Managementul instituţiei şcolare şi al clasei de elevi

Genul liric – Aliteratia si Asonanta Aliteratia si Asonanta sunt figuri de stil sonore care constau in repetarea unor sunete in interiorul unui vers. In cazul aliteratiei se repeta consoane sau silabe initiale, aflate, de obicei, in radacina cuvintelor. Exemple : “…Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, Catre țarmul dimpotriva se intind, se prelungesc ….” “…Și ca nouri de arama si ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecandu-l, vin sagtți de pretutindeni, Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie…” (Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu). In cazul asonantei se repeta aceeasi vocala accentuata. Termenul de asonanta este adesea folosit pentru a denumi rima imperfecta. “Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.” (In gradina lui Ion – din folclor) (L. Blaga); “Doamne, Doamne, mult zic Doamne, Dumnezeu pare ca doarme.” Invocatia – este o formula de adresare catre o persoana absenta sau imaginara, de la care nu se asteapta un raspuns. Este situata de obicei, la inceputul operei si realizata prin substantive in cazul vocativ. Este un procedeu specific stilului retoric.   Exemple : „-Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!” (Luceafarul de Mihai Eminescu) „Daleu! Dragă primăvară, De-ai veni când aș vrea eu.” (Cantic haiducesc – autor anonim) Epitetul – este o figura de stil care exprima insusiri deosebite,neasteptate ale obiectelor sau actiunilor determinand un substantiv sau verb Epitetul nu este o figura de stil în sine, ci numai un purtator de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet cand contine în acelasi timp o metafora, o metonimie, o sinecdoca, o hiperbola etc., sau cand face el insusi sa apara o asemenea figura. Daca nu cuprinde asa ceva, atunci el nu este epitet.“   Exemple : „….. și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși.“ (I. Creangă, Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui, încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna ….“ (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Iluminismul — curent naţional şi european Iluminismul — curent european   a) geneza curentului – Declaraţia drepturilor omului (1688). b) definiţia: iluminismul este un curent filosofic, literar, ştiinţific, cultural, ideologic, social al burgheziei în ascensiune, care luptă pentru drepturi şi libertăţi democratice şi este îndreptat împotriva absolutismului feudal. c) trăsăturile: antifeudal, pozitivist, materialist, critic, revoluţionar, reformist, umanist, raţionalist, enciclopedic, gnoseologic. d) concepte fundamentale: egalitate în virtutea dreptului natural – suveranitatea poporului – teoria contractului social – toleranţa religioasă – cauzalitatea istorică – dreptul la cultură; formele de guvernământ: monarhia luminată sau republica iluministă. e) principalele tendinţe: tendinţa revoluţionară, exprimată în Franţa, la 1789, având ca scop instaurarea republicii iluministe şi abolirea monarhiei. – tendinţa reformistă ca la Viena, promovată de Iosif al II-lea, ducând la o monarhie luminată, constituţională. f) reprezentanţii iluminismului european: Franţa: Montesquieu Scrisori persane, Voltaire Brutus, Zadig, Diderot Călugăriţa, Jack fatalistul, Jean Jaques Rousseau Emil, Contractul social, Beaumarchais Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro. Germania: Lessing Laocoon, Nathan înţeleptul, Emilia Galoti. Italia: Carlo Goldoni Hangiţa, Bădăranii, Gianbatista Vico Ştiinţa nouă. Moldova: Dimitrie Cantemir Istoria creşterii şi descreşterii imperiului otoman, Nicolae Milescu De la Moscova la Pekin. g) iluminismul este efectul ereziilor lui Arie şi Varlaam, al păgânismului şi umanismului asupra culturii apusene.

