Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

Timpurile verbului – reținem  și lucrăm – fisă de lucru Reținem : Timpul arată când se desfășoară acțiunea verbului față de momentul vorbirii.   Există trei timpuri de bază: Trecut – când acțiunea se desfășoară înainte de momentul vorbirii (a tricotat) Prezent – când acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii (tricotează) Viitor – când acțiunea se desfășoară după momentul vorbirii (va tricota) Să mai reținem ca verbul la timpul trecut are forme diferite : tricota, a tricotat, tricotase, tricotă.   Exercitiul 1 Arată în care dintre cele trei desene de mai jos acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii. sursa foto: culegerea În țara textelor frumoase a. Ieri Edith a cumparat lână și andrele b. Azi, ea tricotează un fular c. Mâine, îî va dărui fularul domnului Ursu   Exercițiul 2. Care dintre acțiuni se desfășoară înainte de momentul vorbirii și care după momentul vorbirii?   Exercițiul 3. Indică verbele din cele tri propoziții de sub desenele de la exercițiul 1.   Exercitiul 4 Menționează verbele din comunicările de mai jos, precizând când se desfășoară acțiunea acestora față de momentul vorbirii. a) Edith face un fular pentru domnul Ursu. b) Ea îl ascunde în coș. c) Cei trei prieteni au plecat la țară. d) Edith nu terminase încă fularul. e) În poveste, Moș Craciun îi îndeplini copilului dorința.   Reținem ! Formele verbului a fi care se scriu cu e la început se pronunță cu ie. Sunt incorecte pronunțiile loat, loa, vroia.   Exercițiul 5. Citește propozițiile de mai jos și arată cum se pronunță verbul a fi. Ieri eram în grădină. Zăpada era peste tot în strat subțire. Tata a adus bradul de Craciun. Acum, bradul este în sufragerie.   Exercițiul 6. Alege formna corecta din propozițiile de mai jos Am loat/luat globuri roșii. Părinții mei vor loa/lua beteală. Fratele meu voia/vroia o instalație electrică nouă.   Reținem !!   Se scrie „va” când verbele sunt la viitor (va spune) și „v-a ”când verbele sunt la trecut (v-a spus). Verbul a lua se scrie la prezent ia și iau. Verbele la trecut se scriu i-a (i-a spus) și i-au (i-au spus). Când verbele care încep cu vocala „a” sunt la forma negativă, vocala „u” din cuvântul nu poate să dispară, fiind înlocuită de cratimă (n-am spus, n-ai spus, n-a spus)   Exercițiul 7.   Indică verbele la viitor din textul de mai jos. Maria și Dan vor aranja masa de Paște, asa cum v-a spus bunica. Măriuca va pune farfuriile lângă lumânărele. Dan va da pisica afară în timpul mesei. Așa nu vor mai avea grijă că va sări pe masă.   Exercițiul 8. De ce s-a scris v-a spus în textul de la exercițiul de mai sus?   Exercițiul 9. Completează propozițiile de mai jos cu una dintre formele ia/i-a, iau/i-au. Pisica……..o sarma din farfurie. Tata…….dat un cârnăcior. Bunicii mei îi…….zilnic hrană umedă. Ei……luat și o zgardă roșie.  

Valorile morfologice ale lui “a”   Nr. Crt. Valoarea morfologică Exemple 1 Substantiv Când am avut de analizat, am găsit un “a” în text.   2 Articol hotărât Fata este cuminte.   3 Articol demonstrativ - A de colo e baba Rada! (cea) 4 Articol posesiv Cartea este a mea.   5 Interjecţie Aaaaa, ce frumos e aici!   6 Verb auxiliar (a avea) A efectuat tema corect. (ajută la formarea timpului perfect compus) 7 Prepoziţie “A iubi înseamnă a suferi”. (N. Iorga)     Valorile morfologice ale lui “i”   Nr. Crt. Valoarea morfologică Exemple 1 Substantiv Am subliniat un i în text.   2 Articol hotărât Copiii au plecat în excursie   3 Pronume personal (forma neaccentuată) Pron pers. cu valoare neutra. I-am spus să vină la mine.   Da-i cu bere da-i cu vin. 4 Verb (forma scurtă a verbului “a fi”) Afară-i linişte.          (este) 5 Interjecţie Iiii, ce m-am fript!       Valorile morfologice ale lui “o”   Nr crt Valoarea morfologică Exemple 1 Substantiv Un o din text este articol.   2 Articol nehotărât Avea o carte pe masă.   3 Pronume personal (forma neaccentuată) Am văzut-o trecând pe stradă. 4 Numeral O carte se află pe masă, iar alte trei în ghiozdan. 5 Verb auxiliar (forma veche a verbului “a voi”) O merge el dac-o putea. 6 Interjecţie O, brad frumos!             LUI – VALORI MORFOLOGICE   ART. HOT. ENCLITIC – Cartea elevului e noua. ART. HOT. PROCLITIC – Ii dau lui Ion o carte. PRON. PERS. – Carte lui este frumoasa.

