Managementul instituţiei şcolare şi al clasei de elevi

Realismul  Istoricul a) apare în Franţa, în sec. al XIX-lea, ca reacţie împotriva romantismului, ca o apropiere a literaturii de concepţiile materialiste, pozitiviste, scientiste. b) este favorizat de revoluţiile burghezo-democrate din Franţa, Anglia, Ţările de Jos, de filosofia iluministă, de dezvoltarea ştiinţei şi culturii. c) termenul este utilizat de pictorul francez Gustave Courbet şi provine din lat. realis > fr. réel > realisme. d) reprezentanţi: Franţa: Stendhal, Flaubert, Balzac, Maupassant, Mauriac, Proust, Kafka. Anglia: Dickens, George Eliot, Galsworthy, Virginia Wolf. Rusia: Lew Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov, Şolohov, Pasternak. America: Mark Twain, Hemingway, Faulkner, John Steinbeck. România: Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Călinescu, Marin Preda, Augustin Buzura.   Conceptul de realism în critica literară românească   Titu Maiorescu Direcţia nouă în poezia şi proza română – susţine un concept de realism de factură clasicistă şi de specific naţional: „tipurile realiste să reprezinte“, „permanenţe umane“, „viaţa specific naţională“. Garabet Ibrăileanu Creaţie şi analiză: „Un creator nu copiază realitatea ci-şi realizează concepţia sa despre realitate”: „Romanul tinde a deveni o ştiinţă, el are temelie puternică în psihologie şi sociologie“. Spiritul critic în cultura românească este o carte fundamentală, fiindcă dă axiologia realismului. Valoarea textului literar este dată de spiritul critic, ca trăsătură fundamentală a realismului. De aceea I.L.Caragiale este definit ca o culme a spiritului critic în Muntenia, iar Mihail Eminescu, ca o culme a spiritului critic în Moldova.   Programul realizat de scriitorii realişti a) eroi tipici în împrejurări tipice – eroul reprezintă o categorie socială, iar împrejurarea — o „felie de viaţă“. Eroul este arivistul, inadaptabilul, demagogul, luptătorul. I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Camil Petrescu Patul lui Procust, George Călinescu Enigma Otiliei, Stănică Raţiu, Camil Petrescu Bălcescu. b) tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea socială, istorică. teme realiste – satul şi ţăranul, războiul, trecutul istoric, ascensiunea arivistului. conflicte sociale – de clasă (Camil Petrescu Jocul ielelor), naţionale (L.Rebreanu Pădurea spânzuraţilor). c) criticismul – atitudinea critică a autorului faţă de realitatea socială: ironică – I.L.Caragiale Momente şi schiţe, umor – Ion Creangă Amintiri din copilărie, ură – Zaharia Stancu Desculţ, obiectivism lucid – Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. d) scientismul – introducerea de concepte şi modele de gândire ştiinţifică: Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Ştefan Gheorghidiu ţine Ellei o prelegere de filosofie. I. L. Caragiale O scrisoare pierdută – personajul Agamiţă Dandanache este construit pe legea adaptării la mediu din biologie. Costache Negruzzi Fiziologia provinţialului – conceptul de fiziologie cu sensul de funcţionalitate a tipului uman în mediul social. e) procedee realiste: tipizarea – I. L. Caragiale: Tipătescu, Pristanda. analiza psihologică – Camil Petrescu Patul lui Procust, Augustin Buzura Vocile nopţii. colajul – introducerea în text de scrisori, documente, articole. Camil Petrescu Patul lui Procust. descrierea – Geo Bogza Cartea Oltului. f) specii realiste: schiţa, nuvela, romanul, reportajul, eseul. I. L. Caragiale Momente şi schiţe. Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul. Augustin Buzura Refugii, Orgolii. Geo Bogza Cartea Oltului. Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos.   Contribuţia scriitorilor români la dezvoltarea realismului a) precursori ai realismului: Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică – critica societăţii feudale. Antim Ivireanul Didahiile – critica moravurilor şi a instituţiilor feudale. Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul – critica absolutismului feudal, aduce primul model de nuvelă realistă. Nicolae Filimon Ciocoii vechi şi noi – critica societăţii fanariote – aduce primul roman realist. Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos – aduce eseul realist. b) tendinţa realismului liric – subiectiv de factură romantică: Ion Creangă Amintiri din copilărie – realism liric, rural, patriarhal, de specific naţional. Mihail Sadoveanu Baltagul, Fraţii Jderi, Hanu Ancuţei – realism liric de specific naţional. Zaharia Stancu Desculţ – realism liric, împletit cu obiectiv critic. Geo Bogza Cartea Oltului – realism liric – reportajul-eseu-poem în proză. c) tendinţa realismului de factură clasică şi barocă: Ioan Slavici Moara cu noroc, Mara – sobru, moralizator, umanist. G. Călinescu Enigma Otiliei – retoric, balzacian, cu elemente de baroc. Mateiu Caragiale Craii de Curtea-Veche – ornamental, simbolic de factură barocă. d) tendinţa realismului critic obiectiv: I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Momente şi schiţe – de problematică, comic, concis, de acuitate critică. Liviu Rebreanu Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraţilor – un realism sobru, precis, înţelegere legică, nuanţat, obiectiv. Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – analist, realism al stărilor de conştiinţă, de problematică. Hortensia Papadat-Bengescu Concert din muzică de Bach – aduce o critică de moravuri. Marin Preda Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni – un realism de problematică politică şi socială, critic, obiectiv. Augustin Buzura Orgolii, Refugii, Drumul cenuşii – o critică de acuitate socială, alegoric, de problematică, critic. Alexandru Ivasiuc Apa, Iluminări, Păsările, Interval – realism al stărilor de conştiinţă, analitic, de problematică. Mircea Eliade Noaptea de Sânziene.

