Subiecte rezolvate Titularizare și Definitivat invățători

    20 iulie 2017 Varianta 3   A. METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE (15 PUNCTE)                Competența specifică. participarea cu interes la dialoguri simple, în diferite contexte de comunicare, face parte din Programa școlară pentru clasa I, Comunicare în limba română, aprobată prin OMEN nr. 3418/2013.       a) Pornind de la competența specifică dată, scrieți două exemple de activități de învătare pentru o lecție de predare-învățare.       b) Exemplificați modul de utilizare a metodei jocului de rol în vederea realizării competenței specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de la subpunctul a).   B. METODICA PREDĂRII MATEMATICII (15 puncte)             Analizați, în 1-2 pagini, rolul formelor de organizare a activității în activizarea elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului din învățământul primar, având în vedere următoarele aspecte:       - menționarea a 3 forme de organizare a activității elevilor;       - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța utilizării tuturor formelor de organizare a activității elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului în învățământul primar;       - prezentarea succintă a rolului activizant al unei forme de organizare a activității elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului din învățământului primar;       - exemplificarea a două tipuri de lecție în care pot fi utilizate toate formele de organizare a activității pentru activizarea elevilor în lecțiile de matematică și ecplorarea mediului din învățământul primar.    REZOLVARE                 A. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora formându-se pe durata unui an școlar.         Competența „Participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare” îi este subordonată competenței „Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare”.         Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.        Pentru competența dată, pot fi utilizate următoarele activități de învățare:        - formularea unei opicii personale referitoare la un personaj/conduita unei persoane/o întâmplare;        - jocuri de rol în contexte familiare : „La telefon”, „Pregatim serbare”, „În vizită” etc;        - concentrarea atenției pe subiectul discuției și menținerea ueni conversații pe diferite teme de interes;        - exerciții de primire sau de oferire a unor  complimente;        - jocuri de tipul : „Să ne imaginăm”, „Ce s-ar întâmpla dacă...”.                Lecția de predare-învățare sau de însușire de noi cunoștințe are un pbiectiv didactic fundamental - însușirea de cunoștințe (și pe baza aceswora, dezvoltarea unor capacfități și atitudini intelectuale) - dar prezintă o structură mixtă, îndeosebi la clasele mici. Când obiectivul didactic fundamental al lecției îl constituie însușirea unor noi cunoștințe, celelalte etape corespunzătoare tipului sunt prezente, dau au pondere mult mai mică.              Jocul de rol este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J.L.Moreno în 1921, prin care se urmărește, în principal, formarea modului de a gândi, simți și acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și eficienței comportamentelor formate la elevi și înlăturarea comportamentelor inadecvate, neeficiente.              Jocul de rol îi poate ajuta pe elevi să devină mai interesați și implicați, nu doar de învățarea unui material, ci, de asemenea, pentru integrarea cunoștințelor, prin acțiune, prin abordarea problemelor, explorarea alternativelor, precum și prin cautarea unor soluții noi și creative.               Avantajul acestei metode este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite situații de viață, se vor pune în pielea acestor personaje. Prin felul în care își vor argumenta opțiunile alese, va reieși modul în care percep atitudinile celorlalți și într-o oarecare măsură, vor încerca să înțeleagă aceste comportamente, fie ele pozitive sau negative.              Pentru a forma/dezvolta competența dată, elevii vor avea ca sarcini de învățare jocurile de rol în contexte familiare, mai exact un joc intitulat „La telefon”. Astfel, elevii vor fi împărțiți pe grupe, vor exista doi participanți la dialog, iar ceilalti vor fi spectatori, urmând să-și spună părerea referitoare la interpretarea rolurilor. Elevii trebuie să fie atenți la formulele de adresare, motivul pentru care inițiază acel apel telefonic, acesta trebuind să fie unul întemeiat, tonul vocii să fie adecvat acestui tip de canal. Participând la astfel de jocuri elevii dau dovadă de interes, își exersează vorbirea, modul de comunicare, dar5 se și familiarizează cu astfel de situații de viața de zi cu zi.       