Managementul instituţiei şcolare şi al clasei de elevi

Umanismul   Renaşterea şi umanismul în culturile şi literaturile europene   a) Renaşterea — curent european din secolele al XIV-lea – al XVI-lea, determinat de redescoperirea valorilor culturii şi literaturii antice.   b) Trăsăturile: – omul — centru al universului, în locul lui Dumnezeu; – toleranţa religioasă, ca reacţie împotriva inchiziţiei catolice; – redescoperirea valorilor spirituale antice şi traducerea de texte; – înflorirea artei, culturii, literaturii şi susţinerea dreptului la cultură; – atac împotriva privilegiilor feudale şi a dreptului divin; – lupta pentru drepturi democratice şi reforme sociale.   c) Reprezentanţi: Dante Alighieri, Boccaccio, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Lorenzo de Medici, Raffaelo Sanzio, Rabelais, Thomas Morus, Erasmus din Rotterdam, Nicolaus Olahus.   d) Umanismul este efectul ereziei lui Arie şi a păgânismului asupra lumii occidentale. Renaşterea şi umanismul în principatele române   a) Voievozi români, care au susţinut Renaşterea şi umanismul: – Ştefan cel Mare – Cronica lui Ştefan – Voroneţul – stilul moldovenesc. – Neagoe Basarab – Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie – Curtea de Argeş. – Constantin Brâncoveanu – Biblia de la Bucureşti – Horezu, Mogoşoaia – stilul brâncovenesc. – Vasile Lupu – Pravila aleasă – Limba română în cancelaria domnească – tipografie la Trei Ierarhi – Sinteză de stiluri – Activitatea Mitropolitului Varlaam.   b) Reprezentanţi ai umanismului românesc – creatori de limbă şi literatură: – Mitropoliţii: Varlaam, Dosoftei, Simion Ştefan, Antim Ivireanul. – Cărturarii: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino, Udrişte Năsturel, Nicolae Milescu, Radu Greceanu, Nicolae Costin. c) Dimitrie Cantemir — ctitorul literaturii române. personalitate reprezentativă pentru umanismul şi iluminismul european – Istoria creşterii şi descreşterii imperiului otoman, Istoria ieroglifică.

Limba literara. Limba literara reprezinta varianta ingrijita (standard) care respecta normele unei limbi. In limba exista variante specifice, numite stiluri personale si stiluri nonartistice care sunt : – tehnico-stiintific – administrativ – publicistic – artistic – beletristic Trasaturile generale ale stilurilor – precizia – utilizarea termenilor adecvati tipurilor de mesaj – proprietatea termenilor – cunoasterea sensului cuvintelor – puritatea – utilizarea elementelor acceptate de norma literara – claritatea – exprimarea logica coerenta – corectitudinea – respectarea normelor limbii – concizia – o fraza trebuie sa exprime o singura idée Stilul tehnico-stiintific – transmite informatii concrete tehnice sau stiintifice – se caracterizeaza prin persoana a –III-a a verbelor (obiectivitate) – nu intalnim figuri de stil – este respectat vocabularul de specialitate – folosirea unor termeni internationali – verbele sunt la timpul prezent – pot sa apara conectorii – emitatorul este unul specializat Stilul juridico-administrativ – emitatorul este impersonal – structura specifica (standard) – enunturile lipsite de ambiguitate, sa nu poata fi interpretabile – sunt folosite ca sens propriu si apar neologismele Stilul publicistic – trebuie sa aiba titlu care sa atraga receptorul – un subiect la zi care sa prezinte interes – imprumuta idei din diverse domenii in functie de publicul caruia i se adreseaza – poate influenta publicul – informatiile sunt clare, succinte si sunt imbinate din diferite registere stilistice aparand limbajul colocvial (conversatia familiara) – lexical e bogat, se imbina sensul conotativ (figurat) cu sensul denotativ(précis, comun,obisnuit) – limbajul trebuie sa fie accesibil publicului Stilul artistic – specific literaturii beletristice – trasatura principala acestui stil este bogatia lexicala(regionalism,arhaisme,argou,jargon,etc) – textele artistice se adreseaza cititorului – se intalnesc sensuri multiple ale termenilor si unele neobisnuite – intalnim figuri de stil si imagini artistice – topica si punctuatia sunt folosite pentru a sublinia anumite stari – stilul este individual Registre stilistice 1) Registrul cult – care respecta normele limbii literare, fraza este elaborata si apar neologismele 2) Registrul popular – nu respecta mereu normele limbii si apar deosebiri de ordin semantic sau fonetic in functie de fiecare regiune 3) Registrul colocvial – este folosit in general intre rude, prieteni caracterizat prin variatie stilistica si expresivitate 4) Registrul argotic – utilizat de anumite categorii sociale pentru a nu fi intelese de persoanele care se afla in afara grupului 5) Jargonul – utilizarea unor neologisme din snobism (ex: Chirita de V.Alecsandri) 6) Registrul regional – presupune folosirea termenilor specifici unor anumite regiuni 7) Registrul arhaic – folosirea unor termeni iesiti din limba

