Subiecte rezolvate Titularizare și Definitivat invățători

                                        Subiect rezolvat metodica matematică titularizare invatatori   Următoare secvență face parte din Programa școlara pentru disciplina Matematică clasa a IV-a                      Competențe specifice                Exemple de activități de învățare 5.1  Utilizarea terminologiei specifice și a unor simboluri  matematice în rezolvarea și/sau compunerea de probleme cu raționamemente diverse  - transformarea unei probleme rezolvate prin schimbarea numerelor sau a întrebării, prin înlocuirea cuvintelor care sugerează operația prin adăugarea unei întrebări etc. 5.2  Organizarea datelor în tabele și reprezentarea lor grafică  - identificarea datelor din reprezentări grafice (cu bare sau liniare)  -  ordonarea unor evenimente/obiecte din cotidian după anumite scale (de exemplu după intensitate, frecvență, dimensiuni, preferințe etc.)       Conținuturi: Ordinea efectuării operațiilor și folosirea parantezelor rotunde și pătrate Probleme care se rezolvă prin operațiile aritmetice cunoscute: metoda reprezentării grafice, metoda comparației, metoda mersului invers   Organizarea și reprezentarea datelor - date în tabele: analiza datelor, interpretare - grafice cu bare și liniare: construire, extragerea unor informații și prelucrarea lor   a) Exemplificați formarea/dezvoltarea competenței 5.1 din secvența dată prin intermediul învățării prin problematizarea, ca metodă didactică modernă b) Numiți trei acțiuni/etape ale metodei învățării prin problematizare, menționând totodată două avantaje ale utilizării metodei. c) Menționați resursele (de timp, de loc,material didactic, forme de organizare a clasei utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice 5.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumentul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe. d) Enumerați cele patru forme de organizare și activități didactice. e) Prezentați comparativ manualele școlare și auxiliarele curriculare. f) Menționați cele trei categorii de itemi clasificate după criteriul obiectivității în corectare și notare, specificând totdată definiția de lucru a itemului.     REZOLVARE SUBIECT   a) Pentru formarea și dezvoltarea competenței 5.1 „Utilizarea terminologiei specifice și a unor simboluri matematice în rezzolvarea și/sau compunerea de probleme cu raționamente diverse„, voi folosi ca metodă didactică modernă „învățarea prin problematizare”, care constă în formularea de către cadru didactic a situațiilor problemă, dificultăți din care elevul învață cev nou prin efort propriu.       Considerând că este o activitate de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor, elevii cunosc toate metodele de rezolvare a problemelor, voi alege o aplicație practică, un joc pe echipe „Găsește enunțul potrivit”. Voi crea condiții optime desfășurării activității, stabilesc obiectivele și strategiile didactice. Voi organiza elevii în șase echipe. Ei vor da cu zarul (1-6) și vor alege un plic. În plic vor avea toți de rezolvat aceeași sarcină didactică „să compună o problemă după desenul dat”, însăfiecare echipă ca avea reprezentări grafice diferite (sumă, produs, cât, diferență).       Prin metoda problematizării elevii aplică cunoștințe, deprinderi, capacități anterior formate, în condiții noi, își exersează abilitățile de a formula probleme pornind de la reprezentarea grafică dată.      În finalul activității, elevii își demontrează atitudinea pozitvă față de rezolvarea sarcinii, ei citesc problemele realizate, își exprimă părerea în legătură cu acestea.   b) Numiți trei etape ale metodei învățării prin problematizare menționând două avantaje.     Elevii au conștinetizat „situația” problemă atunci când au deschis plicurile; au analizat în echipă reprezentarea grafică, și-au exprimat părerile și au căutat soluții astfel încât compunerea enunțului să fie realizată corect.     Consider că AVANTAJELE „învățării prin problematizare” în activitățile matematice asigură interactivitatea, elevii colaborează între ei pentru rezolvarea sarcinii didactice și crește gradul de aplicabilitate a cunoștințelor în practică.   c) Menționați resursele (de timp, de loc,material didactic, forme de organizare a clasei utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice 5.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumentul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe.       Pentru formarea și dezvoltarea competenței 5.2 „Organizarea datelor în tabele și reprezentarea lor grafică”, voi propune o activitate extrașcolară „La ferma de animale”, unde elevii vor avea ca sarcină didactică să numească și completeze într-un tabel, numărul de animale din fiecare categorie (capre, oi, gâște, vaci etc.) - resursă de timp: 2 ore - resursă de loc: „Ferma de animale” - Pantelimon - material didactic: fișă cu tabel, creioane, animale - formă de organizare: frontală   Forma de evaluare va avea loc în clasă printr-o probă practică de realizare a unui grafic pe baza tabelului completat la „Ferma de animale”. Pe acel grafic vor trece numele lor și numărul de animale de la fermă.   e) Prezentați comparativ manualele școlare și auxiliarele curriculare.       Manualul școlar este un instrument de învățare pentru elev, este un document oficial care asigură concretizarea programei școlare într-o formă care vizează prezentarea cunoștințelor la nivel sistematic, subcapitole, grupuri de lecții, lecții.       Auziliarele curriculare sunt ghiduri metodologice, care prin coținut sunt conform prevederilor legale în vigoare și pe care cadrul didactic le poate selecta și utiliza la clasă în scopul îmbunătățirii calității procesului educațional.   f) Menționați cele trei categorii de itemi clasificate după criteriul obiectivității în corectare și notare, specificând totdată definiția de lucru a itemului.     1. Itemi obiectivi     2. Itemi subiectivi     3. Itemi semiobiectivi        Itemul este format din intrebare, formatul acesteia și răspunsul așteptat     MULT SUCCES !!!!       Descarca atasamentul in format word            

 Subiect rezolvat Metodică titularizare învățători                        Competențe specifice           Exemple de activități de învățare 3.1 Localizarea unor obiecte în spațiu și a unor simboluri în diverse reprezentări - descrierea poziției obiectelor în spațiu, în rapot cu alte obiecte (parallel, perpendicular) - jocuri de constructii a unor ansambluri de obiecte cu forme geometrice, cu respectarea unor cerințe (de exemplu deasupra cubului să fie un cilindru, iar în stânga cubului, să fie con) 3.2 Explorarea caracteristicilor, relațiilor și a proprietăților figurilor și corpurilor geometrice identificate în diferite contexte - identificarea și denumirea figurilor plane - estimarea mărimii unor suprafețe desenate pe o rețea, utilizând ca unitate de măsură pătratul cu latura de 1 cm     Conținuturi:   Localizarea unor obiecte - terminologia specifică: paralel, perpendicular - coorodonate într-o reprezentare grafică sub formă de rețea   Figuri geometrice - drepte perpendiculare, paraleleâ- poligoane: pătrat, dreptunghi, romb, paralelogram, triunghi - cerc   Corpuri geometrice - cub, paralelipiped, piramidă, cilindru, sferă, con (identificare, desfășurare, construcție folosind tipare sau diverse materiale)   a) Exemplificați formarea/dezvoltarea competenței 3.1 din secvența dată prin intermediul demonstrației, ca metodă didactică tradițională   b) Numiți trei forme didactice ale metodei demnostrației, menționând totdată două cerințe didactice în utilizarea metodei   c) Menționați resursele (de timp, de loc, material didactic, forme de organizare a clasei) utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței 3.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumetul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe.   d) Enumerați cele patru etape ale proiectării pedagogice   e) Prezentați manualul școlar ca instrument de lucru al elevului   f) Enunțați două reguli de proiectare a itemilor de tip eseu, menționând totdată și două tipuri de eseu, utilizate în evaluările sumative.     ....................................................... ....................................................... ..     Rezolvare:   a) Pentru formarea/dezvoltarea 3.1 „Localizarea unor obiecte în spațiu și a unor simboluri în diverse reprezentări”, voi folosi ca metodă didactică, în instruirea elevilor, metoda demonstarției - o metodă prin care profesorul dovedește  pe bază de material concret - intuitiv, argumente logice, acțiuni practice, realitaea unui obiect, fenomen, proces sau a unor afirmații.            Pentru o demnstrație eficientă voi realiza un joc „Cartierul meu”. Activitatea se va desfășura în curtea școlii unde voi demonstra noțiunea de „paralel” și „perpendicular”. Voi descrie poziția unui copac față de alt copac; poziția unui bloc față de alt bloc; poziția copacului față de pământ; etc.       Elevii vor identifica și ei obiecte paralele și perpendiculare; vor dobândi cunoștințe; vor ști că două drepte paralele nu se întâlnesc niciodată iar cele perpendiculare formează un unghi drept; își formează abilități de localizare a obiectelor în spațiu; exersează poziții ale lor în raport cu cele din mediul înconjurător („Așază-te paralel cu copacul”; „Stai perpendicular pe alee...”, etc; își dezvoltă atitudini, ca interesul și curiozitatea pentru studiul noțiunilor de geometrie.   b) Numiți trei forme didactice ale metodei demnostrației, menționând totdată două cerințe didactice în utilizarea metodei   1. Demonstrația cu ajutorul obiectelor și fenomenelor reale   2. Demonstrația acțiunilor   3. Demonstrația comportamentelor   4. Demonstrația operațiilor   5. Demonstrația cu ajutorul materialelor         În utilizarea metodei demonstrației, două cerințe didactice ar putea fi: - materialele demonstrative trebuie să fie adecvate și reprezentative scopului didactic urmărit - activarea elevilor pe parcursul demonstrației prin stimulareacuriozității, distribuirea de sarcini de urmărit și executat   c) Menționați resursele (de timp, de loc, material didactic, forme de organizare a clasei) utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței 3.2 din secvența dată, precizând totodată metoda, instrumetul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea formării/dezvoltării acestei competențe.               Pentru dezvoltarea/formarea competenței specifice 3.2 „Explorarea caracteristicilor, relațiilor și a proprietăților figurilor și corpurilor geometrice identificate în diferite contexte” din secvența dată, propun o activitate de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor cu tema „Figuri geometrice plane”.           Resurse: Resurse de timp: 50 minute Resurse de loc:   sala de clasă Material didactic: cartoane duplex, hârtie glasată, foarfecă, lipici   Forma de organizare: pe grupe              Forma de evaluare va avea loc printr-o probă practică. Elevii vor fi împărțiți în șase grupe. Vor desupa figurile plane învățate (triunghi, patrat, dreptunghi, romb, paralelogram) și le vor combina având ca sarcină să realizeze pe cartonul Duplex un personaj sau  un obiect (robot, castel, peisaj, construcție, rachetă), apoi vor nota numărul figurilor plane folosite. Voi folosi apoi „Turul galeriei” pentru expunerea lucrărilor ca într-o galerie de artă. Grupurile de elevi se toesc prin dreptul galeriei, pentru a examina și discuta fiecare lucrare.       După „Turul galeriei” grupurile își reexaminează propiile lucrări prin comparative cu celelalte.   d) Enumerați cele patru etape ale proiectării pedagogice       1. Definirea obiectivelor și a sistemelor de referință spațio-temporal   2. Determinarea conținuturilor   3. Stabilirea strategiei optime de acțiune   4. Stabilirea criteriilor, a probelor și a instrumentelor de evaluare   e) Prezentați manualul școlar ca instrument de lucru al elevului          Manualul școlar reprezintă un document oficial de politică a educației, care asigură concretizarea programei școlare într-o formă care vizează prezentarea cunoștințelor și capacităților la nivel sistemic prin diferite unități didactice: capitole, subcapitole, gruprui de lecții, lecții.       Funcțiile pedagogice ale manualului școlar angajează capacitățile operaționale ale programelor școlare de formare-dezvoltare a personalității elevilor prin intermediul unor sarcini de instruire din ce în ce mai complexe.   f) Enunțați două reguli de proiectare a itemilor de tip eseu, menționând totdată și două tipuri de eseu, utilizate în evaluările sumative.     ►  Itemii de tip eseu sunt itemi obiectivi - cer elevului să construiască, să producă un răspuns liber în conformitate cu un set de cerințe date   ►  sarcina de lucru trebuie formulată clar, riguros și succint în termeni de performanță așteptată   ►  enunțul itemului trebuie însoțit de configurarea răspunsului așteptat   Doua tipuri de eseu utilizate în evaluarea sumativă sunt: - eseu structurat și eseu liber       descarca atasamentul in format word de mai jos            

SUBIECT DEFINITIVAT INVATATORI 2018   2. Redactati un eseu de 2-3 pagini in care sa prezentati evolutia relatiei dintre doua personaje dintr-un text dramatic apartinand lui Ion Luca Caragiale sau Marin Sorescu.                In elaborarea eseului, veti avea in vedere urmatoarele repere:  - prezentarea a trei elemente de structura si de limbaj ale textului dramatic, semnificative pentru constructia personajelor alese (de exemplu: act, scena, tablou, conflict dramatic, intriga, relatii spatio-temporale, dialog, monolog, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a personajelor etc.);  - evidentierea relatiei dintre cele doua personaje selectate, prin raportare la conflictul/conflictele textului dramatic ales;  - prezentarea a doua scene/tablouri semnificative pentru evolutia relatiei dintre cele doua personaje   Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, ce se particularizeaza prin folosirea categoriei estetice a comicului, categorie bazata pe contrastul dintre esenta si aparenta (dintre ceea ce sunt personajele in realitate si ceea ce vor sa para), fapt care starneste risul. Tema comediei “O scrisoare pierduta” este cea sociala, cu implicatii politice. Pot spune ca tema acestui text dramatic se reflecta in constructia si in atitudinea personajului Zoe, autorul utilizand cu finete tipurile de comic, pentru a sublinia aceste aspecte. Referitor la comicul de nume, apelativul „coana” si diminutivul „Joitica” evidentiaza atitudinea duplicitara a Zoei: lui Pristanda ii permite sa i se adreseze astfel, in schimb, pentru cei din jur ea pare o persoana onorabila. Se observa ca in cazul ei, autorul nu foloseste comicul de limbaj. Ea este caracterizata prin comicul de caracter, fiind incadrata ca tip uman in tipul adulterinei, al femeii voluntare, al cochetei. Comicul de situatie este obtinut, in cazul acestui personaj, prin pierderea si regasirea succesiva a scrisorii, prin discutiile dintre Zoe si Tipatescu avand ca subiect pierderea scrisorii.   Actiunea este simpla. Zoe nu este prezenta in expozitiune, ci este inclusa in scena care subliniaza intriga. Tipatescu, prefectul judetului, trimite o scrisoare de dragoste amantei sale, Zoe, sotia bunului sau prieten, Zaharia Trahanache. Catavencu detine aceasta scrisoare, pe care o foloseste ca arma de santaj politic. Evenimentele se precipita si se succed intr-un ritm alert. Trahanache vede in scrisoarea aflata la Catavencu doar un fals josnic, Tipatescu ordona lui Pristanda sa il aresteze pe Catavencu, pentru a recupera scrisoarea, dar Zoe ii cere politistului sa il elibereze imediat, pentru a negocia cu el conditiile redobandirii documentului. Deznodamantul este fericit, ca in orice comedie, Zoe dobandind scrisoarea, pe care i-o inapoiaza cetateanul turmentat.  Conflictul dramatic principal consta in confruntarea a doua fractiuni: reprezentantii partidului puterii ( Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu), si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu care se teme de tradarea prefectului. Amplificarea conflictului se realizeaza prin intrarile repetate in scena ale cetateanului turmentat, care, neaducand scrisoarea, creeaza o stare de tensiune niciodata rezolvata, in final gestul sau devenind aproape superfluu. Cuplul Tipatescu-Zoe ajunge sa detina o  pozitie centrala  in ambele conflicte.   Stefan Tipatescu este prezentat inca din lista cu Persoanele de la inceputul piesei in functia de prefect al judetului. Superior celorlalti prin pregatire, avere, statut social, Tipatescu are aere senioriale si isi foloseste functia investita  ca privilegiu  personal, in  avantaj propriu, dovedind  moravurile specifice clasei politice, pe fondul alegerilor pentru Camera Deputatilor . In cadrul partidului, Trahanache este sef politic al puterii locale- “prezidentul”, iar Tipatescu- reprezentant al puterii centrale.  El intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului amorez, redus in maniera clasica la cateva trasaturi dominante.  Prietenul cel mai bun al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, chiar de la o jumatate de an dupa ce ea se casatoreste cu neica Zaharia, dupa cum observa acesta cu naivitate : „pentru mine sa vie sa banuiasca cineva pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e… E un om cu care nu traiesc de ieri, de alaltaieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am gasit la omul acesta macar atatica rau.”       Zoe este sotia lui Zaharia Trahanache, unul dintre “stalpii “puterii locale si amanta lui Tipatescu. Reprezinta tipul cochetei adulterine, dar este si  femeia voluntara, impunandu-si deciziile atat asupra sotului, cat si asupra prefectului, speculand sentimentele de dragoste ale ambilor si jucand comedia sensibilitatii . Rolul important al acesteia este subliniat  de Farfuridi, in replica:”Adica partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi si ai nostri…”. Cand Zoe ii da lui Ghita ordin contrar celui dat de Tipatescu, si anume  sa-l elibereze si sa-l aduca pe Catavencu, cuvintele ei oglindesc pozitia sa: “Daca tii la tine, daca tii la familia ta, Ghita”. Lipsita de vulgaritate sau ridicol, scapand de tusa caricaturala,  asemenea lui Tipatescu, este intre personajele caragialiene distinse prin limbaj si prin anume calitati intelectuale sau de comportament. Dincolo de aparente, in cuplul pe care il formeaza cu Tipatescu, ea reprezinta ratiunea, puterea si detine de fapt controlul asupra relatiei. Un prim episod relevant pentru  relatia intre cei doi este  cel  din actul II, cand Zoe, speriata de santajul lui Catavencu, incearca sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile acestuia. Zoe trece de la lacrimi si invocarea vulnerabilitatii pozitiei sale de femeie expusa blamarii  la energice amenintari, jucand cu abilitate cartea  santajului sentimental. Tipatescu este dominat psihologic de la inceput pana la sfarsit. Solutiile sale- fuga in lume, amenintarile adresate lui Catavencu-sunt lipsite de consistenta realismului  si ignorate de Zoe. Cu o mai lucida viziune asupra “blestematei de politica”, ea ajunge usor la concluzia- “Ei!s-apoi!mai la urma, Catavencu poate fi tot asa de bun deputat ca oricare altul!…”. Uzand de sentimentele cele mai sensibile ale prefectului, dar fara a-si clinti hotararea, Zoe ii invinge orgoliul si il determina sa accepte compromisul:” Poti fi tu dusmanul linistii mele? Fanica…” O alta secventa ce surprinde dinamica acestui cuplu este cea din actul IV, in care  Tipatescu si Zoe intampina pe Agamita Dandanache, sosit pentru a-si vizita colegiul. Cu orgoliul inca alterat de incercarea de a se fi supus lui Catavencu, Tipatescu apara pe Dandanache, care se dovedeste decrepit, in fata Zoei: “E simplu, dar e onest”. Femeia nu l-a iertat pentru indaratnicia lui, si il face sa se simta vinovat, simtind inca amenintarea scrisorii. Cand Dandanache marturiseste fara retineri periplul propriei scrisori de amor devenita arma de santaj, cei doi sunt bulversati. Dandanache e, in limitarea lui, mai canalie decat Catavencu, pentru ca nu si-a pus nicio clipa problema inapoierii scrisorii. Dupa ce o linisteste pe Zoe de dragul aparentelor, Tipatescu are un monolog in care constientizeaza desertaciunea luptei sale cu Catavencu: “Iaca pentru cine sacrific atata vreme linistea mea si a femeii pe care o iubesc…” El recunoaste astfel superioritatea intuitiei feminine chiar in chestiunile de “politica”. Dupa parerea mea, cuplul Tipatescu-Zoe Trahanache reprezinta un etalon al moravurilor in inalta burghezie provinciala. Nu intamplator, Dandanache il confunda pe Tipatescu cu sotul lui Zoe. Existenta acestui cuplu e un prilej pentru Caragiale de a satiriza morvurile societatii, vidul moral, imoralitatea din planul vietii conjugale, consonanta cu cea din planul politic.     A. METODICA PREDARII LIMBII SI LITERATURII ROMANE  Competenta specifica Participarea cu interes la dialoguri, in diferite contexte de comunicare face parte din Programa scolara pentru clasa a II-a, Comunicare in limba romana, aprobata prin OMEN nr. 3418/2013. a) Pornind de la competenta specifica data, scrieti doua exemple de activitati de invatare pentru o lectie de predare-invatare.                b) Exemplificati modul de utilizare a metodei dramatizarii in vederea realizarii competentei specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activitati de invatare de la subpunctul a).        a) Exemple de activitati de invatare:1. Construirea de dialoguri pe o tema data intre doua personaje; 2. Jocul de rol (sau interpretarea rolurilor din poveste, cum vrem s-o formulam)  b) Pentru dezvoltarea competentei Participarea cu interes la dialoguri, in diferite contexte de comunicare am ales ca activitate de invatare jocul de rol , activitate pe care o realizez cu ajutorul metodei dramatizarii. La inceputul activitatii le citesc elevilor povestea “Capra cu trei iezi” sau poezia…….., identific cu ajutorul lor personajele din poveste si secventa care urmeaza a fi pusa in scena. Notez pe biletele personajele care vor fi interpretate si ii pun sa isi aleaga un biletel pentru distribuirea rolurilor, lupul, capra, iezii. Fiecare participant  primeste o fisa cu sarcinile de realizat si li se comunica timpul acordat pentru invatarea replicilor, le comunic ca pot folosi si fisele cu replici primate, daca nu au reusit sa memorize tot. Dupa invatarea individuala a rolului, elevii sunt chemati in fata pentru punerea in scena a secventei alese, la final, dezbat  cu toti participantii modul de interpretare si reluarea secventelor in care nu s-au obtinut comportamentele , la dezbatere participa si observatorii. La examen detaliati putin mai mult la continutul povestii sau fabulei, in functie de ce alegeti, aici m-am axact pe pasii metodei si redactarea la examen, povestiti scena aleasa )   METODICA PREDARII MATEMATICII  Analizati, in 1-2 pagini, rolul invatarii prin cooperare in activizarea elevilor in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a, avand in vedere urmatoarele aspecte: - explicarea specificitatii invatarii prin cooperare; - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanta utilizarii invatarii prin cooperare in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a; - prezentarea succinta a rolului formativ al invatarii prin cooperare in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a; - mentionarea a doua tipuri de lectie in care poate fi utilizata invatarea prin cooperare in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a.   Invatarea prin cooperare este o strategie de instruire structurata si sistematizata a grupurilor mici de elevi, astfel incat acestia sa poata lucra impreuna urmand ca fiecare membru al grupului   sa-si imbunatateasca performantele proprii si sa contribuie la cresterea performantelor celorlalti  membrii ai grupului. In opinia mea, invatarea prin cooperare a capatat  un rol esential in procesul instructive-educativ, in cadrul orelor de matematica , dar si in cadrul altor discipline. In primul rand, scoala romaneasca promova competitia si individualismul,  incurajand reusita personala, acum, in contextul unui invatamant orientat spre „modernitate”, ea si-a  schimbat strategia si abordeaza ideea cooperarii prin:  simularea interactiunii dintre copii;  depunerea unui efort sporit de catre copii in procesul de invatare;  Generarea sentimentelor de acceptare si simpatie;  dezvoltarea abilitatilor de comunicare;  dezvoltarea gandirii critice. In al doilea rand, datorita democratizarii accesului la cunostinte, rolul invatatorului se reduce dramatic, el devenind un organizator, o calauza a invatarii, oferind elevilor, in locul traditionalei “transmiteri de cunostinte”, veritabile “experiente de invatare”.Astfel, copiii se ajuta unii pe altii sa invete, impartasindu-si ideile;  stau unii langa altii, explica ceea ce stiu celorlalti, discuta fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat impreuna, se invata unii pe altii.(Exemple de metode in care se foleste invatarea prin cooperare: mozaicul, turul galeriei) In concluzie, in cadrul orelor de matematica, invatarea prin cooperare este o strategie de predare-invatare importanta,  dezvoltand atat competentele si deprinderi de la  disciplina, dar si competente si deprinderi  sociale si de comunicare interpersonala. Invatarea prin cooperare reprezinta folosirea grupurilor mici in scopuri instructionale, astfel incat- lucrand impreuna- elevii isi maximizeaza atat propria invatare, cat si pe a celorlalti colegi. Printr-o astfel de organizare a situatiilor de invatare, elevii depind intr-un mod pozitiv unii de altii, iar aceasta interdependenta pozitiva ii conduce la devotament fata de grup.   Alte elemente esentiale in invatarea prin cooperare sunt: -    responsabilitatea individuala -     interactiunea stimulatoare -    deprinderi si competente interpersonale -     constientizarea si evaluarea modului in care functioneaza grupul de lucru. Atunci cand se realizeaza invatarea prin cooperare in mod regulat, elevii, din “singuratici care invata”, pot deveni “colegi care invata impreuna”, atingand niveluri ale competentei academice in cadrul grupului si ca membri ai echipelor.             Grupurile de invatare prin cooperare se concentreaza asupra maximizarii succesului academic al tuturor membrilor grupului.             Normele grupului trebuie stabilite ca o problema a:  responsabilitatii grupului; capacitatii de reactie la ceilalti;   cooperarii;   luarii deciziilor prin consens;  rezolvarii de probleme. Tipuri de lectii in care se poate folosi invatarea prin cooperare: lectia mixta(de predare-invatare) , lectia de recapitulare(sistematizare si consolidare) sau in lectia de formare de periceperi si deprinderi(lectiile practice sau in care se fac aplicatii, probleme)