Mihai Eminescu Familia din partea mamei poetului era inclinata spre cultura dar partea importanta a culturii sale generale si-a dobandit-o prin scrierile sale. Rolul lui in viata societatii Junimea este importanta prin scrierile sale dar si impunerea lui Ioan Slavici si Ion Creanga in randurile societatii. Debutul sau literar a fost “Scrisoare la mormantul lui Aron Pumnul” si mai apoi publica poezii in revista “Familia” (“De-as avea” – poezie cu influenta generatiei anterioare prin folosirea excesiva a diminutivelor “Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie” – un imn inchinat patriei personificate unde intalnim influente revolutionare, patriotice din perioada pasoptista. Unul din textele mediatizate in perioada comunista pentru ca se potrivea cerintelor regimului. “Junii corupti” – poezie care are deja accente critice in forma incipienta. 1870 – publica primele poezii in “Convorbiri literare” ( Venera si Madona”, “Epigonii”, “Mortua est”) Poet care atinge mai multe teme artistice : timp, istorie, folclor, cosmic, natura si iubirea Realizeaza un studiu in tematica literaturii in “Epigonii”, unde principala este antiteza intre trecutul maret si lipsit de valoare. Iar trecutul maret este fixat in metafora “zilele de aur al structurelor romane”. “Glossa” – poezie cu forma fixa, prima si ultima strofa identice dar versurile in ultima strofa in forma inversa – versurile de la ultima strofa devine un vers al strofelor intermediare. – tema principala ramane timpul dar si atitudinea omului superior care trebuie sa ramana indiferent la cele din jur pentru a putea ramane impartial Poezii in care tema iubirii si natura se impletesc : “Dorinta”, “Lacul”, “Floare-Albastra” Pe de alta parte in multe poezii ale sale intalnim tema de natura cosmica si terestra : “Scrisoarea I”, “Luceafarul”; “Floare-Albastra” – considerata o idila, o poezie ce reprezinta un dialog sau mai degraba doua monologuri intre principiul feminin si principiul masculin – in poezie este prezentat principiul feminin care proiecteaza un adevarat scenariu erotic intr-un spatiu feeric “Iar te-ai cufundat în stele Si în nori si-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vietii mele. … Piramidele-nvechite Urca-n cer vârful lor mare Nu cata în departare Fericirea ta, iubite! … Si mi-i spune-atunci povesti Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita Voi cerca de ma iubesti.” – din descrierea naturii nu poate lipsi soarele “Si de-a soarelui caldura Voi fi rosie ca marul, Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dânsul gura.” pe de alta parte exista replicile barbatului care nu poate raspunde intensitatilor sentimentelor fetei, acestea fiind foarte scurte, in care-si exprima regretul ca nu se poate infaptui iubirea. “Inc-o gura si dispare… Ca un stâlp eu stam în luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi, dulce floare! Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra Floare-albastra! floare-albastra!… Totusi este trist în lume!” – motiv specific romantic, motivul florii albastre; pe de o parte floare albastra in folclorul romanesc sugereaza iubirea vesnica (floarea de nu-ma-uita) in timp ce in folclorul german floarea albastra sugereaza cautarea absolutului. “Sara pe deal” – poveste de iubire in cadrul rural – natura e surprinsa la ceasul inserarii – indragostitul este nerabdator dar iubirea apare tot proiectata in viitor Sinteza poeziei eminesciene cuprinde toate temele si multe dintre sursele de inspiratie sunt : filosofia lui Schopenhauer, folclorul, mitologia, propria viata. “Luceafarul” Primul tablou – cuprinde planul terestru si planul cosmic surprinzand iubirea dintre fata de imparat si Luceafar Al doilea tablou – cuprinde spatiul exclusiv terestru si prezinta compatibilitatea in iubire dintre Catalin si Catalina, doua personaje apartinand aceleeasi lumi. Al treilea tablou – prezinta natura cosmica prin calatoria Luceafarului catre Demiurg, luceafar care doreste dezlegarea de nemurire Al patrulea tablou – sunt din nou ingemanate planurule terestru si cosmic prin prezentarea iubirii implinite dintre Catalin si Catalina dar si aparitia Luceafarului care isi da seama in final de diferenta dintre cele doua lumi. – poemul are un incipit reprezentat de formula de poveste “A fost o data…” rolul acestei aeste ca cititorul sa patrunda in lumea fictiunii; – antiteza este un procedeu artistic fundamental pentru ca pe langa antiteza celor doua lumi apare si antiteza dintre Luceafar si Catalin, intre intamplarile succesive ale Luceafarului precum si intre natura cosmica si natura terestra; – motivele specifice din poemul “Luceafarul” sunt cele romantice : noaptea, stelele, luna, luceferii – pe de alta parte fata de imparat considerata unica si superioara in lumea ei ajunge in final egala cu ceilalti – esenta antitezei dintre cele doua lumi este surprinsa in ultim areplica a Luceafarului prin sintagmele “cercul vostru stramt” si “lumea mea” Proza eminesciana are drept teme pe cele care le gasim si in poezia sa : metempsihoza – “Sarmanul Dionis”, iubirea – “Cezara”, evolutia unui geniu pustiu – “Revolutia”, folclorul – “Fata Frumos din Lacrima” (basm cult care pastreaza multe elemente din basmul popular dar stilul scriitorului este cel care face diferenta)