Importanta studierii literaturii pentru copii la elevii din invatamantul primar Literatura este o arta a cuvantului, in care scriitorul are la dispozitie sistemul fonic, lexical, morfologic si sintactic al limbii in care se exprima in functie de realitatea pe care o prezinta si in functie de personalitatea sa artistica pe care o reda cititorului. Eficienta activitatilor instructiv-educative desfasurate sub indrumarea invatatorului in ciclul primar sunt conditionate de cativa factori : – intelegerea corecta a specificului artistic al obiectului; – cunoasterea formelor de activitate adecvate unei discipline cu profil artistic, cum este literatura; – originalitate si inventivitate in folosirea unei tehnologii didactice mereu supusa innoirilor. Prin literatura se intelege totalitatea operelor scrise sau orale care indeplinesc o functie sintactica. Se gaseste sub forma de versuri sau proza. Proza poate sa fie scurta, sub forma de schita, sau povestirea, pe o intindere mai mare sau romanul pe o intindere si mai mare. De-a lungul anilor de scoala, elevii pot dobandi capacitatea de a formula pareri proprii, de a afirma preferinte nescrise in perimetrul unui ideal artistic care sa fie in concordanta cu progresul social. La sfarsitul anilor de scoala pe baza studiului literaturii, elevii vor ajunge la dobandirea capacitatii de a emite judecati de valoare estetica, in general, asupra operelor de arta cu care vin in contact si in special asupra celor literare. Literatura pentru copii in scoli mai are un caracter important, acela in care pledeaza pentru intregirea caracterului formativ al invatarii, ajutandu-l astfel pe scolar sa-si largeasca orizontul cunoasterii, sa-si imbogateasca viata sufleteasca si experienta de viata. In dictionarul actual al limbii romane, literatura- literature inseamna creatia artistica in care se reflecta realitatile vietii cu ajutorul limbii, arta cuvantului, totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unei tari, ale unui grup social sau al unui autor. Literatura nationala cuprinde : – literatura populara – literatura culta Literatura populara atesta prima folosire a limbii noastre ca instrument de cultura. Marele nostru om de cultura Nicolae Iorga spunea ca “literatura este cea mai veche si mai pretioasa opera artistic zamislita de neamul romanesc” Iar G. Calinescu sublinia ca “literatura este o forma care sintetizeaza bogatia si forta spiritualitatii romanesti” Literatura culta in schimb insumeaza operele artistice care au un autor, de aici mentionandu-se ca operele literare reflecta conceptia, mentalitatea si sensibilitatea unui scriitor. Lectura literara are ca scop sa dezvolte gustul elevilor pentru citit, de a le satisface interesul de a cunoaste oamenii, viata si faptele lor. Lectura pe de alta parte ajuta la imbogatirea vocabularului si la educarea sentimentelor estetice. Literatura pentru copii ca si toata literatura in general este o forma de cunoastere a realitatii prin intermediul imaginilor artistice , dar mai ales ca mijloc de influentare a cunostintei si comportarii cititorilor. Lectura elevilor trebuie sa tina cont de varsta lor. Lecturi care pot fi citite relativ usor datorita continutului de idei prezentat dar si pentru atractivitatea lor ar fi poeziile lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Cosbuc, in care este descrisa natura si frumusetile ei, unele legende istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu, in care se arata vitejia poporului roman, unele schite al lui Ion Luca Caragiale dar mai cu seama “Amintiri din copilarie” ale lui Ion Creanga. Opere special scrise pentru copii : “Ursul pacalit de vulpe”, “Povestea porcului”, “Capra cu trei iezi”, “Punguta cu doi bani”, “Fata babei si fata mosului”, “Inul si camesa”….etc. De interes ar fi basmele mitologice ale lui Alexandru Odobescu, basmele “Doi feti cu stea in frunte” sunt numai cateva opere din patrimoniul de valoare al literaturii romane. O seama de scriitori consacrati si cu o bogata experienta literara si-au consacrat o parte a activitatii lor literare creatiei pentru copii. As putea enumera doar cativa dintre ei : Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Otilia Cazimir, Mihai Beniuc, Nicolae Labis, Alexandru Mitru si altii. In atentia copiilor de varsta scolara mai avem si opere din literatura universala, care sunt citite cu acelasi entuziasm ca si cele din literatura noastra : Fratii Grimm “Croitoraul cel viteaz” “Motanul incaltat”, Hans Christian Andersen, La Fontaine etc. Cartea prezinta o deosebita importanta si