Teste rezolvate examenul de titularizare învățământul primar

Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)        Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată dimpreună cu actori ai unui teatru pentru copii, arătați valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată. Aveți în vedere următoarele aspecte:   a) Prin prezentare, dovediți eficineța activității în formarea/dezvoltarea competenței specifice date.     Stând în semicerc, copiii privesc o planșă ce ilustrează primirea musafirilor în mijlocul unei familii.     Planșa și conversația specifică le atrage atenția. Învățătorul comunică denumirea activității, iar apoi anunță începerea unui joc de rol ce facilitează atingerea obiectivelor stabilite. Micii actori amatori sunt aleși prin tragere la sorți. Învățătorul le face cunoscute regulile și indicațiile scenice. Când toți confirmă că și le-au însușit, începe jocul. Colegii urmăresc spectacolul mai degrabă în scop instructiv decât recreativ. De-a lungul reprezentațiilor, ei îndeplinesc sarcina primită : să rețină replicile formale care marchează dialogul deschis între gazde și musafiri și replicile informale schimbate între membrii familiei-gazdă.      La finalul spectacolului, învățătorul desenează pe tablă un ciorchine. Apoi, el numește copiii care vor lipi, sub formă de cerc, imagini corelative cu tema curentă. Sprijiniți de învățător, colectivul reia cele învățate: conduita în vizită, limbajul adecvat, ținuta potrivită, calitatea morală a oamenilor pe care ni-i apropiem, importanța vieții sociale pentru dezvoltarea noastră ca ființe umane/necesitatea păstrării relațiilor sociale strânse cu oamenii.     Prin activitatea propusă, învățătorul accentuează următoarele aspecte: importanța factorilor de mediu asupra dezvoltării armonioase a copilului, latura formativ-educativă a unui joc având conotațiile vieții casnice, argumentele aduse în favoarea jocului de rol, în clasa pregătitoare, viabilitatea lecției după etapa de evaluare, raportul între termenii ce îi dau lucrării valoare (corectitudine, concizie, claritate, integralitate), nuanțarea demersului educativ, susținerea lui prin exemple edificatoare.   b) Enumerați trei materiale didactice folosite conform scopului educațional și două forme de organizare a elevilor.     Resursele materiale constau în: planșă tema, cartonașe ilustrate, plastilină adezivă. Fișa jocului de rol (cu notițele despre reguli și etape), tabla și creta colorată se înțeleg de la sine.     Prin natura dinamică și atractivă, jocul ușurează însușirea cunoștințele predate. Instrumentarul este cu atât mai potrivit cu cât copiii sunt încă la vârsta gândirii preoperaționale. Acesta îi ajută să își fixeze noțiunile tratate frontal.     Toată activitatea este organizată în interior unui semicerc. Arcul format reprezintă așa numita scenă deschisă publicului care urmărește reprezentațiile, bine schițate în jurul unor itemi semiobiectivi și subiectivi. După caz în jocul de rol elevii lucrează în perechi sau în microgrupuri.   c) Prezentați două metode de predare deosebit de utile în context.      Tema este abordabilă prin asemenea metode didactice: observația, explicația, jocul de rol, exercițiul, expunerea, ciorchinele. Prin prima se dă curs ideii centrale, iar copiilor li se dă ocazia să își prezinte cunoștințele și să manifeste așa cum sunt ca ființe plină formare. Prin cea de-a doua metodă se creează oportunitatea de sistematizare a informațiilor valorificate pe durata activității școlare. Putem afirma că reprezintă momentul de realizare a performanței.   d) prezentați o metodă de evaluare aplicabilă în considerarea competenței menționate. Resursele (procedurale și materiale) sunt atuuri la îndemâna învățui, care pot face mai ușoară trecerea spre evaluarea sumativă. restul depinde de tactul cu care acesta animă/coordonează fiecare situație de învățare. În scop evaluativ, se poate folosi cu succes turul galeriei. În cadrul acesteia, spre exemplu, li se cere copiilor să redea, în tablouri pictate, scena preferată din jocul de rol. Nu este puțin lucru să le vedem reprezentările mentale în picturi expresive, bogate în sensuri pentru fiecare în parte.     