Testul 1   Se dă textul:      „Un fremăt lin trece din ram în ram       Și un miros venea adormitor       Astfel eu nopți întregi am mas       Blând îngânat de-al valurilot glas”        (Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)   1. Precizați mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: adormitor, astfel, îngânat. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   2. Precizați valoarea morfologică a cuvântului blând din text, apoi formați enunțuri folosindu-l cu alte valori morfologice. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   3. Scrieți câte un sinonim pentru cuvintele: freamăt. blând, miros. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   4. Alcătuiți enunțuri cu omonimul cuvântului lin. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... ....   5. Scrieți cel puțin cinci enunțuri folosind verbul polisemantic a bate și precizați sensurile avute. ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... ... ....................................................... ....................................................... ... ....................................................... ....................................................... ...   6. Scrieți câte un antonim neologic pentru cuvintele: cuplare, fast, flux, eșec. ....................................................... ....................................................... . ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .......................................................   7. Scrieți câte cinci cuvinte care fac parte din vocabularul fundamental, respectiv din masa vocabularului. ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .......................................................   8. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului verde. ....................................................... ....................................................... .   9. Alcătuiți enunțuri cu sensul propriu și figurat al cuvântului noapte. ....................................................... ...................................................... ....................................................... ......................................................

Testul 2   1. Transcrieți din versurile date cuvintele folosite cu sens figurat. ....................................................... ................................... ....................................................... ..................................   2. Scrieți două cuvinte de la verbul a obosi. ....................................................... ..................................   3. Alcătuiți două enunțuri în care verbul a se întuneca să fie folosit cu sens propriu și apoi cu sens figurat. ....................................................... .................................. ....................................................... .................................. ....................................................... ................................. ....................................................... .................................   4. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului gând. ....................................................... .................................   5. Scrieți câte un sinonim și un antonim pentru verbul a amurgi. ......................................    .................................   6. Alcătuiți enunțuri omonimele cuvintelor golf și vis. ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................   7. Alcătuiți enunțuri cu paronimele: a eluda / a elida și a erupe / a irupe ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................ ....................................................... ............................   8. Alcătuiți câte două enunțuri folosind cuvinte cu sufixe diminutivale, respectiv augumentative. ....................................................... ............................ ....................................................... ........................... ....................................................... ........................... ....................................................... ...........................   9. Transcrieți din textul dat un cuvânt format prin conversiune și unul format prin compunere. ....................................................... .......................... ....................................................... ..........................   10. Scrieți câte un sinonim lexical și frazeologic pentru expresia a-și da arama pe față.  ....................................................... ........................... ....................................................... ...........................   11. Alcătuiește câmpul lexical al gradelor de rudenie. ....................................................... ...........................