    SUBIECT TITULARIZARE INVATATORI 2018   B. LITERATURA ROMÂNĂ - 15 puncte: Redactaţi un eseu de 2-3 pagini în care să prezentaţi evoluţia relaţiei dintre două personaje din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă. În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere: - prezentarea a trei concepte operaţionale de construcţie a discursului narativ din basmul cult selectat, semnificative pentru tipologia personajelor alese (de exemplu: acţiune, temă, momentele subiectului, incipit, final, repere spaţiale, repere temporale); - evidențierea relaţiei dintre cele două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din basmul cult dat; - prezentarea a două secvențe/episoade semnificative pentru evoluţia relaţiei dintre cele două personaje. Sfat!!! Aici este indicat sa luati niste concepte operationale de constructie mai relevante, cum am ales mai jos, asta va spune si in barem    Basmul cult este specia genului epic, in proza, de intindere medie, cu o actiune desfasurata pe un singur plan narativ, cu un numar mare de personaje, reprezentand valori morale si in care este prezenta lupta dintre bine si rau. Tema basmului este lupta dintre bine si rau, prezenta in orice basm. In plus, in aceasta opera, Creanga evidentiaza formarea unui adolescent, care, plecand intr-o calatorie presarata cu numeroase probe, se va maturiza. Reprezentativi pentru fortele binelui sunt Harap-Alb si toti cei care il ajuta (Sfanta Duminica, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, Ochila, calul, regina albinelor, regina furnicilor), iar reprezentativi pentru fortele raului sunt Spanul si Imparatul Rosu, exact cei de care tatal eroului ii spusese sa se fereasca in calatoria sa. In final, ca in aproape toate basmele culte, raul este invins.   Actiunea se desfasoara dupa un tipar specific basmelor: o situatie initiala de echilibru, dereglarea echilibrului, plecarea la drum a eroului in incercarea de restabilire a echilibrului si revenirea la echilibrul initial. Astfel, se precizeaza ca intr-o tara un crai care avea trei feciori, primeste o scrisoare, de la fratele sau, Imparatul Verde, prin care ii cerea sa-i trimita pe unul dintre fii pentru a-i mosteni imparatia si a se urca pe tron. Primii doi frati esueaza in incercarea la care ii supune tatal lor, pentru a vedea daca sunt vrednici ca porneasca la drum. Cel mic reuseste si pleaca, avand cu sine un cal nazdravan care il va ajuta pemanent pe parcursul calatoriei sale. Naivitatea si lipsa de experienta  a mezinului il vor determina sa accepte tovaratia Spanului, cu care se intalneste in timp ce se ratacise intr-o padure. El incalca astfel porunca tatalui sau de a se feri de omul span si de omul ros. Este pacalit si devine rob al Spanului, acesta din urma dandu-se drept nepotul craiului, odata ce sosesc la curtea lui Verde Imparat. Fiul craiului, ce primise numele de Harap-Alb, pentru a marca statutul de sluga, este supus de catre Span la 3 probe: sa aduca salate din Gradina Ursului, sa aduca dintr-o padure capul plin de nestemate al unui cerb si sa o aduca pe fata Imparatului Rosu. El reuseste sa treaca atat de primele doua probe, cat si de ultima, desi, la curtea Imparatului Rosu este supus altor probe. Toate sunt trecute cu bine datorita prietenilor pe care eroul si-i face pe drum: Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, Ochila, Sfanta Duminica, regina albinelor, regina furnicilor.   Conflictul este reprezentat de lupta dintre bine si rau. Se observa ca Spanul, personajul negativ al basmului, reprezentativ pentru fortele raului, joaca un rol aparte in viata eroului. El ii este chiar de ajutor acestuia, deoarece, la sfarsitul tuturor probelor la care il supune pe Harap-Alb, adolescentul devine adult. Chiar calul ii atrage atentia stapanului sau cu privire la necesitatea ca Spanul sa existe in viata lui Harap-Alb: „Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte...”   Statutul social al personajului principal Harap-Alb, poate fi cu usurinta identificat in numele sau. Astfel, se sugereaza prin termenul „alb”, statutul initial al eroului, acela de fiu de crai, iar prin termenul „harap”, care inseamna om cu pielea neagra, sclav, se sugereaza statutul de rob, de sluga a Spanului, dupa ce acesta l-a inselat.   Statutul psihologic subliniaza un caracter inca in formare, avand in vedere ca fiul de crai era la varsta adolescentei si nu avea niciun fel de experienta a vietii.   Statutul moral pune in evidenta calitatile si defectele eroului. Astfel,  bunatatea si milostenia ii aduc foloase, pentru ca, miluind o batrana in curtea palatului, dobandeste sfaturi pretioase de la aceasta, atat inainte de plecarea la drum, cat si in timpul probelor la care a fost supus. Generozitatea si lipsa de prejudecata ii aduc alaturi cinci prieteni, care dovedesc ca nu infatisarea conteaza, ci modul in care pot ajuta la nevoie. Eroul are insa si defecte, precum: naivitatea, lipsa de incredere in fortele proprii.   Trasatura dominanta de caracter este naivitatea, generata de varsta frageda, de lipsa de experienta si de neascultarea sfatului parintesc. O scena semnificativa pentru ilustrarea acestei trasaturi o constituie intalnirea din curtea palatului cu batrana cersetoare. Nicio clipa eroul nu isi pune problema sa o intrebe pe aceasta cum a ajuns acolo, de vreme ce palatul era pazit cu grija. De asemenea, nu se intreaba de unde stie aceasta atatea amanunte despre el, din moment ce nu o mai intalnise niciodata. O alta scena semnificativa este intalnirea cu Spanul. Eroul nu numai ca nu isi da seama ca Spanul se deghizeaza de fiecare data cand ii apare pe drum eroului, ca sa para ca sunt 3 Spani, nu unul singur, dar nici nu banuieste ca acesta ii intinde o capcana, cand il invita sa coboare in fantana. Naivitatea in acest caz a avut drept consecinta schimbarea statutului, din fiu de crai in sluga.   Spânul este personajul secundar, reprezentand forta raului.El poate intruchipa un ajutor in parcurgerea etapelor spre maturizare, dovada fiind comportamentul sau ilogic si  juramantul depus de Harap-Alb în fântână ”pana vei muri si iar vei invia ”.Spanul mai poate fi si intruchiparea puterii Diavolului. Statutul sau social initial, este cel de sluga, acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint unde ii cere acestuia sa-l ia ca ajutor.   Portretul sau moral iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei ori sub aspect diferit, fiului de crai determinandu-l sa-l accepte ca sluga. Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile pe Harap-Alb, mai intai spreluandu-i identitatea prin proba fantanii unde il pune pe fiul de crai sa-I jure credinta “  pana cand va muri si iar va invia”, apoi supunandu-l la o serie de probe precum cea a aducerii salatilor  din gradina Ursului, aducerea pieii cerbului,bătuta cu pietre pretioase sau aducerea fetei Imparatului Ros.Prin urmare,Spanul este intruchiparea raului , avand si rolul initiatorului, cum afirma si calul nazdravan un “ rau necesar”. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiata” Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oamnei sa prinda la minte”, îi spune acesta lui Harap Alb, înaintea trecerii probelor.   Trasaturile distinctive ale celor doua personaje motiveaza si incadrarea lor in doua categorii:Harap Alb , protagonistul al basmului , reprezentant al fortelor binelui, este caracterizat de inocenta, bunatata si curaj; pe cand Spanul , personajul antagonist, este un reprezentant al fortelor raului iar trasatura ce-l individualizeaza este rautatea. Probele la care participa cele doua personaje sunt relevante, atat pentru caracterul fiecaruia, cat si pentru relatia stabilita intre cei doi. Relevantă in acest sens este proba fantanii in care fiul de crai isi dovedeste inocenta , avand incredere in cuvintele Spanului care il inchide in fantana ,obligandu-l sa-I jure credinta si modificandu-i statutul social si numele. Fiul de crai devine astfel sluga a Spanului ,purtand numele de Harap Alb.   O alta scena ilustrativa pentru relatiile dintre cele doua personaje , este cea finala,in care conflictul dintre cei doi ia sfarsit ;după demascarea Spânului, acesta îi taie capul lui Harap-Alb, eliberându-l de jurământ, semn ca iniţierea este încheiată. Eroul reînvie însă, datorită ajutorului primit de la prietenii săi, semn că a ştiut să fie un bun prieten, şi primeşte împărăţia şi fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spânul contribuie în mod decisiv, este confirmată de nuntă şi de schimbarea statului social.   In relatie cu Spanul, in scena primei intalniri cu acesta, se dovedeste lipsa de maturitate a lui Harap-Alb, care primeste o adevarata lectie de viata. Desi calul ar fi putut sa il ajute, el il lasa pe erou sa hotarasca ce ar trebui facut, il lasa sa greseasca tocmai pentru a invata din experienta si a intelege ca aparentele pot insela. Pentru fiul de crai, prezenta Spanului inseamna invatarea lectiei umilintei, a ascultarii si astfel, a maturizarii, atat de necesare in devenirea lui ca imparat.     PEDAGOGIE   Redactaţi un text de 1-2 pagini referitor la finalitățile educației, în contextul funcționalității procesului de învățământ. În redactarea textului, veţi avea în vedere următoarele repere: - definirea conceptelor de finalități ale educației, de ideal educațional, de scopuri educaționale; - menţionarea a trei scopuri ale educației; - precizarea a trei caracteristici ale procesului de învăţământ; - prezentarea a două condiții sau a doi factori de creștere a eficienței procesului de învățământ.     Finalităţile educaţiei reprezintă orientările asumate la nivel de politică a educaţiei în vederea realizării activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane, conform anumitor valori angajate în proiectarea sistemului şi a procesului de învăţământ. Finalităţile educaţiei se structurează pe trei niveluri ierarhic organizate: ideal educaţional; scopuri educaţionale; obiective educaţionale; Idealul educaţional exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într-o anumită etapă istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană. Idealul educaţional are un nivel ridicat de generalitate şi se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ în ansamblul său. Idealul educaţional realizează legătura dintre ceea ce este şi ceea ce trebuie să devină omul în procesul educaţiei.   Scopurile educaţionale reprezintă finalităţi educaţionale cu nivel mediu de generalitate, care se realizează în intervale medii de timp. Scopurile educaţionale sunt anticipări mentale ale diverselor acţiuni de formare a personalităţii umane şi se referă la rezultatele ce urmează să se obţină în cadrul unui şir de acţiuni educaţionale. Specificul scopurilor educaţionale constă în faptul că acestea practic detaliază idealul educaţional la nivelul diverselor situaţii instructiv-educative.   Geissler distinge existenţa a patru perechi de scopuri, contradictorii dar, în ultimă instanţă, complementare: scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informaţii) şi scopuri formale (urmărind modelarea aptitudinilor şi cultivarea personalităţii); scopuri de conţinut (centrate pe achiziţionarea de cunoştinţe punctuale) şi scopuri comportamentale (formarea şi interiorizarea unor acţiuni sau deprinderi); scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor şi competenţelor cerute de activitatea practică) şi scopuri nepragmatice (vizează formarea unor conduite fără o finalitate practică imediată); scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecărei materii) şi scopuri supradisciplinare (dezvoltarea inteligenţei, motivaţiei etc.);     CARACTERISTICILE PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Caracterul informaţiv şi formativ Caracterul cognitiv-creativ Caracterul educaţional     Condiţiile si factorii de crestere a eficienţei procesului de învăţare   Proiectarea pedagogică fiind o acţiune de orientare şi pregătire a activităţii intructiv-educative, este cea dintâi condiţie de creştere a eficienţei procesului de învăţământ. În acest scop, ea trebuie realizată respectând anumite etape şi operaţii integrate în programul de instruire. Realizarea coerenţei componentelor procesului de învăţământ: - legătura strânsă dintre obiective şi conţinut determină tipul lectiei, strategia didactică necesară, formele de predare, învăţarea, evaluare, mijloacele de învăţământ şi locul folosirii lor, precum şi instrumentele de evaluare a rezultatelor - gradul de organizare a activităţii instructivo-educaţie, concretizarea într-un management şcolar modern, planificări şi programe bine alcătuite, respectând cerinţele pedagogice de alcătuire a programului - calitatea vietii şcolare se manifestă în lecţii şi activităţi cu caracter creativ, în calitatea performanţelor obţinute de elevi, în ordine, disciplină şi curăţenie şi într-o bază didactică modernă; - calitatea factorilor umani; - competenţele ştiinţifice de specialitate ale profesorilor, aptitudinile lor psihopedagogice şi metodice, conştiinţa profesională, receptivitatea faţă de nou, condiţionează creşterea eficienţei procesului de învăţământ; -  tot în această direcţie au influenţă şi calităţile intelectuale ale elevilor, frecvenţa la cursuri, pregătirea ritmică a lecţiilor, folosirea unor metode raţionale de învăţare.   Competenţa generală:  4. Generarea unor explicații simple prin folosirea unor elemente de logică   Competenţa specifică Exemple de activități de învățare 4.2. Formularea unor consecințe rezultate în urma observării unor relații, fenomene, procese simple - realizarea de asociații între fenomene și cauzele posibile;  - descrierea condițiilor pentru supraviețuirea oamenilor, animalelor, plantelor; - realizarea unor jocuri de rol „La doctor” pentru recunoașterea unor simptome ale unor boli frecvente; - stabilirea efectelor lipsei de igienă asupra propriei persoane și a celor din jur.         Domeniu de conţinut: Ştiinţele vieții Conţinuturi: Corpul omenesc: - Menținerea stării de sănătate – dietă, igiena personală, exercițiul fizic etc.; - Boli provocate de virusuri – metode de prevenție și tratare.   1. Prezentaţi eficienţa didactică a aplicării explicației, ca metodă de instruire, în cadrul demersului educaţional de formare/dezvoltare a competenţei specifice din secvenţa dată, prin valorificarea următoarelor repere:              - prezentarea metodei explicației; - exemplificarea modului de utilizare a metodei explicației în cadrul a două forme de organizare a procesului instructiv-educativ în vederea formării/dezvoltării competenţei specifice din secvenţa dată; - menționarea a trei mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.   2. Argumentați eficienţa corelării, în procesul instructiv-educativ din învăţământul primar, a metodei explicației cu alte metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.             Explicatia este forma de expunere care urmareste sa dezvaluie, sa clarifice si sa asigure intelegerea semnificatiilor, cauzelor relatiilor, principiilor, legilor, ipotezelor, teoriilor etc esentiale, care definesc obiectele, fenomenele, procesele etc. studiate. Ea se foloseste de datele descrierii si demonstratiei intuitive, de detaliile tipice de specialitate, teoretice si experimental-aplicative si de cele Iogico-matematice, asigurand constientizarea celor studiate in plan cognitiv si aplicativ, verificarea gradului de intelegere, contribuind la antrenarea si dezvoltarea spiritului de observatie, a memoriei si gandirii logice. Pentru a asigura o explicatie eficienta este necesar sa se evite exagerarile privind detaliile si argumentarile nesemnificative, secundare, deoarece acestea pot diminua posibilitatea evidentierii esentialului, a elementelor generale si de sinteza, si ca atare pot duce la scaderea nivelului cunoasterii, al pregatirii temeinice. Explicatia eficienta necesita un efort serios de documentare si experimentare, insotit de un proces logic de abstractizare a ceea ce este important, tipic si poate contribui, cu adevarat, la clarificarea si intelegerea in profunzime a ceea ce defineste in plan gnoseologic si praxiologic realitatea studiata.   Exemplificarea metodei (aici trebuie sa povestim exact pasii pe care ii facem in scenariul didactica, ce fac eu, ce fac copiii, ce informatii si materiale le transmit, ce isi noteaza in caiet, ce aplicatii fac cu ei, etc)   Pentru exemplificarea modului de utilizare a metodei explicației în cadrul a două forme de organizare a procesului instructiv-educativ în vederea formării/dezvoltării competenţei specifice din secvenţa dată am ales ca si continut “Menținerea stării de sănătate”. Prima parte a activitatii se va desfasura frontal, pentru a avea acces la informatii intreaga calasa. Le prezint elevilor care sunt cei trei facturi pentru a ne pastra starea de sanatate: dieta, igiena si miscarea, le explic care sunt consecintele daca nu tinem cont de ele.  cu ajutorul videoproiectorului prezint filmulete si imagini cu consecintele unei diete nesanatoase, lipsa hidratarii, lipsa miscarii si igienei personale. Le explic cu acutorul planselor cu imagini care sunt alimentele sanatoare(fructe, legume, proteine slabe etc) si care sunt daunatoare (fast food, chips-uri etc), le explic despre spalarea pe maini inainte de a consuma alimente si care sunt consecintele daca nu o fac, le arat imagin cu persoane obeze pentru a intelege rolul unei diete sanatoase si a miscarii, etc.( Aici  fiecare povesteste ce vrea sa faca cu copiii, nu sunt niste pasi fixi ca la metodele moderne, aici pur si simplu povestim cum ne desfasuram activitatea, ce ii invatatm pe copii, doar sa alegem un continut dat de ei si cel mai important este sa dezvoltam competenta, sa nu ne abatem de la ea, sa o recitim tot timpul ca sa vedem daca am ramas in tema)   A doua parte a activitatii se va desfasura pe grupe. Formez  grupe de cate 4 elevi si  impart cate o fisa de lucru fiecarei grupe. Elevii vor avea un item in care trebuie sa taie alimentele nesanatose, un item in care sa incercuiasca bauturile recomandate consumului(apa, suc natural, cola ,etc), sa descrie care este ritualul de igiena zilnic a unui om, sa identifice imagini cu tipuri de miscare care sunt benefice pentru sananatea omului (lupte, fotbal, alergat, mers etc).La sfaritul timpului timpului alocat pentru rezolvarea cerintelor, rog cate un elev din fiecare grupa sa prezinte rezultatele, se fac observatii, completari, se trage concluzii si se apreciaza activitatea elevilor. ( Se poate intra in detalii cu toata activitatea, la tot ce tine de continut despre tema, dar luati punctaj maxim si daca scrieti doar atat)   - menționarea a trei mijloace didactice Aici doar le mentionam, atat ne cere, adica exact ce am folosit: videoproiectorul, filmulete, planse cu imagini, fise de lucru   In opinia mea este necesara  corelarea metodei explicatiei, în procesul instructiv-educativ din învăţământul primar cu alte metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.   In primul rand, in prima parte a activitatii este necesara corelarea metodei explicatiei cu metoda  conversatiei pentru a realiza conexiuni, pentru ai ajuta pe elevi sa faca  deductii logice cu ajutorul intrebarilor puse de invatator.   In al doilea rand, avem nevoie si de o metoda de fixare,in cazul de fata, metoda exercitiului, pentru a consolida si  verifica gradul  de insusire a informatiilor transmise, oferind ocazia invatatorului sa intervina si sa coreceteze acolo unde este cazul.   In concluzie, este necesar sa  corelam metoda explicatiei cu alte metode de predare-invatatre  în procesul instructiv-educativ din învăţământul primar  pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice din secvenţa dată.              

