Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

Timpurile verbului – reținem  și lucrăm – fisă de lucru Reținem : Timpul arată când se desfășoară acțiunea verbului față de momentul vorbirii.   Există trei timpuri de bază: Trecut – când acțiunea se desfășoară înainte de momentul vorbirii (a tricotat) Prezent – când acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii (tricotează) Viitor – când acțiunea se desfășoară după momentul vorbirii (va tricota) Să mai reținem ca verbul la timpul trecut are forme diferite : tricota, a tricotat, tricotase, tricotă.   Exercitiul 1 Arată în care dintre cele trei desene de mai jos acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii. sursa foto: culegerea În țara textelor frumoase a. Ieri Edith a cumparat lână și andrele b. Azi, ea tricotează un fular c. Mâine, îî va dărui fularul domnului Ursu   Exercițiul 2. Care dintre acțiuni se desfășoară înainte de momentul vorbirii și care după momentul vorbirii?   Exercițiul 3. Indică verbele din cele tri propoziții de sub desenele de la exercițiul 1.   Exercitiul 4 Menționează verbele din comunicările de mai jos, precizând când se desfășoară acțiunea acestora față de momentul vorbirii. a) Edith face un fular pentru domnul Ursu. b) Ea îl ascunde în coș. c) Cei trei prieteni au plecat la țară. d) Edith nu terminase încă fularul. e) În poveste, Moș Craciun îi îndeplini copilului dorința.   Reținem ! Formele verbului a fi care se scriu cu e la început se pronunță cu ie. Sunt incorecte pronunțiile loat, loa, vroia.   Exercițiul 5. Citește propozițiile de mai jos și arată cum se pronunță verbul a fi. Ieri eram în grădină. Zăpada era peste tot în strat subțire. Tata a adus bradul de Craciun. Acum, bradul este în sufragerie.   Exercițiul 6. Alege formna corecta din propozițiile de mai jos Am loat/luat globuri roșii. Părinții mei vor loa/lua beteală. Fratele meu voia/vroia o instalație electrică nouă.   Reținem !!   Se scrie „va” când verbele sunt la viitor (va spune) și „v-a ”când verbele sunt la trecut (v-a spus). Verbul a lua se scrie la prezent ia și iau. Verbele la trecut se scriu i-a (i-a spus) și i-au (i-au spus). Când verbele care încep cu vocala „a” sunt la forma negativă, vocala „u” din cuvântul nu poate să dispară, fiind înlocuită de cratimă (n-am spus, n-ai spus, n-a spus)   Exercițiul 7.   Indică verbele la viitor din textul de mai jos. Maria și Dan vor aranja masa de Paște, asa cum v-a spus bunica. Măriuca va pune farfuriile lângă lumânărele. Dan va da pisica afară în timpul mesei. Așa nu vor mai avea grijă că va sări pe masă.   Exercițiul 8. De ce s-a scris v-a spus în textul de la exercițiul de mai sus?   Exercițiul 9. Completează propozițiile de mai jos cu una dintre formele ia/i-a, iau/i-au. Pisica……..o sarma din farfurie. Tata…….dat un cârnăcior. Bunicii mei îi…….zilnic hrană umedă. Ei……luat și o zgardă roșie.  

  Mijloacele de imbogatire a vocabularului sunt :    – Interne – cand cuvintele noi sunt formate din elemente existente in limba.   Ele sunt : derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale (conversiunea);   –Externe – cand cuvintele se introduc din alte limbi, adica imprumuturile   DERIVAREA – este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care s eformeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si prefixelor   SUFIXELE – sunt sunetele sau grupurile de sunete adaugate dupa radacina. Ele sunt :   – lexicale – cand formeaza cuvinte noi : gradinar   – gramaticale – cand creeaza forme gramaticale (sufixe de timp si de mod) : plec, scris   – lexico-gramaticale – cand exprima simultan, un sens nou si o categorie gramaticala : gasca – gascan   Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea :    – agentului (autor al actiunii sau meserias) : bautor, fierar, gornist, luntras;   – insusirii : auriu, fricos, fugar, iubitor, mancacios, purtabil, sprancenat, vamal;   – colectivitatii : aparaie, bradet, ierbarie, goruniste, turcime, zmeuris;   – instrumentului : alfabetar, pipernita, schimbator;   – notiunilor abstracte : cerinta, domnie, grasime, raceala, scursura, siguranta;   – modalitatii ; barbateste, pieptis, taras;   –locului si originii : benzinarie, fierarie, somesean;   –obiectelor sau insusirilor mici (sufixele diminutivale): binisor, calut, cascioara, cercelus, cosulet, lantuc, mataluta, pantofior, singurica, vanticel;   – obiectelor sau