Pe deasupra, se poate folosi și observarea sistematică a comportamentelor elevilor. În sfera evaluarii formative, valoarea ei se subînțelege. Ba mai mult decât atât, fiind adusă în discuție la timpul potrivit, acesta își etalează atributele, unele cu putere (auto)corectivă etalată într-un context de comunicare constructivă.   e) Motiați valoarea activității prin care se formează.dezvoltă abilitatea de transmitere a unor informații.     Jocul de rol supune atenției simularea uituații reale, întitulată În vizită.   Intrând în pielea păersonajelor - gazde și musafiri-, școlarii: exersează diferite tehnici de comunicare - in(formală), (non)verbalâ - și tehnici de autocontrol, se mnanifestă ca niște gazde/musafiri ce trăiesc în plan real o atare experiență, se obișnuiesc să interpreteze roluri variate, se impulsionează reciproc, se (auto)evaluează, se exprimă socio-afectiv, ating latura teatrală a procesului instructiv-educativ.     În paranteză fie zis, micul nostru actor amator se familiarizează cu dramatizările, fapt ce îi nivelează traseul școlar sub următoarele aspecte: înțelege valoarea activităților interactive și valoarea muncii în grup; își exprimă opiniile pe care le susține cu argumente pertinente; conștinetizează rolul imaginii de sine; se exprimă autentic pe sine; vorbește corect, clar, coerent și fluent; depășește mai ușor blocajele emoționale; își mărește puterea de concentrare, își îmbogățește continuu imaginația; își îmbunătățește memoria voluntar; redă facil reprezentările apărute în plan mental; preia/transferă bune practici; își descoperă propriul stil; se (auto)disciplinează; știe să reacționeze în diverse împrejurări concrete de viață.     La rândul său, publicul observă ce este (in)corect în comportamentele personajelor aflate în centrul atenției. Scopul este ca publicul să discearnă între conduite manifestate de eroi în arcul de cerc și să le aleagă numai pe cele dezirabile. Această mențiune face trimitere la o disciplină conexă, Dezvoltare personală. Drept care, lecția capătă o nuanță interdisciplinară.     Scenariul didactic evidențiază valențele jocului de rol, prin definiție o metodă activ-participativă și modelatoare de caractere puternice. Pe de o parte, această dinaminează activitatea și transu copiii - interpreți și privitori - în lumea teatrului, iar pe de altă parte, aceasta le șlefuiește trăsăturile morale.     Observăm cum actul dramatic contribuie la procesul de  continuă a copilului, dezvoltându-l armonios și plenar. Conchidem că sunt tangibile obiectivele vizate: reflectarea universului apropiat în secvențe semnificative ce imită diverse evenimente din viața particulară, descrierea lor succintă și clară, dovedirea bunelor maniere în varii circumstanțe,

Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)   Redactați un eseu structurat, de circa o pagină, în care predarea ca activitate de organizare și conducere a situațiilor de învățare.       Orice cadru didactic știe că predarea reprezintă prima activitate ce pune pe rol procesul de învățământ. De asemenea, orice cadru didactic știe că procesul de învățământ este fundamental pentru instruirea și formarea continuă a elevului în planul dezvoltăriilui academice și îndeosebi a dezvoltării lui personale.     Este limpede că, în lipsa predării, nu pot exosta celelalte două activități principale: învățarea și evaluarea. este limpede și că, din pricina predării defectuoase, apar împrejurări ce denotă carențele cadrului didactic, prfesional vorbind. În altă ordine de idei, din cauza predării defectuoase, elevii nu își pot însuși informațiile aferente unităților tematice în mod corespunzător, drept care nici nu pot a-și explica legăturile existente între conținuturi și rezultatele așteptate. Fiind transmise trunchiat sau parțial, datele care constituie fundamental temei erute potrivit programei școlare rămân un simplu scop intangibil.      Triada predare-învățare-evaluare poate lua forma unui cerc, în interiorul căruia circuitul este continuu. Elementele triadei sunt absolut interdependente și susceptibile să garanteze succesul lecției, dacă, în context, se manifestă profesionalismul cadrului didactic. Se afirmă deseori că reușita lecției depinde considerabil de tactul cu care profesorul organizează și coordonează activitățile derivate din procesul de învățământ, derulat în propria clasă. Mai mult decât atât, situațiile reale de învățare, create în considerarea actiului de predare, pot fi percepute ca veritabile experiențe de învățare. prin definiție, experiența de învațare are un profund caracter formato, în baza căruia elevul este ghidat spre evaluarea formatoare.        