Așadar. competența specifică dată poate fi formată/dezvoltată încă din clasa I, prin diverse sarcini de învățare, diverse metode ce se pliază pe dezvoltarea exprimării orale. Jocul de rol devine un principal ajutor al facilitatorului învățării, datorită multiplelor avantaje pe care le deține.                   B. Este binecunoscut  faptul că activizarea elevilor constituie o acțiune de educare și instruire, de dezvoltare a personalității acestora, prin dirijare și stimulare metodică, prin trezirea interesului pentru cunoaștere și acțiune, prin activitatea proprie. Activizarea constă și în antrenarea elevilor, în toate formele de activitate școlară, în creșeterea treptată a efortului depus de aceștia pentru a-i ajuta să se înscrie în curba efortului.         Printre modalitățile de activizare a elevilor se numără și formele de organizare a claselor, strategiile de învățare, individualizarea, personalizarea, învățarea prin cooperare, metodele de învățare activă.               Formele de organizare reprezintă modul în care se desfășoară întreaga activitate didactică. Există numeroase clasificări în domeniul formelor de organizare:        - „după modul de repartizare a sarcinilor„:                  - frontale;                  - diferențiate;                  - individuale.       - după modul de participare:                  - colectiv;                  - pe grupe;                 - individual.             Cele mai utilizate forme de organizare în cadrul activității didactice sunt: individuală, frontală și pe grupe. Cele trei forme de desfășurare a activității didactice sunt complementare și se pot desfășura concomitent, în funcție de obiectivele și conținutul didactic.             Din punctul meu de vedere, este absolut necesar ca toate formele de organizare să existe în cadrul lecției de matematică și explorarea mediului.                        În primul rând, există noțiuni concepute care trebuie prezentate într-un anume mod, respectând didactica matematicii, acest lucru făcându-se frontal cu toti elevii. Pentru ca aceștia să-și exerseze deprinderile matematice, să învețe unii de la ceilalți, să colaboreze în găsirea celor mai bune soluții, se poate utiliza lucrul pe grupe. pentru a vedea exact dacă obiectivele propuse au fost atinse, dacaă există lacune în învățare sau pentru a evalua obiectiv elevii, este necesară activitatea individuală.             De asemenea, fiecare elev are stilul propriu de învățare, fiecare elev deține una sau mai multe inteligențe. Ținând cont de aceste aspecte, putem deduce faptul că profesorul, ce devine un facilitator al învățării, se apleacă spre nevoile individuale ale elevului.                            Astfel, putem afirma că cele trei forme de organizare sunt strânsă legătură una cu cealaltă, mai ales în lecția de matematică și explorarea mediului.              Spre exemplu, lucrul pe grupe în cadrul lecției de matematică și explorarea mediului are un rol activizant prin interacțiunile care se produc între elevi. Prin cooperare, lucru în echipă, socializare, schimb de idei, soluții, elevii reușesc să-și dezvolte competențele specifice acestei discipline. Rolul activizant al acestei forme reprezintă o premisă pentru mai târziu, pregătindu-i pe elevi pentru a face față provocarilor, lucrul pe grupe fiind prezent în toate aspectele vieții, fie ele sociale sau profesionale. Totodată, elevii care dețin inteligențe multiple, mai exact cele interpersonale, pot învăța cu mai multă ușurință în cadrul grupurilor.               Există mai multe tipuri de lecții unde se poate utiliza lucrul pe grupe. Astfel, în cadrul lecțiilor de însușire de noi cunoștințe, elevii pot desoperi în grupuri mici noțiunile matematice. În lecțiile de consolidare, aceștia își pot exersa deprinderile de calcul, de rezolvare de probleme, utilizarea noțiunilor matematice etc. Chiar și în lecțiile de recapitulare, elevii își pot exersa diverse competențe, folosind numeroasele metode didactice interactive, de lucru în echipă: Brainstorming, Mozaicul, Cubul, Diagrama Venn etc.                            În concluzie, formele de organizare au un rol esențial în activizarea elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului, datorită scopurilor cu care se folosesc, și anume, înțelegerea noțiunilor abstracte, dezvoltarea gândirii logice, critice etc.               Doar îmbind formele de organizare, se poate atinge obiectivul propus, prin activizarea elevilor și implicarea acestora în întregul act educațional, fără a omite particularitățile individuale ale acestora.          