insusirilor mari (sufixele augmentative): baietandru, grasan, ladoaie, pietroi;   Sufixele formeaza substantive (galbenus), verbe (a ciocani), adjective(visiniu), adverbe(vitejeste), numerale(doime), pronume(matalica), interjectii(aolica)   PREFIXELE – sunt sunetele sau grupurile de sunete adaugate inaintea radacinii pentru a forma un cuvant nou. Prefixele modifica sensul cuvantului de baza fiind:   – negativa (neaga sensul cuvantului care este baza) : nesansa, inegalitate;   – privative (arata o lipsa) : a descreti, a desira;   – literative (arata o repetare) : a rasciti, a reaminti;   – Prefixele delocutive – formeaza cuvinte de locutiuni : a insira, a impaturi   – Prefixele formeaza substantive (neregula), verbe(a realege), adjective(nefiresc), adverbe(negresit)   Prefixele pot fi : – vechi : ne-, in-,des-, ras-…etc   – noi : anti-, con-(co-), inter-, pre- etc.   Derivatele parasintetice – sunt cele formate in acelasi timp cu un sufix si un prefix (a inchipui)   Cand baza unui cuvant derivat este un alt derivat se pot forma derivate in serie(tara + sufixul de origine -an = taran + sufixul motional -ca = taranca + sufixul diminutival -uta = tarancuta)   Exemple : a) derivate cu sufixe : frunzis,frunzulita,frunzar etc b) derivate cu prefixe :neadevar,inegal, reinvat, rastimp, nebun, strabun etc c) derivate parasintetice (cu sufixe si prefixe) :infrunzit,prescolar, refacut, neintelegator, stralucitor, etc d) prefixe care dau un anumit sens cuvintelor :   – antebrat (inaintea bratului)   – antirazboinic (impotriva razboiului)   – arhicunoscut (cunoscut foarte bine)   – bisilabic( cu doua silabe)   – hipertensiune ( tensiune marita)   – hipotensiv (cu tensiunea mica)   –intravenos ( in interiorul venei)     Mijloace de imbogatire interne de imbogatire a vocabularului   1) derivarea – formare de cuvinte noi de la cuvantul de baza : sufixe si prefixe se numesc afixe   2) derivarea parasintetica – cuvant derivat cu sufix si prefix (tanar-tinerel)   3) derivarea regresiva – consta in eliminarea unor afixe (aluna – alun; catifelat – a catifela)   4) compunere – un cuvant format din doua sau mai multe cuvinte dar care isi pierd forma initiala : Untdelemn   – compunere prin sudare   – alaturare cu cratima sau fara cratima   – sau prin abrevieri   Schimbarea valorii gramaticale a clasei morfologice (conexiunii)   – se poate misca dintr-o categori de cuvinte in alta (baiatul frumos merge pe strada)   – verbele de la participiul si gerunziu se pot transforma in adjective (“bine” – “el invata bine!”, “binele pe care mi l-ai facut” (“bine” se articuleaza cu “le”)     Fisa de lucru – Mijloace interne de imbogatore a vocabularului   Cititi cu atentie textul urmator:          “Gheorghita era un flacau sprancenat.Nu prea era vorbaret,dar stia sa spuie destul de bine despre cele ce vazuse.Avea un chimir nou si-i placea,vorbind,sa-si desfaca bondita inflorita si sa-si cufunde  palmele in chimir. Intorcea un  zambet frumos ca de fata si abia incepea sa-si infiereze mustacioara.Vitoria il admira din cealalta parte a masutei […]Afara se vedea padurea usor ninsa,sub un cer albastru si insorit.”     1.Transcrie patru cuvinte formate prin derivare:    …………………………………………………………… …………………………………………………………...   2.Transcrie doua cuvinte formate cu sufix diminutival: …………………. si …………………   Explica rolul lor in text:  ………………………………………………………… ………………………………………………………… …………………………………………………………   3.Numeste mijlocul de imbogatire a vocabularului prin care s-a format cuvantul despre……………………………………………………….   4.Identifica un alt cuvant din text care s-a format prin acelasi mijloc ………………………………… 5.Precizeaza valoarea morfologica,din text,a cuvantuluiusor ..............……………………….   6.Alcatuieste un enunt in care usor sa aiba alta valoare morfologica decat cea din text:…………………………………………………   7.Scrie un diminutiv si un augumentativ de la cuvantul de baza  flacau:……………………………   8.Seria care contine numai derivate ale cuvantului ochi este:      a.ochitor,ochii,ochiul-boului   b.ochire,ochiului,ochit,ochios   c.ochisor,ochitor,neochit   9.Cuvantul subliniat din text este:    a.adverb de mod   b.conjunctie coordonatoare   c.pronume reflexiv   d.substantiv   10.Alcatuieste un enunt in care cuvantul bine sa aiba valoare  substantivala:……………………………………………………   11.Scrie pornind de la cuvantul de baza padure:   a.un cuvant derivat cu prefix  augmentativ……………….   b.un cuvant format cu sufix diminutival……………………   c.un derivat parasintetic………………………………………   12.Explica cum s-au format urmatoarele cuvinte: inflorit, FloareaSoarelui, BCR, inca, umbrit, bunastare, biolog, binecuvantat, CFR, padurita