Subiectul al II-lea (30 de puncte) A. METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMANE (15 puncte)         Competența specifică Participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare face parte din Programa școlară pentru clasa a II-a, Comunicare în limba română, aprobată prin OMEN nr. 3418/2013.          a) Pornind de la competența specifică dată, scrieți două exemple de activități de învățare pentru o lecție de predare-învățare.         b)  Exemplificați modul de utilizare a metodei dramatizării în vederea realizării competenței specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare de la subpunctul a). B. METODICA PREDARII MATEMATICII (15 puncte)        Analizați în 1-2 pagini, rolul învățării prin cooperare în activizarea elevilor în lecțiile de matematică la clasele a III-a și a IV-a, având în vedere următoarele aspecte:        - exemplificarea specificității învățării prin cooperare;        - argumetarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța utilizării prin cooperare în lecțiile de matematică la clasele a III-a și a IV-a;        - prezentarea succintă a rolului formativ al învățării prin cooperare în lecțiile de matematică la clasele a III-a și a IV-a;        - menționarea a două tipurio de lecție în care poate fi utilizată învățarea prin cooperare în lecțiile de matematică la clasele a III-a si a IV-a.   REZOLVARE        A. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora, formându-se pe durata unui an școlar.        Competența „Participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare” îi este subordonată competenței generale „Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare”.        a) Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.         Pentru competența dată, pot fi utilizate următoarele activități de învățare:         - participarea la discutii în perechi/în grup pe teme de interes;         - utilizarea formulelor de adresare, de solicitare, de mulțumire, corespunzătoare unui anumit context;         - jocuri de rol: întâlniri cu personaje fantastice, întâmplări petrecute în vis, călătorii în lumi imaginare;         - formularea unei opinii referitoare la un personaj/o întâmplare/un mod de comportament etc.         - dramatizări.         b) Lecția de predare-învățare sau de însușire de noi cunoștințe are un obiectiv didactic fundamental - insușirea de cunoștințe (si, pe baza acestora, dezvoltarea unor capacități și atitudini intelectuale)- dar prezintă o structură mixtă, îndeosebi la clasele mici. Când obiectivul didacticfundamental al lecției îl constituie însușirea unor noi cunoștințe, celelalte etape corespunzătoare tipului mixt sunt prezente, dar au o pondere mult mai mică.         Dramatizarea este o metodă activă care se bazează pe utilizarea mijloacelor și procedeelor artei dramtice, urmăreste redarea cât mai fidelă și mai creativă a personajului interpretat. Este o metodă simulativă, care poate lua în activitatea didactică diverse forme: dramtizarea unor povestiri sau schițe, punerea în scenă a unor evenimente, procesul literar etc. Prin activitatea de dramatizare, elevii pot înțelege modalitățile variate de comunicare ale artei dramatice.         În clasele primare sunt valorificate, prin dramatizare, schițele și poveștile în care predomină dialogul, piesele de teatru pentru copii, majoritatea textelor dialogate din manualele școlare.        Dintre exemplele de activități de învățare enumerate, optez pentru exersarea unei dramatizări, luată ca metodă didactică. Astfel, propun ca text suport „Unde-i unul nu-i putere”, după Victor Sivetidis, un text care are ca temă principală puterea prieteniei. După ce au loc discuțiile pregătitoare pentru abordarea textului, după ce se citește și înțelege rolul, se poate trece la dramatizare.        În această etapă, după ce s-a înțeles foarte bine mesajul desprins, se iau în discuție detaliile referitoare la interpretarea rolurilor. Se descriu personajele, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, cu toate sentimentele pe care le au acestea. Se discută în grup, luându-se cele mai bune decizii în privința rolurilor. este responsabilitatea grupului de  a decide cine este cel mai potrivit sa interpreteze un anume presonaj, cum trebuie acesta să se miște, să se comporte, ce ton va adopta.        Cu timpul, elevii câștigă autonomie, dar, la început, învățătorul trebuie să acorde mult sprijin pentru succesul acestei activități. Copiiii trebuie ajutați să decidă asupra rolurilor pe care și le asumă, să li se explice ce trebuie să facă pentru a-l interpreta, cum să-și schimbe vocea, cum sa se poziționeze față de auditoriu, etc.         Elevii intră în mod natural în joc: cei ce interpretează „intră în pielea unor personaje”, ceilalți se vor comporta în mod spontan ca „public”, încercând să identifice rolurile și să decodofice mesajul. După interpretarea scenelor, se trece la evaluarea activității. Elevii își vor exprima în mod liber părerea despre cine a fost cel mai bun, vor evidnția greșelile, vor face remarci asupra modului de interpretare a unui grup, în ansamblul său.         Dincolo de opiniile critice și conștinetizarea erorilor, această etapă va constitui o ocazie în plus pentru a incita copiiii să se exprime, să avaseze un punct de vedere personal, să se obișnuiască cu acest tip de metodă și să accepte diferențele de păreri asupra unuia și aceluiasi fapt, să-și motiveze o alegere.         Așadar, printre multiplele beneficii aduse de această metodă se numără și: entuziasmul copiilor, spontaneitatea lor, retenția mesajului, dovedindu-se chiar și după multe luni faptul că un copil poate relata cu ușurință acelasi text.         Dezvoltarea deprinderilor de comunicare, atingerea acestei competențe specifice, dar și adaptarea la cerințele vieții sociale, care solicită schimbări de rol, statut și perspectivă, sunt doar câteva dintre obiectivele majore ale dramatizării.   B. Activizarea elevilor constituie o acțiune de educare și instruire, de dezvoltare a personalității acestora, prin dirijare și stimulare metodică, prin trezirea interesului pentru cunoastere și acțiune, prin activitatea proprie. Activizarea constă și în antrenarea elevilor, în toate formele de activitate școlară, în creșterea treptată a efortului depus de aceștia pentru a-i ajuta să se înscrie în curba efortului.          Printre modalitățile de activizarea a elevilor se numără și: formele de organizare a claselor, strategiile de învățare, individualizarea, personalizarea, învățarea prin cooperare, metode de învățare activă.          Învățarea prin cooperare presupune un principiu, o strategie educațională a cărei eficiență este tot mai mult apăreciată.          Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună, în perechi, în grupuri mici pentru realizarea unui obiectiv comun: rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme, producerea - crearea unor idei și soluții noi într-o situație dată.          Rolul învățării prin cooperare este acela de a conduce la atitudini de încredere, de prietenie și intrajutorare, la dorința de a răspunde la solicitările și nevoile celorlalti în vederea rezolvării prin eforturi comune a unor sarcini.          În opinia mea, învățarea prin cooperare se face pe grupe, utilizând metode moderne, de formare și dezvoltare a gândirii critice, locul acesteia în lecțiile de matematică fiind o reală importanță. În cadrul activităților matematice, unde învățarea pornește de la aspecte concrete, este absolut necesar să se lucreze pe grupe, elevii exersează anumite deprinderi, cooperează pentru găsirea celo mai bune soluții la probleme. În clasele terminale ale ciclului primar, clasele a III-a și a IV-a, conținuturile au, oarecum, un caracter abstract,a stfel elevii învață treptat concepte, noțiuni, folosindu-și operațiile superioare ale gândirii. De aceea, este important ca aceștia să lucreze în grupe, beneficiile acestora fiind deja cunoscute.         Rolul formativ al acesteia în cadrul lecțiilor de matematică se poate rezuma la găsirea mai multor soluții la problemele, exercițiile date, datorită multitudinilor de idei dintr-o gripă. Pe lângă formarea unei gândiri matematice, logice, abstracte, în rândul copiilor, învățarea prin cooperare oferă posibilitatea formării unor caractere sociale, dezvoltă abilitățile de comunicare, generează sentimente de acceptare și simpatie, chiar încurajează și comportamentele de facilitare a succesului celorlalti.         Există mai multe tipuri de lecții unde se poate utiliza învățarea prin cooperare. Astfel, în cadrul lecțiilor de însișire de noi cunoștințe, elevii pot descoperi în grupuri mici noțiunile matematice. În lecțiile de consolidare, aceștia își pot exersa deprinderile de calcul, de rezolvare de probleme, utilizarea noțiunilor matematice etc. Chiar și în lecțiile de recapitulae, elevii pot exersa diverse deprinderi de calcul, folosind numeroasele metode didactice de cooperare: Brainstorming, Mozaicul, Cubul, Diagrama Venn etc.         În concluzie, învățarea prin cooperare poate consolida atitudinile pozitive față de învățare, poate îmbunătăți performanțele, rezultatele școlare și stima de sine a elevilor, putând promova interacțiunea pozitivă și sprijinul reciproc între elevi, în acest mod lecțiile de matematică devin atractive, activizante.          

    20 iulie 2017 Varianta 3   A. METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE (15 PUNCTE)                Competența specifică. participarea cu interes la dialoguri simple, în diferite contexte de comunicare, face parte din Programa școlară pentru clasa I, Comunicare în limba română, aprobată prin OMEN nr. 3418/2013.       a) Pornind de la competența specifică dată, scrieți două exemple de activități de învătare pentru o lecție de predare-învățare.       b) Exemplificați modul de utilizare a metodei jocului de rol în vederea realizării competenței specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de la subpunctul a).   B. METODICA PREDĂRII MATEMATICII (15 puncte)             Analizați, în 1-2 pagini, rolul formelor de organizare a activității în activizarea elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului din învățământul primar, având în vedere următoarele aspecte:       - menționarea a 3 forme de organizare a activității elevilor;       - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța utilizării tuturor formelor de organizare a activității elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului în învățământul primar;       - prezentarea succintă a rolului activizant al unei forme de organizare a activității elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului din învățământului primar;       - exemplificarea a două tipuri de lecție în care pot fi utilizate toate formele de organizare a activității pentru activizarea elevilor în lecțiile de matematică și ecplorarea mediului din învățământul primar.    REZOLVARE                 A. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora formându-se pe durata unui an școlar.         Competența „Participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare” îi este subordonată competenței „Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare”.         Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.        Pentru competența dată, pot fi utilizate următoarele activități de învățare:        - formularea unei opicii personale referitoare la un personaj/conduita unei persoane/o întâmplare;        - jocuri de rol în contexte familiare : „La telefon”, „Pregatim serbare”, „În vizită” etc;        - concentrarea atenției pe subiectul discuției și menținerea ueni conversații pe diferite teme de interes;        - exerciții de primire sau de oferire a unor  complimente;        - jocuri de tipul : „Să ne imaginăm”, „Ce s-ar întâmpla dacă...”.                Lecția de predare-învățare sau de însușire de noi cunoștințe are un pbiectiv didactic fundamental - însușirea de cunoștințe (și pe baza aceswora, dezvoltarea unor capacfități și atitudini intelectuale) - dar prezintă o structură mixtă, îndeosebi la clasele mici. Când obiectivul didactic fundamental al lecției îl constituie însușirea unor noi cunoștințe, celelalte etape corespunzătoare tipului sunt prezente, dau au pondere mult mai mică.              Jocul de rol este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J.L.Moreno în 1921, prin care se urmărește, în principal, formarea modului de a gândi, simți și acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și eficienței comportamentelor formate la elevi și înlăturarea comportamentelor inadecvate, neeficiente.              Jocul de rol îi poate ajuta pe elevi să devină mai interesați și implicați, nu doar de învățarea unui material, ci, de asemenea, pentru integrarea cunoștințelor, prin acțiune, prin abordarea problemelor, explorarea alternativelor, precum și prin cautarea unor soluții noi și creative.               Avantajul acestei metode este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite situații de viață, se vor pune în pielea acestor personaje. Prin felul în care își vor argumenta opțiunile alese, va reieși modul în care percep atitudinile celorlalți și într-o oarecare măsură, vor încerca să înțeleagă aceste comportamente, fie ele pozitive sau negative.              Pentru a forma/dezvolta competența dată, elevii vor avea ca sarcini de învățare jocurile de rol în contexte familiare, mai exact un joc intitulat „La telefon”. Astfel, elevii vor fi împărțiți pe grupe, vor exista doi participanți la dialog, iar ceilalti vor fi spectatori, urmând să-și spună părerea referitoare la interpretarea rolurilor. Elevii trebuie să fie atenți la formulele de adresare, motivul pentru care inițiază acel apel telefonic, acesta trebuind să fie unul întemeiat, tonul vocii să fie adecvat acestui tip de canal. Participând la astfel de jocuri elevii dau dovadă de interes, își exersează vorbirea, modul de comunicare, dar5 se și familiarizează cu astfel de situații de viața de zi cu zi.       Așadar. competența specifică dată poate fi formată/dezvoltată încă din clasa I, prin diverse sarcini de învățare, diverse metode ce se pliază pe dezvoltarea exprimării orale. Jocul de rol devine un principal ajutor al facilitatorului învățării, datorită multiplelor avantaje pe care le deține.                   B. Este binecunoscut  faptul că activizarea elevilor constituie o acțiune de educare și instruire, de dezvoltare a personalității acestora, prin dirijare și stimulare metodică, prin trezirea interesului pentru cunoaștere și acțiune, prin activitatea proprie. Activizarea constă și în antrenarea elevilor, în toate formele de activitate școlară, în creșeterea treptată a efortului depus de aceștia pentru a-i ajuta să se înscrie în curba efortului.         Printre modalitățile de activizare a elevilor se numără și formele de organizare a claselor, strategiile de învățare, individualizarea, personalizarea, învățarea prin cooperare, metodele de învățare activă.               Formele de organizare reprezintă modul în care se desfășoară întreaga activitate didactică. Există numeroase clasificări în domeniul formelor de organizare:        - „după modul de repartizare a sarcinilor„:                  - frontale;                  - diferențiate;                  - individuale.       - după modul de participare:                  - colectiv;                  - pe grupe;                 - individual.             Cele mai utilizate forme de organizare în cadrul activității didactice sunt: individuală, frontală și pe grupe. Cele trei forme de desfășurare a activității didactice sunt complementare și se pot desfășura concomitent, în funcție de obiectivele și conținutul didactic.             Din punctul meu de vedere, este absolut necesar ca toate formele de organizare să existe în cadrul lecției de matematică și explorarea mediului.                        În primul rând, există noțiuni concepute care trebuie prezentate într-un anume mod, respectând didactica matematicii, acest lucru făcându-se frontal cu toti elevii. Pentru ca aceștia să-și exerseze deprinderile matematice, să învețe unii de la ceilalți, să colaboreze în găsirea celor mai bune soluții, se poate utiliza lucrul pe grupe. pentru a vedea exact dacă obiectivele propuse au fost atinse, dacaă există lacune în învățare sau pentru a evalua obiectiv elevii, este necesară activitatea individuală.             De asemenea, fiecare elev are stilul propriu de învățare, fiecare elev deține una sau mai multe inteligențe. Ținând cont de aceste aspecte, putem deduce faptul că profesorul, ce devine un facilitator al învățării, se apleacă spre nevoile individuale ale elevului.                            Astfel, putem afirma că cele trei forme de organizare sunt strânsă legătură una cu cealaltă, mai ales în lecția de matematică și explorarea mediului.              Spre exemplu, lucrul pe grupe în cadrul lecției de matematică și explorarea mediului are un rol activizant prin interacțiunile care se produc între elevi. Prin cooperare, lucru în echipă, socializare, schimb de idei, soluții, elevii reușesc să-și dezvolte competențele specifice acestei discipline. Rolul activizant al acestei forme reprezintă o premisă pentru mai târziu, pregătindu-i pe elevi pentru a face față provocarilor, lucrul pe grupe fiind prezent în toate aspectele vieții, fie ele sociale sau profesionale. Totodată, elevii care dețin inteligențe multiple, mai exact cele interpersonale, pot învăța cu mai multă ușurință în cadrul grupurilor.               Există mai multe tipuri de lecții unde se poate utiliza lucrul pe grupe. Astfel, în cadrul lecțiilor de însușire de noi cunoștințe, elevii pot desoperi în grupuri mici noțiunile matematice. În lecțiile de consolidare, aceștia își pot exersa deprinderile de calcul, de rezolvare de probleme, utilizarea noțiunilor matematice etc. Chiar și în lecțiile de recapitulare, elevii își pot exersa diverse competențe, folosind numeroasele metode didactice interactive, de lucru în echipă: Brainstorming, Mozaicul, Cubul, Diagrama Venn etc.                            În concluzie, formele de organizare au un rol esențial în activizarea elevilor în lecțiile de matematică și explorarea mediului, datorită scopurilor cu care se folosesc, și anume, înțelegerea noțiunilor abstracte, dezvoltarea gândirii logice, critice etc.               Doar îmbind formele de organizare, se poate atinge obiectivul propus, prin activizarea elevilor și implicarea acestora în întregul act educațional, fără a omite particularitățile individuale ale acestora.          