    Subiectul al II-lea (30 puncte)   A. Metodica predarii limbii si literaturii romane (15 puncte)             Competența specifică Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de mână, folosind materiale diverse face parte din Programa școlară pentru clasa I, Comunicare în limba română. aprobată prin OMEN nr. 3418/2013.       a) Pornind de la competența specifică, srieți două exemple de activități de învățare pentru o lecție de predare-învățare.       b) Exemplificați modul de utilizare a metodei exercițiului în vederea realizării competenței specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare de la subpunctul a).   B) Metodica predarii matematicii (15 puncte)              Analizați, într-o pagină, rolul jocului didactic în lecția de matematică din învățământul primar, având în vedere următoarele aspecte:       - explicarea specificității jocului didactic;       - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța jocului didactic în învățământul primar;       - prezentarea succintă a rolului formativ al jocului didactic la matematică pentru elevii din învățământul primar;       - menționarea a două tipuri de lecție în care poate fi utilizat jocul didactic la matematică.                        REZOLVARE                    A. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, ce reprezintă etape în dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar.               Competența „4.2 Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de mână, folosind materiale diverse”, este subordonată competenței generale „4.Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare”, și este axată pe învățarea scrisului, conform finalităților învățământului primar.                Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului ți care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.                           Lecția de predare-învățare sau de însușire de noi cunoștințe are un obiectiv didactic fundamental - însușirea de cunoștințe (și pe baza acestora, dezvoltarea unor capacități și atitudini intelectulale) - dar prezintă o structură mixtă îndeosebi la clasele mici. Când obiectivul didactic fundamental al lecției îl constituie însușirea unor noi cunoștințe, celelalte etape corespunzătoae tipului mixt sunt prezente, dar au o pondere mult mai mică.                          Activitățile de învățare specifice competenței date pot fi cele precum:               - alcătuirea și scrierea unor enunțuri scurte, având suport vizual               - adăugarea unor cuvinte/semne de punctuație în enunțuri eliptice               - ordonarea cuvintelor care formează un enunț și scrierea acestuia               - scrierea unor cuvinte, propoziții cu ajutorul computerului               - confecționarea unor etichete, afișe, materiale necesare în activitatea zilnică               - organizarea în clasă a unui colț/panou destinat transmiterii unor mesaje și informații (prin desene, cuvinte/enunțuri simple și simboluri) pe o temă aleasă de copii sau referitoare la subiectul unui proiect               - personalizarea unor metode predefinite de invitații, felicitări, scrisori (de exemplu către Moș Crăciun)               - jocuri care solicită schimbul unor mesaje scrise.                             În cadrul unui astfel de lecții, aș utiliza ca activități de învățare: a. alcătuirea și scrierea unor enunțuri scurte, având suport vizual și b. confecționarea unor etichete, afișe, materiale necesare în activitatea zilnică.                             Exercițiul reprezintă o metodă de învățământ, în care predomină acțiunea practică/operațională reală. Această metodă implică automatizarea actiunii didactice prin consolidarea și perfectionarea operațiilor de bază care asigură realizarea unei sarcini didactice la niveluri de performanță prescrise și repetabile. Exercițiile sunt acțiuni efectuate în mod conștient și repetat de către elev cu scopul dobândirii unor priceperi, deprinderi și cunoștințe noi, pentru a ușura alte activități și a contrbui la dezvoltarea altor aptitudini.              Proiectarea și realizarea exercițiului, presupune valorificarea pedagogică a etapelor angajate în procesul de formare și consolidare a deprinderilor:              a) familiarizarea elevului cu acțiunea care urmează să fie automatizată;              b) antrenarea operațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunii respective;              c) integrarea operațiilor antrenate în structura acțiunii, consolidată deja la nivelul unui stereotip dinamic;              d) sistematizarea acțiunii în funție de scopul general și specific al activității respective;               e) integrarea actiunii automatizate în contexte diferite care asigură evoluția sa în termeni de stabilizare și de flexibilitate.                           