Omonimele sunt cuvintele care au aceeași formă sonoră, dar mai multe înțelesuri diferite, neînrudite între ele. Omonime lexicale - sunt cuvinte care aparțin aceleași clase gramaticale, adică sunt substantive, adjective sau verbe. Exemplu: vară - anotimp                                vară - grad de rudenie                 a semăna - a pune sămânța          a semăna - a se asemui   Omonimele lexicale sunt: - totale - când cele două cuvinte sunt identice în flexiune: leu (singular), lei (plural)                război (conflict armat/instrumnțesut - singular)         războaie (plural)   - parțiale - cuvintele sunt identice numai la unele forme de inflexiune: bandă (fâșii îngustepuri de răufăcători - singular) benzi (plural pentru fâșii) bande (plural pentru răufăcători) masă (mobilă/mulțime - singular)                                                          mese / mase (pentru plural) raport (legătură/comunicare scrisă sau orală - singular)                      raporturi / rapoarte (pentru plural)   Omonimele lexico-gramaticale - sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părți de vorbire diferite (au alte valori morfologice) Exemplu :  - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a plural - adună - verb, imperativ, persoana a II-a singular   De reținut : Omonimele sunt întotdeauna omofone, dar nu sunt, obligatoriu omografe. Atentie la diferența dintre cuvintele polisemantice (sunt înrudite ca sens) și omonime (au sens total diferit)   Exemple de omonime lexicale :   absolvi = a termina un an sau un ciclu de învățământ;                - a scuti pe cineva de pedeapsă   acces  - posibilitatea de a ajunge într-un loc (plural accesuri)            - tulburări clinice manifestate brusc (plural accese) - accese de tuse   a achita - a îndeplini o oblligație morală și materială               - a declara jurudic neviovăția   a acorda - a da ajutor gramatical                - un instrument (El acordează vioara)   acru - gust al oțetului         - unitate de măsură a suprafeței (în jur de 4000 metri pătrați) - plural acri   activ - om care participă efectiv la acțiune         - totalitatea bunurilor care aparțin unei persoane (fără plural)   a amenda - a aplica o amendă cuiva                  - a îmbunătăți un text, o lege (S-au depus amendamente)   arie - masura unei suprafețe        - loc special unde se treieră cereale        - compoziția muzicală vocală (acompaniament)   banc - glumă          - îngrămădire de nisp, pietriș, formată pe fundul mărilor          - cârd mare de pești marini          - masă de lucru a muncitorului (tejghea)   cămin - sobă joasă, cuptor, vatră (plural căminuri)            - casă părintească (plural cămine)            - instituție culturală (plural cămine)   ciubuc -  bacșiș (plural ciuburi)            - pipă orientală cu țeavă lungă (plural ciubuce)            - ornament interior în relief pe tavan sau marginile unui perete (plural ciubucuri)   curs - mișcare, trecere (plural cursuri)         - preț al monedei unei țări în raport cu moneda altei țări         - expunere, predare   drept - neted (plan)          - just, cinstit          - opusul lui stâng (adjectiv)          - științe juridice (fără plural)          - răsplată, contribuție          - adverb (direct)          - ca (prepoziție)   etichetă - bucată de hârtie care se aplică pe caiete, cărți               - norme de comportare în relațiile dintre diplomați sau monarhi   factor - cauză, motiv            - funcționar al poștei            - în matematică, la înmulțiri   grefă - birou al grefierei          - operație (plural grefe)   lin - pește     - vas pentru struguri     - domol liniștit   mai - lună a anului        - ciocan pentru bătut pământul (plural maiuri)        - adverb cu sensul de încă   mediu - natură înconjurătoare            - persoană care poate fi hipnotizată            - mijlociu   parabolă - curbă                - istorioară alegorică   parchet - pardoseală             - subdiviziune a unei păduri             - instituție juridică   pat - mobilă       - situație la șah   pas - mișcare        - trecătoare (plural pasuri)        - unealtă de dulgheri (plural pasuri)        - (interjecție) cuvânt folosit la jocul de cărți   pilă - unealtă       - trafic de influență   sol - stratul superior al pământului (plural soluri)      - persoană trimisă cu o misiune (plural soli)      - notă muzicală   zefir - vânt (plural zefiri)         - țesătură (plural zefiruri)  