interes pentru elevi, ei afland despre viata animalelor si a plantelor, despre descoperirile geografice, despre evenimente istorice dar in acelasi timp vorbesc si despre sentimente omenesti, despre dragoste si ura, despre prietenie, avand o mare influenta asupra copiilor deoarece cartile citite in copilarie lasa impresii adanc inradacinate in memoria copilului. In indrumarea copiilor catre lectura trebuie sa tinem cont de urmatoarele cerinte : – sa le fie cucerim atentia pentru o opera literara potrivit varstei lor – sa cautam carti simple si povesti scurte (la inceput) ca sa evitam dezinteresul si plictiseala – cartea aleasa trebuie sa fie pe intelesul copilului, mai mult paginate artistic ca sa le starneasca curiozitatea. Povestile pot fi socotite drept adevarate bijuterii educative avand o compozitie simpla, actiune concentrata si terminata neaparat cu o pilda morala sau cu o invatatura morala din care copii pot invata usor. Basmele dezvolta imaginatia productiva a elevilor mai ales prin faptul ca pe baza actiunii bogate a unor eroi, pozitivi sau negative, copiii isi imagineaza ceea ce nu au vazut niciodata. De exemplu, Greuceanu, Mesterul Faurar, Diavolul care a furat Soarele si Luna. In multe basme sunt evocate scene din lupta eroica a poporului, de unde se desprind eroi pozitivi pe care copii ii iau drept exemplu pozitiv. Obligatia educatorilor in ceea ce priveste literatura noastra actuala este de a cunoaste temeinic operele reprezentative si pe baza acestora sa poata indruma elevii spre o apropiere de citirea ei, in afara orelor de curs si de a deveni un instrument la fel de important in viata precum e un telefon mobil. Cuvinte de origine dacică Cuvinte de origine latină Cuvinte de origine slavă mânz, mal, mazăre, vatră, gard, brad, codru, moş, prunc, Carpaţi, Dunăre, brânză, Mureş, brâu, cătun, căciulă, copil, barză, baltă, Olt, pârâu, strugure munte, picior, biserică, duminică, grâu, pâine, lână, a ara, câmp, mână, frate, a semăna, soare, cireş, frumos, bun, argint, aur, a culege, sare Bistriţa, jude, cneaz, plug, seceră, gâscă, Dâmboviţa, stareţ, târg

Literatura romana pentru copii si tineri “De ce”- urile sunt simultan farmecul şi poticneala minţii. Ele semnalează inocenta curiozitate a unei specii febrile, în perpetuă expansiune intelectuală, dar şi stupoarea paralizantă a interogaţiei gratuite. “De ce”- întreabă şi deştepţii şi proştii. “Proştii” produc ceea ce se numeşte “de ce”- ul castrator, adică o întrebare căreia nu i se poate răspunde şi care blochează orice înfăptuire eficientă: nu există soluţie, dar se suspendă şi bruma de soluţie anterioară întrebării. E ca şi cum ai spune: nu mă urc în lift până nu înţeleg cum funcţionează. S-ar putea să urci toată viaţa pe scări… (Andrei Pleşu, Despre îngeri) “Să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor /…/, că nu e alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă /…/.” (Miron Costin) Pledoarie pentru un model problematologic al lecturii Criza actuală a comunicării a creat adevărate blocaje şi distorsiuni ale dialogului interuman, având drept consecinţă înstrăinarea, alienarea omului şi instituirea unei lumi a forţei înţeleasă ca violenţă şi dominaţie. Ca efect al refuzului sintezei dintre raţional (tehnic, economic, material) şi rezonabil, datorită imprudenţei şi lipsei reflecţiei critice şi filosofice, ne întrebăm, ca dascăli, dacă putem influenţa pozitiv acest fenomen, în rândul tinerei generaţii. Credem că răspunsul este afirmativ: prin educarea/ formarea unei tehnici a dialogului, a comunicării, a dezbaterii, rolul statului – prin şcoală şi educatori – fiind educarea în spiritul non-violenţei şi al libertăţii opiniei publice. În acest sens, întrebarea dascălilor, a pedagogilor şi a psihologilor, dar şi a sociologilor este mereu actuală: Ce fel de personalitate vom forma ? Analizând conceptul de cultură generală, Jean Chateau spunea că “scopul şcolii este acela de a forma nişte oameni liberi” (Jean Chateau, Ecole et education, în Revista de pedagogie, nr. 9/ 1993, p.21), ceea ce implică “a forma un membru al grupului”, înţeles nu ca un grup închis, care rămâne totdeauna religios, ci membru al unui grup “suficient de deschis la toate ideile, suficient de tolerant pentru a contribui la constituirea unei societăţi de oameni liberi şi egali.” (Jean Chateau). Socotim, deci, că şcoala trebuie să ofere o educaţie laică, o educaţie care dezvoltă funcţiile spirituale, fără a li se da o orientare precisă, “o educaţie care nu face un credincios, nici un ateu, nici un om de stânga, nici un om de dreapta /…/ O educaţie care, preluând un tânăr în egocentrismul său, ajunge printr-un fel de decentrare să-i deschidă căile de acces spre multiple