    Subiectul al II-lea (30 puncte)   A. Metodica predarii limbii si literaturii romane (15 puncte)             Competența specifică Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de mână, folosind materiale diverse face parte din Programa școlară pentru clasa I, Comunicare în limba română. aprobată prin OMEN nr. 3418/2013.       a) Pornind de la competența specifică, srieți două exemple de activități de învățare pentru o lecție de predare-învățare.       b) Exemplificați modul de utilizare a metodei exercițiului în vederea realizării competenței specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare de la subpunctul a).   B) Metodica predarii matematicii (15 puncte)              Analizați, într-o pagină, rolul jocului didactic în lecția de matematică din învățământul primar, având în vedere următoarele aspecte:       - explicarea specificității jocului didactic;       - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța jocului didactic în învățământul primar;       - prezentarea succintă a rolului formativ al jocului didactic la matematică pentru elevii din învățământul primar;       - menționarea a două tipuri de lecție în care poate fi utilizat jocul didactic la matematică.                        REZOLVARE                    A. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, ce reprezintă etape în dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar.               Competența „4.2 Redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de mână, folosind materiale diverse”, este subordonată competenței generale „4.Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare”, și este axată pe învățarea scrisului, conform finalităților învățământului primar.                Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului ți care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.                           Lecția de predare-învățare sau de însușire de noi cunoștințe are un obiectiv didactic fundamental - însușirea de cunoștințe (și pe baza acestora, dezvoltarea unor capacități și atitudini intelectulale) - dar prezintă o structură mixtă îndeosebi la clasele mici. Când obiectivul didactic fundamental al lecției îl constituie însușirea unor noi cunoștințe, celelalte etape corespunzătoae tipului mixt sunt prezente, dar au o pondere mult mai mică.                          Activitățile de învățare specifice competenței date pot fi cele precum:               - alcătuirea și scrierea unor enunțuri scurte, având suport vizual               - adăugarea unor cuvinte/semne de punctuație în enunțuri eliptice               - ordonarea cuvintelor care formează un enunț și scrierea acestuia               - scrierea unor cuvinte, propoziții cu ajutorul computerului               - confecționarea unor etichete, afișe, materiale necesare în activitatea zilnică               - organizarea în clasă a unui colț/panou destinat transmiterii unor mesaje și informații (prin desene, cuvinte/enunțuri simple și simboluri) pe o temă aleasă de copii sau referitoare la subiectul unui proiect               - personalizarea unor metode predefinite de invitații, felicitări, scrisori (de exemplu către Moș Crăciun)               - jocuri care solicită schimbul unor mesaje scrise.                             În cadrul unui astfel de lecții, aș utiliza ca activități de învățare: a. alcătuirea și scrierea unor enunțuri scurte, având suport vizual și b. confecționarea unor etichete, afișe, materiale necesare în activitatea zilnică.                             Exercițiul reprezintă o metodă de învățământ, în care predomină acțiunea practică/operațională reală. Această metodă implică automatizarea actiunii didactice prin consolidarea și perfectionarea operațiilor de bază care asigură realizarea unei sarcini didactice la niveluri de performanță prescrise și repetabile. Exercițiile sunt acțiuni efectuate în mod conștient și repetat de către elev cu scopul dobândirii unor priceperi, deprinderi și cunoștințe noi, pentru a ușura alte activități și a contrbui la dezvoltarea altor aptitudini.              Proiectarea și realizarea exercițiului, presupune valorificarea pedagogică a etapelor angajate în procesul de formare și consolidare a deprinderilor:              a) familiarizarea elevului cu acțiunea care urmează să fie automatizată;              b) antrenarea operațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunii respective;              c) integrarea operațiilor antrenate în structura acțiunii, consolidată deja la nivelul unui stereotip dinamic;              d) sistematizarea acțiunii în funție de scopul general și specific al activității respective;               e) integrarea actiunii automatizate în contexte diferite care asigură evoluția sa în termeni de stabilizare și de flexibilitate.                           Astfel, aș utiliza metoda exercițiului pentru alcătuirea și scrierea unor enunțuri scurte, având suport vizual.               În acest caz le voi explica elevilor că vor avea de alcătuit enunțuri, pornind de la imaginile prezentate cu ajutorul laptopului. Vor alcătui 2-3 enunturi de probă, frontal, apoi pe flipchart, ca ei să se familiarizeze și să aibă un model concret. După aceea, ei vor alcătui individual enunțurile, în scris, pe caiet, cadrul didactic oferind sprijin și feed-back fiecaruia.                          Așadar, pentru formarea competenței referitoare la redactarea de mesaje, sunt necesare o serie de elemente care, unite, pot contribui la atingerea obiectivelor propuse. Pe lângă resursele alese, metoda exercițiului aduce un plus activității, elevii vor învăța astfel, să alcătuiască enunțuri, după un suport vizual, își vor forma deprinderea de a redacta mesaje în diverse situații de comunicare.   B. Jocul didactic are un rol fundamental în educația   elevilor, deoarece acesta reprezintă activitatea principală a copiilor. În special la clasele primare, elevii învață prin joc, ei înțeleg realitatea, abstractul mult mai ușor dacă noțiunile sunt prezentate prin intermediul acestuia.                        Jocul didcatic, integrat în lecția de matematică asigură participarea activă a elevului și sporește interesul pentru cunoaștere.            La matematică, unde noțiunile sunt abstracte, este necesar ca ele să fie legate de viața reală. mai exact, mai concret. Astfel, este utilă introducerea jocului didactic.            Specificul jocului didactic este unic, oo problemă sau un exercițiu poate deveni didactic matematic daca:             - realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;             - folosește elemente de joc;             - folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;             - utilizează reguli de joc, cunoscute și respectate de elevi;             - utilizează ,aterial didactic cât mai adecavt continutului jocului.              În opinia mea, jocul didactic, este esențial în activitatea la clasă. este binecunoscut faptul că elevii învață prin joc, se dezvoltă armonios din toate punctele de vedere: cognitiv, motric, afectiv etc. Așa cum este menționat și în stadiile de dezvoltare ale lui Piaget, la matematică este destul de riguros, noțiunile fiind complesxe. Cu ajutorul materialeleor oferite de jocul didactic este mult mai ușor ca elevii să-și dezvolte anumite competențe, ei înțelegând conținuturile jucându-se.                           Jocul didactic are bogate valențe formative printre care se numără:              - antrenează operațiile gândirii: sinteză, analiză, comparație, clasificare etc;              - dezvoltă apiritul de inițiativă și independență în muncă;              - dezvoltă spiritul imaginativ-creator și de observație;              - dezvoltă atenția, diswciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități;              - formează deprimderi de lucru concret și rapid;              - asigură însușirea mai rapidă, mai temeinică, mai accesibilă a unor cunoștințe aride pentru această vârstă.               Jocul didactic poate fi utilizat în următoarele tipuri de lecție: de predare-învățare, de formare de deprinderi, de sistematizare, de recapitulare, în lecția mixtă.               Astfel, există jocuri didactice care se pot desfășura pe parcursul unei lecții întregi, altele pot fi introduse ca momente ale lecției sau, uneori, în completarea lor.               Sunt prezente jocuri matematice pentru aprofundarea unor cunoștințe, a unor lecții sau chiar a unui capitol. La clasele mici, la matematică există jocuri în legătură cu șirul numerelor, cu sistemul pozițional, cu operațiile matematice, jocuri logico-matematice, jocuri de poziționare a obiectelor în spațiu.                               Așadar, jocul didactic are un rol fundamental în cadrul matematicii, deoarece prezintă  bogate valențe formative și devine un necesar al activității didactice, noțiunile însușindu-se mult mai ușor cu ajutorul lui, în special la clasele primare, unde acesta devine activitatea fundamentală a copilului.       

  9 iulie 2015 (Varianta 2)   Subiectul al II-lea (30 de puncte)   A.METODICA PREDĂRII LIMBII ROMÂNE (15 puncte)       Analizați, în 1-2 pagini, importanța dezvoltării exprimării orale a elevilor din ciclul primar, având în vedere următoarele aspecte:       - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța fundamentală a studierii limbii și literaturii române în ciclul primar;       - menționarea a două metode și a două mijloace de învățământ folosite în dezvoltarea exprimării orale în ciclul primar;       - prezentarea uneia dintre metodele de învățământ menționate.   B. METODICA PREDĂRII MATEMATICII (15 puncte)          Obiectul de referință să exprime pe baza unui plan simplu de idei, oral sau în scris, demersul parcurs în rezolvarea unei probleme face parte din Programa școlară pentru clasa a IV_a, Matematică, aprobată prin OMEC nr. 3919/2005.         a) Pornind de la obiectivul de referință dat, formulati două obiective operaționale pentru o lectie de predare-învățare.     b) Scrieți câte un exemplu de activitate de învățare pentru fiecare dintre obiectivele operaționale formulate la subpunctul a)     c) Exemplificați modul de utilizare a unei metode de învățământ în vederea realizării obiectivului de referință dat, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare de la subpunctul b).     REZOLVARE                        A. Disciplina limba română ocupă un loc important între disciplinele cadru din planul de învățământ din clasele I a-IV-a, atât ca întâietate, cât și pondere semnificativă în cadrul celorlalte discipline de studiu.             În opinia mea, este absolut necesar ca elevii din ciclul primar să studieze Limba și literatura română.                         În primul rând, așa cum se precizează și în notele de prezentare ale programelor școlare, studiul Limbii române își propune dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă ale elevilor, precum și familiazrizarea acestora cu textele literare și nonliterare.             În al doilea rând, chiar finalitățile învățământului primar nu ar fi posibile fără studierea Limbii române, prin care se urmărește:       - cultivarea limbajului oral;       - cultivarea limbajului scris;       - cunoașterea și folosirea corectă a limbii;       - învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale: citit, scris, exprimare corecta.              Așadar, studierea Limbii române reprezintă un aspect primordial în ciclul primar, deoarece elevii nu-și vor putea continua activitatea permanentă de învățare pe tot parcursul traiectoriei școlare și m ai ales, pe tot parcursul vieții.                          Pentru dezvoltarea exprimării orale, se recomandă o atenție deosebită, deoarece comunicarea orală poate fi privită din mai multe unghiuri:      - ca mijloc de comunicare folosit în mod uzual, dialogul;      - ca mijloc de învățare;      - ca mijloc de evaluare: chestionarea                            Ca avantaje ale comunicării orale, se pot număra:      - folosirea limbajului paraverbal și nonverbal;      - timp redus de transmitere a informațiilor;      - lipsa cunoștințelor referitoare la regulile de scriere;      - oferirea feed-backului imediat (în cazul chestionării);      - receptorul înțelege mesajul în scurt timp, oferindu-i-se lămuriri pe loc.                                Printre dezavantaje, se numără:     - limbaj bazat pe instinctul imediat;     - subiectivitatea crescută.                           Formarea competențelor de a produce și de a recepta mesaje orale impune folosirea unei palete largi de metode și tehnici: Jocul de rol, Dramatizarea, Lectura după imagini, Povestirea, Observarea, Conversarea, Dezbaterea, Descrierea, Problematizarea, Prelegerea, Linia valorilor, Cubul, Frisco, Rețeaua de disctuții, Turul galeriei, Gândiți/Lucrați în perechi/Comunicați etc.              Ca mijloace didicatice se pot folosi: imaginile, videoproiectorul, filmele, calculatorul, bilețele cu întrebări pentru chestionarea orală, flip-chartul, tabla, materiale intuitive etc.              Metoda aleasă pentru dezvoltarea exprimării orale este jocul de rol.                          Jocul de rol este o metodă derivată din psihpdramă, metodă terapeutică creată de J.L.Moreno în 1921, prin care se urmărește, în principal, formarea modului de a gândi, simți și acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și eficienței comportamentelor formate la elevi și înăturarea comportamentelor inadecvate, ineficiente.                            Jocul de rol îi poate ajuta pe elevi să devină mai interesați și implicați, nu doar de învățarea unui material, ci, de asemenea, de învățarea pentru integrarea cunoștințelor, prin acțiune, prin abordarea problemelor, explorarea alternativelor, precum și prin căuatrea unor soluții noi și creative.                             Avantajul acestei metode este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite situații de viață, se vor pune în pielea acestor personaje. Prin felul în care își vor argumenta opțiunile alese, va reieși modul în care ei percep atitudinile celorlalti și într-o oarecare măsură, vor încerca să înțeleagă aceste comportamente, fie ele pozitive sau negative.                          În concluzie, „Jocul de rol” este cel mnai bun de a dezvolta deprinderile de inițiativă, comunicare, rezolvare de probleme, cunoaștere de sine și de lucru prin cooperare în echipă, iar acestea, mai presus de toate - cu siguranță mai sus de învățarea simplelor fapte, din care multe, dacă nu cele mai multe vor fi depășite sau irelevante în câțiva ani - vor ajuta elevii să fie pregătiți pentru a face față provocărilor secolului XXI.             B. Pentru realizarea unui demers educațional eficient, cadrul didactic trebuie să dea dovadă de tact pedagogic bine însușit.               Pornind de la obiectivele/competențele regăsite în programă, profesorul trece de la alcătuirea propriu-zisă a lecției, lucru inițiat prin formularea unor întrebări și răspunsuri:           - Ce voi face ?/ Cum?/ cu ce?/ Cum voi ști dacă s-a realizat ceea ce trebuie?           Următorul pas este operaționalizarea obiectivelor de referință/competențelor specifice. Acest lucru se poate realiza din perspectiva mai multor taxonomii: a lui Bloom, Landsheere sau Mager.           Taxonomia aleasă pentru operaționalizarea obiectivelor date este cea a lui Landsheere, în care acesta specifică cinci formulări referitoare laȘ           - subiectul la care se referă obiectivul : CINE?           - timpul : CÂND?           - acțiunea/operația mentașă de care vor fi capabili elevii: CE FACE?           - performanța capacității mentale: CE ANUME?           - situația de învățare/împrejurările: CUM?           - nivelul standard al performanței așteptate: DUPĂ CE CRITERIU?     Pentru secvența dată, propun următoarele obiective operaționale:           O1. Cine : Elevii                  Ce fac : vor analiza                  Ce anume: datele unei probleme                  Cum: folosind metoda „Cubului”                  Criteriu: obiectivul se considera realizat dacă fiecare elv va verbaliza demersul de rezolvare a unei probleme.          O2.  Cine: elevii                  Ce fac: vor efectua                  Ce anume: operațiile matematice                  Cum: folosind metoda „Cubului”                  Criteriu: obiectivul considerându-se realizat dacă fiecare elev va scrie cel puțin o întrebare și o operație matematică aferente planului d erezolvare a unei probleme.               Pentru obiectivele operaționale prezentate, activitățile de învățare sunt realizate pe baza metodei „Cubului”.                             Astfel, pentru primul obiectiv, elevii a căror sacină le-a picat de analizat datele problemei, trebuie să identifice operația matematică ce urmează a fi folosită, în funcție de expresia întâlnită în cadrul ei: „cu...mai mare, micșorat cu.... de...ori mai puțin, de....ori mai mult„. Tototdată, elevii trebuie să verbalizeze planul pe care urmează să-l întreprindă spre rezolvarea problemei,acesta presupunând redactarea întrebărilor și efectuarea calculelor matematice.              Pentru cel de-al doilea obiectiv, sarcina este de a efectua operațiile matematice propriu-zise, aferente problemei date, mai exact cerința 5 de pe fața cubului. După ce cubul a fost aruncat, elevul căruia i-a picat această sarcină va veni să rezolve cerința pe flip-chartul din fața clasei.             Cubul este o metodă interactivă, foarte des folosită la matematică, datorită valențelor ei diversificate. Metoda presupune formarea unor grupe de șase elevi, fiecare urmând să arunce cubul, pe fețele căruia sunt scrise șase verbe, aferente fiecărei sarcini, ce vor fi distribuite membrilor grupului. Pentru secvența dată, clasa este împărțită în grupe de câte șase elevi, având pe bilețele mai multe probleme, iar pe fețele cubului vor apărea următoarele cerințe pentru problemele deținute:                        1. Descrie pașii rezolvării problemei             2. Compară fatele problemei;            3.    Asociază întrebările problemei cu operația utilizată în rezolvarea lor;            4.    Analizează datele problemei;            5. Aplică: Efectuează operațiile matematice aferente problemei;            6. Argumentează utilizarea operației de scădere/adunare/înmulțire/împărțire în problema dată.                 Astfel, metoda aleasă va diversifica sarcinile de învățare, va analiza problemele, va putea fixa cunoștințele elevilor referitoare la demersul necesar în rezolvarea acestora, tocmai datorită multitudinii cerințelor aferente dezvoltării gândirii.      