Morfologia – partea gramaticii care studiaza partile de vorbire Curs IV – 27 oct. 2014/ h: 18,00) – inseamna flexiune, adica schimbarea formei unui cuvant – cuvintele sunt alcatuite din radacina tema si afixe – cuvintele au diverse valori morfologice in functie de context – ele isi pot schimba forma in functie de : declinare (pentru flexiunea nominala) si conjugare (pentru flexiunea verbala) Categoriile gramaticale conform gramaticii traditionale sunt :  – numarul = indica daca este vorba de un singur obiect sau de mai multe, daca actiunea are un singur autor sau mai multi  – genul = masculin/feminin/neutru – cazul = este reprezentat de schimbarile cuvintelor pentru a vedea rolul lor in propozitie  – diateza = exprima raportul intre actiune si autorul ei – modul = indica daca actiunea este reala, ireala sau posibila – timpul = sugereaza momentul in care se petrece actiunea, prezent, trecut, sau viitor – gradele de comparatie = marcheaza intensitatea unei insusiri – unele sunt specifice clasei nominale si altele claselor verbale (modul, gradul de comparatie, timpul). Morfologia si sintaxa apar integrate deoarece vocabularl limbii romane se grupeaza in clase de cuvinte care au trasaturi sintactice comune. – partile de vorbire pot fi deschise (adica se pot imbogati oricand: substantivul, verbul, adjectivul) si inchise care primesc reactii moi in mod exceptional (numeralul si partile neflexibile) – clasele gramaticale – clase eminamente lexicale (semnificatie proprie : substantivul, adjectivul, verbul) – clase functionale – care au rol gramatical (adverbul sau amestec lexico-functionale – prepozitia(dinspre,inspre) Marci flexionale – indica anumite elemente care pot fi : de tip sintetic prin prezenta unui afix gramatical (articolul – copil-u-l), de tip analiticadica prezenta unor morfeme libere (gradele de comparatie – un copil, mai inteligent) si de tip mixt unde apare si un afix gramatical si un morfem liber ( al copilului). Sintaxa – parte a gramaticii care se ocupa de combinarea cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraze. – intre cuvintele dintre o propozitie sau o fraza se stabilesc raporturi de subordonare, ordonare sau interdependenta. Relatiile de coordonare – se stabilesc intre parti de propozitie de acelasi fel sau propozitii de acelasi fel * conjunctii coordonatoare copulative : Ioana si Maria merg la teatru ; Vreau sa merg la munte si sa fac alpinism * conjunctii coordonatoare adversative : Elevii merg la film si profesorii ii insotesc * conjunctii coordonatoare disjunctive : Studentii au examen sau colocviu maine ? * conjunctii coordonatoare conclusive : Viata este scurta, deci trebuie traita * justapunere : Ele sunt frumoase, destepte, inteligente Relatiile de subordonare – se stabilesc intre o parte de propozitie secundara si una principala sau intre o subordonata si regenta ei. La nivelul propozitiei se stabileste prin forma pe care o ia cuvantul (fata mamei), acord (Fata frumoasa a luat nota 10 la examen – adjectivulfrumoasa se acorda in gen, numar si caz cu substantivul fata) sau prin prepozitii (cartea de la bunica) La nivelul frazei subordonarea se stabileste prin :  * conjunctii subordonatoare (că, să, ca să, dacă, de, fiindcă, deoarece, încât etc) : Nu se stie dacă spune adevarul * locutiuni conjunctionale subordonatoare ( cu toate că, pentru că, măcar, că, măcar să, etc) : Nu spunea nimic, chiar dacă il obligai * adverbe relative/nehotarate (unde, cum, când, oricând, oricum) : Ma intreb unde a fost plecat doua saptamani. Relatia de interdependenta – se stabileste intre doua parti de propozitie (subiect-predicat), subiectul impune predicatului numarul si persoana iar predicatul impune subiectului cazul Nominativ Propozitia – este o comunicare cu un singur predicat si reprezinta ce ai mica unitate a sintaxei Propozitiile se clasifica astfel : dupa scopul comunicarii : a) enuntiative : Sorina citeste o carte interesanta(ofera o informatie) b) interogative : Cine a avut aceasta initiativa ?