Aceasta din urmă îi dă greitate lecției, întrucât se știe că finalitatea procesului instructiv-educativ nu constă doar în răspunsul la întrebarea Ce și cât știu?, ci mai degrabă, în răspunsul la întrebarea Ce sunt capabil(ă) să fac eu cu ce și cât știu?.      Știm că profesorul îi revine exclusiv activitatea de predare. Pe durata sa organizează și conduce diverse situații de învățare, respectiv transmite un conținut informațional folosind strategii potrivite și adaptate la caracteristicile clasei și la nevoile sale. În didactica modernă, predarea este centrată pe elev.     De preferință, profesorul procedează în așa fel încât orientează actul de predare spre elev, beneficiar direct final. Nevoile și așteptările lui trebuie să primeze întotdeauna din motive ce subliniază dreptul la o educație oferită pe măsura lui, holistic privită. Fiind pus mai presus de profesor în timpul predării, elevul culegeele, grație cărora își mărește bagajul de cunoștințe, indispensabil pe traseul educațional. El devine oglinda profesorului, în care își autoanalizează comportamentul și competențele.     Spre final, menționăm câteva aspecte despre (auto)evaluarea comportamentului cadrului didactic.     Plastic vorbind, profesorul, privindu-se în oglina clasei lui, poate afla dacă și-a proiectat ori nu lecția în acord cu obiectivele prestabilite. Calitatea actului de învățare - realizat de elev în clasă și acasă - depinde într-o mare măsură de modul în care activitatea de predare a fost organizată, coordonată și încheiată. În fiece context de învățare se reflectă experiența personală și profesională a cadrului didactic. Și conduita la fel. Prin aceea ce face și spune direct tacit, acesta se exprimă pe sine. De asemenea, în fiece moment de reflecție, acesta dă curs procesului de (auto)reglare a lecției. Evaluarea și (auto)evaluarea conduitei cadrului didactic se mai poate realiza verificând și interpretând fișa de asistență la ore, întocmită de terțele persoane avizate - colegii de breaslă și superiorii lui pe scară ierarhică.     Vrem să credem că această temă nu se încheie cu ultima idee enunțată, ci continuă în mintea cititorului ca un exercițiu de autoanaliză, având în fundal scenariile didactice care i-au marcat înte activitate la catedră și nu numai. Din fiece secvență se pot reține exemple care să reprezinte un asa-zis îndrumar pentru profesorii aflați în căutarea propriului stil de predare, dar și în căutarea celor mai bune practici de gestionare a clasei.  

Testul nr. 2 Limba și literatura română (30 de puncte)   1. Se dă textul:     Casa noastră e ultima de pe ulița Vălenilor, la marginea satului, chiar lângă temeteul* vechi.     Dincolo de noi e numai mătușa Tiberie, apoi se întinde, neted ca-n palmă, hotarul. A clădit-o Ticu singur, din piatră albă, scoasă de el din cartierele Cutcii. A adunat bani încă de pe când a fost băiat de hotel la București și și-a proiectat-o el singur. Proiectat, vorba vine. Ticu nu era prea școlit, abia făcuse cinci clase. dar știa să construiască, după un plan din minte, orice. Ridica la fel de lesne o casă sau un catreț de păsări și făcea la fel de priceput un acoperiș de casă sau un par pentru fasole.     A ridicat casa, imediat ce s-a terminat războiul, pe terenul pe care i l-a dat, cu acte în regulă, tatăl lui.    S-a apucat de lucru în vara-toamna lui 1945. În vara lui 1946, când Ticu, un flăcău aproape tomnatic, de douăzeci și șase de ani, a avut bani și-a terminat-o, s-a putut mândri că în sărăcia de după război are una dintre cele mai bune case din sat, cu două încăperi și un cerdac în formă de L. A văruit-o în galben, iar chenarele celor șase ferestre și interiorul le-a făcut cu talc, în albastru de Mândrămărie.    Când constructia a fost gata, i-a împodobit cerdacul, sprijinit pe stâlpi de stejar, cu o bordură dantelată de lemn, în decupajul căreia se vedeau sori și porumbei stilizați. I-ar fi plăcut să facă podele de lemn, cum văzuse la București, dar nu mai avea bani, așa că a netezitpământul de pe jos și l-a bătucit cu lut galben, aduc de pe coastă.                                                                                                             (Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului) * temeteu - cimitir; ** catreț - coteț de păsări   Scrieți, pe foaia de concurs, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe: a) Transcrieți, din primul enunț al fragmentului dat, un cuvânt care conține un hiat. b) Scrieți câte un sinonim  contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte din textul dat : lesne, a împodobit. c) Formulați câte o propoziție în care cuvintele e (ultima) și, respectiv, singur din textul dat să aibă altă valoare mrgică. d) Indicați funcția sintactică a cuvintelor subliniate în textul dat: Dar stia să construiască, după un plan din minte, orice e) Transcrieți o propoziție subordonată din fragmentul dat, precizând ce fel de propoziție subordonată este. f) Alcătuiți o frază în care conjuncția fiindcă să introducă o propoziție subordonată cauzală. g) Menționați rolul utilizării cratimei în structura : i-a împodobit h) Explicați, într-un text de 3-5 rânduri, semnificația enunțului: În vara lui 1946, când Ticu, un flăcău aproape tomnatic, de douăzeci și șase de ani, a avut bani și-a terminat-o, s-a putut mândri că în sărăcia de după război are una dintre mai bune case din sat, cu două încăperi și un cerdac în formă de L.   2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile unei povestiri cu referință la opera literară Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele repere: - numirea a două trăsături ale curentului literar idealist, identificate în opera dată; - prezentarea a trei elemente de structură. de construcție a discursului narativ și de limbaj ale povestirii alese (de exemplu: instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, acțiune, momentele personajelor, conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spațio-temporale, tipologia personajelor, modalități de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.); - comentarea unui episod/ a unei secvențe narative semnificativ(e) pentru evidențierea unei trăsături a personajului principal din povestirea aleasă.   Ordinea integrării relor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului vețo primi 10 puncte. Pentru redactarea eseului veți primi 5 puncte (organizarea ideilor în scris - 1 punct; utilizarea limbii literare - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 1 punct; ortografie, punctuație - 1 punct; așezare în pagină, lizibilitate - 1 pinct).   În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.     Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)   Următoarea secvență face parte din programa școlară pentru disciplina de studiu Comunicare în limba română - clasa pregătitoare (OMEN nr. 3418/2013):    Competența specifică 1.4 Exprimarea interseului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute Exemple de activități de învățare: - audierea unor povești citite/înregistrate/povestite de adulți/copii; - vizionarea unor scurte secvențe din emisiuni pentru copii.   Conținuturi Comunicare orală: acte de vorbire: a identifica un obiect, o persoană Elemente de construcție a comunicării: vocabular (cuvinte cu sens asemănător sau opus); fonetică (sunete specifice limbii române, despărțirea în silabe)   Cerință Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată sub umbrela teatrului, demonstrați valoarea dialogurilor în baza cărora formați/dezvoltați competența specifică din secvența dată. Având în vedere următoarele aspecte: a) Prezentațilitatea activității în formarea competenței specifice din secvența dată. b) Enumerați trei suporturi tehnice de instruire conform scopului educațional. c) Indicați două metode de predare eficiente în context și două forme de organizare a elevilor. d) Indicați și o metodă de evaluae aplicabilă pe fondul competenței din secvența dată. e) Agrumentați valoarea activității realizate în virtutea competenței de comunicare verbală.   Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)      Redactați un eseu structurat, de cel mult o pagină, în care importanța predării, ca ofertă de experiență de învățare. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele aspecte: - definirea conceptului de predare; - deosebirea dintre strategie și stil de predare; - descrierea succintă a trei caracteristici ale predării; - argumentarea importanței predării, ca ofertă de experiență de învățare.    