Managementul organizatiei scolare Ce este scoala ? Schola (latina) ; Scholeion (greaca) Scoala este o instituie care ofera spatii de invatare (medii de invatare); – o institutie care pune la dispozitie spatii si profesori, astfel incat acestia sa transfere un complex de atitudine, cunostinte si informatii – prin urmare scoala reprezinta un “univers” special/aparte in care ne “descoperim” (sau nu) – poate fi spatiul necesar in care incepem sa ne cunoastem – poate fi chiar spatiul in care invatam primii pasi pentru marea intalnire cu noi insine?! Orice scoala din lume are aceasta menire. Induce celor care trec prin ea o cultura pozitiva, proactiva, o energie creatoare astfel incat cei care o capteaza se autopropulseaza in sferele superioare ale societatii educate. Sau din contra! Este indusa o (sub) cultura toxica, superficiala generatoare de “nimic” Scoala este o : – institutie – organizatie – spatiul educational – un ansamblu de procese interconectate, interdependente – un sistem de sisteme (S. Lupasco) – ceva unde ar trebui sa ne simtim bine Scoala din perspectiva societatii romanesti – de regula scolile s-au dezvoltat in apropierea bisericilor pana la inceputul anilor ’50 – prin urmare influenta bisericii si-a pus amprenta pe evolutia educativa – dupa anii ’50 universul scoala-biserica aproape s-a rasturnat si a aprut un nou model in peisajul romanesc – industrializarea fortata, supradimensionata a izolat biserica, care-si pierde autoritatea asupra scolii; – noii “zei” vin din descoperirile stiintifico-tehnice si scoala isi construieste un nou traseu : pragmatic, industrial, tehnologic, dupa legi stabile si clare care au tinut sistemul educational pe o traiectorie constanta pana la inceputul anilor ’90 cand a intervenit “ruperea” de ritm care a permis foarte greu implementarea unor reglementari noi pentru sistem. – de abia in anii ’95 – ’97 s-a reusit elaborarea a doua legi care sa contureze o functionalitate semistabila pana in anul 2011, cand a fost elaborata Legea educatiei nationale nr.1/2011 – acesta este actul fundamental dupa care sistemul educational functioneaza si astazi.