Vasile Alecsandri – Curs IV Personalitate marcanta culturala si politica a perioadei pasoptiste Data nasterii sale nu este sigura 1818 sau 1821. Copilaria si ultima parte a vietii si-o petrece la MIrcesti la mosia parinteasca. Calatoreste prin Europa iar dupa revolutia de la 1848 este trimis in exil la Paris. Multe din evenimentele vietii sale i-au inspirat textele(opera) ex.: Pasiunea pentru Elena Negri (disparuta timpuriu) il determina sa scrie ciclul lacramioarelor, calatoria in Italia alaturi de Costache Negruzzi il determina sa scrie prima proza “Buchetiera de la Florenta”; ciclul doinelor este scris dupa ce adunase poezii populare Faptul ca ajunge directorul teatrului national din iasi il determina sa scrie teatru iar in exil se concentreaza asupra poeziilor patriotice. Publica in revista “Dacia Literara” dar si in “Convorbiri literare”. Este membru onorific al Societatii “Junimea” pana la sfarsitul vietii sale. Este unul din cei mai importanti culegatori de folclor publicand “Poezii populare ale romanilor”, culegere in care se regasesc unele dintre cele mai cunoscute poezii romanesti “Miorita” El insusi scrie poezii de inspiratie folclorica (doina sau hora) in care, pe langa folosirea diminutivelor specifice poeziei populare aminteste multe dintre elementele specific nationale; In “Lacramioare” celebreaza iubirea sa pentru Elena Negrii unul din motive fiind motivul stelei. In ciclul “Ostasii Nostri” (poezii patriotice) si legendele “Dumbrava rosie” si “Dan capitan de plai”, mesajul fiind tot patriotic unde se evoca preamarirea trecutului. Proza lui Vasile Alecsandri este mai putin cunoscuta decat poezia si teatrul, el scriind proza de calatorie care-i da ocazia sa puna in evidenta trasaturile societatii moldovenesti din secolul al XIX – lea Prima proza “Buchetiera de la Florenta” este o proza romantica in care sunt imbinate elementele culturale cu o poveste de iubire. In “Balta Alba” apare motivul strainului prin ochii caruia este infatisata si criticata totdata societatea din Moldova timpului sau. In general proza sa este autobiografica, formula fiind aceea a jurnalului. Corespondenta lui Vasile Alecsandri cuprinde scrisori oficiale dar si corespndenta privata acestea fiind redactate in limba franceza (limba de cultura a vremii) iar cele mai multe scrisori ii sunt adresate lui Ion Ghica. In privinta tragediei Alecsandri incepe cu “Canticele Comice” – ultrademagogul, clevetici In “Coana Chirita”, “Gura casca om politic” sunt satirizate diverse aspecte ale societatii, conservatorismul, demagogia, snobismul. In operele sale este zugravita viata de provincie iar personajele sale sunt de tipologii diferite iar printre piesele de referinta “Iorgu de la Sadagura” sau “Nepotul salba dracului”, personajul principal Iogu studiaza in strainatate si se intoarce acasa prefacandu-se ca a uitat limba romana si incercand sa vorbeasca numai in limba franceza. Pe de alta parte realitatea romaneasca il nemultumeste iar piesa pune in evidenta opozitia dintre boierii vechi reprezentati de unchiul lui Iorgu si prietenii acestuia si boierii tineri. Alta piesa “Iasii din Carnaval” – tema este frica de revolutie; un bal mascat devine pretextul unui complot dar se dovedeste a fi o farsa. Reprezentativ ramane ciclul “Chiritelor” care pune in scena personajul Chirita, o boieroaica de tara a carei caracteristica principala este snobismul si obsesia de a-si marita fetele cu tineri alesi dar gaseste doi falsi boieri, iar pana la urma le marita pe cele doua cu doi boieri de tara. In cea de-a doua piesa incearca sa-l insoare pe fiul ei cu Luluta (o orfana bogata). Se scoate in evidenta boieria falsa a Chiriteim parvenirea acesteia dar si caracterul sotului ei boier de moda veche. In feeria “Sanziana si Pepelea” realitatea este prezentata prin intermediul personajelor de basm. Numele sunt semnificative : Papura-Voda, Pirlea-Voda, Crivatul, Iarna dar si Zanele. Vasile Alecsandri scrie si drama : Despot-Voda, Ovidiu, Fantana Blanduziei, piese care s-au bucurat de notorietate in epoca dar greu de receptat mai tarziu.