  Subiectul al II- lea (30 de puncte) A. METODICA PREDĂRII LIMBII ROMÂNE (15 puncte)             Analizați, în 1-2 pagini, importanța dezvoltării exprimării scrise în ciclul primar, având în vedere următoarele aspecte: - argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanța fundamentală a studierii limbii și literaturii române în ciclul primar; - menționarea a două metode și a două mijloace de învățământ folosite în dezvoltarea exprimării scrise în ciclul primar; - prezentarea uneia dintre metodele de învățământ menționate.     B.  METODICA PREDĂRII MATEMATICII (15 puncte)              Obiectivul de referință să recunoască și să descrie forme plane și spațiale, să clasifice obiecte și desene după criterii variate face parte din Programa școlară pentru clasa a III-a, Matematică, aprobată prin OMEC nr. 5198/2004.       a) Pornind de la obiectivul de referință dat, formulați două obiective operaționale pentru o lecție de predare-învățare.       b) Scrieți câte un exemplu de activitate de învățare pentru fiecare dintre obiectivele operaționale formulate la subpunctul a).       c) Exemplificați modul de utilizare a unei metode de învățământ în vederea atingerii obiectivului de referință dat, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activități de învățare scrise la subpunctul b).   REZOLVARE          a. Limba română , ca disciplină obligatorie în planul cadru, atât ca întâietate, cât si ca ponedere semnificativă în cadrul celorlalte discipline.     Consider că este de o importanță fundamentală ca elevii din ciclul primar să studieze limba și literatura română, din mai multe puncte de vedere.      În primul rând, așa cum se precizează și în notele de prezentare a programelor școlare, studiul limbii române își propune dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă ale elevilor precum și familiarizarea acestora cu textele literare și nonliterare.      În al doilea rând, chiar finalitățile învățământului primar nu ar putea fi duse la bun sfârșit fără studierea limbii romțne, prin care se urmărește cultivarea limbajului oral și scris, cunoașterea și folosirea corectă a limbii, învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale: citit, scris, exprimare corectă.     Așadar, studierea limbii române reprezintă un obiectiv primordial în ciclul primar, deoarece elevii nu-și vor putea continua activitatea permanentă de învățare pe tot parcursul traiectoriei școlare, și nu numai, cgiar pe tot parcursul vieții.     Pentru dezvoltarea exprimării scrise, se recomandă o atenție deosebită, deaorece comunicarea scrisă, poate fi privită din mai multe unghiuri: ca mijloc de comunicare folosit în mod uzual (liste, scrisori, mesaje) ca mijloc de dialog cu sine (jurnalul), ca mijloc de învățare (referate) și de evaluare (teste, examene).     Printre avantajele comunicării scrise, se numără: cunoașterea regulilor de scriere, limbaj controlat, subiectivitate redusă, grijă pentru redactarea estetică etc. ca dezavantaje pot fi cele precum imposibilitatea folosirii limbajului paraverbal și nonverbal, riscul ca receptorul să nu înțeleagă mesajul/codul.     Formarea/dezvoltarea competențelor de comunicarea scrisă impune folosirea unei palete largi de metode și tehnici. Printre acestea se numără: Ciorchinele, Exercițiul, Știu/Vreau să știu/ Am învățat, Sinelg, Jurnalul dublu etc.      Ca mijloace didactice se pot utiliza: reprezentări grafice, imagini, videoproiectorul, fișe, flip-chartul, manualul, laptopul, filmulețe, tabla interactivă etc.      Metoda aleasă pentru dezvoltarea exprimării scrise este Știu/Vreau să știu/Am învățat. Aceasta este o metodă modernă care fixează cunoștințele elevilor despre o temă dată, oferind deschiderii spre noi informații, contribuie la realizarea unor corelațăii între cunoștințele, priceperile și deprinderile elevilor dobândite anterior și cele noi, transformându-i pe aceștia în co-participanți la actul învățării.     Astfel, aș folosi metoda într-o lecție ce are ca și conținut redactarea unei compuneri. Se dă o temă pentru compunere, se împarte clasa în grupe de elevi, realizându-se pe flip-chart un cap de tabel cu titlurile metodei: Știu/Vreau să știu/Am învățat, aferente fiecărei coloane. În prima rubrică, elevii vor nota tot ceea ce știu despre tema dată. În cea de-a doua, vor identidica întrebările ce le au în legătură cu tema, profesorul putând interveni pentru dirijarea activității. Se va citi textul model, urmând ca în final să se compare cunoștințele anterioare cu cele noi, completându-le si în cea de-a treia coloană pașii redactării unei compuneri, criteriile de urmat etc.           Așadar, dezvoltarea exprimării scrise în ciclul primar reprezintă un obiectiv fundamental al acestei perioade, indispensabil în dezvoltarea psihică ulterioară a elevului.   B. a. Taxonomia aleasă pentru operaționalizarea celor două obiective este cea a lui G. DeLandsheere, în care acesta preciza cinci formulări referitoare la subiectul educației, acțiune/operația mentală de care vor fi capabili elevii, performanța, situația de învățare, nivelul standard al performanței așteptate. Astfel, obiectivele operaționale vor fi:   O 1. Cine: Elevii Ce fac : vor desena Ce anume: figuri geometrice Cumj : folosind rigla, creionul, pe flip-chart, pe caiete Criteriu: obiectivul se consideră realizat, dacă fiecare elev va reuși să deseneze corect cel puțin o figură geometrică. O2. Cine: elevii Ce fac: vor recapitula Ce anume: cunoștințele despre formele plane și spațiale Cum: pornind de la metoda Cubul Criteriu: obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii vor defini/identifica cel puțin 3 forme plane/spațiale din cele date. b. Pentru primul obiectiv operațional. elevii vor avea ca sarcină de identificat figurile geometrice din mediul fizic: peretele, tablă, bancă, ușa. Cu ajutorul unor șabloane vor desena formele geometrice, după care vor avea ca sarcină desenarea cu mâna liberă a acestor figuri plane și spațiale: pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi, cub, cuboid.            Pentru cel de-al doilea obiectiv, elevii își vor fixa cunoștințele dobândite despre aceste figuri plane și spațiale, utilizând metoda cubului, în care vor avea sarcini diferite. Clasa de elevi se va împărți în grupe de câte șase membri, cubul se aruncă de pe o față a cubului: fie va avea de desenat, de descris, de comparat o figură geometrică, fie va trebui să argumenteze, analizeze diverse informații despre acestea.   c. O metodă des întâlnită în predarea-învățarea matematicii este metoda Cubului. Aceasta resupune ca ficărei părți a cubului să-i corespundă o sarcină de lucru.        Pentru obiectivul de referință dat, propun următoarele sarcini:        1. Descrie un pătrat.         2. Compară un triunghi cu un dreptunghi.         3. Asociere. Unește, printr-o săgeată, afimațiile din coloana A cu figurile geometrice din coloana B.                                   A                                                                             B         - 4 laturi egale, 4 unghiuri drepte                                              Triunghiul         - 4 laturi, paralele două câte două                                             Pătratul         - 6 fețe                                                                                       Dreptunghiul                                                                                                            Cubul          4. Analizează un cuboid, specificând numărul de laturi, unghiuri, fețe          5. Aplică: Desenează un triunghi cu toate laturile egale.          6. Argumentează că între un pătrat și un dreptunghi există asemănări și deosebiri.          Clasa va fi împărțită in grupe de câte 6 membri. Fiecare membru al echipei va arunca o dată cubul, revenindu-i câte o sarcină de pe faâa acestuia. Echipa care va termina prima și va avea toate sarcinile rezolvate în mod corect, va fi desemnată câștigătoare. Așadar, metoda astfel utilizată va îmbina, va diversifica sarcinile, fiecărui membru revenindu-i o cerință diferită, astfel se vor putea fiza cunoștințele referitoare la formele plane și spațiale.      

Subiectul al III-lea (30 de puncte) Următoarea secvență face parte din Programa școlară pentru clasa a II-a - matematică și explorarea mediului (OMEN nr. 3418/2013): Competența generală: 4. Generarea unor explicații prin folosirea unor elemente de logică Competența specifică 4.2 Formularea unor consecințe rezultate în urma observării unor relații,fenomene,procese simple Exemple de activități de învățare - realizarea de asociații între fenomene și cauzele posibile; - descrierea condițiilor pentru supraviețuirea oamenilor, animalelor, plantelor; - realizarea unor jocuri de rol „La doctor” pentru recunoașterea unor simptome ale unor boli frecvente; - stabilirea efectelor lipsei de igienă asupra propriei persoane și a celor din jur.   Domeniu de conținut: Stiințele vieții Conținuturi: Corpul omenesc: - Menținerea stării de sănătate - dietă, igienă personală, exercițiul fizic; - Boli provocate de virusuri - metode de prevenție și tratare. 1. Prezentați eficiența didactică a aplicării explicației, ca metodă de instruire, în cadrul demersului educațional de formare/dezvoltare a competenței specifice din secvența dată, prin valorificarea următoarelor repere: - prezentarea metodei explicației; - exemplificarea modului de utilizare a metodei explicației în cadrul a două forme de organizare a procesului instructiv-educativ în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată; - menționarea a trei mijloace didcatice/suporturi tehnice de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată. Argumentați eficiența corelării, în procesul instructiv-educativ din învățământul primar, a metodei explicației cu alte metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată.   REZOLVARE     1. „Metoda este calea de descoperire a lucrurilor deja descoperite„ (Volcov). Metoda de instruire reprezintă „o modalitate pe care profesorul o urmează pentru a-i face pe elevi să găsească singuri calea proprie de urmat în redescoperirea adevarurilor sale, în găsirea soluțiilor necesare la rezolcarea problemelor teoretice și practice cu care ei se confruntă în procesul învățării” (I.Cerghit)         Explicația, ca și metodă didactică, este o cale ușoară, rapidă și eficientă de dezvăluire, pe baza unei argumentații deductive, a unor date noi. În felul acesta elevii sunt ajutați să-și clarifice și să-și adâncească înțelegerea noilor cunoștințe prin raportarea lor la structuri de ordin inferior acestora. Explicația dezvăluie, clarifică situații, relații, legi, ipoteze, solicită analiza și argumentarea logică a faptelor sau cunoștințelor.        Astfel, pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice date, putem utiliza ca și conținut „menținerea stării de sănătate-dieta”, alegând o activitate de învățare-realizarea de asociații între fenomene și cauze posibile. În acest mod, elevii vor fi organizați pe grupe, având ca sarcină de învățare să construiască o piramidă a alimentelor. Pentru a duce la bun sfârșit această sarcină, se utilizează metoda explicației, prin care profesorul îndrumă elevii spre etapele ce urmează să le parcurgă. Tot cu ajutorul ,metodei explicației, elevilor le este detaliată importanța fiecărei grupe de alimente, cantitatea necesară pentru organismul uman, dar și riscurile ce pot apărea în cazul nerespectării regulilor unei alimentații sănătoase. Se pot utiliza videoproiectorul, filmulețele, manualele digitale etc.        Următoarea sarcină dată elevilor este să realizeze un jurnal alimentar. Pentru îndeplinirea acesteia, elevii vor lucra individual, vor nota într-un carnețel tot ceea ce ei manâncă timp de o săptămână. Astfel, la sfârșitul acestei perioade, elevii vor formula concluzii referitoare la meniurile lor, la cum s-au simțit, de ce trebuie să aibă o dietă corespunzătoare pe tot parcursul vieții.       Totodată pot avea discuții despre bolile ce apar din cauza unei alimente necorespunzătoare și cauzele ce au dus la acestea. Se pot utiliza imagini cu exemple imagini cu exemple concrete, dar și filmulețe educative etc.       Pentru a forma/dezvolta competența specifică dată, mijloacele didactice pot fi un real ajutor în cadrul activității didactice. Astfel, se pot utiliza: videoproiector, imagini, manuale digitale, filmulețe, planșă cu piramida alimentelor, alimente reale, meniul pentru o zi al unui școlar, ingrediente pentru o rețetă sănătoasă etc.       În concluzie, metoda explicației reprezintă o cale prin care se poate forma/dezvolta competența specifică dată, utilizând un conținut corespunzător, suplimentată de utilizarea unor mijloace didactice moderne, atractive pentru elevi.       2. Este binecunoscut faptul că metodele didactice au un rol esențial în procesul instructiv-educativ, deoarece reprezintă căile prin care elevii se familiarizează cu noile conținuturi, își formează și își dezvoltă competențele din programele școlare.       Societatea modernă se află într-o continuă schimbare, copiii sunt din ce în ce mai atrași de tehnologie, de diverse jocuri, aplicații. Rolul școlii, al cadrelor didactice este acela de a se apleca spre aceste interese ale elevilor, de a intra în aria lor de cunoaștere, întregul proces de învățare, trebuie să se facă prin prisma învățământului centrat pe elev, mai exact, pe ceea ce le place lor, folosind o gamă largă de metode, care să se plieze pe nevoile elevilor.       În primul rând, metodele trebuyie corelate, îmbinate în cadrul unei activități didactice datorită multiplelor înteligențe pe care copiii le dețin. Astfel,există copii ce învață unii de ceilalți, au inteligență, interpersonală și pentru aceștia se pot utiliza metodelor de grup, interactive, cum ar fi explozia stelară, cubul, mozaicul etc. În secvența dată, elevii lucrează în grup pentru a realiza o piramidă a alimentelor. dar există copii ce au inteligență intrapersonală și în acest mod, facilitatorul învățării poate utiliza metode expozitive, chiar și explicația, exemplificând în acest caz o dietă sănătoasă sau importanța alimentelor pentru organismul uman.       În al doilea rând, metodele trebuie îmbinate, deoarece la un moment dat, unele devin procedeee pentru celelalte. În caz, nu există care să nu aibă ca procedeu explicația. Tocmai pentru a înțelege pașii pe care elevii îi au de urmat în rezolvarea sarcinilor sau anumite lămuriri ce trebuie făcute, se utlizează de fiecare dată această metodă expozitivă. Pentru ca elevii să-și formeze/dezvolte competența specifică referitoare la formularea unor consecințe rezultate în urma observării unor relații, fenomene, procese simple, este absolut necesar ca mai întâi, elevilor să li se explice sarcina, noțiunile noi, conținuturile, apoi, după acestea au fost clarificate se pot utiliza metode interactive, actionale.       În al treilea rând, fiecare elev are un stil de învățare diferit. Un elev reține mai ușor dacă ascultă explicațiile primite, altul reține mai ușor participând el însuși la actul învățării, pentru fiecare existând metode ce se pliează pe necesitățile lui, de aceea este necesar să se îmbine mai multe metode, tocmai pentru a acoperi o gamă largă de nevoi.       Așadar, eficiența corelării explicației cu alte metode de instruire este una ridicată, datorită progresului permanent al societății, creșterea nevoilor educabililor, al adaptarii facilitatorilor la acestea, dar și datorită stilurilor de învățare, inteligențelor diferite ale elevilor, care reprezintă baza întregului act educațional.  

    12 iulie 2017 Subiectul al III-lea (30 de puncte)   Următoare secvență face parte din Programa școlară pentru clasa a II-a - Matematică și explorarea mediului (OMEN nr. 3418/2013)   Competență generală: 3. Identificarea unor fenomene/relații/regularități/structuri din mediul apropiat.   Competență specifică   3.2 Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relație cu mediul natural și social Exemple de activități de învățare - efextuarea de drumeții în scopul de a observa medii de viață naturale; - identificarea consecințelor unor acțiuni ale omului asupra mediilor de viață explorate; - exprimarea unor opinii (acord/dezacord) cu privire la anumite atitudini și comportamente observate în mediile de viață explorate; - inițierea și participarea la programe/proiecte eco.   Domeniu de conținut: Științele vieții   Conținut: Plante și animale - Medii de viață: lacul/iazul/balta,pădirea.Delta Dunării. Marea Neagră. deșertul, Polul Nord, Polul Sud Domeniu de conținut: Științele Pământului Conținuturi: Elemente intuitive privind: Pământul - Alcătuire: uscat, apă și atmosferă - Forme de relief: munți, dealuri, câmpii. 1. Prezentați necesitatea abordării activităților realizate în mediul extrașcolar (excursia, vizita) în formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată prin valorificarea următoarelor repere: - enumerarea a patru mijloace didactice/suporturi tehnice de instruire utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată; - prezentarea a două metode de intruire eficiente în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată; - prezentarea unei metode alternative de evaluare eficiente în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată. 2. Argumentați eficiența corelării, în procesul instructiv-educativ din învățământului primar, a activităților realizate în mediul extrașcolar (excursia, vizita) cu activitțile realizate în mediul școlar pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată.     REZOLVARE                1. Activitățile extrașcolare se referă la acele activități extracurriculare realizate în afara mediului școlar, în afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ.        Forme de activitate extrașcolară organizate de cadrele didactice pot fi: excursii, expediții, marșuri turistice, întruniri, expoziții, concursuri, festivaluri, competiții.        Vizitele la muzee, la expoziții, în diferite locuri cu încărcătură istorică, la case memoriale se pot constitui în adevărate modalități de a cunoaște și prețui valorile țării.         „Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în batură sau la diferite instituții culturale sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în programele de învățământ” (I. Nicola, 200, 451). Ele „au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce copiii/elevii au acumula în cadrul activităților/lecțiilor”, scria I. Nicola (2000.451).          În cadrul activităților de tip excursii, drumeții, elevii pot cunoaște diferite localități ale țării, pot cunoaște realizările semenilor lor, locurile unde s-au născut diferite personalități naționale, au trăit și au creat opere de artă. De asemenea, își pot dezvolta afecțiunea față de natură, față de animale și plante. Copiii.elevii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens.         Necesitatea abordarii activităților realizate în mediul extrașcolar survine datorită multiplelor avantaje aduse de acestea. Astfel, în urma plimbărilor, a exfcursiilor în natură, a drumețiilor elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de cunoașterea mediului și nu numai, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.         Totoadtă excursiile și drumețiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valențe de informare și formare a elevilor, completând sau/și aprofundând procesul de învățământ. Conținutul didicatic al drumețiilor și excursiilor poate fi mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemenea și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispozitie la asemenea activități.                 Pentru competența dată, „manifestarea grijii pentru comportarea corecta în relație cu mediul natural și social”, există numeroase activități extrașcolare ce pot fi făcute cu copiii și pot avea ca finalitate formarea și dezvoltarea acesteia. Astfel, având conținutul „pădurea”, se pot organiza drumeții/excursii/tabere la munte, într-o pădure apropiată, vizite într-un parc protejat etc. Elevii pot observa diverse aspecte întâlnite acolo:  tipuri de animale, de plante, relații de hrănire etc. Pot avea la îndemână chiar și fișe de observare a acestor elemente. Se pot derula chiar și fișe de observare a pădurii, reguli de respectat. Pot exista diverse acțiuni ale elevilor, jocuri, activități de organizare etc.               În timpul desfășurării excursiei/drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant. Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele de învățământ la care se pretează astfel fixându-se, aprofundându-se cunoștințele și îmbogățindu-se cultura generală a elevilor. În valorificarea cunoștințelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care își pot exprima propriile impresii și sentimente față de cele văzute.             În acest mod, se formează competența dată, se accentuează caracterul practic-aplicativ al învățării, depășind limitele din sala de clasă, elevii fiind implicați direct.       Toate aceste activități din excursie pot fi un ajutor real în activitatea de la clasă, unde sunt prezentate noțiunile aferente conținutului dat.            Cu ajutorul laptopului, videoproiectorului ce prezintă rezultatele activității extrașcolare, filmulețe din excursie, pozele din cadrul activitaților, dar și cu ajutorul fișelor de observare al manualelor digitale, chiar și al unei machete construite de copii, se poate ajunge la o învățare durabilă. Toate aceste mijloace didactice nu fac altceva decât să înlesnească aplicabilitatea noțiunilor studiate, să formeze competențele în rândul copiilor.       Prin diverse metode de instruire, se poate aborda acest conținut într-un mod atractiv. Astfel, cu ajutorul metodei Brainstorming, elevii pot enumera toate elementele întâlnite în pădure: animale, plante, deșeuri etc. Folosind tot această metodă, elevii pot enunța reguli de respectat pentru o vizită în pădure.      O altă metodă de instruire eficientă în formarea/dezvoltarea competenței poate fi Mozaicul. Astfel, elevii pot fi împărțiți în 3 grupe de experți. Prima grupă poate deveni expertă în animalele întâlnite în pădure, alta în plantele regăsite acolo și cea de-a treia poate studia relațiile de hrănire din interiorul pădurii. După ce au loc discuțiile. insușirea informațiilor date, studierea materialelor, experții se întorc la grupele inițiale,transmițându-le și celorlalți ideile găsite în grupele de experți. astfel, la sfârșitul activității, toți elevii dețin informațiile necesare pentu acest conținut, dar mai ales toți și-au format această competență.      Pentru a vedea dacă activitatea are o finalitate, dacă s-a format competența și s-au atins obiectivele stabilite, se desfășoară și o activitate de evaluare. Pentru aceasta se pot utiliza diverse metode. Printre cele mai noi, se numără: observarea sistematică, portofoliul, proiectul etc.      Dintre metodele enumerate, proiectul este o metodă ce se poate aplica cu succes în formarea/dezvoltarea competenței specifice date. Astfel, elevii pot avea ca sarcină de realizat un proiect cu diverse teme: „Reguli de respectat în pădure!”, „Macheta unei păduri”, „Relații de hrănire între animale”, „Medii de viață: pădurea”, etc.      Astfel elevii vor fi împărțiți pe grupe, își vor alege o temă pentru proiect, vor avea acces la diferite materiale sau surse de informare, vor stabili împreună cu cadrul didactic criteriile de evaluare. Pentru acordarea calificativului, se poate utiliza ca instrument de evaluare lista de control-verificare, în care sunt specificate clar obiectivele urmărite. Spre exemplu, dacă elevii au lucrat ingrijit, dacă au respectat tema dată, dacă s-au încadrat în timp etc.            În concluzie, este necesar să abordăm în activitățile de la clasă pe cele desfășurate în mediul extrașcolar, datorită multiplelor avantaje pe care acestea le dețin, dar și pentru că, asa cum afirma I. Nicola „aceste activități au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce elevii au acumulat în cadrul activităților/lecțiilor„.   2. Este binecunoscut faptul că toți copiii ce se află în perioada școlarității mici au gândirea concret-intuitivă, având nevoie de suport material pentru a învăța cu ușurință diverse noțiuni, pentru a-și forma și dezvolta diverse competențe.      De aceea, este absolut necesar ca în activitățile de la clasă să existe trimiteri către activitățile de la clasă să existe trimiteri către activitățile desfășurate în afara acesteia, fie ele excursii sau vizite, tocmai pentru a întări caracterul practic-aplicativ al disciplinelor și conținuturilor aferente acestora. Competența specifică dată, ce referitoare la manifestarea grijii pentru comportarea corectă în realție cu mediul, se poate forma și mai apoi dezvolta și prin intermediul unor activități în natură.      În primul rând, în urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor, elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de cunoaștere a mediului, pot formula propriile concluzii sau chiar stabili planuri de protejare a mediului, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la alte discipline, pot fi utilizate ca mijloace didactice.     În al doilea rând, conținutul didactic al drumețiilor și excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemenea și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispoziție la asemenea activități, astfel întreaga activitate se poate desfășura într-un mediu extrașcolar.     În al treile rând, gândirea elevilor la această vârstă este concret-intuitivă si, așa cum afirma și J. Piaget, copiii au nevoie de material concret pentru a înțelege abstractul. Pentru ca elevii să conștientizeze problemele mediului, cea mai bună cale de a înțelege aceste lucruri este de a lua parte efectiv, la divese activități desfășurate în carudl acestuia.     Așadar, pentru a aborda conținuturile din cadrul programelor școlare, a oferi exemple concrete din viața reală, activitățile trebuie să se coreleze într-un mod optim. În felul acesta, elevii învață să-și manifeste grija pentru comportarea în relație cu mediul într-un mod corespunzător, luând parte la lecțiile dintr-un mediu instituționalizat, ce sunt susținute și exemplificate de numeroasele activități desfășurate în excursii sau vizite.     pentru mai multe subiecte rezolvate da-ti pe linkul de mai jos           https://latimp.net/forum/83/subiecte-programa-titularizare-si-definitivat-educatori-invatatori-2020/      