Astfel, aș utiliza metoda exercițiului pentru alcătuirea și scrierea unor enunțuri scurte, având suport vizual.               În acest caz le voi explica elevilor că vor avea de alcătuit enunțuri, pornind de la imaginile prezentate cu ajutorul laptopului. Vor alcătui 2-3 enunturi de probă, frontal, apoi pe flipchart, ca ei să se familiarizeze și să aibă un model concret. După aceea, ei vor alcătui individual enunțurile, în scris, pe caiet, cadrul didactic oferind sprijin și feed-back fiecaruia.                          Așadar, pentru formarea competenței referitoare la redactarea de mesaje, sunt necesare o serie de elemente care, unite, pot contribui la atingerea obiectivelor propuse. Pe lângă resursele alese, metoda exercițiului aduce un plus activității, elevii vor învăța astfel, să alcătuiască enunțuri, după un suport vizual, își vor forma deprinderea de a redacta mesaje în diverse situații de comunicare.   B. Jocul didactic are un rol fundamental în educația   elevilor, deoarece acesta reprezintă activitatea principală a copiilor. În special la clasele primare, elevii învață prin joc, ei înțeleg realitatea, abstractul mult mai ușor dacă noțiunile sunt prezentate prin intermediul acestuia.                        Jocul didcatic, integrat în lecția de matematică asigură participarea activă a elevului și sporește interesul pentru cunoaștere.            La matematică, unde noțiunile sunt abstracte, este necesar ca ele să fie legate de viața reală. mai exact, mai concret. Astfel, este utilă introducerea jocului didactic.            Specificul jocului didactic este unic, oo problemă sau un exercițiu poate deveni didactic matematic daca:             - realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;             - folosește elemente de joc;             - folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;             - utilizează reguli de joc, cunoscute și respectate de elevi;             - utilizează ,aterial didactic cât mai adecavt continutului jocului.              În opinia mea, jocul didactic, este esențial în activitatea la clasă. este binecunoscut faptul că elevii învață prin joc, se dezvoltă armonios din toate punctele de vedere: cognitiv, motric, afectiv etc. Așa cum este menționat și în stadiile de dezvoltare ale lui Piaget, la matematică este destul de riguros, noțiunile fiind complesxe. Cu ajutorul materialeleor oferite de jocul didactic este mult mai ușor ca elevii să-și dezvolte anumite competențe, ei înțelegând conținuturile jucându-se.                           Jocul didactic are bogate valențe formative printre care se numără:              - antrenează operațiile gândirii: sinteză, analiză, comparație, clasificare etc;              - dezvoltă apiritul de inițiativă și independență în muncă;              - dezvoltă spiritul imaginativ-creator și de observație;              - dezvoltă atenția, diswciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități;              - formează deprimderi de lucru concret și rapid;              - asigură însușirea mai rapidă, mai temeinică, mai accesibilă a unor cunoștințe aride pentru această vârstă.               Jocul didactic poate fi utilizat în următoarele tipuri de lecție: de predare-învățare, de formare de deprinderi, de sistematizare, de recapitulare, în lecția mixtă.               Astfel, există jocuri didactice care se pot desfășura pe parcursul unei lecții întregi, altele pot fi introduse ca momente ale lecției sau, uneori, în completarea lor.               Sunt prezente jocuri matematice pentru aprofundarea unor cunoștințe, a unor lecții sau chiar a unui capitol. La clasele mici, la matematică există jocuri în legătură cu șirul numerelor, cu sistemul pozițional, cu operațiile matematice, jocuri logico-matematice, jocuri de poziționare a obiectelor în spațiu.                               Așadar, jocul didactic are un rol fundamental în cadrul matematicii, deoarece prezintă  bogate valențe formative și devine un necesar al activității didactice, noțiunile însușindu-se mult mai ușor cu ajutorul lui, în special la clasele primare, unde acesta devine activitatea fundamentală a copilului.       