Perioada Pasoptista a Literaturii Romane (1830-1860) – Curs III Doua evenimente importante a acestei perioade – Revolutia de la 1848 si Unirea Principatelor Romane – in locul limbii grecesti (care era limba internationala) apare limba franceza in aceste relatii inter-culturale; – o serie de personalitati viziteaza Tarile Romane si raman in corespondenta cu personalitatile de la noi; – in aceasta epoca se dezvolta invatamantul, apar societatile culturale, apar primele ziare si se dezvolta teatrul Invatamantul – apar scoli in limba romana (Scoala de la Sf.Sava – intemeiata de Gheorghe Lazar si Scoala Domneasca de la Iasi devenita Academia Mihaileanu) – societatile culturale joaca un rol important deoarece in multe cazuri ascund scopuri politice Ex.: Societatea “Filarmonica” – 1933 – condusa de Ion Campineanu si I.H.Radulescu, “Cerc de cultura al medicilor” condusa de Gheorghe Asachi – 1930 si “Societatea pentru invatarea poporului roman – 1831- infiintata la Paris – Teatrul se dezvolta in aceasta perioada in 1840 cand Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri sunt numiti directori la Teatrul National din Iasi Apar revistele culturale cu o anume tenta politica – 1829 – in Muntenia apare “Curierul Romanesc” condus de I.H.Radulescu – 1829 – in Moldova apare “Albina Romaneasca” condussa de Ghe. Asachi – 1837 – apare curierul “De ambe sexe” condus de Ghe. Asachi – 1837 – Moldova – “Alăuta Romaneasca” condusa tot de Ghe. Asachi – 1838 – “Foaie pentru inima, minte si literatura ” condusa de Ghe. Barutiu – 1839 – Moldova – revista “Dacia Literara” aparuta la Iasi si condusa de Mihail Kogalniceanu ( articolul “Introductie” semnat de Mihail Kogalniceanu si considerat manifestul romantismului romanesc Kogalniceanu stabileste urmatoarele principii : 1) combaterea traducerilor – “Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara duhul national. Traductiile nu fac o literatura” – ne spune M. Kogalniceanu 2) pledeaza pentru unificarea limbii si literaturii romane 3) propune ca surse de inspiratie : istoria nationala, frumusetea patriei si folclorul 4) propune criticarea, dar critica operei nu si a autorului dorindu-si o critica literara onesta) In aceasta perioada se dezvolta proza, poezia si teatru Poezia – se cultiva o poezie a ruinelor ; un motiv important este noaptea; apar insa si visul si meditatia filosofica, apare antiteza trecut-prezent pentru ca prin elogierea timpului se incearca trezirea sentimentului national si de aici rezulta lirica patriotica – speciile literare spre care se indreapta pasoptismul sunt : imnul, oda, epistola, balada, elegia, meditatia Avem : trecutul patriotic reprezentat prin Vasile Carlova, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu sau Grigore Alexandrescu – trecutul istoric reprezentat prin teme de iubire – I.H. Radulescu – “Sburatorul” desi valorifica un mit folcloric si Dimitrie Bolintineanu – natura – reprezentata prin “Pasteluri” de vasile Alescandri – folclorul – reprezentat tot de Vasile Alecsandri Proza pasoptista – valorificarea trecutului istoric (Alexandru Lapusneanu, Romanii supt Mihai Viteazu) – insemnari de calatorie – “Balta Alba” de Vasile Alecsandri – fiziologia sau caracterul -Costache Negruzii – nuvela romantica – romane sau incercari de roman – fabula – Grigore Alexandrescu – teatru – se dezvolta comedia si drama dar numai comedia a avut succes

Epoca marilor clasici – Curs IV (continuare) Incepe in anul 1860 si se termina in jurul anului 1900. Iacob Negruzzi “Amintiri Junimea” – citat – ” Originea Junimii se pierde in noaptea veacurilor” Societatea s-a infiintat la Iasi spre finalul anului 1863 si inceputul anului 1864; cei care au avut initiativa sun cinci tineri intorsi din strainatate de la studii, cel mai important fiind Titu Maiorescu, V. Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetii si Petre P. Carp. Sedintele societatii se tineau fie in casa lui Titu Maiorescu fie in ce a lui V.Pogor. Deviza societatii fiind “Intra cine vrea, ramane cine poate”. Au loc prelectiuni populare, cicluri de conferinte diversa care dureaza vreme de 17 ani.   La inceput temele nu aveau legatura unele cu altele dar pe masura timpului au devenit cicluri unitare care vizeaza cultura si istoria romanilor. Societatea dispune de o tipografie, asadar va infiinta si o revista in 1867 “Convorbiri Literare”   Conducerea revistei ii este data lui iacob Negruzzi iar ea va aparea neintrrupt pana in 1944 dar apogeul il reprezinta primii 25 de ani Viata societatii “Junimea” cunoaste trei etape :   1863 – 1874 cand activitatea se desfasoara exclusiv la Iasi printr-un spirit polemic foarte accentuat 1874 – 1885 activitatea desfasurandu-se la Iasi si Bucuresti – perioada in care se consolideaza noua directie in literatura si in care apar scrierile lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale dupa 1885 – 1944 intreaga activitate se muta la Bucuresti dar nu mai este o epoca omogena revista capatand un aspect universitar iar sedintele de cenaclu incep sa se rareasca.   