( cere o informatie) Iar in functie de intonatie amandoua pot fi exclamative sau neexclamative. dupa aspectul predicatului : a) pozitive : Ana spune adevarul b) negative : Valentin nu s-a prezentat la examen dupa structura : a) simple : Copilul plange b) dezvoltate : Copilul obosit plange tare dupa rolul pe care il are in fraza : a) principale : Mihai a castigat un premiu(1)/ pe care il dorea(2) b) secundare sau subordonate : Am decis(1)/ sa plec devreme pentru a ajunge la timp(2) c) regente – propozitiile de care depind alte propozitii; pot fi principale sau subordonate : Mi-a demonstrat(1)/ ca nu poate(2)/ sa taca(3)/ – propozitia 1 este principala su regenta propozitia 2 – propozitia 2 este secundara si regenta pentru propozitia 3 d) incidente – este independenta fata de context : Ivan a mintit(1)/ spune Natasa(2) – propozitia 2 este incidenta, poate lipsi din context si prima propozitie are sens. Partile de propozitie indeplinesc o anumita functie sintactica si se pot transforma prin expansiune in propozitii subordonate. Propozitiile subordonate prin contragere se pot transforma in parti de propozitie. De exemplu subiectul se poate transforma in propozitie subordonata subiectiva: Lenesul mai mult alearga. Cine este lenes(1) mai mult alearga Morfologia si sintaxa apar intrepatrunse deoarece partile de vorbire au functie sintactica, prepozitiile impun un anumit regim cazual, cuvintele suporta modificari de forma pentru a indeplini o anumita fucntie sintactica. Intonatia determina sensul unei fraze. Exemplu : Mergi la Olanesti – reprezinta o propozitie prin care emitatorul face o afirmatie Mergi la Olanesti ? – in aceasta situatie intonatia este interogativa, emitatorul cerand o informatie Mergi la Olanesti ! – reprezinta o propozitie exclamativa care exprima un ordin

        Morfologia este partea gramaticii care studiază forma cuvintelor, modificările formei, conținutului și valorile gramaticale exprimate prin formele cuvântului.          În morfologie cuvintele se numesc părți de vorbire, sau clase gramaticale, caracterizate prin anumite trăsături generale și de conținut.          După criteriul morfologic, părțile de vorbire se clasifică în : a) părți de vorbire flexibile, pentru că își exprimă forma în timpul comunicării; b) părți de vorbire neflexibile, pentru că își păstrează eeași formă în timpul comunicării.           Părțile de vorbire flexibile sunt: substantivul, articolul, pronumele, numeralul, verbul și adjectivul.          Părțile de vorbire neflexibile sunt: adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția.          Fiecărei părți de vorbire îi corespunde în planul vorbirii câte o locuțiune, adică un grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă ca un singur cuvânt.  Există: - locuțiuni subtantivale: aducere-aminte = amintire;  punct de vedere = opinie; dare de seamă = raport; bătaie de cap = necaz; - locuțiuni adjectivale : de nimic = neimportant; fel de fel = diverși; în floarea vârstei = tânăr; ca scos din cuite = foarte curat; cu capul în nori = neatent; - locuțiuni pronominale : Măria Ta, domniile voastre, cine știe ce; - locuțiuni verbale: a da în seamă = a încredința, a-i părea rău = a regreta, a se da de-a rostogolul = a se rostogoli, a-și aduce aminte = a-si aminti;  - locuțiuni adverbiale: pe de rost, în dreapta, de jur împrejur, în mijloc, de-a pururi, pe loc, pe nimic, din vremea în vreme;  - locuțiuni prepoziționale: dincolo de, în preajma, în spatele, de-a lungul, în susul, de-a latul;  - locuțiuni conjuncționale; chiar de, cu toate că, măcare că, pentru că, din cauză că, ca și cum, pentru ca...să-, de vreme ce;  - locuțiuni interjecționale: ia uite, nu zău, tic-tac.              Fiecărei părți de vorbire îi corespund anumite categorii gramaticale precum: genul, numărul, cazul, persoana, mos timpul, diateza, gradul de comparație, articularea.              SINTAXA - este partea gramaticii care studiază regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în frază.              Propoziția - este o comunicare orală sau scrisă care are un singur predicat    Exemple: Pădurea răsuna de cântecul păsărilor. Vom pleca acum            Fraza este o îmbinare de două sau mai multe propoziții, dintre care cel puțin una este propoziție principală.  Exemple: De câte ori se gândea la vacanță (CT) / ce avea să vină (AT) / o cuprindea o bucurie de nedescris (PP). Desenează (PP) / șterge (PP)/ apoi o ia de la capăt (PP).