Rezolvare testul 2   Limba și literatura română (30 de puncte)   1.  a) te-me-te-ul;   b) lesne = ușor;     a împodobit - a ornat;   c) Podul e de mult timp. (verb predicativ)     El este mai tot timpul singur. (adjectiv)   d) după un plan - complement circumstanțial de mod;     orice - complement direct e) c) ......așa că a netezit pământul de pe jos....- propoziție consecutivă; f) El a părăsit echipa/fiindcă ideile sale erau ignorate voit. g) Cratima marchează pronunțarea într-o silabă a pronumelui personal i și a verbului auxiliar a (de la „i-a împodobit”). h) Fragmentul citat prezintă odiseea unui bărbat care a hotărât să-și construaiscă o casă prin forțe proprii. Voința, priceperea și gustul pentru frumos l-au condus la atingerea obiectivului propus și la construirea unei case frumoase, în condiții sociale dificile. În final, personajul se simte mândru de casa lui, „una dintre cele mai bune din sat”.     2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile unei povestiri cu referință la opera literară Hanul Ancuței, de Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele repere: - numirea a două trăsături ale curentului literar idealist, identificate în opera dată; - prezentarea a trei elemente de structură. de construcție a discursului narativ și de limbaj ale povestirii alese (de exemplu: instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, acțiune, momentele personajelor, conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spațio-temporale, tipologia personajelor, modalități de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.); - comentarea unui episod/ a unei secvențe narative semnificativ(e) pentru evidențierea unei trăsături a personajului principal din povestirea aleasă.       Descendent al scriitorilor moldoveni înzestrați cu harul povestirii, Ion Neculce și Ion Creangă, Mihail Sadoveanu se distinge prin talentul de a nara și printr-o operă amplă și vastă, în care tema socială se întâlnește cu tema istoriei și a iubirii.     Hanul Ancuței, opera de maturitate a lui Mihail Sadoveanu, apărut, inițial în revista Viața românească, între anii 1924-1925 și, ulterior, în volum, în 1928. Volumul este inedit în literatura română prin formula narativă adoptată, aceea a povestirii în ramă și cuprinde nouă povestiri, de facturi diferite.    El evocă, prin această structură, opera litearră Decameronul, a scriitorului italian renascentist Giovanni Boccaccio sau Povestirile din Cantebury, de Geoffrey Chaucer.       Titlul denumește locul povestirii, motivul literar central al textului literar. Hanul Ancuței devine un topos cu valență mitică și nostalgică și un simbol al perenității, cu multiple conotații, fiind loc de odihnă.           Timpul narațiunii este fixat „într-o toamnă aurie”, sintagmă ce prezintă o epocă arhaică fericită din istoria Moldovei, a existenței patriarhale, de care oaspeții hanului își aduc aminte cu afecțiune. Se face diferența, în text, în timpul povestirii, cel care aparține celor nouă naratori ad-hoc de la han și timpul povestit, fixat, potrivit reperelor textuale, la începutul secolului XIX-lea. Povestirile încep după-amiaza și iau sfârșit la miezul nopții, dar după trei z. Firul lor, pare, ca în lucrarea orientală O mie și una de nopți, nesfârșit, cu atât cu cât comisul Ioniță, cel care deschide seria de narațiuni, promite, în intrmezzo-uri, că va spune o povestire și mai frumoasă, ca semn al eternității istorie umanității.           Finalul este de acord cu atmosfera magică de la han, prin descrierea unei atmosfere pașnice armonioasă: „Am rămas însă după aceea loviți ca de o grea muncă și abia ne puteam mișca, umblând după cotloane ferite de locuri și odihnă. Unii dormeau chiar unde se aflau, frânți și răsuciți. Si comisul Ioniță însuși, după ce a cuprins de după grumaz pe căpitanul Neculai sărutându-l, a uitat cu desăvârșire că trebuie să ne spuie o istorie cum n-am mai auzit.”           Povestirile conțin și elemente lirice, prin evocarea afectivă pe care o fac protagoniștii, naratorii deveniți personajele întâmplărilor relatate. Personajele sunt țărani moldoveni, ciobani, boiernași, negustori. Personajul central este Ancuța cea tânără. Ea amintește de mama ei, cealaltă Ancuța, protagonistă în povestirea omonimă. Fiecare povestitor nutrește ambiția să spună o întâmplare mai interesantă decât cea precedentă.           