stiluri de viaţă, fără să îi dea vreunul”. Astfel înţelegem şi idealul nostru educaţional: formarea unu om liber, capabil să înţeleagă şi să manevreze circumstanţele, şcoala trebuind să asigure mijloace de formare cu accent pe activitate ca atare, nu pe “materia” sa. Acceleraţia devenirii umane nu este un fenomen nou şi nici unul izolat, fapt pus în valoare şi de multitudinea documentelor şi a informaţiilor pe care textele de frontieră ni le procură. Ea este generală şi se întâlneşte transcendentalizând timpul istoric. Specific pentru momentul actual este că acest fenomen nu se mai produce doar la scară cosmică sau istorică, ci la scară umană, devenind imediat perceptibil şi chiar un fapt banal al experienţei noastre zilnice. Lumea pe care o intuim şi în care trăim nu mai corespunde aproape deloc cu lumea unor opinii şi obiceiuri. Devenirea trece înaintea ideilor, iar cei care cred că nu este vorba decât de o “criză”, de un fenomen trecător, că totul se va reîntoarce la stabilitate dacă avem puţină răbdare, manifestă un optimism sinonim cu orbirea. Esenţa problemei constă în faptul că trebuie să renunţăm la un ideal de linişte şi să recunoaştem că acceleraţia este legea firească a transformărilor în toate domeniile lucrurilor omeneşti. Nietzsche spunea că revelaţia adevărului este pentru om cea mai grea încercare, dar că dăm întreaga măsură a forţei noastre când suntem în stare să privim realitatea drept în faţă, fără a ne lăsa striviţi de ea. Ideea lui se aplică exact situaţiei noastre, ceea ce trebuie să acceptăm, ceea ce trebuie să înfruntăm fiind adevărul acceleraţiei istoriei. În faţa unei asemenea realităţi pentru educaţie se nasc noi întrebări, deoarece tineretul trebuie învăţat să trăiască într-o lume decentă, aproape straniu de mişcătoare. Acceleraţia istoriei – de care adulţii iau cunoştinţă comparându-şi tinereţea cu maturitatea – le apare celor tineri sub forma unei nelinişti. Ei simt că viitorul e plin de riscuri, de unde dorinţa lor de a avea lucruri cărora, în genere, li se acordă un preţ, valoare. Prudenţa, care n-a fost niciodată prea seducătoare, nu mai apare acum înţeleaptă. Dintre multiplele soluţii oferite de educaţie acestei realităţi (prelungirea duratei studiilor, realizarea unei educaţii permanente ş.a.) vom propune examinarea soluţiei trecerii educaţiei înaintea instrucţiei, prin a oferi modele de înţelegere de sine în / prin istorie (prin textele de frontieră: memorii/ jurnale/ M. Eliade). descarcati de aici: Literatura pentru copii si tineri.............

Limba literara. Limba literara reprezinta varianta ingrijita (standard) care respecta normele unei limbi. In limba exista variante specifice, numite stiluri personale si stiluri nonartistice care sunt : – tehnico-stiintific – administrativ – publicistic – artistic – beletristic Trasaturile generale ale stilurilor – precizia – utilizarea termenilor adecvati tipurilor de mesaj – proprietatea termenilor – cunoasterea sensului cuvintelor – puritatea – utilizarea elementelor acceptate de norma literara – claritatea – exprimarea logica coerenta – corectitudinea – respectarea normelor limbii – concizia – o fraza trebuie sa exprime o singura idée Stilul tehnico-stiintific – transmite informatii concrete tehnice sau stiintifice – se caracterizeaza prin persoana a –III-a a verbelor (obiectivitate) – nu intalnim figuri de stil – este respectat vocabularul de specialitate – folosirea unor termeni internationali – verbele sunt la timpul prezent – pot sa apara conectorii – emitatorul este unul specializat Stilul juridico-administrativ – emitatorul este impersonal – structura specifica (standard) – enunturile lipsite de ambiguitate, sa nu poata fi interpretabile – sunt folosite ca sens propriu si apar neologismele Stilul publicistic – trebuie sa aiba titlu care sa atraga receptorul – un subiect la zi care sa prezinte interes – imprumuta idei din diverse domenii in functie de publicul caruia i se adreseaza – poate influenta publicul – informatiile sunt clare, succinte si sunt imbinate din diferite registere stilistice aparand limbajul colocvial (conversatia familiara) – lexical e bogat, se imbina sensul conotativ (figurat) cu sensul denotativ(précis, comun,obisnuit) – limbajul trebuie sa fie accesibil publicului Stilul artistic – specific literaturii beletristice – trasatura principala acestui stil este bogatia lexicala(regionalism,arhaisme,argou,jargon,etc) – textele artistice se adreseaza cititorului – se intalnesc sensuri multiple ale termenilor si unele neobisnuite – intalnim figuri de stil si imagini artistice – topica si punctuatia sunt folosite pentru a sublinia anumite stari – stilul este individual Registre stilistice 1) Registrul