    Complementul circumstanțial de scop   Este partea secundară de propoziție care arată scopul unei acțiuni.   Subliniază complementele circumstanțiale de scop din enunțurile de mai jos, precizând partea de vorbire prin care se exprimă și cazul acestora: - Mara a crescut doi copii și pentru amândoi a făcut multe sacrificii. - Pentru tuns și vopsit mama plătește separat. - Cu scopul acesta l-am căutat, pentru a pune la punct toate detaliile excursiei. - Se grăbea pentru a ajunge acasă înaintea înserării. - În vacanță am plecat la pescuit cu toți prietenii mei și ne-am distrat pe cinste. - Pentru a vă vindeca trebuie să beți ceai de mătase de porumb. - Are Evaluarea Națională peste două luni și în vederea acesteia studiază neîncetat. - Noi vrem să cumpărăm o casă și facem economii pentru a ne îndeplini visul. - Bunicul ne-a adus un joc nou pentru a nu ne plictisi. - El a acționat în scopul amândurora. ”Noi am plecat de-acasă voioși la vânătoare/ Prin munți la cerbi, la iepuri, la urși, la căprioare.” (V. Alecsandri) ”În vederea unei așteptări mai lungi, m-am rezemat de parapetul podului.” (Mateiu I. Caragiale) ”El și cu Strâmbă-Lemne au pornit la vânat.” (Ion Creangă) ”Părând pe veci a răsări,/ Din urmă moartea-l paște,/ Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște.” (M. Eminescu) Precizează elementele regente ale complementelor circumstanțiale de scop din enunțurile următoare: În scopul scrierii unei compuneri, am citit un articol. A luat-o la picior spre a nu întârzia. Haide la plimbare! Notează cu A (adevărat) sau F (fals) enunțurile de mai jos: Complementul circumstanțial de scop poate avea ca regent un adjectiv. În enunțul ”Bătrânul a sunat pentru a stabili ultimele detalii” există două complemente circumstanțiale de scop. Numeralul colectiv din secvența ”Are două teze pe semestru și în scopul amândurora repetă toată materia” este complement circumstanțial de scop. În enunțul ”Intenționat nu a venit, ca să se odihnească” există o locuțiune adverbială de scop. Complementul circumstanțial de scop din secvența ”S-a pregătit pentru susținut examenul de șofat” este exprimat prin verb nepredicativ. Construiește enunțuri în care să ai complemente circumstanțiale de scop exprimate prin: Pronume demonstrativ în G= Numeral cardinal în Ac= Locuțiune adverbială de scop= Substantiv comun în Ac= Pronume personal în G= Verb la modul infinitiv= Realizează expansiunea complementelor circumstanțiale de scop obținute mai sus în propozițiile corespunzătoare.

MORFOLOGIE ♦ SUBSTANTIVUL este partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc. 1. Felul substantivelor Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten) -proprii (Maria, Venus, Arad) Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om) -compuse (prin contopire: untdelemn) (prin alaturare: zi-lumina) Atentie!!!   1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.) sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.) 2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar. 3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca) 4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, NU bunei vointe) 5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza. 2.Genul substantivelor In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta, sunt socotite masculine (om, cal, pom). Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte). Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume). Substantive epicene – acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.) Substantive mobile – nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara) Motiunea – procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an).   3. Numarul substantivelor Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli) Masculin Feminin Neutru singular plural singular plural singular Plural /pom i/pomi e/clasa e/clase /parc -uri/parcuri u/codru i/codri a/banca i/banci /oras e/orase e/munte i/munti e/parte i/parti u/lucru -uri/lucruri a/tata i/tati /manta le/mantale u/cadru e/cadre a/marfa uri/marfuri u/curcubeu e/curcubeie e/vreme -uri/vremuri u/studiu i/studii – desinenta zero   Substantive defective de numar:   -cu forme numai la singular (nume de materii, insusiri, stari sau ape, munti, persoane, locuri), comune (grau, var) si proprii (Siret Traian); -cu aceeasi forma si la singular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume); -cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti), proprii (Iasi, Balcani).   Substantive cu forme multiple de singular (oaspete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale), cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri) Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural): -substantive simple (primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc. -substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc. Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva Declinarea substantivului Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat   Declinarea substantivelor articulate hotarat Cazul Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural N Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele G Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor D Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor Ac Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele V Leule! Leilor! – – – – Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)   Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse   a) doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului b) doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei c) doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges d) un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga; G-D Vaii Lungi   4.Cazurile substantivului Nominativ (cine? ce?) -subiect: Lui i se cuvine aceasta cinste. -nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ): Radu este un copil bun. -apozitie(atribut apozitional): Raul Mures a iesit din matca. Obs. Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai. Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.   Acuzativ -atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) – Apa de la munte este rece. (care apa?) Obs. Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde? -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ, iar substantivul e insotit de prepozitie) – Florile sunt pentru mama. -complement direct (pe cine? ce?) – Il intreb pe Mihai. -complement indirect (prepozitii + cine? ce?) – Vorbim despre cazuri. -complement de agent (de cine? de catre cine?) – Intrebarea a fost pusa de Alina. Obs. Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu. -complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii, incotro?) – Vine de la padure. -complement circumstantial de timp (cand? cu sau fara prepozitii, cat timp?) – A lipsit de acasa o saptamana. -complement circumstantial de mod (cum?, cat?, in ce fel?) – Copiii vin in grupuri. Alearga ca vantul. (complement circumstantial de mod comparativ) -complement circumstantial de cauza (din ce cauza?) – Codrul clocoti de zgomot -complement circumstantial de scop (in ce scop?) – A plecat in oras pentru cumparaturi.   Genitiv   -atribut substantival genitival (al,a,ai,ale cui?) ¬- Interventia colegei a fost salutara. -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale) – Pamantul este al taranilor. Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice daca sunt precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale, forma articulata: asupra, contra, impotriva, inapoia, deasupra, dedesubtul, in susul, in josul, in fundul, din cauza etc. -complement indirect – Toti s-au ridicat contra propunerii lui. -complement circumstantial de loc – Vizitatorii se uitau in fundul pesterii -complement circumstantial de timp – A ajuns la gara inaintea sosirii trenului -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza vremii. -atribut substantial prepositional – Gradina din fata casei era inundata de verdeata   Dativ   -complement indirect (cui?) Padurii ii lipseste cantecul pasarilor. Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice, daca sunt precedate de prepozitiile: gratie, datorita, multumita, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea -complement circumstantial de loc (dativ locativ) – Stai locului, copile! -complement circumstantial de mod – A raspuns conform asteptarilor noastre -nume predicativ – El este aidoma fratelui tau. -atribut substantival prepozitional (care?) – Interventia conform planului a condus la reusita. -atribut substantival (cui?) – Preot desteptarii noastre / Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata. (de obicei dupa infinitivul lung) -complement indirect cu prepozitie – Am reusit datorita Ioanei. -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza ploii.   Vocativ   -nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie – Ioana,vino afara!

