce sunt, nu pot sa traiasca la un loc; blestemul parintilor le-a ajuns, si d-aia s-au facut  lighioi, asa precum le vezi; vrajmasia lor e groaznica, nevoie de cap, vor sa-si rapeasca una de la alta pamant; cand Scorpia este necajita rau, varsa  foc si smoala; se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si, viind s-o goneasca de pe taramul ei, a parlit iarba pe unde a trecut ; ea este mai rea deca t sora-sa si are trei capete.  Sa ne odihnim putin,  stapane, si maine, dis-de-dimineata, sa fim gata. A doua zi se pregatira , ca si cand ajunsese la Gheonoaie , si pornira. Cand  auzira un  urlet  si  o vajaietura cum  nu  mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata, stapane, ca iata  se apropie  zgripturoaica de Scorpie. Scorpia, cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari, se apropia  ca vantul de iute;  iara  calul se urca  repede  ca sageata pana cam deasupr a si se las a asupra  ei cam pe o parte.  Fat-Frumo s o sageta si ii zbura un  cap;  cand era  sa-i  mai ia un  cap,  Scorpia  se ruga  cu lacrimi ca sa o ierte, ca nu-i face nimic si, ca sa-l incredinteze, ii dete inscris cu sangele ei. Scorpia  ospata pe Fat Frumos si mai  si decat Gheonoaia ; iara  el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata, care  se lipi indata cum  il puse  la loc, si dupa trei  zile plecara mai departe. Trecand si peste  hotarele scorpiei,  se dusera, se dusera si iara  se mai dusera, pana ce ajunsera la un camp  numai  de flori si unde era numai  primavara; fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros  dulce,  de te imbata; tragea un vantisor  care  abia  adia. Aicea statura ei sa se odihneasca, iara  calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici, stapane; mai avem un hop: avem sa dam  peste  o primejdie mare;  si, daca  ne-a ajuta Dumnezeu sa  scapam si de dansa, apoi  suntem voinici. Mai-nainte de aci este palatul  unde locuieste Tinerete  fara batranete si — viata fara moarte. Aceasta  casa  este inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde  stau toate  fiarele  cele mai salbatice din lume;  ziua  si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte;  cu dansele nu este chip de a te bate; si ca sa  trecem  prin padure e peste  poate;  noi insa  sa  ne silim, dac- om putea, sa sarim  pe deasupra. Dupa ce se odihnira vreo doua zile, se pregatira iarasi; atunci calul, tinandu-si rasuflarea, zise: — Stapane, strange chinga  cat  poti de mult,  si, incalecand, sa te tii bine si in scari,  si de coama mea; picioarele  sa le tii lipite pe langa subtioara mea, ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. Se urca, facu  proba, si intr-un  minut  fu aproape de padure. — Stapane , mai zise calul, acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate  in curte;  sa trecem. — Sa trecem,  raspunse Fat-Frumos. Se urcara in sus si vazura palatul  stralucind astfel,  de la soare te puteai  uita,  dar la dansul ba. Trecura pe deasupra padurii si tocmai cand erau  sa se lase in jos la scara palatului, d-abia,  d-abia atinse  cu piciorul varful  unui copac si deodat a toata padurea se puse in miscare; urlau  dobitoacele, de ti se facea  parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara in jos; si de nu era doamn a palatului afara , dand de mancare puilor ei (caci asa numea  ea  lighioanele din padure), ii prapadea negresit. Mai mult  de bucurie  ca au venit,  ii scapa ea; caci  nu mai vazuse pana atunci  suflet de om pe la dansa. Opri pe dobitoace, le imblanzi si le trimise la locul lor. Stapan a era o zana nalta , subtirica si dragalasa, si frumoasa , nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramas e incremenit. Dara  ea, uitandu-se cu mila la dansul, ii zise: — Bine ai venit, Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam, zise el, Tinerete fara  batranete si viata fara  de moarte. — Daca cautati ceea ce ziseti, aci este. Atunci descaleca si intra in palat.  Acolo gasi inca doua femei, una ca alta de tinere ; erau surorile cele mai mari. El incepu sa multumeasca zanei  pentru ca l-a scapat de primejdie; iara  ele, de bucurie,  gatira o cina  placuta, si numai  in vase de aur. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde  va voi dansul; pe urma, ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau umbla in tihna prin padure. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele , caci ziceau ca li se urase sezand  tot singurele; iara  el nu astepta  sa-i mai zica  o data, ci primi cu toata multumirea, ca unul ce aceea si cauta. Incet, incet se deprinsera unii cu altii, isi spuse  istoria  si ce pati pana sa ajunga la dansele, si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica.  