Subiect rezolvat 20 iulie 2016 Următoarea secvență face parte din Programa școlară pentru clasa a III-a - Limba și literatura română (OMEN nr. 5003/2014): Competența generală: 3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare Competența specifică                         Exemple de activități de învățare   3.6 Aprecierea valorii cărților Activități la bibliotecă; Amenajarea unui colt de lectură în clasă; Prezentarea unei cărți la interval ritmice(o data pe săptămână, o data la două săptămâni etc); Derularea de proiecte de lectură în grup, care se finalizează prin realizarea unei „cărți”; expoziție cu asemenea produse.     Domeniu de conținut: Textul Conținuturi: - textul pentru lectură are minimum 450 de cuvinte - textul literar: cu precădere narativ; fragmente descriptive scurte; poezii scurte adecvate nivelului de vârstă. 1. Prezentați valențele formative ale integrării unui mijloc didactic în formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată, în cadrul unei activități instructiv-educative desfășurate prin forma combinată de organizare a activității didactice, prin valorificarea următoarelor repere; - precizarea unui mijloc didactic pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice din secvența dată, evidențiind, totdată, rolul acestuia; - descrierea modului de integrare a mijlocului didactic ales în textul secvenței date; - precizarea altor două forme de organizare a activității didactice care se pot alege în vederea formării/dezvoltării competenței specifice din secvența dată; - enumerarea a două metode de instruire eficiente pentru integrarea mijlocului ales în cadrul secvenței date.   2. Exprimați un punct de vedere argumentat cu privire la necesitatea corelării mijlocului didcatic ales cu alte mijloace didactice în vederea formării/dezvoltării competenței competenței din sevența dată.   REZOLVARE         1. Programa școlară este documentul care indică anumite competențe geneale, specifice, conținuturile învățării, propuneri ale unor activități de învățare ce trebuie parcurse într-un anumit an școlar.          Disciplina Limba și literatura română ocupă un loc important între disciplinele cadru din planul de învățământ din clasele a III-a - a IV-a          Prin studierea limbii romane se urmărește: - cultivarea limbajului oral; - cultivarea limbajului scris; Structura unei competențe are două structuri: - substructura internă, care cuprinde cunoștințe, abilități și atitudini - substructura externă sau contextuală care se referă la contextul în care se manifestă competența.     Competențele generale sunt urmărite pe întreg parcursul învățământului primar, vizând receptarea și producerea de mesaje în contexte semnificatove pentru copii.     Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și sunt vizate pe parcursul fiecărei clase.     Activitatile de învățare reprezintă exemple de sarcini de lucru (neobligatorii) prin care se dezvoltă competențele specifice.     Conținuturile sunt exprimate ca: funcții ale limbii/acte de vorbire (gramatică funcțională), tipologii ale textului și elemente intuitive privind regularitățile limbii.     Pentru realizarea unui demers educațional eficient, cadrul didactic trebuie să dea dovadă de tact pedagogic bine insușit,     Pornind de la competențele regăsite în programă, profesorul trece a alcătuirea propriu-zisă a lecției, lucru inițiat prin formularea unor întrebări și răspunsuri: - Ce voi face ?/ Cum?/ Cu ce ?/ Cum voi sti daca s-a realizat ceea ce trebuie?     Răspunsul la întrebarea „Cum?” este dat de strategia didactică aleasă în desfășurarea lecției, din care fac parte și materialele didactice pe care cadrul didactic le folosește la clasă.     Materialele didactice reprezintă ansamblul de obiecte, produse, documente și instrumente naturale și de substituție folosite în actul predării-învățării, pentru îndeplinirea unor obiective instructiv-educative-educative.     Mijlocele de învățământ reprezintă ansamblul de aparate, sisteme tehnice, iconice, audio-vizuale ideatice, informatice, virtuale care mijlocesc (mediază) comunicarea (transmiterea) conținuturilor în scopuri instructiv-educative.    Așadar, conceptul de mijloc de învățământ a înlocuit în mare măsură conceptul de material didactic intuitiv.    Printre valențele formative pe care le au mijloacele didactice, se numără și : - oferiră de date, informații asupra realității studiate și ajută în același timp, la ușurarea actului de cunoaștere; - creează trăiri complexe de natură cognitivă, estetică, profesională, afectivă și comportamentală; - perfectionează procesul de predare-învățare prin intermediul ilustrării și explicării intuitive și logico-matematice; - perfectionează egonomic procesul predării-învățării prin raționalizarea, optimizarea și eficientizarea eforturilor profesorilor și elevilor.       Forma combinată de organizare a activității didactice presupune corelarea lucrului pe grupe cu cel individual și cu cel frontal.       Pentru secvența dată în care dă Competența generală. „ 3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare”, as opta pentru un mijloc de învățământ precum o carte în format letric, care să aibă diverse imagini reprezentative pentru textele studiate, chiar diverse inserții de colaje, în format 3D, cu personaje, locuri, obiecte etc, pentru a fi cât mai atractivă pentru elevi.      Un exemplu de astfel de carte (nu are 3D) este o antologie de texte „Ce poți face cu două cuvinte?”(Juniorii).       Rolul mijloacelor didactice este acela de îi face pe copii să se implice în activități, să înțeleagă diverse noținui, să-și formeze anumite competențe. Așa cum preciza și Jean Piaget, elevii au nevoie de concret, de materiale, pentru a înțelege abstractul. Acelasi rol îl are și această carte, de a introduce elevul în lumea poveștilor, de a-l familiariza cu acestea, de a-l face să aprecieze valoarea cărților, munca pe care o depun cei care lucrează la aceasta.       Pentru secvența dată, aș utiliza ca activitate de învățare derularea unor proiecte de lectură în grup.       Având ca principal mijloc didactic cartea „ Cartea poți face cu două cuvinte?„, elevii o vor avea de citit, se va discuta diverse aspecte întâlnite în texte, cuvinte, expresii necunoscute, vor avea de completat fișe de lectură. Totodată, se prezintă și proiectul care a stat la baza editării acestei cărți, faptul că mai mulți elevi au alcătuit textele, plecând de la diverse jocuri, formând un grup/club de lectură, împărtășind idei, schimbând păreri. Această „istorie” a cărții este prezentată sub forma unui material Powerpoint, atractiv, interactiv, elevii fiind stimulați să citească textele prezentate.       Plecând de la aceasta idee, elevii vor avea de confecționat bilețele pe care vor scrie diverse cuvinte. Acestea se amestecă, fiecare extrăgând câte două bilețele. Pornind de la aceste cuvinte fiecare grup va avea de redactat un text. Aceștia trebuie să discute, să schimbe păreri, să selecteze cele mai interesante teme și să alcătuiască un text. În final toate textele vor fi puse împreună, reieșind o carte asemănătoare celei prezentate.      Alte forme de organizare a activității pot fi:     Individual, când fiecare elev va alcatui un plan pentru redactatrea unui text, apoi disctuă, se selctează cele mai deosebite idei.     Frontal, un elev ales trebuie sa prezinte textul grupului, să fie cât mai convingător. În acest mod, competența pe care o urmărim și anume, aprecierea valorii cărților, ar căpăta un alt sens, acela în care elevii ar fi ei înșiși autori, ar munci pentru a realiza un produs final excelent, ar înțelege mult mai eficient cât de importantă este o carte și de ce ar trebui să o aprecieze.      În cadrul secvenței date, se pot utiliza o multitudine de metode de instruire. Printre acestea se numără: conversația euristică, învățarea prin descoperire, brainstorming, rețeaua de discuții, metoda cadranelor etc.     Așadar, valențele formative pe care le au mijloacele didactice în procesul instructiv-educativ sunt cele referitoare la înțelegerea noțiunilor abstracte, la dezvoltarea gândirii, a atenției, la facilitatea procesului de învățare, la retenția cunoștințelor pe o perioadă mai îndelungată, la formarea și dezvoltarea competențelor din programa școlară, competențe care sunt necesare pentru formarea idealului educațional dorit de societate, până la pregatirea elevului pentru viață.   2. Este binecunoscut faptul că mijloacele didactice au un rol esențial în procesul instructiv-educativ, în special la preșcolari și scolarii mici, unde noțiunile abstracte se înțeleg doar cu ajutorul materialelor didactice, așa cum spune Piaget.     Societatea modernă se află într-o continuă schimbare, copiii sunt cele din ce în ce mai atrași de tehnologie, de diverse jocuri, aplicații. Rolul școlii, al cadrelor didactice este acela de a se pleca spre aceste interese ale elevilor, de a intra în aria lor de cunoaștere, întreg procesul de învățare trebuie să se facă din prisma învățământului centrat pe elev, mai exact pe ceea ce le place lor. Este absolut necesar ca mijloacele să fie cât mai diversificate atractive, din sfera lor de cunoaștere, moderne, pentru ca elevilor să le fie captivată atenția.      Astfel, pentru stimularea interesului pentru lectură, mai mult decât atât, pentru ca elevii să aprecieze valoarea unei cărți, trebuie ca și cadrul didactic, școala, să găsească cele mai inovatoare metode, mijloace să-i atragă în lumea cărților, să le cunoască importanța. Acest lucru se poate face prin corelarea unor mijloace didactice tradiționale, cum este cartea, cu cele moderne, cum este cartea digitală(electronică), manualul digital, jocurile, aplicațiile, programele informatice.     În primul rând, elevii sunt diferiți prin stilurile de învățare pe care le au. Există elevi care învață vizual, citind, pentru aceștia mijlocul didactic poate fi cartea. Însă există și elevii care învață auditiv, ascultând înregistrări audio sau video și atunci cartea trebuie îmbinată cu mijloace audio-video (laptop, videoproiector, casetofon).     În al doilea rând, elevii dețin inteligențe multiple diverse. Unii sunt buni oratori, altții scriu foarte bine, de aceea trebuie să le oferim șansa tuturor de a se exprima, prin modul preferat de ei și nu de profesori. Rolul cadrului didactic este de a facilita învățarea, de a-i da șansa elevului de a se exprima prin orice mijloc preferat de el.     Aprecierea valorii unei cărți se poate face atât prin răsfoirea ei, dar și prin folosirea unor prezentări Powerpoint în care sunt aduse imagini, filmulețe cu un interviu luat scriitorului, imagini chiar și dintr-o editură, pentru a vedea cum se confecționează o carte și pentru a prezenta un documentar despre istoria cărților. Este absolut necesară corelarea acestor mijloace cu altele.     În al treilea rând, numeroase studii au arătat că îmbinarea mijloacelor moderne cu cele tradiționale, cele vizuale cu cele audio și verbale au un efect major în captarea atenției, în stimularea intereseului pebtru învățare, lectură.     În concluzie, necesitatea corelării mijloacelor, cum este cartea, cu cele moderne, cum este laptopul, este absolut necesară datorită progresului permanent al tehnologiei, al adaptării la acestea, dar și datorită interselor, inteligențelor diferite ale elevilor care reprezintă baza întregului act educațional. subiecte rezolvate din anii anteriori gasiti aici.............. https://latimp.net/forum/thread/28394/subiecte-rezolvate-titularizare-invatatori-2015/