Substantivul Partea de vorbire flexibila care exprima obiecte(casa, masa), fiinte(mama, baiat), fenomene ale naturii(ploaie, ninsoare), insusiri(uratenie, albastrul), stari sufletesti(bucurie, tristete) sau actiuni(statul, mersul) – poate fi insotit de un articol si poate primi determinari ale unui adjectiv (casa rosie) sau al unui numeral (5 studenti) – avem locutiunea substantivala care reprezinta grupul de cuvinte de sensul unitar al unui substantiv (parere de rau- regret) – cuvintele care intra in componenta unei locutiuni isi pierd sensul lor initial. Substantivele sunt de doua feluri : –comune si proprii sau simple(casa, Maria) si compuse(floarea-soarelui, Campulung)) Substantivele se caracterizeaza prin numar (singular si plural). Exista substantive defective de plural adica cu forme numai de plural (faina, catolicism) sau substantive defective de singular (zori, câlți, icre) Substantivele proprii nu au flexiune (Ioana, Romania, Mures) Substantivele colective care denumesc o totalitate doar cand sunt la singular se acorda cu verbul la singular (tinerimea are/ nu tinerimea au). Categorii gramaticale ale substantivului: Genul – categorie gramaticala care macheaza prin desinente ideea de animate (sex barbatesc si femeiesc) si de inanimate Genul se determina prin numarare – masculin : baiat/baieti; lup/lupi = un/doi – feminin : fata/fete; ursoaica/ursoaice = o/doua – neutru : scaun/scaune; foc/focuri = un/doua Numarul -este o categorie gramaticala care exprima ideea de cantitate (unul – mai multi_ –singular = exprima un singur obiect : masa, scaun, fata etc –plural = exprima mai multe obiecte : mese, scaune, fete, etc – au forme numai pentru singular = sunt in general nume de materii, stari, insusiri: catolicism, curaj, aur, mazare – au forme numai pentru plural : zori, icre, ochelari Desinenta – este sunetul sau grupul de sunete de la sfarsitul substantivului prin care indica numarul acestuia E exemplu : elev-elevi, basma-basmale, cuier-cuiere Substantivele se pot numara : o-doua, un-doi, un-doua   Cazurile substantivului : Nominativ  * subiect : Baiatul traverseaza strad * nume predicativ : El a iesit profesor * apozitie : Sora mea Florentina a iesit medic * element predicativ suplimentar : El a fost numit director Acuzativ * complement direct : Citesc o carte. L-am vazut pe elevul fruntas * complement indirect : Ma gandesc la examene * atribut substantival prepozitional : Foile de placinta sunt proaspete * nume predicativ : Mobila este din lemn * complement circumstantial de loc : Merg la scoala (unde?) * complement circumstantial de mod : A durat zile intregi pana a aflat adevarul. * complement circumstantial de cauza : Moare de frica * complement circumstantial de scop : Invata pentru examen * complement de agent : Cartea a fost citita de studenti Genitiv * atribut substantival genitival : Cartea Sorinei era pe masa * nume predicativ : Cartea noua este a profesoarei * complement indirect : S-a repezit asupra elevilor * complement circumstantial de loc : Vad o masina inaintea elevilor * atribut substantival prepozitional : Gradina din jurul casei era bine ingrijita – prepozitiile specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia – locutiuni prepozitionale : in jurul, in preajma, de-a lungul Dativul * complement indirect : Ii dau copilului stiloul * complement circumstantial de loc : Sta locului * atribut : Stefan domn al Moldovei a dus multe batalii * nume predicativ : El este impotriva obiceiurilor parintilor – prepozitii specifice dativului : gratie, multumita, datorita, conform, contrar – cazurile dativ si genitiv se diferentiaza prin subordonarea nominala pentru genitiv si verbala pentru dativ. Vocativ * exprima o chemare, este cazul adresarii directe * este, in general, folosit pentru substantive nume de persoana * nu are functie sintactica : Vladimire, vino acasa ! * punctuatia specifica : virgula sau semnul exclamarii * sunstantivul in vocativ poate primi determinatii.   