Titu maiorescu scrie o serie de studii importante, studii culturale sau studii despre limba. In 1866 publica studiul “Despre scrierea limbei romane” in care stabileste principiile limbii romane si anume : a) scrierea cu alfabet latinesc b) aplicarea principiului fonetic si renuntarea la principiul etimologic Iar in studiul Neologisme pledeaza pentru inlocuirea cuvinelor de origine slava cu forme autohtone. Accepta totusi neologismele din limbile romanice atunci cand sunt neaparat necesare. Un studiu important este o cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, structurat in doua parti :   Conditiunea materiala a poeziei Conditiunea ideala o poeziei     In prima parte T. Maiorescu face distinctia intre stiinte si arta considerand ca stiinta se ocupa de adevar si artele de frumos. Cu toate acestea si intre arte exista diferente pentru ca fiecare arta are un material propriu, poezia foloseste cuvantul (muzica- sunetul; desenul – culoarea)   A doua parte, conditia ideala a poeziei, in care poezia exprima sentimente, pasiuni si nu, cugetari exclusiv intelectuale.   Titu Miorescu scrie si studii despre scriitori   “Comediile domnului Caragiale” – studiu scris in apararea dramaturgului pentru ca acesta era atacat in presa vremii fiind acuzat de imoralitate. Maiorescu incearca sa demonstreze ca moralitatea artei consta in faptul ca trezeste emotie estetica si nu ca prezinta situatii morale. “Studiul lui Eminescu si poeziile sale ” publicat in 1889 (anul mortii poetului) studiu scris in apararea societatii “Junimea”, acuzata ca n-a facut suficiente lucruri pentru Eminescu, iar Maiorescu incearca sa demonstreze ca personalitatea poetului este mult peste cea a unui om obisnuit si indiferent de locul sau timpul in care ar fi trait viata sa ar fi fost aceeasi. Studiul acesta fixeaza imaginea lui Mihai Eminescu

Limba literara. Limba literara reprezinta varianta ingrijita (standard) care respecta normele unei limbi. In limba exista variante specifice, numite stiluri personale si stiluri nonartistice care sunt : – tehnico-stiintific – administrativ – publicistic – artistic – beletristic Trasaturile generale ale stilurilor – precizia – utilizarea termenilor adecvati tipurilor de mesaj – proprietatea termenilor – cunoasterea sensului cuvintelor – puritatea – utilizarea elementelor acceptate de norma literara – claritatea – exprimarea logica coerenta – corectitudinea – respectarea normelor limbii – concizia – o fraza trebuie sa exprime o singura idée Stilul tehnico-stiintific – transmite informatii concrete tehnice sau stiintifice – se caracterizeaza prin persoana a –III-a a verbelor (obiectivitate) – nu intalnim figuri de stil – este respectat vocabularul de specialitate – folosirea unor termeni internationali – verbele sunt la timpul prezent – pot sa apara conectorii – emitatorul este unul specializat Stilul juridico-administrativ – emitatorul este impersonal – structura specifica (standard) – enunturile lipsite de ambiguitate, sa nu poata fi interpretabile – sunt folosite ca sens propriu si apar neologismele Stilul publicistic – trebuie sa aiba titlu care sa atraga receptorul – un subiect la zi care sa prezinte interes – imprumuta idei din diverse domenii in functie de publicul caruia i se adreseaza – poate influenta publicul – informatiile sunt clare, succinte si sunt imbinate din diferite registere stilistice aparand limbajul colocvial (conversatia familiara) – lexical e bogat, se imbina sensul conotativ (figurat) cu sensul denotativ(précis, comun,obisnuit) – limbajul trebuie sa fie accesibil publicului Stilul artistic – specific literaturii beletristice – trasatura principala acestui stil este bogatia lexicala(regionalism,arhaisme,argou,jargon,etc) – textele artistice se adreseaza cititorului – se intalnesc sensuri multiple ale termenilor si unele neobisnuite – intalnim figuri de stil si imagini artistice – topica si punctuatia sunt folosite pentru a sublinia anumite stari – stilul este individual Registre stilistice 1) Registrul cult – care respecta normele limbii literare, fraza este elaborata si apar neologismele 2) Registrul popular – nu respecta mereu normele limbii si apar deosebiri de ordin semantic sau fonetic in functie de fiecare regiune 3) Registrul colocvial – este folosit in general intre rude, prieteni caracterizat prin variatie stilistica si expresivitate 4) Registrul argotic – utilizat de anumite categorii sociale pentru a nu fi intelese de persoanele care se afla in afara grupului 5) Jargonul – utilizarea unor neologisme din snobism (ex: Chirita de V.Alecsandri) 6) Registrul regional – presupune folosirea termenilor specifici unor anumite regiuni 7) Registrul arhaic – folosirea unor termeni iesiti din limba