Subiect rezolvat - 15 iulie 2015 Următoarea secvență face parte din Programa școlară pentru clasa a III-a - Limba și literatura română (OMEC nr. 5198/2004)   Obiecte de referință Exemple de activități de învățare La sfârșitul clasei a III-a elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele activități 1.3 să manifeste atenție față de interlocutor în diferite situații de comunicare - simularea unor situații de comunicare diverse; - exerciții de dialog: elev-elev, elev-învățător; jocuri de rol, de tipul vorbitor – ascultător, vizând formarea comportamentului de ascultător 2.6. să manifeste cooperare în diferite situații de comunicare - jocuri de rol pentru exersarea unor acte de vorbire, de construire a unor dialoguri imaginare; - exerciții de rezolvare a unor sarcini în grupe mici d elucru (perechi sau 4-5 elevi)             Conținuturile învățarii:           Comunicarea orală. Componentele comunicării dialogate. Adaptarea la particularitățile interlocutorului. Construirea de dialoguri în situații concrete sau imaginare.           1. Prezentați demersul educațional pentru aplicarea unei metode de instruire pentru realizarea secvenței date, în cadrul unei activități instructiv-educative organizate pe grupe de elevi, prin valorificarea următoarelor repere: - precizarea netodei de instruire alese pentru realizarea secvenței date; - evidențierea caracteristicilor metodei alese; - descrierea modului de utilizare a metodei alese în contextul secvenței date; - precizarea a trei mnodalități de constituire a grupelor de elevi în cadrul activității instructiv-educative descrise; - enumerarea a două mijloace didactice utilizate în aplicarea metodei alese.   2. Exprimați un punct de vedere argumentat cu privire la necesitatea îmbinării metodei alese cu alte metode de instruire pentru realizarea secvențeo date.                                                                          Rezolvare           1. Programa școlară este documentul care indică obiectivele cadru, obiectivele de referință, conținuturile învățării, propuneri ale unor activități de învățare ce trebuie parcurse într-un anumit an școlar.            Disciplina limba română ocipă un loc important între disciplinele cadru din planul de învățământ din clasele I-a și a IV-a.            Prin studierea limbii române se urmărește: - cultivarea limbajului oral; - cultivarea limbajului scris; - cunoașterea și folosirea corectă a limbii; - învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale:citit, scris, exprimarea orală.            Pentru realizarea unui demers educațional eficient, cadrul didactic trebuie să dea dovadă de tact pedagogic bine însușit.            Pornind de la obiectivele/competențele regăsite în programă, profesorul trece la alcătuirea propriu-zisă a lecției, lucru inițiat prin formularea unor întrebări și răspunsuri: - Ce voi face? Cum ? Cu ce ? Cum voi ști dacă s-a realizat ceea ce trebuie?            Răspunsul la întrebarea „cum?” este dat de metodele pe care le alegem în activitatea de la clasă. Astfel, metoda didactică reprezintă „o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într-un tot familiar, eforturile profesorului și ale elevilor săi”. (I. Cerghit, 2001, p.63)            Pentru secvența dată, voi utiliza, jocul de rol.            Jocul de rol, este o ,metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J.L.Moreno în 1921, prin care se urmărește, în principal, formarea modului de a gândi, simți, acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și a eficienței comportamentelor formate la elevi și înlăturarea comportamentelor inadecvate, neeficiente.            În pregătirea și derularea jocului de rol, din punct de vedere metodologic, principalele etape care trebuie parcurse sunt: - identificarea și definirea situației care va fi simulată, în concordanță cu obiectivele educaționale și cu specificul cunoștințelor(deprinderilor, comportamentelor) ce urmează a fi învățate. - modelarea situației și proiectarea scenariului, constând în selectarea statusurilor și rolurilor celor mai importante din situația reală și a intercațiunilor esențiale, elaborându-se un scenariu; - alegerea participanților și instruirea lor în legatură cu specificul fiecărui rol pa care urmează să-l interpreteze (în funcție de vărsta copiilor, se pot folosi în acest scop fișe cu descrierea fiecărui rol, sau ilustrarea prin desene, în cazul preșcolarilor); - învățarea individuală a rolului (constând în studierea fișei la elevi); - interiorizarea (internalizarea) rolului și conceperea modulului de interpretare, durata acestui moment fiind mai extinsă sau mai restrânsă, în funcție de timpul total avut la dispoziție; - interpretarea rolurilor; - dezbaterea cu toți participanții la joc a modului de interpretare, (prin intervievarea actorilor, analiza conținutului și analiza comportamentului de rol).           Din punct de vedere metodic, se impun câteva exigențe, legate mai ales de distribuirea și interpretarea rolurilor; - nu este adecvată modalitatea impunerii rolurilor, ci alegerea lor, oferind copiilor posibilitatea de a opta voluntar în a interpreta anumite roluri, altfel poate să apară pericolul unor blocaje emoționale; - jocul de rol va fi precedat de prezentarea unor situații relativ asemănătoare cu aceea ce va fi simulată și a modurilor de rezolvare a lor; - atmosfera de joc trebuie să fie relaxată, lipsită de exagerări care să îngreuneze interpretarea rolurilor și concentrarea asupra situației; - interpretarea rolurilor va putea reluată cu aceiași copii sau cu copii diferiți, pentru însușirea comportamentelor de rol; - analiza jocului de rol trebuie să fie condusă cu tact și pricepere de către conducătorul jocului, evidențiindu-se aspectele adecvate/inadecvate, deciziile corecte/incorecte, atitudinile mai mult sau mai puțin adecvate ale personajelor aflate în anumite situații.       Jocul de rol îi poate ajuta să devină mai interesați și implicați, nu doar de învățarea unui material, ci, de asemenea, de învățarea pentru integrarea cunoștințelor, prin acțiune, prin abordarea problemelor, explorarea alternativelor, precum și prin căutarea unor soluții noi și creative. Jocul de rol este cel mai bun de a dezvolta deprinderile de inițiativă, comunicare, rezolvare de probleme, cunoaștere de sine și de lucru prin cooperare în echipă, iar acestea mai presus de toate - cu siguranță mai sus de învățarea simplelor fapte, din care multe, dacă nu cele mai multe vor fi depășite sau irelevante în câțiva ani - vor ajuta elevii să fie pregătiți oentru a face față provocărilor secolului XXI.        Pentru conținutul ales, construirea de dialoguri în situații concrete sau imaginare, voi avea ca text suport fabula „Boul și vițelul”, de Grigore Alexandrescu. Clasa va fi împărțită în perechi, fiecare având ca sarcină de identificat trasături relevante pentru cele două personaje, dar totodată să le găsească corespondența în lumea reală, spunând cu ce tipologie de oameni se aseamănă. Acest lucru poate fi făcut prin metoda Brainstorming, elevii fiind îndrumați să noteze tot ceea ce consideră necesar. Pe baza a ceea ce au notat, vor avea de realizat un dialog între cele două personaje, dar transpus în viața reală, mai exact între două tipuri de oameni ce se caracterizează prin aceste trăsături. Odată realizat dialogul, fiecare pereche îl va prezenta sub forma jocului de rol, simulând întreaga situație, reacții, comportamente.       Avantajul acestei metode este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite situații de viață, se vor pune în pielea acestor personaje. prin modul în care își va argumenta opțiunile alese, va reieși modul în care ei percep atitudinile celorlalți și într-o oarecare măsură, vor încerca să înțeleagă aceste comportamente, fie ele pozitive sau negative.       Grupurile reprezintă un număr de persoane care comunică lucrează, interacționează între ele, într-o perioadă de timp. Grupul se bazează pe interrelatia dinamică a cinci elemente: activități, sentimente, norme de conduită, interacțiune, comunicare.       Pentru realizarea grupurilor, există mai multe modalități de constituire a lor. Prima ar fi gruparea aleatorie, ce se poate realiza prin numărare, prin bilete, prin tragere la sorți, nume de flori etc.      A doua modalitate ar fi prin distribuirea stratificată, mai exact grupul se constituie pe o singură trăsătură comună; stil de învățare, pasiuni comune, pe baza unui test, chestionar etc.      De asemenea, grupurile se pot constitui pe baza inteligențelor deținute de membrii aceluiași grup, în urma aplicării unui chestionar prin care se stabilește tipul de inteligența dominant pe baza căreia se va face gruparea.      Pentru atingerea obiectivelor este necesară și utilizarea unor mijloace didactice: bilețele pe care ei trebuie să scrie dialogul ce urmează a fi interpretat ulterior; videoproiectorul, pentru a oferi un fundal, atât vizual cât și sonor scenelor interpretate, dar și anumite elemente de recuzită: costume, pălării, diverse obiecte care pot fi folosite de cei care interpretează rolurile, pentru a da veridicitate situației, pentru a convinge auditoriul.     2. Necesitatea îmbinării metodelor de instruire, în general, dar și pentru această secvență, este una relevantă din mai multe puncte de vedere.        În primul rând, fiecare elev este unic, are personalitatea sa, are stilul său de învățare propriu, are o inteligența predominantă, lucruri ce ne impun condiții: nu putem folosi o singură metodă tot timpul, deoarece am stopa procesul cunoașterii, am limita elevii în gândire, fără a le oferi posibilități diverse de învățare.       O altă condiție esențială este aceea de a ne gândi și la potențialul elevilor, îmbinând metodele orale cu cele scrise, oferindu-le o gamă largă de modalități de studiu. În cazul jocului de rol, acesta poate fi îmbinat cu oricare din metodele de instruire, alegerea lor ținând de mâiestria fiecăruia în ceea ce privește actul pedagogic. Referindu-se la pilonii educației ai lui Jack delors, putem spune că utilizând mai multe metode diferite, îi îndrumăm pe elevi să învețe să facă, să respecte regulile, să respecte opiniile celorlalți, având ca finalitate formarea idealului educațional cerut de societate si mai ales, formarea personalității lor.      Fiind o metodă ce se desfășoară oral, este esențial a fi îmbinată cu una scrisă, cum ar fi: Brainsormingul, Eseul de 5 minute, Știu/Vreau să știu/Am învățat sau cu una orală: Conversația, Dezbaterea.      În al doilea rând, este necesar să îmbinăm metode diverse, pentru a alunga monotonia, plictiseala din cadrul activităților și de a stârni elevilor curiozitatea, dragostea chiar, spre a se apleca asupra informațiilor, cunoștințelor transmise.      Profesorul, fiind un facilitator al învățării, are obligația să se aplece spre necesitățile elevilor, să găsească modalități de a îmbunătăți în permanență actul educativ, acest lucru făcându-se prin aplicarea unor metode moderne diverse. Totodată nu am fi putut organiza toată activitatea în jurul jocului de rol, fără a conversa sau a dezbate anumite aspecte, fără a scrie diverse cerințe, plictiseala elevilor ar fi intervenit cu siguranță.      În concluzie, este necesar să îmbinăm metodele de instruire, reușita fiecărei activități fiind limitată de acest aspect, deoarece atenția elevilor trebuie permanent captivată, doar așa procesul de învățare ar putea fi dus la bun sfârșit.    

21 iulie 2014 Subiectul 1 (45 de puncte) Următoare secvență face parte din programa școlară de Limba și literatura română clasa a IV-a Obiective cadru: 1. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral 2. Dezvoltarea capacității de exprimare orală 3. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris (citirea/lectura) 4. Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă          Obiective de referință     Exemple de activități de învățare La sfârșitul clasei a IV_a elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activități 2.6 să manifeste independență în situațiile de comunicare  - exerciții de rezolvare a unor probleme în grup pentru dezvoltarea cooperării și a concurenței; -exerciții de exprimare a propriilor opinii în legătură cu un fapt cunoscut. 4.3 să redacteze4 diverse texte de mica întindere adaptându-le destinației și scopului comunicării - exercitii de elaborare a planului simplu de idei și a planului dezvoltat al unui text studiat; - antrenament de structurare a textului scris în cele trei părți: introducere, cuprins și încheiere. Conținuturile învățării; Constituirea de dialoguri în situații concrete sau imaginare. Organizarea textului scris. Planul simplu de idei. Planul dezvoltat de idei. Părțile componente ale unei compuneri.(Programa școlară pentru clasa a IV-a - Limba și literatura română, OMEC nr. 3919/2005) Prezentați demersul educațional al unei activități instructiv-educative organizate pe grupe de elevi, pentru realizarea secvenței date, prin valorificarea următoarelor aspecte: - formularea a șase obiective operaționale corespunzătoare secvenței date; - descrierea modului de utilizare a două metode de instruire adecvate secvenței date; - enumerarea a patru mijloace didactice utilizate în aplicarea metodelor de instruire alese; - argumentarea relației interdeterminative obiective operaționale - conținuturi în cadrul activității didicatice pentru secvența dată; - proiectarea a doi itemi de evaluare (fiecare item cuprinzand sarcina de lucru și răspunsul așteptat) și a descriptorilor de performanță corespunzători; - pecizarea a trei modalități de constituire a grupelor de elevi în cadrul activităților didactice din procesul de predare-învățare-evaluare la ciclul primar; - formularea argumentată a unui punct d evedere privitor la afirmația ca scopul studierii disciplinei Lima și literatura română în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare. SUBIECTUL AL II-LEA ( 45 DE PUNCTE) Următoarea secvență face parte din programa școlară de Limba și literatura română, clasa a III-a          Obiective de referință          Conținutul învățării 3.6 să recunoască în texte diferite elemente de construcție a comunicării;   4.4 să realizeze acordurile gramaticale în enunțurile redactate Lexicul. Cuvântul     Morfologia. Cuvântul – parte de vorbire (Programa școlară pentru clasa a III-a - Limba și literatura română, OMEC nr 5198/2004) Prezentați o metodă alternativă (complementară) de evaluare pentru secvența dată, având în vedere următoarele: - precizarea metodei alternative (complementare) de evaluare alese pentru evaluarea secvenței date; - evidențierea caracteristicilor metodei alese; - prezentarea avantajelor și a dezavantajelor utilizării metodei alese în contextul secvenței date; - exprimarea unui punct de vedere argumentat cu privire la necesitatea îmbinării metodelor alternative cu cele tradiționale de evaluare. REZOLVARE 1. Programa școlară este documentul care indică obietivele cadru, obietivele de referință, continuturile învățării, propuneri ale unor activităti de învățare ce trebuie parcurse într-un anumit an școlar. Disciplina limba română ocupă un loc important între disciplinele cadru din planul de învățământ din clasele I - a IV-a. Prin studierea limbii române se urmărește: - cultivarea limbajului oral; - cultivarea limbajului scris; - cunoșterea și folosirea corectă a limbii; - învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale: citit, scris, exprimare corectă. Pentru realizarea unui demers educațional eficient, cadrul didactic trebuie să dea dovadă de tact pedagogic bine însușit. Pornind de la obiectivele/competențele regăsite în programă, profesorul trece la alcătuirea propriu-zisă a lecției, lucru inițiat prin formularea unor întrebări și răspunsuriȘ - Ce voi face ? - Cum ? - Cu ce ? - Cum voi ști dacă s- arealizat ceea ce trebuie? Următorul pas este operaționalizarea obiectivelor/competențelor specifice. Acest lucru se poate realiza din perspectiva mai multor taxonomii: a lui Blooom, Landsheere sau Mager. Taxonomia aleasă pentru operaționalizarea obiectivelor date este cea a lui Landsheere, în care acesta specifică cinci formulări referitoare la: - subiectul la care se referă obiectivul: CINE ? - timpul : CÂND ? - acțiunea/operația mentală de care vor fi capabili elevii : CE FACE? - performanța capacității mentale : CE ANUME? - situația de învățare? împrejurările: CUM ? - nivelul standard al performanței asteptate: DUPĂ CE CRITERIU?  Pentru secvența dată propun următoarele obiective operaționale: O 2.6.1 CÂND : La începutul lectiei CINE : elevii CE FAC : vor scrie CE ANUME : cuvinte, idei pornind de la cuvântul „primăvară„ CUM : folosind metoda „Brainstormingul” CRITERIU : obiectivul considerandu-se atins dacă fiecare grupă va găsi cel puțin 10 cuvinte, idei, expresii despre primăvară.   O 2.6.2 CÂND : În următoarele 5 minute CINE : elevii CE FAC : vor revolva CE ANUME : un puzzle CUM : aranjând în ordine întâmplările din imaginile date CRITERIU : obiectivul fiind atins dacă toți elevii vor aranja corect minimum 3 imagini din 5   O 4.3.1. CÂND : În următoarele minute CINE : elevii CE FAC : vor studia CE ANUME : cele trei părti ale compunerii CUM : folosind tehnica „Mozaicului” CRITERIU: obiectivul fiind considerat atins dacă fiecare membru al grupei a înțeles în procent de minimum 60% componentele unei compuneri.   O 4.3.2. CÂND: În următoarele 10 minute CINE : elevii CE FAC : vor alcătui CE ANUME : planul simplu de idei CUM : pornind de la metoda „Explozia solară” CRITERIU : obiectivul fiind atins dacă fiecare grupă reușește să alcătuiască minimum 3 idei.   O 4.3.3 CÂND : În următoarele minute CINE: elevii CE FAC : vor dezvolta  CE ANUME : planul simplu de idei CUM : pornind de la metoda „Diamantul ” CRITERIU: obiectivul fiind atins dacă fiecare grupă reușeste să dezvolte minimum 3 idei   O 2.6.3 CÂND : În ultima parte a lecției CINE . elevii CE FAC : vor redacta CE ANUME : o compunere CUM ? pe baza exemplelor date, în urma studierii părților componente ale compunerii, CRITERIU : obiectivul fiind atins dacă elevii respectă tema compunerii și cele trei părți ale acesteia.         Pentru atingerea obiectivelor propuse, am ales ca metode interactive: Explozia stelară, Brainstormingul, Mozaicul.        „Explozia stelară” este o metoda interactivă, de dezvoltare a creativității, presupunând formularea unor întrebări pornind de la unele inițiale, cum ar fi: Cine?, Ce?, Cum ?, De ce ?, Unde ?, Când?           Aceasta metoda corespunde strategiei interactive pe care insusi Cerghit o definea ca fiind „o strategie ce incurajează interactiunile pozitive între membrii grupuluii, bazate, pe învățarea prin colaborare”.          O teorie bazată pe învățarea prin colaborare este cea a constructivismului. Alături de J.Piaget, Dewey, Bruner, insuși Vîgotski definea zona proximei dezvoltări (ZPD) ca fiind punctul de plecare actual, de dezvoltare și țintind către nivelul potențial, sub coordonarea adultului, a profesorului sau în colaborare cu cei mai mari.           În acest mod am încercat si eu să ating această ZPD, prin însărcinarea elevilor cu formularea unor întrebări, ale căror răspunsuri să fie chiar ideile principale necesare pentru elaborarea unor compuneri.           A doua metodă pe care aș utiliza-o în cadrul demersului educațional ar fi metoda „mozaicului”. Aceasta presupune ca fiecare elev, după ce au fost constituite grupele, să aibe o sarcină de studiu în care să devin „expert”, să citească foarte bine materialul înmânat, astfel încât și ceilalti elevi să învețe foarte bine ceea ce el are de transmis, fiind respnsabil în mod direct de corectitudinea cu care ceilalti înțeleg informațiile.          În cadrul demersului prezentat, elevii fiecărei grupe primesc un material despre fiecare parte a compunerii (introducere, cuprins, încheiere), fiecare devenind expert într-o componentă. Se vor grupa „expertii”, pentru a dezbate, pentru a aprofunda mai bine materialul, după care se vor întoarce în grupele inițiale pentru a le transmite celorlalti informațiile studiate.         Pentru faza demnstrației, mai exact cea în care elevii și-au insușit bine notiunile, cadrul didactic poate adresa o întrebare individuală fiecărui elev.         Pentru atingerea obiectivelor este necesară și utilizarea unor mijloace didactice. Acestea reprezintă un ansamblu de instrumente care mijlocesc comunicarea continuturilor în scopuri instructiv-educative. De asemenea, au un aport substantial în transformarea procesului de învățământ într-unul mai atractiv și totodată mai eficient.         În aplicarea metodelor de instruire alese, as utiliza următoarele mijloace didactice: - Flipchartul - pentru desenarea si completarea vu întrebări a stelei corespunzătoare metodei „Explozia stelară”; - Calculatorul și videoproiectorul - pentru prezentarea imaginilor corespunzătoare unui model de compunere; - Fișe cu materialul de studiat aferente metodei „Mozaic”; - Bilețele cu întrebări pentru realizarea evaluării orale după parcurgerea materialului de studiat.            Alte mijloace didactice utilizate pe parcursul lecției: Le voi înmâna copiilor simboluri specifice primăverii: mărțișoare, ghiocei, felicitări de ziua mamei. Aceste mijloace constituie un real ajutor în cadrul lecției, deoacrece așa cum spune și J. Piaget, perioada operațională (7-11 ani) este una concretă, pentru că gândirea elevilor este limitată la ceea ce copiii experimentează direct, trăinicia informațiilor este mai mare, atenția lor va fi captivată și astfel, copiii vor participa activ la procesul de învățare.         Obiectivele operaționale  sunt enunțuri cu caracter finalist ce produc o schimbare în personalitatea elevului, ca urmare a implicării lor într-o activitate instructiv-educativă. Mai exact, reprezintă ceea ce trebuie să facă, să știe elevul sub îndrumarea cadrului didactic.         Conținuturile  sunt ansambluri de valori specifice într-o societate, structurate în cunoștințe ce conduc la formarea unor priceperi, capacități, modele de acțiune, trăiri afective în conformitate cu societatea actuală. În sens restrâns, sunt acele cunoștințe pe care trebuie să le știe elevul la sfârșitul unui an de studiu.         Relația  care se stabilește între conținuturi și obiective este una interdeterminativă, deoacrece elevul acționează, lucrează, studiază, se evaluează în urma însușirii unor conținuturi anterioare. Obiectivele nu se pot determina în mod abstract, ci numai în raport cu conținuturile educaționale ce sunt vehiculate în activitatea de instruire și învățare.        În cadrul secvenței date, obiectivele operaționale reprezintă finașități în atingerea/parcurgerea conținuturilor. Spre exemplu, elevii vor realiza un plan de idei, își vor însuși cunoștințele referitoare la părțile componente ale unei compuneri și ulterior, vor redacta o compunere. Așadar, obiectivele „au operaționalizat” conținutul, l-au transferat elevilor prin întreaga metodologie a procesului de învățământ.         Evaluarea reprezintă procesul prin care se delimitează, se obțin informații utile, permițând luarea unor decizii ulterioare.         În funcție de factorul timp, evaluarea se clasifică în: - evaluare inițială; - evaluare continuă; - evaluare finală.        Itemul reprezintă întrebarea, cerința, dar totodată și răspunsul așteptat din cadrul unui test de evaluare. Itemii pot fi: obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.        Pentru elaborarea itemilor, obictivele de eferință au fost operaționalizate, fiecărui item atribuindu-i câte un obiectiv.        Astfel pentru obiectivul 4.3.1., voi proiecta un item obiectiv de tip păereche.        Realizează corespondența între coloana A și coloana B, alegând soluția corectă dintre litere și cifre:                         A                                                                                               B        I. Introducerea                                                        a. prezintă faptele în ordinea în care s-au întâmplat       II. Cuprinsul                                                             b. este scurtă și prezintă o concluzie a celor întâmplate.       III. Încheierea                                                           c. este scurtă, prezintă locul, timpul, personajele.                                                                                         d. prezintă titlul compunerii            Pentru obiectivul 2.6.3., itemul este unul subiectiv, de tip eseu structurat:            2. Redactează o compunere, în care să folosești cuvintele: ghiocel, mărțișor, mama. Dă-i un titlu potrivit compunerii.            Răspuns așteptat: Elevul va redacta corect compunerea, tinând cont de părțile ei componente, dându-i un titlu corespunzător. Pentru evaluarea corectă a itemilor, se redactează și detalierea rezolvării lor prin descriptori de performanță. Calificativul                Itemul 4.3.1.                              Itemul 2.6.3 FB Realizează correct corespondența Redactează correct și complet compunerea, ținând cont de părțile compunerii, integrează correct acele cuvinte date, atribuie un titlu sugestiv B Rezolvă partial correct, unind doar doua afirmații în mod corespunzător Redactează correct compunerea, respect cel puțin două componente ale compunerii, integrează correct cele 3 cuvinte, prezintă mici greșeli de scriere. S Rezolvă partial correct, realizând doar o corespondență în mod corespunzător Redactează partial correct compunerea, integrează cel puțin un cuvânt, respect o component a compunerii, fără să atribuie titlu. I Rezolvă incorrect, realized greșit corespondența sau deloc. Redactează incorrect compunerea, fără să respecte părțile componente, fără să integreze cuvintele date sau să-I dea un titlu.         Grupurile reprezintă un număr de persoane care comunică, lucrează, interacționează între ele într-o perioadă de timp. Grupul se bazează pe interrelația dinamică a cinci elemente: activități, sentimente, norme de conduită, interacțiune, comunicare.         Pentru constituirea grupurilor  există mai multe modalități de formare a lor. Prima ar fi gruparea aleatorie, ce se poate realiza prin numărare, prin bilete, prin tragere la sorți, nume de flori etc.         A doua modalitate ar fi prin distribuirea stratificată, mai exact, grupul se constituie pe o singură caracteristică comună: stil de învățare, pasiuni comune, pe baza unui test, chestionar etc.         Deasemenea grupurile se pot constitui pe baza inteligențelor deținute de membrii aceluiași grup, în urma aplicării unui chestionar prin care se stabilește tipul de inteligență dominant pe baza căreia se va face gruparea.         În opinia mea, afirmația dată este una pertinentă, scopul studierii limbii române în ciclul primar este acela de a forma o cultură comunicațională și literară de bază, de a utiliza în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete de viață și nu în ultimul rând, să poată continua în orice fază procesul de învățare.         În primul rând, limba și literatura română se studiază încă din preșcolaritate, unde cei mici învață primele litere, silabe și reușesc să formuleze propoziții, lucru ce reprezintă o bază pentru studiul ulterior în clasele primare, unde elevii sunt familiarizați cu cititul, scrisul acestei limbi și prin intermediul căreia ei intră în contact cu societatea și realitatea.         În al doilea rând, fără însușirea citit-scrisului, ce reprezintă obiectivele majore ale ciclului primar, tânarul nu se poate descurca în societate, aceste lucruri fiind primordiale pentru dezvoltarea sa.        În al treilea rând odata însușite și stăpânite aceste componențe majore, se poate continua procesul învățării în orice etapă a existenței, lucru ce este posibil doar în urma creării unei baze solide, de însușire a cunoștințelor limbii, dar și crearea unei baze minime literare.        În concluzie, scopul studierii limbii române, este acela de a crea un tânăr cu o cultură comunicațională și literaă de bază, transformându-l ulterior în idealul educațional dorit de societate.        2. Evaluarea reprezintă procesul prin care se delimitează, se obțin informații utile, permitând luarea unor decizii ulterioare. Operațiile evaluării sunt : măsurarea, aprecierea, decizia.        În functie de factorul timp, evaluarea se clasifică în: - evaluare inițială; - evaluare continuă (formativă) - evaluare finală.        Evaluarea reprezintă o componentă organiză a procesului de învățământ.        Există metode moderne de evaluare, dar și tradiționale. Printre metodele moderne de evaluare se numără: observarea sistematică a elevilor, autoevaluarea, interevaluarea, portofoliul, proiectul, investigația.        Pentru secvența dată, metoda aleasă este cea a observării sistematice a comportamentului elevilor în timpul activităților didactice.        Observarea sistematică a comportamentului elevilor se utilizează atât în evaluarea procesului, a modului de executarea sarcinii primite, cât și a produsului,realizat de elevi, exprimat prin proiect, exerciții, compuneri, povestiri etc.        Prin observare sistematică educatorul urmărește diferite comportamente ce privesc cunoștințele și capacitățile elevilor: vorbire, ascultare, planificare timpului, creativitate, perseverență, reacția cu colegii, reacția la laude etc.       Urmărind elevul în activitatea lui cotidiană, modul în care răspunde cerințelor impuse de actul educațional, participarea lui la activitățile de grup sau frontale, profesorul își poate constitui o imagine despre fiecare elev al său, imagine ce poate fi consemnată în trei modalități: - prin fișa de evaluare - se urmărește doar înregistrarea datelor factuale despre evenimentele cele mai importante la care a fost observat elevul. Este utilizată în cazul elevilor care au nevoie de sprijin în învățarea limbii române; - prin scara de clasificare = aceasta indică gradul în care o anumită caracteristică este prezentă, frecvența cu care apare un comportament; - prin fișa/lista de control/verficare = se înregistrează doar faptul că o caracteristică/acțiune este prezentă în comportamentul elevului.          Pentru secvența dată, voi utiliza observarea sistematică a elevilor, vizând cele două obiective, iar ca instrument de evaluare, voi folosi scara de clasificare.           Scară de clasificare           3.6.1. Identifică în enunțuri părțile de vorbire Nume elev Întotdeauna Frecvent Ocazional Rar Niciodată             3.6.2. Identifică în enunțuri părțile de propoziție studiate Nume elev Întotdeauna Frecvent Ocazional Rar Niciodată             4.4.1. Realizează corect acordul gramatical Nume elev Întotdeauna Frecvent Ocazional Rar Niciodată             4.4.2. Alcătuiește corect enunțuri simple și enunțuri dezvoltate Nume elev Întotdeauna Frecvent Ocazional Rar Niciodată                        Pentru secvența dată, observația are atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre avantaje se numără: - informațiile oferite sunt precise și detaliate; - se precizează clar antecedentele și consecințele comportamentului (identificarea greșită a unei părți de vorbire); - facilitează evaluarea în activitățile cotidiene; - solicită reflecția atât din partea elevului asupra muncii sale, cât și din partea profesorului asupra contextului și procesului în care a avut loc învățarea.            Ca dezavantaje, putem identifica: - lipsa obiectivității observatorului - timp îndelungat atât pentru organizarea cadrului adecvat, cât și pentru observația propriu-zisă; - observarea sistematică este limitată la evaluarea comportamentelor direct observabile.           În opinia mea, consider că este absolut necesară îmbinarea metodelor alternative cu cele tradiționale de evaluare.           În primul rând fiecare copil este unic, unii elevi preferă evaluarea orală. fiind mai buni oratori, unii sunt intrinseci, dând un randament mai bun în probele scrise, alții se dezvoltă pe parcurs, lucrând, observând, fapt ce necesită îmbinarea celor două tipuri de metode de evaluare.           În al doilea rând, elevii au stiluri de învățare diferite, cooperează mai bine în grup, realizează proiecte excepționale, fiecare având o inteligență dominantă, pe care este bine să o dezvoltăm, valorificăm, fără a rămâne blocați în vechile metode de evaluare.           În al treilea rând, alternarea celor două tipuri de metode duce la diversificarea modalităților de evaluare și la ameliorarea procesului didactic, lucru ce se va asigura realizarea unei imagini globale a capacităților elevilor, în care aceștia vor fi îndrumați și nu sancționați.           În concluzie, este necesară îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne, datorită stilului propriu al fiecărui elev, dar și pentru o îmbunătățire a procesului de învățare-predare, profesorul devenind un „facilitator al învățarii”, orientând corect elevul spre o reușită sigură.