Cazurile substantivului – este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima o anumita functie sintactica in propozitie. – in limba romana sunt cinci cazuri : nominativ, genitiv, dativ, acuzativ si vocativ Functii sintactice NOMINATIV 1. subiect – cine? ce ? Vasilica spala rufe 2. nume predicativ – ce face ? Vladimir este student 3. atribut substantival apozitional (apozitie simpla sau dezvoltata) Prietenul meu, Cristian, este antrenor (care prieten?) 4. element predicativ suplimentar Pe Sorina o vad studenta la Drept (cum o vad ?) Nota bene : de obicei apozitia se intalneste in cazul nominativ (N), indiferent de cazul substantivului determinat GENITIV 1. nume predicativ – Caietul este al elevului 2. atribut substantival genitival – (al cui, a cui ai cui, ale cui) Sfarsitul filmului a fost captivant (al cui sfarsit? – al filmului) 3. atribut substantival apozitional Casa lui Sorin, adica a nepotului meu, a fost renovata 4. atribut substantival prepozitional Lupta contra drogurilor trebuie continuata. Masina din fata blocului este noua (care?) Prepozitii specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia, dedesubtul, indaratul, imprejurul – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv Locutiuni prepozitionale specifice genitivului (sunt formate din prepozitie + substantiv articulat cu articol hotarat) – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv :in urma, in fata, in spatele, in dreapta, in stanga, in inima, la margine, in mijlocul, in ciuda, din cauza, din pricina, de-a lungul, in adancul, in susul, in josul, in dreptul, in fundul, in decursul, la inceputul, la sfarsitul, pe vremea in folosul etc. ATENTIE !!!!!!! Sa nu se confunde locutiunile prepozitionale specifice genitivului cu locutiunile adverbiale : in fata, in spate, in mijloc sau cu adverbele : deasupra, inainte, dedesubt, indarat, imprejur..etc., care nu sunt urmate de substantiv, pronume sau numeral in genitiv. 5. complement indirect Tinerii lupta impotriva coruptiei (impotriva cui) Mereu am luptat impotriva minciunii 6. complement circumstantial de loc Masina s-a oprit in fata blocului (unde?) Zmeul plutea deasupra caselor 7. complement circustantial de timp Pe vremea bunicilor, oamenii erau mai credinciosi (cand?) S-a intors acasa inaintea orei optsprezece 8. complement circumstantial de mod Pasarea zboara contra vantului (cum?) Ei vaslesc contra curentului 9. complement circustantial de cauza Am intarziat din cauza ploii (din ce cauza?) N-am putut veni din cauza gerului 10. complement circumstantial de scop Am actionat in folosul copiilor (cu ce scop?) Am strans bani in vederea excursiei   CAZUL DATIV 1. complement indirect I-am adus prietenului meu Dan o carte (cui?) I-am dat Adelei o manusa 2. complement circumstantial de mod Am castigat meciul, conform (potrivit) previziunilor noastre El a procedat conform planului nostru (cum?) 3. complement circumstantial de loc De ce nu stai locului ? Puii stau lipiti pamantului. Stai locului (unde?) 4. complement circumstantial de cauza Accidentul s-a produs datorita intretinerii defectuase a masinii (din ce cauza?) Am luat nota buna datorita sarguintei 5. nume predicativ Copilul este aidoma parintilor Scorul a fost contrar previziunilor