La insotirea  lor, stapanel e casei ii deter a voie sa mearga prin toate  locurile de primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o si aratara, ii zisera  sa nu mearga, caci nu va fi bine de el; si-i si spusera ca acea vale se numea  Valea Plangerii. Petrecu acolo vreme uitata , fara a prinde  de veste, fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. Trecea prin padure, fara sa-l doara macar capul.  Se desfata in palaturile cele aurite, traia in pace  si in liniste cu sotia si cumnatele sale, se bucura  de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului, ca un fericit. Iesea adesea  la vana toare;  dar, intr-o zi, se lua  dupa un iepure,  dete o sageata, dete doua si nu-l nimeri;  suparat, alerga dupa el si dete si cu a treia sageata, cu care il si nimeri; dara nefericitul , in invalmaseala , nu bagas e de seama ca, alergand dupa iepure,  trecuse in Valea Plangerii. Luand  iepurele, se intorcea  acasa; cand, ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sa u si de mama-sa . Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre ; dara ele il cunoscura dupa intristare a si neodihna ce vedeau intr-insul. — Ai trecut, nefericitule, in Valea Plangerii! ii zisera  ele, cu totul speriate. — Am trecut , dragele  mele, far a ca sa fi voit sa fac ast a neghiobie; si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei, insa si de voi nu ma  indur  ca sa va parasesc . Sunt de mai multe  zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce,  ca sa nu ma mai duc niciodata. — Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu  mai  traiesc de sute de ani, si chiar tu, ducandu-te , ne temem  ca nu te vei mai intoarce; ramai cu noi, caci ne zice gandul ca vei pieri. Toate rugaciunile celor trei femei, precum  si ale calului,  n-au fost in stare  sa-i  potoleasca dorul  parintilor, care-l usca pe de-a-ntregul. In cele mai de pe urma, calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma  asculti,  stapane, orice ti se va intampla, sa stii ca numai  tu esti de vina.  Am sa-ti  spun o vorba  si, daca  vei primi tocmeala mea, te duc inapoi. — Primesc,  zise el, cu toata multumirea, spune-o! — Cum vom ajunge  la palatul  tatalui tau, sa te las jos si eu sa ma intorc, de vei voi sa ramai macar un ceas. — Asa sa fie, zise el. Se pregatira de plecare,  se imbratisara cu femeile  si, dupa ce-si luara ziua  buna unul  de la altul,  porni,  lasandu-le suspinand si cu lacrimile in ochi. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei; acolo gasira orase; padurile se schimbasera in campii; intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta  ei; dar ii raspunser a ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut  pe aici; si spunea tot ce stia. Locuitorii  radeau de dansul, ca de unul  ce aiureaza sau viseaza destept, iara  el, suparat, pleca  inainte,  fara a baga  de seama ca barba si parul ii albise. Ajungand la  mosia Gheonoaiei , facu  intrebari ca  si  la  mosia Scorpiei,  si primi asemenea raspunsuri. Nu se putea  dumeri  el: cum de in cateva zile s-au schimbat  astfel locurile? Si iarasi, suparat, pleca cu barba  alba  pana la brau, simtind  ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse  la imparatia tatane-sau. Aici, alti  oameni,  alte orase, si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. In cele mai de pe urma, ajunse la palaturile in care se nascuse. Cum se dete jos, calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos, stapane, ca  eu ma  intorc  de unde  am plecat. Daca poftesti sa mergi si dumneata, incaleca  indata si aidem! — Du-te sanatos, ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste c urand. Calul pleca  ca sageata de iute. Vazand palaturil e daramate si cu buruieni crescute pe dansele , ofta si, cu  lacrimi  in ochi,  cata  sa-si aduc a aminte  cat  erau  odata de luminate aste  palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele; ocoli de vreo  doua-trei ori,  cercetand fiecare  camara , fiecare  coltulet  ce-i aduce a aminte  cele trecute ; grajdul in care gasise calul; se pogori apoi in pivnita, garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. Cautand intr-o  parte  si in alta,  cu barba  alba  pana la genunchi, ridicandu-si  pleoapele ochilor  cu mainile si abia  umbland, nu  gasi decat un tron  odorogit, il deschise,  dara in el nimic  nu gasi;  ridica capacul chichitei,  si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam. O palma ii trase  Moartea  lui, care se uscase de se facuse carlig  in chichita, si cazu  mort si indata se si facu tarana. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa.