Povestirea este un text literar care se înscrie în genul epic și prezintă o serie de trăsături precum: interesul acordat întâmplării, care se dovedește neobișnuită, fantastică, dramatică etc., narațiunea subiectivă, cu relatarea la persoana I, din punctul de vedere al unui narator subiectiv care este martor sau participant la cele relatate.           Povestirile sunt de sine stătătoare, subiectele sunt independente și se încadrează îpecii diferite, reprezentând snoava în Iapa lui Vodă, idila - Fântâna dintre plopi, aventura - Cealaltă Ancuță, legenda - Județ al sărmanilor, reportajul și memorialul de călătorie - Negustor lipscan, portretul în Orb sărac, povestire cu iz fantastic în Balaurul, cu subiect social în Haralambie sau cu subiect esiteric în Istorisirea Zahariei fântânarul.                                                             Negustor lipscan                 Această povestire este cea de-a șaptea din seria relatărilor de la Hanul Ancuței. Textul are alura unui memorial de călătorie, în care se interferează secvențe de interviu, dat fiind că oaspeții hanului, surprinși de cele relatate, îl întrerup pe vorbitor ca să-i pună întrebări suplimentare. Scenariul narativ, sărac în întâmplri, devine interesant prin alternativa planurilor și subiectelor de discuție ale interlocutorilor.              Protagonistul și naratorul povestirii, negustorul Dămian Cristișor, își face o intrare la han demnă de un actor. Inițial, se aud „strigăte și zarvă pe drumul Sucevei”, se aud „glasuri groase care opreau boii” și zgomotul carelor. Nou-vl are o înfățișare impresinantă, fiind „un bărbat bărbos cu căciulă și giubea”m cu „barba astâmpărată și rotunjită din foarfece” și care „râdea cu obraji plini și bogați de creștin bine hrănit”.            Curiozitatea oamenilor de la han crește pe măsură ce Damian urmează pașii unui ritual îndelung exersat: el se îngrijește de hrana animalelor, așază marfa, așteaptă ca drumeții să fie tratați cu vin și mâncare bună. El prelungește voit durata așteptării, pentru a întreține atmosfera propice spunerii unei povestiri mai interesante decât celelalte.            Adresându-i-se mai cu seamă lui Neculai Isac în care vede un congener, deci un om capabil să-l înțeleagă, Dămian își povestește până la un punct viața și cum a ajuns să se îndeletnicească cu negustoria. dat fiinf că se consideră un negustor priceput, a întreprins un drum până la Lipsca, pentru a aduce în Moldova marfă nemțească, de bună calitate. Povestirea lui atrage atenția când menționează cuvântul tren și se vede obligat să le explice celorlalți ce este acesta. Noutatea tehnică adusă de transportul cu trenul nu-l impresionează pe cioban, care, conservator din fire, consideră că este o „ticăloșie nemțească” și îi lasă impasibili pe comisul Ioniță și pe căpitanul Neculai Isac, dar captează atenția celorlalti, cărora Dămian se simte obligat să le explice într-un limbaj cât mai familiar ce este trenul: „Sunt un fel de căsuțe pe roate, și roatele acestor căsuțe se îmbucă pe șine de fier. Și așa, pe șinele acelea de fier, le trage cu ușurință o mașină, care fluieră și pufnește de-a mirare; și umblă singură cu foc (...) Mașina umblă singură cu foc și trage după dânsa toate căsuțele. Apoi în acele căsu sunt ori oameni, ori mărfuri. Și batalii de la Tighina i-am încărcat în acele căsuțe. Și merg foarte bine, fără scurtătură și fără necaz; numai că c-un huiet mare de trebuie să grăiască oamenii unii cu alții tare, ca surzii.”            Alte dovezi de civilizație stârnesc reacții diferite. Existența străzilor asfaltate, a felor care poartă pălării și a bărbaților care poartă ceasornice, dar și situația neobișnuită în care copiii merg la școală sunt aprobate cu jumătate de gură de oaspeții conservatori ai hanului. Ceea ce îi lămurește definitiv în rpivința lipsurilor nemților, deși vizibil mai emanciăați, este lipsa lor de gust în privința gastronomiei, căci berea lor, o „leșie amară” și „carnea fiartă de vacă” nu pot concura cu vinul și bucatele moldovenești.           