Cazul Vocativ – exprima o chemare, un ordin, o rugaminte si substantivele in cazul vocativ nu au functie sintactica – substantivele in vocativ se separa prin virgula de restul propozitiei : a) Ioane, vino acasa ! b) Vino, Ioana acasa ! c) Vino acasa Ioane !

Test de evaluare Substantivul 1. În propoziţia: Tortul de ziua mea a fost cu frişcă. substantivul subliniat este: a) complement direct,în cazul Ac.; b) nume predicativ, în cazul Ac.; c) atribut, în cazul Ac.; 2. În propoziţia: Băiete, nu rupe cartile! cuvântul subliniat este : a) substantiv,nr. singular,genul masculin,caz V.; b) substantiv,nr. singular, genul masculin,caz N.; c) substantiv propriu, nr. singular, genul masculin,caz Ac.; 3. În propoziţia: Ochelarii sunt ai bunicului. substantivele sunt în cazurile : a) acuzativ,genitiv; b) nominativ,dativ; c) nominativ,genitiv; 4.În propoziţia: I-am dat colegului o carte. substantivul subliniat este : a) în cazul Ac.,complement direct; b) în cazul G., complement indirect; c) în cazul D., complement indirect; 5. În propoziţia: Caietul este al Mariei. substantivul propriu este : a) în cazul N., subiect; b) în cazul G., nume predicativ; c) în cazul D., complement indirect; 6. În propoziţia: În frunzişul sălciilor acestora se strâng stoluri întregi de păsări. substantivele subliniate sunt: a) substantive defective de numărul singular; b) substantive la numărul singular; c) substantive colective; 7. În propoziţia: L-am văzut pe Ionel substantivul este : a) în cazul Ac.,complement direct b) în cazul Ac.,complement indirect c) în cazul N., subiect 8. În versurile: Garoafele din glastră/ Vorbesc de-o fată blondă. substantivul în cazul Ac.,complement indirect este: a) din glastră b) garoafele c) de-o fată 9. În propoziţia: Colegul meu, Valentin, este premiant. substantivul propriu este : a) în cazul N., subiect b) în cazul N., atribut apoziţional c) în cazul Ac.,complement direct 10. În propoziţia: Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. substantivele în Ac.,sunt: a) se scutură, o ploaie b) din salcâmi, de miresme c) o ploaie, de miresme

Exerciţii recapitulative Substantivul. Încercuiţi varianta corectă de răspuns: 1. Substantivul este: a. partea de vorbire care denumeşte fiinţe, fenomene ale naturii, obiecte. b. partea de vorbire care denumeşte însuşiri, calităţi omeneşti. c. partea de vorbire care denumeşte acţiuni. 2. Substantivul răspunde la întrebările: a. Cine? Ce? b. Ce face? Ce a făcut? Ce va face? c. Care? Ce fel de? 3. Substantivul are … forme de număr: a. 2 b. 1 c. 3 4. Substantivul are … forme de gen: a. 3 b. 2 c. 1 5. Substantivul se declină la … cazuri. a. 2 b. 4 c. 5 6. Cazurile substantivului sunt: a. Nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, facultativ; b. Nominativ, genitiv; acuzativ, vocativ; gramativ; c. Nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ. 7. Substantivul se acordă în gen, număr şi caz cu: a. Verbul b. Adjectivul c. Nu se acordă cu nimeni. 8. Substantivul de cele mai multe ori îndeplineşte funcţia sintactică de: a. Subiect b. Predicat 9. Substantivul poate fi: a. Comun b. Propriu c. Comun şi propriu 10. Care din listele de cuvinte sunt numai substantive: a. Copac, fiu, casă, viscol, lucitor. b. Vişină, gherghef, foc, învaţă. c. Caise, literatură, pix, camion, rubrică.