cult – care respecta normele limbii literare, fraza este elaborata si apar neologismele 2) Registrul popular – nu respecta mereu normele limbii si apar deosebiri de ordin semantic sau fonetic in functie de fiecare regiune 3) Registrul colocvial – este folosit in general intre rude, prieteni caracterizat prin variatie stilistica si expresivitate 4) Registrul argotic – utilizat de anumite categorii sociale pentru a nu fi intelese de persoanele care se afla in afara grupului 5) Jargonul – utilizarea unor neologisme din snobism (ex: Chirita de V.Alecsandri) 6) Registrul regional – presupune folosirea termenilor specifici unor anumite regiuni 7) Registrul arhaic – folosirea unor termeni iesiti din limba

CURS I ( oct.2014) Opera literara – arta scrisa, fictiune – univers literar fictional propriu – creatie specifica atat literaturii populare cat si celei culte – reprezinta o situatie de comunicare (autorul reprezinta enuntatorul iar cititorul este receptorul) Opera epica – narator – cititor Opera lirica – e-ul luric Autorul – cel care concepe opera (universul fictional) Naratorul nu trebuie confundat cu autorul deci sa nu confundam e-ul narator cu e-ul autor. Genul epic – se caracterizeaza prin poveste, naratiune – se mai caracterizeaza prin momentele subiectelor : – expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul Momentul subiectului – modul de expunere – naratiune – dialog – monologul interior sau exterior – se mai caracterizeaza prin personaje care pot fi : principale, secundare, episodice, pozitive sau negative, individulae sau colective. Tipologie de personaje – avarul, cocheta, arivistul Naratorul are poate fi : – obiectiv ( cand naratiune e la persoana a III-a) – subiectiv ( cand naratorul este implicat in moment devenind personaj) Actiunea poate fi cronologica dar pot exista intoarceri in timp, flash-back-uri, aceasta numindu-se INALTUIREA Alternanta – tehnica prin care sunt prezentate alternativ planurile (Ion, Rascoala, Morometii) Contrapunctul – simtire intre evenimentele din planuri diferite Circularitatea – simetria (rotundul intr-o opera literara) – incepe si se termina in acelasi timp Memoria afectiva – specifica scrierilor moderne (tehnica folosita de Marcel Proust); adica ceva care iti aminteste Speciile genului epic – epopeea (Homer), balada, basmul, legenda, snoava, povestirea, schita, fabula, nuvela, romanul Genul liric este caracterizat de prezenta eu-lui liric pentru ca se pune accent pe caracterul subiectiv al discursului. Lirismul poate fi subiectiv atunci cand verbele si pronumele sunt la persoana I si a II-a sau poate fi lirism de stil subiectiv la persoana a III-a, adica lirica filosofica sau descriptiva. Speciile genului : pastelul, idila, elegia, oda, satira, imnul, doina, sonetul.. etc. Genul dramatic – opere scrise pentru a fi prezentate scenic – se imbina mai multe arte – mod de expunere : dialog caraterizat prin monologul exterior Speciile genului dramatic : tragedia drama

Folclor – vine din limba engleza : – “folk” = popor si “lor” – intelepciune adica intelepciunea populara – folclorul devine important odata cu apartia unui curent : romantismul Vasile Alecsandri scrie folclor – folclorul se manifesta in tot ce tine de viata culturala si au anumite trasaturi – carater oral (viu grait) – caracter anonim (autor necunoscut) – caracter colectiv (pentru ca mai multe persoane ajuta la creearea lor) – caracter traditional (pentru ca se respecta un sistem prestabilit ca mijloc de exprimare artistica) – caracter sintetic ( intr-o opera folclorica se imbina mai multe arte) Clasificare In creatia folclorica avem poezii cu functie ceremoniala sau rituala practicata in anumite momente ale exitentei individului sau comunitatii, ex : – poezia obiceiurilor – obiceiuri de iarna – Sorcova, Plugusorul, Ursul Capra..etc – obiceiuri de vara – Secerisul – obiceiuri de primavara – miscarea oilor dintr-un loc in altul pentru pasunat – poezia ceremonialelor de trecere : – nasterea – botezul – nunta – moartea; fiecare dintre acestea avand un ceremonial specific zonelor de origine * botezul – reprezinta ideea de intergrare a noului nascut in comunitatea din care face parte * nunta – reprezinta schimbarea statutului individului (ceremonialul petitului care contine invitatia propriu-zisa la nunta, cantecul bradului simbolizand vesnicia casatoriei, cantecul miresei, al nasului, al nasei al ginerelui et.) * moartea – ceremonial de trecere reprezentand despartirea definitiva redat prin bocet – poezia descantecelor – fara sa aiba o frecventa anume, ele sunt rostite fie inainte de rasaritul soarelui fie dupa apusul lui, acest ritual nu tine de religie ci de puterea cuvantului in momentul cand sunt