În continuare,Dămian își povestește călătoria de întoarcere din Germania în Moldova. Dacă în prima parte nu a fost deranjat de nimeni, în țara natală el a trebuit să fie pregătit cu cadouri pentru situațiile neplăcute la care se aștepta, cunoscând firea și năravurile conaționalilor săi. La intrarea în țară, negustorul a fost oprit pe rând de vameși și de hoți. Tuturor a trebuit să le dea cadouri ca să scape cu marfă întreagă. Povestirea lui, deși ridiculizează moravurile vremii, nu stârnește reacții din partea auditoriului, obișnuit cu această stare de fapt.            În încheierea discursului său, Dămian îi oferă Ancuței, față de care nu-și ascunde admirația, o „zgărdiță de mărgele” și o sărută.           Complexitatea personajului este dată de insitența naratorială asupra caraterizării directe. Trăsăturile fizice alcătuiesc portretul unui bărbat aflat în deplină maturitate, elegant și cu o înfățișare plăcută, grație căreia își face ușor prieteni. Ocupația de negustor îi dezvoltă anumite trăsături morale precum optimismul, generozitatea, atitudinea politicoasă. Dămian este o persoanredincioasă, înainte de a pleca în lunga sa călătorie, se duce la biserică, iar la întoarcere dorește să-i mulțumească Domnului pentru ajutorul dat. Deși îi plac călătoriile și are un spirit aventuros, Dămian dă dovadă de prevedere, atunci când păstrează câteva baidere, pe care să le ofere la nevoie. Alte calități ale personajului sunt spiritul organizatoric și simțul psihologic, ultimul permițându-i să se apropie ușor de oameni. El manifestă simpatie și chiar afecțiune pentru Ancuța, pe care nu ezită să o complimenteze.     Dămian este primit cu simpatie în cercul povestitorilor de la han, este ascultat cu interes și curiozitate și spectatorii conchid că este un om plăcut.     Povestirea Negustor lipscan reține atenția, în cadrul acestui volum, atât prin stilul narării, caracterizat prin oralitate, cât și prin sublinierea diferenței dintre două civilizații, occidental-emancipată și națională care se dovedește tradiționalistă. Cele două conceptii despre viață pun în lumină, în funcție de reacțiile spectatorilor lui Dămian, eterogenitatea socială și sufletească a acestora.     Capodoperă a speciei povestirii, hanul Ancuței este o scriere de valoare pentru maniera în care înfățișează la „belle epoque”, o perioadă fericită din istoria Moldovei.    

Rezolvare - Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)       Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată sub umbrela teatrului, demonstrați valoare dialogurilor în baza cărora formți/doltați competența specifică din secvența dată. Având în vedere următoarele aspecte:        a) prezentați utilitatea activității în formarea/dezvoltatea competenței specifice din secvența dată.                În cerc, elevii ascultă povestea populară Turtița fermecată. După prima audiție, învățătorul le spune denumirea activității și obiectivele urmărite pe parcurs. După cea de-a doua audiție, acesta le adresează obișnuitele întrebări-cheie: Cine? Când? Unde? Ce? Cum? De ce? Astfel, ei verbalizează în jurul celor reținute despre: eroi, timp,loc, ac'iune, desfășurarea ac'iunii, morala poveștii. Pe scurt, copiii vorbesc despre datele memorate. În timp ce reascultă svențial povestea, ei dialoghează pe maginea punctelor centrale și a învățăturii cuprinse într-o propoziție, însă coordonați de învățător. Mai apoi, ei sunt dirijați către elementele de vocabular și de fonetică.       Revenim asupra detaliilor și spunem astfel:     Cu spijinul învățătorului, elevii găsesc setul de cuvinte-cheie. Cei solicitați despart îm silabe cuvintele date și identifică sunetele cerute de învățător/ sau de un coleg. Pentru fiecare termen, acei copii spun câte un cuvânt cu sens asemanător și câte unul cu sens opus. Reușita este mai ușor de atins datorită cartonașelor cu litere, dublate de imagini corespunzătoare, dar și grație jetoanelor ce înfățișează simboluri; în baza acestora, copiii pot socia mai repede cuvintele cu sensuri asemănătoare/diferite.        Ulterior, dirijat de colegii săi, un elev fixează pe panoul de plută cartonașele ce conțin cuvintele-cheie și etichetele care le completează. Avându-le dinainte, colectivul are libertatea să schimbe povestea ori la început ori la sfârșit. Ca atare, iau cuvântul doi-trei copii.       