Literatura romana pentru copii si tineri “De ce”- urile sunt simultan farmecul şi poticneala minţii. Ele semnalează inocenta curiozitate a unei specii febrile, în perpetuă expansiune intelectuală, dar şi stupoarea paralizantă a interogaţiei gratuite. “De ce”- întreabă şi deştepţii şi proştii. “Proştii” produc ceea ce se numeşte “de ce”- ul castrator, adică o întrebare căreia nu i se poate răspunde şi care blochează orice înfăptuire eficientă: nu există soluţie, dar se suspendă şi bruma de soluţie anterioară întrebării. E ca şi cum ai spune: nu mă urc în lift până nu înţeleg cum funcţionează. S-ar putea să urci toată viaţa pe scări… (Andrei Pleşu, Despre îngeri) “Să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor /…/, că nu e alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă /…/.” (Miron Costin) Pledoarie pentru un model problematologic al lecturii Criza actuală a comunicării a creat adevărate blocaje şi distorsiuni ale dialogului interuman, având drept consecinţă înstrăinarea, alienarea omului şi instituirea unei lumi a forţei înţeleasă ca violenţă şi dominaţie. Ca efect al refuzului sintezei dintre raţional (tehnic, economic, material) şi rezonabil, datorită imprudenţei şi lipsei reflecţiei critice şi filosofice, ne întrebăm, ca dascăli, dacă putem influenţa pozitiv acest fenomen, în rândul tinerei generaţii. Credem că răspunsul este afirmativ: prin educarea/ formarea unei tehnici a dialogului, a comunicării, a dezbaterii, rolul statului – prin şcoală şi educatori – fiind educarea în spiritul non-violenţei şi al libertăţii opiniei publice. În acest sens, întrebarea dascălilor, a pedagogilor şi a psihologilor, dar şi a sociologilor este mereu actuală: Ce fel de personalitate vom forma ? Analizând conceptul de cultură generală, Jean Chateau spunea că “scopul şcolii este acela de a forma nişte oameni liberi” (Jean Chateau, Ecole et education, în Revista de pedagogie, nr. 9/ 1993, p.21), ceea ce implică “a forma un membru al grupului”, înţeles nu ca un grup închis, care rămâne totdeauna religios, ci membru al unui grup “suficient de deschis la toate ideile, suficient de tolerant pentru a contribui la constituirea unei societăţi de oameni liberi şi egali.” (Jean Chateau). Socotim, deci, că şcoala trebuie să ofere o educaţie laică, o educaţie care dezvoltă funcţiile spirituale, fără a li se da o orientare precisă, “o educaţie care nu face un credincios, nici un ateu, nici un om de stânga, nici un om de dreapta /…/ O educaţie care, preluând un tânăr în egocentrismul său, ajunge printr-un fel de decentrare să-i deschidă căile de acces spre multiple stiluri de viaţă, fără să îi dea vreunul”. Astfel înţelegem şi idealul nostru educaţional: formarea unu om liber, capabil să înţeleagă şi să manevreze circumstanţele, şcoala trebuind să asigure mijloace de formare cu accent pe activitate ca atare, nu pe “materia” sa. Acceleraţia devenirii umane nu este un fenomen nou şi nici unul izolat, fapt pus în valoare şi de multitudinea documentelor şi a informaţiilor pe care textele de frontieră ni le procură. Ea este generală şi se întâlneşte transcendentalizând timpul istoric. Specific pentru momentul actual este că acest fenomen nu se mai produce doar la scară cosmică sau istorică, ci la scară umană, devenind imediat perceptibil şi chiar un fapt banal al experienţei noastre zilnice. Lumea pe care o intuim şi în care trăim nu mai corespunde aproape deloc cu lumea unor opinii şi obiceiuri. Devenirea trece înaintea ideilor, iar cei care cred că nu este vorba decât de o “criză”, de un fenomen trecător, că totul se va reîntoarce la stabilitate dacă avem puţină răbdare, manifestă un optimism sinonim cu orbirea. Esenţa problemei constă în faptul că trebuie să renunţăm la un ideal de linişte şi să recunoaştem că acceleraţia este legea firească a transformărilor în toate domeniile lucrurilor omeneşti. Nietzsche spunea că revelaţia adevărului este pentru om cea mai grea încercare, dar că dăm întreaga măsură a forţei noastre când suntem în stare să privim realitatea drept în faţă, fără a ne lăsa striviţi de ea. Ideea lui se aplică exact situaţiei noastre, ceea ce trebuie să acceptăm, ceea ce trebuie să înfruntăm fiind adevărul acceleraţiei istoriei. În faţa unei asemenea realităţi pentru educaţie se nasc noi întrebări, deoarece tineretul trebuie învăţat să trăiască într-o lume decentă, aproape straniu de mişcătoare. Acceleraţia istoriei – de care adulţii iau cunoştinţă comparându-şi tinereţea cu maturitatea – le apare celor tineri sub forma unei nelinişti. Ei simt că viitorul e plin de riscuri, de unde dorinţa lor de a avea lucruri cărora, în genere, li se acordă un preţ, valoare. Prudenţa, care n-a fost niciodată prea seducătoare, nu mai apare acum înţeleaptă. Dintre multiplele soluţii oferite de educaţie acestei realităţi (prelungirea duratei studiilor, realizarea unei educaţii permanente ş.a.) vom propune examinarea soluţiei trecerii educaţiei înaintea instrucţiei, prin a oferi modele de înţelegere de sine în / prin istorie (prin textele de frontieră: memorii/ jurnale/ M. Eliade). descarcati de aici: Literatura pentru copii si tineri.............