  9 iulie 2015 (Varianta 2)   Subiectul al II-lea (30 de puncte)   A.METODICA PREDĂRII LIMBII ROMÂNE (15 puncte)       Analizați, în 1-2 pagini, importanța dezvoltării exprimării orale a elevilor din ciclul primar, având în vedere următoarele aspecte:       - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța fundamentală a studierii limbii și literaturii române în ciclul primar;       - menționarea a două metode și a două mijloace de învățământ folosite în dezvoltarea exprimării orale în ciclul primar;       - prezentarea uneia dintre metodele de învățământ menționate.   B. METODICA PREDĂRII MATEMATICII (15 puncte)          Obiectul de referință să exprime pe baza unui plan simplu de idei, oral sau în scris, demersul parcurs în rezolvarea unei probleme face parte din Programa școlară pentru clasa a IV_a, Matematică, aprobată prin OMEC nr. 3919/2005.         a) Pornind de la obiectivul de referință dat, formulati două obiective operaționale pentru o lectie de predare-învățare.     b) Scrieți câte un exemplu de activitate de învățare pentru fiecare dintre obiectivele operaționale formulate la subpunctul a)     c) Exemplificați modul de utilizare a unei metode de învățământ în vederea realizării obiectivului de referință dat, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare de la subpunctul b).     REZOLVARE                        A. Disciplina limba română ocupă un loc important între disciplinele cadru din planul de învățământ din clasele I a-IV-a, atât ca întâietate, cât și pondere semnificativă în cadrul celorlalte discipline de studiu.             În opinia mea, este absolut necesar ca elevii din ciclul primar să studieze Limba și literatura română.                         În primul rând, așa cum se precizează și în notele de prezentare ale programelor școlare, studiul Limbii române își propune dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă ale elevilor, precum și familiazrizarea acestora cu textele literare și nonliterare.             În al doilea rând, chiar finalitățile învățământului primar nu ar fi posibile fără studierea Limbii române, prin care se urmărește:       - cultivarea limbajului oral;       - cultivarea limbajului scris;       - cunoașterea și folosirea corectă a limbii;       - învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale: citit, scris, exprimare corecta.              Așadar, studierea Limbii române reprezintă un aspect primordial în ciclul primar, deoarece elevii nu-și vor putea continua activitatea permanentă de învățare pe tot parcursul traiectoriei școlare și m ai ales, pe tot parcursul vieții.                          Pentru dezvoltarea exprimării orale, se recomandă o atenție deosebită, deoarece comunicarea orală poate fi privită din mai multe unghiuri:      - ca mijloc de comunicare folosit în mod uzual, dialogul;      - ca mijloc de învățare;      - ca mijloc de evaluare: chestionarea                            Ca avantaje ale comunicării orale, se pot număra:      - folosirea limbajului paraverbal și nonverbal;      - timp redus de transmitere a informațiilor;      - lipsa cunoștințelor referitoare la regulile de scriere;      - oferirea feed-backului imediat (în cazul chestionării);      - receptorul înțelege mesajul în scurt timp, oferindu-i-se lămuriri pe loc.                                Printre dezavantaje, se numără:     - limbaj bazat pe instinctul imediat;     - subiectivitatea crescută.                           Formarea competențelor de a produce și de a recepta mesaje orale impune folosirea unei palete largi de metode și tehnici: Jocul de rol, Dramatizarea, Lectura după imagini, Povestirea, Observarea, Conversarea, Dezbaterea, Descrierea, Problematizarea, Prelegerea, Linia valorilor, Cubul, Frisco, Rețeaua de disctuții, Turul galeriei, Gândiți/Lucrați în perechi/Comunicați etc.              Ca mijloace didicatice se pot folosi: imaginile, videoproiectorul, filmele, calculatorul, bilețele cu întrebări pentru chestionarea orală, flip-chartul, tabla, materiale intuitive etc.              Metoda aleasă pentru dezvoltarea exprimării orale este jocul de rol.                          Jocul de rol este o metodă derivată din psihpdramă, metodă terapeutică creată de J.L.Moreno în 1921, prin care se urmărește, în principal, formarea modului de a gândi, simți și acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și eficienței comportamentelor formate la elevi și înăturarea comportamentelor inadecvate, ineficiente.                            Jocul de rol îi poate ajuta pe elevi să devină mai interesați și implicați, nu doar de învățarea unui material, ci, de asemenea, de învățarea pentru integrarea cunoștințelor, prin acțiune, prin abordarea problemelor, explorarea alternativelor, precum și prin căuatrea unor soluții noi și creative.                             