Recapitulare : SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte,fenomene ale naturii,fiinte.   Clasificare 1. După înţeles: a) comune b) proprii 2. După formă: a) simple: grădină, floare, Iaşi b) compuse: – prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare – prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul – prin contopire: binefacere, bunăstare – prin abreviere: FMI, OPC, OZN   Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret, ţărănime, tufiş, armată, grup, mulţime.   Substantive defective de număr: – cu formă numai de singular: aur, lapte, foame, unt, Olt – cu formă numai de plural: icre, spaghete, blugi, Bucegi   Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă, gâscă – gâscan, unchi – mătuşă.   Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă, cioară, maimuţă, şobolan.   Categorii gramaticale a) genul: – masculin: un – doi (pom) – feminin: una – două (fată) – neutru: un – două (tablou) b) numărul: – singular (pom, elevă, creion) – plural (pomi, eleve, creioane) c) cazul: – nominativ 1. Subiect: Elevul scrie. 2. Nume predicativ: Fratele meu este elev. 3. Atribut apoziţional: Prietena mea, Maria, este elevă. – genitiv: 1. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. 3. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei. 4. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. 5. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului. 6. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. 7. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. 8. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului, maşinaa derapat. – dativ:   1. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. 2. Apoziţie: I-am dat vărului meu, lui Vasile, o carte. 3. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. 4. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. 5. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. – acuzativ:   1. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 2. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 3. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. 4. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. 5. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 6. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. 7. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. 8. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 9. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. – vocativ:   Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Exemplu: Vino aici, băiat!   Model de analiză “De treci codri de aramă…” de aramă = substantiv simplu, comun, feminin, singular, defectiv de plural, caz acuzativ, atribut substantival prepoziţional   Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei…” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Trăsături – nu se pot analiza separat – nu se pot declina – au forme de singular şi de plural – pot primi articol – se analizează ca un substantiv   Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.   Schimbarea clasei gramaticale – substantive provenite din adjectiv: tânărul, roşul, voinicul, un bătrân – substantive provenite din pronume personale: eul – substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea – substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei – substantive provenite din verb: scrisul, mâncatul, suferindul, vorbitul – substantive provenite din adverb: aproapele, binele, răul, greul – substantive provenite din prepoziţie: o contră – substantive provenite din interjecţie: oful, hopul, fâşul

  Subiectul. Propozitia subiectiva   Definitie : Subiectul este partea principala de propozitie care arata despre cine/ce se vorbeste in propozitie. Intrebari : cine? ce? Cazuri : Subiectul sta in cazul nominativ, neinsotit de prepozitii.   Clasificarea subiectelor :   1. exprimat – simplu : Fetele merg in parc. – multiplu : Fratii si surorile merg in parc.   2. neexprimat – subinteles (exprimat intr-o propozitie anterioara : Copiii au fost in parc/si s-au jucat – in cea de-a doua propozitie subiectul este subinteles (copiii); – inclus (cuprins in terminatia verbului): Au fost la scoala – subiect = ei   De retinut :   1. Subiectul se exprima prin diferite parti de vorbire   2. Verbele la infinitiv si participiu pot avea si ele subiect : El vazandu-ne, am fost nevoiti sa plecam   Propozitia subiectiva   Definitie : Propozitia subiectiva reprezinta in fraza o realizare propozitionala a subiectului. Intrebari : cine? ce?   Termen regent: 1. verb personal predicativ : Cine invata (1)/ia note mari(2)  = 1. SB(subordonata subiectiva) 2. PP(propozitie predicativa)   2. verbe si constructii impersonale: – verbul impersonal a trebui : Trebuie(1)/sa invatam mai bine(2)……..= 1. PP, 2.SB – verbe reflexive impersonale : Nu se cuvine(1)/sa vorbesti urat(2)…..= 1. PP, 2. SB – expresii verbale impersonale : E usor(1)/sa vorbesti despre viitor(2)…..= 1.PP, 2.SB – verbe pasive folosite ca impersonale :Este dovedit(1)/ ca alcoolul este daunator(2)….= 1.PP, 2.SB – verbe personale folosite ca impersonale, singure sau insotite de pronume personale in dativ sau acuzativ: Ramane(1)/sa vorbim(2)….= 1.PP, 2.SB   Imi place(1)/sa citesc romane politiste(2)…….=1.PP, 2.SB   3. adverbe si locutiuni adverbiale predicative: Fireste(1)/ca vom veni cat mai repede(2)…..= 1.PP, 2.SB   Fara doar si poate(1)/ca va lua o nota mare(2)………= 1.PP, 2.SB   Elemente de relatie : – pronume si adjective pronominale relative : Cine e respectuos(1)/este apreciat de toti(2)……..= 1.SB, 2.PP   Care elev va sti(1)/va lua examenul(2)…..= 1.SB, 2.PP – pronume si adjective pronominale nehotarate: Oricine vine(1)/va fi primit(2)…….1.SB, 2.PP   Oricarui elev i-am explicat(1)/a inteles(2)….= 1. SB, 2.PP – conjunctii subordonatoare: Negresit(1)/ ca va veni primul(2)……= 1.PP, 2.SB – adverbe relative: Nu conteaza(1)/cum a intrebat(2)….1.PP, 2.SB   Topica si punctuatia : SB poate sta inainte sau dupa regenta si nu se desparte prin virgula de aceasta. Observatie : Propozitia insuficienta este o regenta care cere obligatoriu un determinant(o subordonata), fiind vorba de regentele subiectelor, predicatelor,etc: Poate ca va invata