rostite. (ex: Ion Barbu – Dupa melci) Creatii literare fara functie ceremoniala sau rituala a) lirica populara b) epica populara c) balade, snoave, basm, legenda d) dramaturgia populara (jocul calusarilor) in care au anumite valente educativem aici fiind foarte importanta improvizatia e) mituri – povesti sacre intamplate intr-un timp al inceputurilor – povestea unei geneze (Traian si Dochia – mitul etnogenezei; mitul mioritic – Miorita; mitul jertfei pentru creatie – Mnastirea Argesului, Mesterul Manole; mitul zburatorului – Sburatorul, Calin file de poveste) Au inceput sa fie consemnate evenimente inscrise in viata comunitatii – Scrisoarea lui Neacsu aparuta in 1521 – primele carti aparute in limba romana sunt cartile religioase si in paralel cartile populare care vorbesc despre vietile sfintilor (hagiografii) – apar si texte de legi (pravile) – evenimentul cel mai important din punct de vedere religios este aparitia bibliei in anul 1688 in vremea lui Cantacuzino – apar si consemnarile istorice ale vremii, Cronicile de Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin, Radu Greceanu – au avut importanta istorica pentru au consemnat evenimente din istoria poporului roman, acestea cuprinzand latinitatea limbii si romanitatea poporului ) – din punct de vedere lingvistic ofera o imagine a limbii romane vorbita la vremea respectiva dar nu au reusit sa influenteze evolutia limbii romane fiind publicate tarziu descoperite de Nicolae Balcescu – din punct de vedere literar reprezinta primele scrieri cu caracter memorialistic deoarece cronicarii prezinta si evenimente din propria experienta (apar primele marci ale subiectivitatii si primele elemente de naratiune, descriere, dialog sau portret literar) – scrierile cronice inseamna indepartarea vietii religioase de viata culturala adica incepe sa scada puterea bisericii si totusi intalnim efecte destul de puternice ale acesteia in aceste cronici.

Vasile Alecsandri – Curs IV Personalitate marcanta culturala si politica a perioadei pasoptiste Data nasterii sale nu este sigura 1818 sau 1821. Copilaria si ultima parte a vietii si-o petrece la MIrcesti la mosia parinteasca. Calatoreste prin Europa iar dupa revolutia de la 1848 este trimis in exil la Paris. Multe din evenimentele vietii sale i-au inspirat textele(opera) ex.: Pasiunea pentru Elena Negri (disparuta timpuriu) il determina sa scrie ciclul lacramioarelor, calatoria in Italia alaturi de Costache Negruzzi il determina sa scrie prima proza “Buchetiera de la Florenta”; ciclul doinelor este scris dupa ce adunase poezii populare Faptul ca ajunge directorul teatrului national din iasi il determina sa scrie teatru iar in exil se concentreaza asupra poeziilor patriotice. Publica in revista “Dacia Literara” dar si in “Convorbiri literare”. Este membru onorific al Societatii “Junimea” pana la sfarsitul vietii sale. Este unul din cei mai importanti culegatori de folclor publicand “Poezii populare ale romanilor”, culegere in care se regasesc unele dintre cele mai cunoscute poezii romanesti “Miorita” El insusi scrie poezii de inspiratie folclorica (doina sau hora) in care, pe langa folosirea diminutivelor specifice poeziei populare aminteste multe dintre elementele specific nationale; In “Lacramioare” celebreaza iubirea sa pentru Elena Negrii unul din motive fiind motivul stelei. In ciclul “Ostasii Nostri” (poezii patriotice) si legendele “Dumbrava rosie” si “Dan capitan de plai”, mesajul fiind tot patriotic unde se evoca preamarirea trecutului. Proza lui Vasile Alecsandri este mai putin cunoscuta decat poezia si teatrul, el scriind proza de calatorie care-i da ocazia sa puna in evidenta trasaturile societatii moldovenesti din secolul al XIX – lea Prima proza “Buchetiera de la Florenta” este o proza romantica in care sunt imbinate elementele culturale cu o poveste de iubire. In “Balta Alba” apare motivul strainului prin ochii caruia este infatisata si criticata totdata societatea din Moldova timpului sau. In general proza sa este autobiografica, formula fiind aceea a jurnalului. Corespondenta lui Vasile Alecsandri cuprinde scrisori oficiale dar si corespndenta privata acestea fiind redactate in limba franceza (limba de cultura a vremii) iar cele mai multe scrisori ii sunt adresate lui Ion Ghica. In privinta tragediei Alecsandri incepe cu “Canticele Comice” – ultrademagogul, clevetici In “Coana Chirita”, “Gura casca om politic” sunt satirizate diverse aspecte ale societatii, conservatorismul, demagogia, snobismul. In operele sale este zugravita viata de provincie iar personajele sale sunt de tipologii diferite iar printre piesele de referinta “Iorgu de la Sadagura” sau “Nepotul salba dracului”, personajul principal Iogu studiaza