În cele din urmă. efectivul revine asupra materialului audio. După reascultarea poveștii, învățătorul le cere școlarilor să redea sunetele auzite și să spună  cât de mult le alimentează acestea imaginația. )Expunerea cerințelor este urmată de mențiunea conform căreia sunetele bine percepute prin mujloace auditive stârnesc mai mult imaginația decât cele percepute pe canale audio-video). În contextul de față și într-un limbaj inteligibil, elevilor li se prezintă avantajele teatrului radiofonic și argumentele pentru care se recomandă acest canal de comunicare și de educare.   b) Enumerați trei suporturi tehnice de instruire folosite scopului educațional.           Inclusiv suporturile tehnice fac parte din instrumentarul folosit în timpul activității instructive. Acestea constau în USB, laptop și boxe. În completarea lor vin alte materiale necesare: panou de plută, piuneze, cartonașe tipărite și ilustrate. Recuzita le dă copiilor șansa să își valorizeze potențialul existent la nivelul gândirii preoperaționale și achizițiile din periaodele pre - și abecedară.        Combinate optim cu resursele procedurale, cele materiale și tehnice creează oportunități în considerarea cărora școlarii își folosesc propiile stiluri de învățare, îndeobște stilul auditiv. Prin urmare, lecția în sine reprezintă un moment ce fructifică la maximum potențialul acelor copii care acumulează informații prin canale audio. În egală masură, lecția aduce în prim-plan secvențe care hrănesc imaginația creatoare. Ba mai mult, copiii sunt încurajați să-și imite personajele prefearte - verbal și scenic.   c) Indicați două metode de predare eficiente în context și două forme de organizare a elevilor.       Lectia propice pentru mai multe metode didactice. În situația noastră suntem de părere că primează povestirea și exercițiul. Îs, le putem aplica cu brio și pe acestea: problematizarea și explicația - în scop educativ - și conversația catehetică și observarea sistematică a comportamentelor elevilor - în scop evaluativ.      Toate înlesnesc aplicarea strategiilor euristice. valoarea resurselor procedurale este dată de stilul învățătorului, dar si de tactul cu care acesta animă fiece situație de învățare.     Organizarea se face frontal și în cerc; frontal, atunci când: se descrie primul moment organzatoric al zilei, se modofică acțiunea poveștii, se pune în lumină apanajul teatrului radiofonic; în cerc, în timp ce firul discutției se desfășoară pe axa poveștii, precum și în timp caută cuvintele-cheie.   d) Indicați și o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenței sin secvența dată.      Evaluativ, în momentele oportune, învățătorul formulează itemi (semi)obiectivi și subiectivi. În temeiul lor îi dă curs conversației de verificare. Pe durata acesteia, învățătorul poate descoperi lacunele copiilor care nu au acumulat informații dintr-un moment sau altul, dar și eventualele tulburări de vorbire ale unora, respectiv incapacității altora (de receptare corespunzătoare a mesajelor orale, de ordonare cronologică a secvențelor poveștii ascultate s.a.m.d.). Așa cum am precizat, aceasta este dublată de observare sistematică a conduitelor elevilor. În principiu, aceasta trebuie sa fie nelipsită oră de oră.   e) Argumentați valoarea activității realizate competenței de comunicare verbală.       Gândind valoarea activității audiată, elevii își folosesc negreșit atenția și memoria voluntară. Ei sunt provocați să redea, cu acuratețe, scenele în succesiunea lor logică și numele personajelor. Astfel, ei învață să își prelucreze reprezentările formate la nivel cognitiv.       Reflectând la comportamentele personajelor, ei exersează tehnici de gândire critică, alese în rapot cu vârsta. Așa, copiii își dezvoltă și abilitățile socio-afective.       Activitatea poate mobiliza școlarii afectați de dislexie și școlarii timorați de vorbirea liberă. Întrebările dirijate și încurajarile învățătorului îi ajută, pe de o parte, să își corecteze greșelile de exprimare orală, iar pe de altă parte, îi ajută să depășească tracul inerent expunerilor în public. Așadar, observăm cum ei aprofundează tehnicile de educare a limbajului, cu care sun tobișnuiți din perioada preșcolară. În plus, observăm cum fondul muzical îi imprimă lecției o notă ce o ridică la nivel interdisciplinar. Deopotrivă, prin natura sa interactivă, activitatea insuflețește lecția.       Ultimele notițe ne arată cât de benefică este intersectarea a trei obiecte de studiu (Comunicarea în limba română, Muzică și mișcare, Dezvoltare personală).