S U B I E C T U L   DEFINIȚIE: Parte principală de propoziție care arată despre cine se vorbește în propoziție, cine face acțiunea exprimată de predicat se numește subiect.   Subiectul răspunde la întrebările:   Intrebari: Cine? Ce? (face actiunea) Despre cine/ce este vorba in propozitie puse predicatului. SUBIECTUL poate fi exprimat prin: Substantiv – simplu : Mașina merge cu viteză. – compus : Floarea-soarelui se îndreaptă spre lumină. – comun : Cărțile s-au pus în bibilotecă. – propriu : Bucureștiul este capitala țării. Adjectiv : Leneșul mai mult aleargă. (Caz de conversie.) Pronume : Ea învață. Nimic nu se știe. – pronume – personal: El este acasa. – de politete: Dumnealui este profesorul de sport. – demonstrativ: Acela pleaca de la scoala. – posesiv: A mea este in excursie. – nehotarat: Toate sunt coapte. – relativ: Ma intreb cine vine. – interogativ: Cine a venit? – negativ: Nimeni n-a venit la petrecere.   Numeral : – cardinal: Doi au castigat. – ordinal: Al treilea a invins.   Verb : – infinitiv: A invata este necesar. – supin: De cantat este placut CAZUL SUBIECTULUI: verb – infinitiv: A învăța este necesar. – supin: De cântat este plăcut. – adverb cu rol de substantiv: Răul a trecut. Binele învinge. – interjectie: Se aude vai!   E. Clasificare: 1. Subiect – simplu: Maria citește. – compus: Corina si Raul se joacă. 2. Subiect – inclus: verbul este la pers. I, II, singular si plural: Citesc. (eu) Citiți. (voi) -subînteles: verbul este la pers. III singular și plural: Citește. (el) Citesc. (ei)

SUBIECTUL Definitie : Subiectul este partea de propozitie care arată cine face acțiunea exprimată de predicat sau cine are caracteristica exprimată prin numele predicativ. Intrebări: Cine? Ce? (face actiunea) Despre cine/ce este vorba în propoziție ? puse predicatului. Cazul: Nominativ Se exprimă prin următoarele părți de vorbire: - substantiv – comun – simplu: Băiatul lucrează mult.                                 - compus: Floarea-soarelui este o plantă.                   - propriu: Radu învață la matematică. - pronume – personal: El este acasă.                  - de politete: Dumnealui este profesorul de sport.                  - demonstrativ: Acela pleacă de la școală.                  - posesiv: A mea este în excursie.                  - nehotarat: Toate sunt coapte.                  - relativ: Mă întreb cine vine.                  - interogativ: Cine a venit?                  - negativ: Nimeni n-a venit la petrecere. - numeral –cardinal: Doi au câștigat.                 - ordinal: Al treilea a învins. - verb – infinitiv: A învăța este necesar.          - supin: De cântat este plăcut. - adverb cu rol de substantiv: Raul a trecut. Binele învinge. - interjectie: Se aude vai!         E. Clasificare: Subiect – simplu: Maria citeste.          - compus: Corina si Raul se joaca. Subiect – inclus: verbul este la pers. I, II, sg si pl: Citesc. (eu) Cititi. (voi)          - subînteles: versul este la pers. III sg si pl: Citeste. (el) Citesc. (ei)

                                                                        SILABA   Silaba este sunetul sau grupul de sunete care cuprinde cel puțin o vocală și care se pronunță printr-o singură deschidere a gurii.   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.   Cuvintele compuse se despart între ele.   Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.     APLICAȚII:   1.  Desparte în silabe următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) păine     ..................................... b) tablouri ..................................... c) desen    ..................................... d) cadru     ..................................... e) calculator................................... f) acritură    ...................................   2. Scrie câte un cuvânt în care să existe grupul de sunete „lpt” și „rct”, apoi desparte cuvintele în silabe. ....................................................... ......................... ....................................................... .........................   3. Alege numai grupa de cuvinte în care despărțirea în silabe este corectă:   a. sanc-tu-ar,   bru-tă-rie,   dez-mem-brat; b. su-bo-fi-țer,  li-ni-a-tu-ră,  aro-drom; c. des-com-pus,  alfa-be-tar,  no-ro-ios.   4. Desparte în silabe cuvintele scrise cursiv (înclinat) din enunuțurile de mai jos:   a) Pe obraz i se citea bucuria de a fi reușit. b) Ținuturile arctice sunt mereu acoperite de gheață. c) Musafirii priveau spre obloanele acoperite de draperii grele de catifea