in strainatate si se intoarce acasa prefacandu-se ca a uitat limba romana si incercand sa vorbeasca numai in limba franceza. Pe de alta parte realitatea romaneasca il nemultumeste iar piesa pune in evidenta opozitia dintre boierii vechi reprezentati de unchiul lui Iorgu si prietenii acestuia si boierii tineri. Alta piesa “Iasii din Carnaval” – tema este frica de revolutie; un bal mascat devine pretextul unui complot dar se dovedeste a fi o farsa. Reprezentativ ramane ciclul “Chiritelor” care pune in scena personajul Chirita, o boieroaica de tara a carei caracteristica principala este snobismul si obsesia de a-si marita fetele cu tineri alesi dar gaseste doi falsi boieri, iar pana la urma le marita pe cele doua cu doi boieri de tara. In cea de-a doua piesa incearca sa-l insoare pe fiul ei cu Luluta (o orfana bogata). Se scoate in evidenta boieria falsa a Chiriteim parvenirea acesteia dar si caracterul sotului ei boier de moda veche. In feeria “Sanziana si Pepelea” realitatea este prezentata prin intermediul personajelor de basm. Numele sunt semnificative : Papura-Voda, Pirlea-Voda, Crivatul, Iarna dar si Zanele. Vasile Alecsandri scrie si drama : Despot-Voda, Ovidiu, Fantana Blanduziei, piese care s-au bucurat de notorietate in epoca dar greu de receptat mai tarziu.

Epoca marilor clasici – Curs IV (continuare) Incepe in anul 1860 si se termina in jurul anului 1900. Iacob Negruzzi “Amintiri Junimea” – citat – ” Originea Junimii se pierde in noaptea veacurilor” Societatea s-a infiintat la Iasi spre finalul anului 1863 si inceputul anului 1864; cei care au avut initiativa sun cinci tineri intorsi din strainatate de la studii, cel mai important fiind Titu Maiorescu, V. Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetii si Petre P. Carp. Sedintele societatii se tineau fie in casa lui Titu Maiorescu fie in ce a lui V.Pogor. Deviza societatii fiind “Intra cine vrea, ramane cine poate”. Au loc prelectiuni populare, cicluri de conferinte diversa care dureaza vreme de 17 ani.   La inceput temele nu aveau legatura unele cu altele dar pe masura timpului au devenit cicluri unitare care vizeaza cultura si istoria romanilor. Societatea dispune de o tipografie, asadar va infiinta si o revista in 1867 “Convorbiri Literare”   Conducerea revistei ii este data lui iacob Negruzzi iar ea va aparea neintrrupt pana in 1944 dar apogeul il reprezinta primii 25 de ani Viata societatii “Junimea” cunoaste trei etape :   1863 – 1874 cand activitatea se desfasoara exclusiv la Iasi printr-un spirit polemic foarte accentuat 1874 – 1885 activitatea desfasurandu-se la Iasi si Bucuresti – perioada in care se consolideaza noua directie in literatura si in care apar scrierile lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale dupa 1885 – 1944 intreaga activitate se muta la Bucuresti dar nu mai este o epoca omogena revista capatand un aspect universitar iar sedintele de cenaclu incep sa se rareasca.   Titu maiorescu scrie o serie de studii importante, studii culturale sau studii despre limba. In 1866 publica studiul “Despre scrierea limbei romane” in care stabileste principiile limbii romane si anume : a) scrierea cu alfabet latinesc b) aplicarea principiului fonetic si renuntarea la principiul etimologic Iar in studiul Neologisme pledeaza pentru inlocuirea cuvinelor de origine slava cu forme autohtone. Accepta totusi neologismele din limbile romanice atunci cand sunt neaparat necesare. Un studiu important este o cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, structurat in doua parti :   Conditiunea materiala a poeziei Conditiunea ideala o poeziei     In prima parte T. Maiorescu face distinctia intre stiinte si arta considerand ca stiinta se ocupa de adevar si artele de frumos. Cu toate acestea si intre arte exista diferente pentru ca fiecare arta are un material propriu, poezia foloseste cuvantul (muzica- sunetul; desenul – culoarea)   A doua parte, conditia ideala a poeziei, in care poezia exprima sentimente, pasiuni si nu, cugetari exclusiv intelectuale.   Titu Miorescu scrie si studii despre scriitori   “Comediile domnului Caragiale” – studiu scris in apararea dramaturgului pentru ca acesta era atacat in presa vremii fiind acuzat de imoralitate. Maiorescu incearca sa demonstreze ca moralitatea artei consta in faptul ca trezeste emotie estetica si nu ca prezinta situatii morale. “Studiul lui Eminescu si poeziile sale ” publicat in 1889 (anul mortii poetului) studiu scris in apararea societatii “Junimea”, acuzata ca n-a facut suficiente lucruri pentru Eminescu, iar Maiorescu incearca sa demonstreze ca personalitatea poetului este mult peste cea a unui om obisnuit si indiferent de locul sau timpul in care ar fi trait viata sa ar fi fost aceeasi. Studiul acesta fixeaza imaginea lui Mihai Eminescu