A fost odată un om putred de bogat şi omului ăstuia s-a întâmplat să-i cadă nevasta greu bolnavă. Şi când a simţit că i s-apropie sfârşitul, femeia şi-a chemat la căpătâi singurul ei copil, o fetiţă, şi i-a spus: - Draga mamei, orice ţi s-ar întâmpla, cată să fii întotdeauna bună şi cu sufletul neîntinat. Acestea zicând, femeia îşi mai privi o dată copila şi închise ochii pentru vecie. Fetiţa se ducea în fiecare zi la cimitir şi plângea amar la mormântul maică-sii. Când veni iarna, zăpada se aşternu ca o maramă albă peste mormânt, iar în primăvară, când razele soarelui o topiră, omul îşi luă altă nevastă.                 Descarcati povestea pdf gratuit de la atasamente    

O poveste despre dragostea maternă şi captivitate. Descrierea cartii pe scurt: Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită. Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani. Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns... nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească.             Cadouri Astăzi am cinci ani. Aseară, când m-am dus la culcare în Dulap, aveam patru, dar când m-am trezit în Pat, în întuneric, trecusem la cinci. Abracadabra! Înainte am avut trei, și mai înainte, doi, unu și zero. — Am avut și minus ani? — Hm? Mami se întinde. — Sus în Rai. Am avut minus unu, minus doi, minus trei… — Nu, numărătoarea a început numai după ce-ai apărut tu la orizont. — Prin Fereastră, îmi aduc aminte. Erai tristă până să apar eu în burtica ta. — Ai nimerit-o. Mami se apleacă să aprindă Lampa, care pac, luminează totul în jur. Închid ochii la țanc, apoi deschid o ușiță, pe urmă cealaltă. — Am plâns până n-am mai avut lacrimi, îmi spune. Stăteam aici întinsă și număram secundele. — Câte secunde? o întreb. — Milioane și milioane. — Nu, vreau să știu exact. — Am pierdut șirul, spune. — Apoi te-ai gândit și te-ai gândit la oul tău până te-ai umflat. Mami zâmbește. — Simțeam cum loveai. — Ce loveam? — Pe mine, bineînțeles, îmi spune. De fiecare dată râd la partea asta. Pe dinăuntru, bum bum. Își ridică tricoul de dormit și își face burtica să tresară. — Mă gândeam, Jack e pe drum. Și într-o zi dis-de-dimineață, te-ai rostogolit pe covor cu ochii larg deschiși. Mă uit în jos la Covor, care are roșu și maro și negru încolăcite în model. Se vede pata pe care am făcut-o din greșeală când mă nășteam. — Ai tăiat cordonul și eu am fost liber, îi spun. Și pe urmă m-am transformat într-un băiețel. — De fapt, erai deja un băiețel. Mami se dă jos din Pat și se duce la Termostat să încălzească aerul. Nu cred că a venit aseară după nouă, dacă vine, aerul e întotdeauna altfel. Nu întreb, pentru că lui Mami nu-i place să vorbească despre el. — Ia spune-mi, Domnule Cinci, îți vrei cadoul acum sau după micul dejun? — Ce e, ce e? — Știu că ești nerăbdător, îmi spune, dar amintește-ți să nu-ți rozi unghiile, îți faci o gaură și-ți intră microbi în ea. — Care or să mă facă bolnav ca atunci când aveam trei ani și vomam și aveam diaree? — Chiar mai rău de-atât, îmi spune Mami, de la microbi poți să mori. — Și să mă duc înapoi în Rai mai devreme? — În