Avantajul acestei metode este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite situații de viață, se vor pune în pielea acestor personaje. Prin felul în care își vor argumenta opțiunile alese, va reieși modul în care ei percep atitudinile celorlalti și într-o oarecare măsură, vor încerca să înțeleagă aceste comportamente, fie ele pozitive sau negative.                          În concluzie, „Jocul de rol” este cel mnai bun de a dezvolta deprinderile de inițiativă, comunicare, rezolvare de probleme, cunoaștere de sine și de lucru prin cooperare în echipă, iar acestea, mai presus de toate - cu siguranță mai sus de învățarea simplelor fapte, din care multe, dacă nu cele mai multe vor fi depășite sau irelevante în câțiva ani - vor ajuta elevii să fie pregătiți pentru a face față provocărilor secolului XXI.             B. Pentru realizarea unui demers educațional eficient, cadrul didactic trebuie să dea dovadă de tact pedagogic bine însușit.               Pornind de la obiectivele/competențele regăsite în programă, profesorul trece de la alcătuirea propriu-zisă a lecției, lucru inițiat prin formularea unor întrebări și răspunsuri:           - Ce voi face ?/ Cum?/ cu ce?/ Cum voi ști dacă s-a realizat ceea ce trebuie?           Următorul pas este operaționalizarea obiectivelor de referință/competențelor specifice. Acest lucru se poate realiza din perspectiva mai multor taxonomii: a lui Bloom, Landsheere sau Mager.           Taxonomia aleasă pentru operaționalizarea obiectivelor date este cea a lui Landsheere, în care acesta specifică cinci formulări referitoare laȘ           - subiectul la care se referă obiectivul : CINE?           - timpul : CÂND?           - acțiunea/operația mentașă de care vor fi capabili elevii: CE FACE?           - performanța capacității mentale: CE ANUME?           - situația de învățare/împrejurările: CUM?           - nivelul standard al performanței așteptate: DUPĂ CE CRITERIU?     Pentru secvența dată, propun următoarele obiective operaționale:           O1. Cine : Elevii                  Ce fac : vor analiza                  Ce anume: datele unei probleme                  Cum: folosind metoda „Cubului”                  Criteriu: obiectivul se considera realizat dacă fiecare elv va verbaliza demersul de rezolvare a unei probleme.          O2.  Cine: elevii                  Ce fac: vor efectua                  Ce anume: operațiile matematice                  Cum: folosind metoda „Cubului”                  Criteriu: obiectivul considerându-se realizat dacă fiecare elev va scrie cel puțin o întrebare și o operație matematică aferente planului d erezolvare a unei probleme.               Pentru obiectivele operaționale prezentate, activitățile de învățare sunt realizate pe baza metodei „Cubului”.                             Astfel, pentru primul obiectiv, elevii a căror sacină le-a picat de analizat datele problemei, trebuie să identifice operația matematică ce urmează a fi folosită, în funcție de expresia întâlnită în cadrul ei: „cu...mai mare, micșorat cu.... de...ori mai puțin, de....ori mai mult„. Tototdată, elevii trebuie să verbalizeze planul pe care urmează să-l întreprindă spre rezolvarea problemei,acesta presupunând redactarea întrebărilor și efectuarea calculelor matematice.              Pentru cel de-al doilea obiectiv, sarcina este de a efectua operațiile matematice propriu-zise, aferente problemei date, mai exact cerința 5 de pe fața cubului. După ce cubul a fost aruncat, elevul căruia i-a picat această sarcină va veni să rezolve cerința pe flip-chartul din fața clasei.             Cubul este o metodă interactivă, foarte des folosită la matematică, datorită valențelor ei diversificate. Metoda presupune formarea unor grupe de șase elevi, fiecare urmând să arunce cubul, pe fețele căruia sunt scrise șase verbe, aferente fiecărei sarcini, ce vor fi distribuite membrilor grupului. Pentru secvența dată, clasa este împărțită în grupe de câte șase elevi, având pe bilețele mai multe probleme, iar pe fețele cubului vor apărea următoarele cerințe pentru problemele deținute:                        1. Descrie pașii rezolvării problemei             2. Compară fatele problemei;            3.    Asociază întrebările problemei cu operația utilizată în rezolvarea lor;            4.    Analizează datele problemei;            5. Aplică: Efectuează operațiile matematice aferente problemei;            6. Argumentează utilizarea operației de scădere/adunare/înmulțire/împărțire în problema dată.                 Astfel, metoda aleasă va diversifica sarcinile de învățare, va analiza problemele, va putea fixa cunoștințele elevilor referitoare la demersul necesar în rezolvarea acestora, tocmai datorită multitudinii cerințelor aferente dezvoltării gândirii.      