Curente culturale sau literare Umanismul – curent literar dezvoltat in epoca renasterii iar in cultura romana a aparul in vremea cornicarilor (sec al XVII- lea) iar acest curent ajuta la redescoperirea valorilor antichitatilor greco-latine. – curentul pune in centrul atentiei OMUL Iluminismul – este o miscare stiintifica, estetica, social-politica şi filozofica a burgheziei in ascensiune, care s-a manifestat in toata Europa secolului al XVIII-lea. La noi deschizator de drumuri a fost Dimitrie Cantemir cu “Descrierea Moldovei”, dar in Europa a pornit mai intai in Anglia si Franta si mai apoi in celelalte tari. – se pune accent pe principiul egalitatii si pe ideea contractului social si impotriva feudalismului si despotismului – spirit laic si nationalist Curentul a aparut in Romania in Translivania Clasicism si Romantism – doua curente literare dezvoltate in Franta si mai apoi in Anglia, Germania dar apogeul il gasim in Franta. Realismul – dezvoltat in secolul al XIX – lea si apara ca reactie la romantism – punctul de plecare il reprezinta Franta – promotorul acestui curent esre Balzac – printre trasaturile lui se enumera : a) respecatrea principiului mimesisului si al verosimitatii b) prezentarea moravurilor dintr-o anumita epoca, scriitorul realist de concentreaza asupra detaliilor c) individul este conturat in relatia cu mediul in care traieste si al carei produs este d) sunt create personaje tipice in imprejurari tipice ; iar aceste tipuri sunt specifice pentru o epoca (arivistul, seducatorul, femeia adulterina, avarul) – operele literare au caractere de fresca sociala, sunt monografii – este preferat un stil sobru ( daca ne referim la limbaj) – in perspectiva narativa ii avem ca reprezentanti pe I.L.Caragiale, L.Rebreanu, Ioan Slavici, Camil Petrescu legenda : mimesis = principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit caruia arta este imitarea realului monografie = studiu stiintific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat si multilateral Naturalismul – miscare literara dezvoltata in Franta catre finalul secolului al XIX-lea si care reprezinta o radicalizare a realismului, adica o prezentare dura a existentei – naturalismul merge pe aceeasi tehnica a detaliului ca si realismul (reprezentat de Emile Zola – “Viata minerilor” Simbolismul – curent literar aparut la sfarsit de secol XIX inceputul secolului XX si este gen liric pornit tot in Franta – articolul manisfest al curentului apare in 1866 si este semnat Jean Moreas si se numeste simbolism – el apare ca reactie la romantism printre trasaturi – a) cultivarea simbolului (vazut ca figura de stil) b) sugestia ( o cale poetica de exprimare a corespondentelor dintre lucruri) c) cultivarea sinesteziei ( amestecul de imagini auditive, vizuale, olfactive) d) muzicalitatea interioara e) cultivarea versului liber – reprezentantii acestui curent sunt: Al. Macedonski, George Bacovia, Ion Minulescu Modernismul si Traditionalismul Modernismul – apare sub cenaclul “Sburatorul” sub conducerea lui Eugen Lovinescu, care-si propune promovarea tinerilor scriitori si impunerea unei tendinte moderniste in literatura – teoria imitatiei – presupune faptul ca o cultura minora suporta influente binefacatoare a unei culturi majore * prima etapa este aceea de imitare * a doua etapa este de adaptare a formelor la fondul cultural existent Lovinescu propune principiul sincronismului sustinand ca exista un spirit al veacului care imprima un proces de omogenizare intre civilizatii, de integrare intr-un ritm de dezvoltare comun Lovinescu propune : 1. trecerea de la literatura ci tematica preponderent rurala la literatura cu tematica citadina 2. cultivarea prozei obiective 3. evolutia poeziei de la epic spre liric 4. intelectualizarea poeziei si a prozei 5. dezvoltarea romanului de tip analitic legenda : sincronism = existenta in acelasi timp sau desfasurarea paralela a doua sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate citadin = orasenesc, urban Traditionalismul – se dezvolta in jurul revistei “Gandirea”care apare intai la Cluj apoi se muta la Bucuresti si doreste apararea românismului adica aceea cu specific national – istoria si folclorul reprezinta doua dominante ale sufletului si spiritului national si la el se adauga ideeea de religiozitate si ortodoxism (reprezenattiv Ion Pilla – “Mosia Bratienilor” Miscarea de fronda este avangarda Avangarda duce modernismul la extrem (sunt cuprinse curente dataism, constructivism, suprarealism) dadaism – procedeu : se taie litere sau cuvinte dintr-un ziar se pun intr-o palarie si cu ceea ce extragi se formeaza fraze. Metoda dadaista