continuare le rozi. Îmi dă mâna deoparte. — Scuze. Mă așez pe mâna rea. — Mai spune-mi Domnule Cinci. — Așadar, Domnule Cinci, spune, cadoul acum sau mai târziu? Sar pe Balansoar ca să mă uit la Ceas, el spune 07:14. Pot să mă dau cu placa pe Balansoar fără să mă țin de el, pe urmă hop înapoi pe Plapumă și mă dau cu placa acolo. — Sau acum, sau mai târziu. Oricum, o să fie distractiv. Vrei să aleg eu pentru tine? — Nu. Acum am cinci ani, trebuie să aleg. Degetul e iar în gură, îl bag sub braț și-l blochez acolo. — Aleg… acum. Mami scoate ceva de sub pernă, cred că s-a ascuns acolo toată noaptea, a fost invizibil. E un sul de hârtie, cu o fundă mov de la cele o mie de bomboane de ciocolată pe care le-am primit când a avut loc Crăciunul. — Deschide-l, îmi spune. Cu grijă. Mă prind cum trebuie să desfac nodul, hârtia se face dreaptă, e un desen cu creionul, fără culori. Nu știu despre ce e, pe urmă îl întorc. — Sunt eu! Așa ca în Oglindă, dar e mai mult din mine, capul și mâna și umărul în tricoul de dormit. — De ce am ochii închiși? — Dormeai, spune Mami. — Cum ai făcut un desen dacă dormeai? — Nu, eu eram trează. Ieri-dimineață și alaltăieri și mai înainte, am aprins lampa și te-am desenat. Mami nu mai zâmbește. — Ce e, Jack, nu-ți place? — Nu – dacă tu ești trează când eu nu sunt. — Păi, nu te puteam desena când erai treaz, nu? N-ar mai fi fost o surpriză. Așteaptă. — Credeam că-ți plac surprizele. — Prefer o surpriză și să știu și eu. Mami pare să râdă. Mă urc pe Balansoar ca să iau o piuneză din Trusa de pe Raft, minus unu înseamnă că au mai rămas zero din cele cinci. Erau șase, dar una a dispărut. Una ține Marile capodopere ale artei occidentale. Volumul 3: Fecioara cu Pruncul cu Sf. Ana și Ioan Botezătorul, în spatele Balansoarului, și una ține Marile capodopere ale artei occidentale. Volumul 8: Impresie: Răsărit de soare lângă Baie, și alta ține caracatița albastră, și alta poza cu calul nebun pe care scrie Marile capodopere ale artei occidentale. Volumul 11: Guernica. Capodoperele au venit cu fulgii de ovăz, dar caracatița am făcut-o eu, e cel mai bun desen al meu din martie, dar s-a încrețit puțin de la aburii din Baie. Prind desenul surpriză al lui Mami fix în mijlocul plăcii de plută de deasupra lui Pat. Mami dă din cap. — Nu acolo. Nu vrea să-l vadă Bătrânul Nick. — Poate înăuntru în Dulap? întreb eu. — Bună idee. Dulapul e din lemn, așa că trebuie să împing piuneza o grămadă. Îi închid ușile, scârțâie tot timpul ca proastele, chiar și după ce punem ulei de porumb pe balamale. Mă uit prin crăpături, dar e prea întuneric. Îl deschid pe Dulap puțin ca să mă uit înăuntru, desenul secret e alb în afară de niște liniuțe gri. Rochia albastră a lui Mami atârnă puțin peste ochiul meu adormit, adică ochiul din desen, dar rochia e aia adevărată, din Dulap. O pot mirosi pe Mami lângă mine, am cel mai bun nas din familie. — Ah, ai uitat să-mi dai când m-am trezit. — E în regulă. Poate putem sări peste asta din când în când, acum că ai împlinit cinci ani? — Nici nu mă gândesc. Așa că ea se întinde pe albul Plăpumii și eu la fel.