  Subiectul al II- lea (30 de puncte) A. METODICA PREDĂRII LIMBII ROMÂNE (15 puncte)             Analizați, în 1-2 pagini, importanța dezvoltării exprimării scrise în ciclul primar, având în vedere următoarele aspecte: - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța fundamentală a studierii limbii și literaturii române în ciclul primar; - menționarea a două metode și a două mijloace de învățământ folosite în dezvoltarea exprimării scrise în ciclul primar; - prezentarea uneia dintre metodele de învățământ menționate.     B.  METODICA PREDĂRII MATEMATICII (15 puncte)              Obiectivul de referință să recunoască și să descrie forme plane și spațiale, să clasifice obiecte și desene după criterii variate face parte din Programa școlară pentru clasa a III-a, Matematică, aprobată prin OMEC nr. 5198/2004.       a) Pornind de la obiectivul de referință dat, formulați două obiective operaționale pentru o lecție de predare-învățare.       b) Scrieți câte un exemplu de activitate de învățare pentru fiecare dintre obiectivele operaționale formulate la subpunctul a).       c) Exemplificați modul de utilizare a unei metode de învățământ în vederea atingerii obiectivului de referință dat, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare scrise la subpunctul b).   REZOLVARE          a. Limba română , ca disciplină obligatorie în planul cadru, atât ca întâietate, cât si ca ponedere semnificativă în cadrul celorlalte discipline.     Consider că este de o importanță fundamentală ca elevii din ciclul primar să studieze limba și literatura română, din mai multe puncte de vedere.      În primul rând, așa cum se precizează și în notele de prezentare a programelor școlare, studiul limbii române își propune dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă ale elevilor precum și familiarizarea acestora cu textele literare și nonliterare.      În al doilea rând, chiar finalitățile învățământului primar nu ar putea fi duse la bun sfârșit fără studierea limbii romțne, prin care se urmărește cultivarea limbajului oral și scris, cunoașterea și folosirea corectă a limbii, învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale: citit, scris, exprimare corectă.     Așadar, studierea limbii române reprezintă un obiectiv primordial în ciclul primar, deoarece elevii nu-și vor putea continua activitatea permanentă de învățare pe tot parcursul traiectoriei școlare, și nu numai, cgiar pe tot parcursul vieții.     Pentru dezvoltarea exprimării scrise, se recomandă o atenție deosebită, deaorece comunicarea scrisă, poate fi privită din mai multe unghiuri: ca mijloc de comunicare folosit în mod uzual (liste, scrisori, mesaje) ca mijloc de dialog cu sine (jurnalul), ca mijloc de învățare (referate) și de evaluare (teste, examene).     Printre avantajele comunicării scrise, se numără: cunoașterea regulilor de scriere, limbaj controlat, subiectivitate redusă, grijă pentru redactarea estetică etc. ca dezavantaje pot fi cele precum imposibilitatea folosirii limbajului paraverbal și nonverbal, riscul ca receptorul să nu înțeleagă mesajul/codul.     Formarea/dezvoltarea competențelor de comunicarea scrisă impune folosirea unei palete largi de metode și tehnici. Printre acestea se numără: Ciorchinele, Exercițiul, Știu/Vreau să știu/ Am învățat, Sinelg, Jurnalul dublu etc.      Ca mijloace didactice se pot utiliza: reprezentări grafice, imagini, videoproiectorul, fișe, flip-chartul, manualul, laptopul, filmulețe, tabla interactivă etc.      Metoda aleasă pentru dezvoltarea exprimării scrise este Știu/Vreau să știu/Am învățat. Aceasta este o metodă modernă care fixează cunoștințele elevilor despre o temă dată, oferind deschiderii spre noi informații, contribuie la realizarea unor corelațăii între cunoștințele, priceperile și deprinderile elevilor dobândite anterior și cele noi, transformându-i pe aceștia în co-participanți la actul învățării.     Astfel, aș folosi metoda într-o lecție ce are ca și conținut redactarea unei compuneri. Se dă o temă pentru compunere, se împarte clasa în grupe de elevi, realizându-se pe flip-chart un cap de tabel cu titlurile metodei: Știu/Vreau să știu/Am învățat, aferente fiecărei coloane. În prima rubrică, elevii vor nota tot ceea ce știu despre tema dată. În cea de-a doua, vor identidica întrebările ce le au în legătură cu tema, profesorul putând interveni pentru dirijarea activității. Se va citi textul model, urmând ca în final să se compare cunoștințele anterioare cu cele noi, completându-le si în cea de-a treia coloană pașii redactării unei compuneri, criteriile de urmat etc.           Așadar, dezvoltarea exprimării scrise în ciclul primar reprezintă un obiectiv fundamental al acestei perioade, indispensabil în dezvoltarea psihică ulterioară a elevului.   B. a. Taxonomia aleasă pentru operaționalizarea celor două obiective este cea a lui G. DeLandsheere, în care acesta preciza cinci formulări referitoare la subiectul educației, acțiune/operația mentală de care vor fi capabili elevii, performanța, situația de învățare, nivelul standard al performanței așteptate. Astfel, obiectivele operaționale vor fi:   O 1. Cine: Elevii Ce fac : vor desena Ce anume: figuri geometrice Cumj : folosind rigla, creionul, pe flip-chart, pe caiete Criteriu: obiectivul se consideră realizat, dacă fiecare elev va reuși să deseneze corect cel puțin o figură geometrică. O2. Cine: elevii Ce fac: vor recapitula Ce anume: cunoștințele despre formele plane și spațiale Cum: pornind de la metoda Cubul Criteriu: obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii vor defini/identifica cel puțin 3 forme plane/spațiale din cele date. b. Pentru primul obiectiv operațional. elevii vor avea ca sarcină de identificat figurile geometrice din mediul fizic: peretele, tablă, bancă, ușa. Cu ajutorul unor șabloane vor desena formele geometrice, după care vor avea ca sarcină desenarea cu mâna liberă a acestor figuri plane și spațiale: pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi, cub, cuboid.            Pentru cel de-al doilea obiectiv, elevii își vor fixa cunoștințele dobândite despre aceste figuri plane și spațiale, utilizând metoda cubului, în care vor avea sarcini diferite. Clasa de elevi se va împărți în grupe de câte șase membri, cubul se aruncă de pe o față a cubului: fie va avea de desenat, de descris, de comparat o figură geometrică, fie va trebui să argumenteze, analizeze diverse informații despre acestea.   c. O metodă des întâlnită în predarea-învățarea matematicii este metoda Cubului. Aceasta resupune ca ficărei părți a cubului să-i corespundă o sarcină de lucru.        Pentru obiectivul de referință dat, propun următoarele sarcini:        1. Descrie un pătrat.         2. Compară un triunghi cu un dreptunghi.         3. Asociere. Unește, printr-o săgeată, afimațiile din coloana A cu figurile geometrice din coloana B.                                   A                                                                             B         - 4 laturi egale, 4 unghiuri drepte                                              Triunghiul         - 4 laturi, paralele două câte două                                             Pătratul         - 6 fețe                                                                                       Dreptunghiul                                                                                                            Cubul          4. Analizează un cuboid, specificând numărul de laturi, unghiuri, fețe          5. Aplică: Desenează un triunghi cu toate laturile egale.          6. Argumentează că între un pătrat și un dreptunghi există asemănări și deosebiri.          Clasa va fi împărțită in grupe de câte 6 membri. Fiecare membru al echipei va arunca o dată cubul, revenindu-i câte o sarcină de pe faâa acestuia. Echipa care va termina prima și va avea toate sarcinile rezolvate în mod corect, va fi desemnată câștigătoare. Așadar, metoda astfel utilizată va îmbina, va diversifica sarcinile, fiecărui membru revenindu-i o cerință diferită, astfel se vor putea fiza cunoștințele referitoare la formele plane și spațiale.