subiect titularizare invatatori 2018 barem corectare 2018  

 

 

SUBIECTE MODEL - TITULARIZARE ÎNVĂȚĂTORI 2016 SUBIECTUL I LIMBA ROMÂNĂ   Se dă textul:  Moromete se pregăti pentru al doilea drum şi când se întoarse arăta de nerecunoscut, atât de mult îi plăcuse. De astă dată drumul fusese şi mai aventuros şi Moromete povesti totul într-o seară, cu glas neobişnuit, şi fu ascultat cu uimire. Descopereau toţi, Cocoşilă, mama, fetele – până şi cei trei − că tatăl lor avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau. Numai că spre sfârşit cei trei se dezmeticiră, sfâşiară vraja care îi ameţise şi căzură pe gânduri... (Marin Preda, Moromeţii)   Triftongi: des-co-pe-reau, ve-deau Cuvinte derivate: vedere, nevăzut. ,,Într-o”: Cratima, semn ortografic, s-a folosit în secvența citată pentru a evita hiatul și pentru a marca rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: prepoziția simpla 'într' și articolul nehotărât 'o'. Al doilea = numeral ordinal cu valoare adjectivală Când =  conjuncție Drum = atribut genitival, G ,,Aspectul drumului  îl deprimă și mai mult.” ,, …când se întoarse…” – prop. circumstanțială de timp ,,Îmi doresc ce nu pot avea.” – prop. completivă directă introdusă prin pron. relativ ,,ce” (…ce nu pot avea). Cei din jurul lui Ilie Moromete aveau o părere greșită despre acesta, astfel încât, uneori îi surprindea cu atitudinea și vorbele sale profunde, ironice. Cocoșilă, soția, fetele, până și cei trei băieți superficiali, sunt surprinși de capacitatea sa de a vedea lucrurile așa cum ei nu le puteau vedea.   LITERATURA O SCRISOARE PIERDUTA I.L. CARAGIALE Reprezentată pe scenă în 1884, comedia „O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodoperă a genului dramatic. Comedia este o specie a genului dramatic, care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate, cu un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenţă şi esenţa. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia şi diferite tipuri de comic (de situaţie, de caracter, de limbaj şi de nume).   Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipătescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista cu persoanele de la începutul piesei şi didascaliile, singurele intervenţii directe ale autorului în piesă. Textul dramatic este structurat în patru acte alcătuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează, de fapt, prin luptă de culise, având ca instrument al şantajului politic „o scrisoare pierdută" – pretextul dramatic al comediei.Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune anumite limite în ceea ce priveşte amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Acţiunea comediei este plasată „în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre" adică la sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile. Intriga piesei porneşte de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori intime, compromiţătoare pentru reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere şi găsirea ei de către adversarul politic, care o foloseşte ca armă de şantaj. Acest fapt ridicol stârneşte o agitaţie nejustificată şi se rezolvă printr-o împăcare generală şi neaşteptată. Personajele din comedii au trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatură română. Ele aparţin viziunii clasice pentru că se încadrează într-o tipologie comică, având o dominantă de caracter şi un repertoriu fix de trăsături. Limbajul oral este mai spontan, mai puţin elaborat, fiind marcat prin: forme populare sau familiare, repetitii, exprimare eliptică, interogaţia, exclamaţia, simplitatea frazei. Sursele comicului sunt diverse şi servesc intenţia autorului de a satiriza defectele omeneşti puse în evidenţă pe fundalul campaniei electorale.   Comicul de moravuri vizează viaţa de familie (triunghiul conjugal Zoe –Trahanache – Tipătescu) şi viaţa politică (şantajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale).   Comicul de intenţie, atitudinea scriitorului faţă de personaje, se identifică prin limbajul lor, şi anume utilizarea neologismului reflectă adâncimea contrastului comic (ceea ce vor să pară / ceea ce cred că sunt faţă de ceea ce sunt cu adevărat). Personajele mai modeste în pretenţii sunt ironizate: ele doar pronunţă greşit (Pristanda, Cetăţeanul turmentat), fapt care sugerează dorinţa de integrare într-o lume superioară, în consonanţă cu noua lor stare socială. În schimb, ambiţiosul Caţavencu, incult, dar snob, cu pretenţii de erudiţie, este satirizat: pronunţă corect, dar atribuie sensuri greşite neologismelor. Un singur personaj este grotesc: Dandanache, „alesul" trimis de la centru. Senil, căzut în copilărie, mai prost decât oricare provincial, este incapabil de a asimila neologismul, nici măcar în mod incorect. Vorbirea lui este incoerentă, iar neologismul este înlocuit de interjecţie şi onomatopee.   Comicul de situaţie susţine tensiunea dramatică prin întâmplările neprevăzute, construite după scheme comice clasice: scrisoarea este pierdută şi găsită succesiv (acumularea progresivă, coincidenţă, repetiţia), răsturnarea de statut / evoluţia inversă a lui Caţavencu, teama exagerată de trădare a grupului Farfuridi – Brânzovenescu, confuziile lui Dandanache, care o atribuie pe Zoe când lui Trahanache, când lui Tipatescu şi interferenţa finală a intereselor în împăcarea ridicolă a forţelor adverse. Comicul de caracter reliefează defectele general-umane, pe care Caragiale le sancţionează prin râs (de exemplu: demagogia lui Caţavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). Comicul numelor proprii este o formă prin care autorul sugerează dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor în desfăşurarea evenimentelor: numele Trahanache este provenit de la cuvântul „trahana", o cocă moale, ceea ce sugerează că personajul este modelat de „enteres"; numele Dandanache vine de la „dandana" (boacăna, gafa), nume sugestiv pentru cel care creează confuzii penibile; numele Farfuridi şi Branzovenescu au rezonanţe culinare, sugerând prostia. Prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp, atrage atenţia cititorilor / spectatorilor, în mod critic, asupra „comediei umane". Stefan Tipătescu este personajul principal al operei, el participã la toate acțiunile ei, iar celelalte personaje acționează și reacționează în funcție de ce face el. Tipătescu este prefectul județului de munte si este stăpânit de aroganța celui ce se știe atotputernic. După cum reiese, în mod direct, din conflictul principal al piesei, Tipătescu este tipul amorezului, fiind amantul Zoei Trahanche, soția celui mai bun prieten al său, Zaharia Trahanache. De-a lungul operei, Tipătescu dovedește că este un tip instruit, fapt sugerat prin replicile sale, intrând astfel în antiteză cu celelalte personaje care fac greșeli de exprimare și au ticuri verbale. El dă dovadă de inteligență în jocurile politice, dar uneori devine impulsiv și violent, la fel cum se întâmplă și într-unul dintre conflictele sale cu Nae Cațavencu. Acest fapt este reliefat în mod direct prin vorbele lui Zaharia Trahanache: „băiat bun, dar iute”. Tipătescu este unul dintre stâlpii puterii locale, cãruia îi revine totul, încălcând legea și acceptând compromisuri. Astfel, după ce încearcă să scoată de la Cațavencu scrisoarea compromițătoare, el îi promite acestuia diferite funcții și moșia „Zăvoiul”, numai să intre în posesia „răvașului” cu pricina.  Această postură de a dispune de tot după bunul plac este caracterizată de Ghiță Pristanda: „moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica”, sugerând că Tipătescu apărea în ochii polițaiului drept deținătorul tuturor izvoarelor fericirii. De asemenea, opinia lui Pristanda pune în evidență, în mod indirect, altă trăsătură a prefectului, și anume imoralitatea. Tipătescu, cu abilitate, știe să-l facă servil pe polițai, care se prezintă la ordin în orice moment. De-a lungul acțiunii se observă o pendulare a prefectului între dorința de ascensiune politică și sentimentele pentru Zoe. Dă dovadă de luciditate când cedează insistențelor amantei și promite susținerea candidaturii lui Cațavencu. De remarcat la Tipătescu este arta disimulării: față de Trahanache se preface că nu știe nimic de scrisoare, iar față de cuplul Farfuridi-Brânzovenescu joacă rolul victimei. Caragiale reliefează defectele și viciile lui Stefan Tipătescu, trăsături general-umane. El nu este încadrat în grupul politicienilor demagogi și inculți. Postura de amant este subliniată prin comicul de moravuri, autorul critică astfel moralitatea vieții de familie. Numele personajului este deosebit de sugestiv: „Tipătescu” ne duce cu gândul la un tip important în viața politică, dar și capabil de aventuri amoroase, datorită poziției sale.   SUBIECTUL AL II-LEA Procesul de învățământ este principalul subsistem al sistemului de învățământ în cadrul căruia se realizează instruirea si învățarea elevilor si studentilor prin intermediul activitătilor proiectate, organizate si dirijate de către profesori, în conformitate cu anumite norme   și  principii  didactice,  într-un  context  metodic  adecvat,  apelând  la  resurse materiale și didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor educației. Procesul  de  învățământ  reprezintă  dimensiunea  dinamică  a  sistemului  de învățământ, deoarece în cadrul lui  are loc activitatea de învățare, iar elevii  și studentii sunt îndrumați  de către profesori  cum să învețe. Funcțiile generale ale sistemului de învățământ   sunt   realizate   în   cadrul   procesului   de   învățământ   prin   intermediul programelor de instruire formală (dar și nonformală) structurate și ierarhizate pe cicluri și ani de studii.   Procesul  de  învățământ  este  subordonat  din  punct   de  vedere  structural   și funcțional față de sistemul de învățământ. Dimensiunea operațională  a procesului de învățământ, dependentă de decizia profesorului, conferă  acestuia un anumit grad de libertate în  proiectarea, realizarea  și dezvoltarea curriculară a instruirii, dinamizând  și actualizând permanent sistemul de învățământ.   Perspectiva dinamică privește procesul de învățământ  ca un sistem “deschis  unui sistem superior (suprasistem), cu o dinamică proprie (fluxuri de intrare, “input” –  și fluxuri de ieșire – “output”), cu capacitate de autoreglare.”   Analizat din punct de vedere sistemic, procesul de învăţământ poate fi definit ca o entitate cu o structură unitară şi dinamică, constituită din multimea componentelor, a relaţiilor cu contextul și a produselor, rezultate din interacţiunea multiplă a componentelor. Analiza sistemică permite cunoaşterea mai completă a componentelor şi a intercondiţionărilor, a funcţionalităţii procesului, a cauzelor care determină anumite distorsiuni, oferind posibilitatea unui management ştiinţific, pedagogic şi metodic al activităţii de predare - învăţare şi evaluare, ca procese fundamentale ale actului didactic.   Caracteristicile procesului de învăţământ sunt considerate urmatoarele:   1. Caracterul bilateral (profesor-elev) -biunivoc(1-1) -inter-activ.Procesul de învăţământ se realizează între partenerii principali care sunt profesorul şi elevul. 2.Calitatea de obiect şi subiect al elevului. Până la gimnaziu elevul este în mod predominant obiect al procesului de învăţământ deoarece profesorul are rolul determinant în formarea şi modelarea personalităţii acestuia în şcoală. Treptat în perioada preadolescenţei şi adolescenţei creşte rolul elevului în dobândirea cunoştinţelor, acesta devenind din ce în ce mai mult din obiect în subiect al educaţiei.   3.Caracterul informativ şi formativ al procesului de învăţământ. Procesul de învăţământ are ponderea cea mai mare în transmiterea cunoştinţelor generale şi de specialitate din toate domeniile de activitate, dar şi în formarea capacităţilor cognitive, afective şi acţionale ale elevilor.Pe măsura dezvoltării personalităţii elevului se creează un raport optim între caracterul informativ şi cel formativ al procesului educaţional, deplasindu-se accentul de pe aspectul cantitativ spre cel calitativ-formativ al predării- învăţării. Procesul de învătământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.   În cadrul procesului de învăţământ se desfăşoară următoarele tipuri de activităţi: a) de predare, învăţare şi evaluare; b) manageriale; c) economico-financiare; d) administrativ-gospodăreşti; e) în afara clasei şi a şcolii.   Analiza sistemică a procesului de învățământ evidentiază  3 perspective de abordare: - functională: urmăreste anumite finalităti; - structurală: include resurse umane materiale, strategii, continuturi etc; - operatională: se desfășoară prin operațiile de predare-învățare-evaluare; Dimensiunea funcţională a procesului de invăţănânt reflectă legătura acestuia cu  sistemul de învăţământ, legătură realizată la nivelul raporturilor existente intre finalităţile pedagogice macrostructurale şi finalităţile pedagogice microstructurale. Dimensiunea structurală a procesului de invătământ vizează sursele pedagogice angajate de sistem pentru realizarea calitativă a activității didactice si relatiile de colaborare instituite de "scoală" cu societatea civila in general, cu comunităţile educative, teritoriale şi locale, in mod special. Dimensiunea operaţională a procesului de invălţămănt vizează activitatea concretă de predare-invătare-evaluare, realizată de cadrul didactic cu preşcolarii, elevii, studenţii. Această dimensiune operaţională a procesului de invăţământ poate fi analizată ca acţiune cu scop de instruire şi ca acţiune didactică. Ambele sunt subordonate  activităţii/actiunii educaţionale care vizează formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii umane. Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ o constituie procesul de predare - învăţare - evaluare, strategiile didactice si metodele de invăţământ.   Funcţionalitatea procesului de învăţământ este asigurată de interacţiunile existente între componentele sale, obiectivele şi conţinuturile fiind cele care determină alegerea formelor de organizare, a strategiilor, a metodologiei şi tehnologiei didactice. Cu alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elemente (obiective, continuturi, resurse umane — personal didactic şi de conducere, didactic auxiliar şi administrativ, elevi — resurse materiale — spaţii de învățămant, materiale didactice, terenuri şi baze sportive, poligoane de instruire-strategii de instruire, forme de organizare, tehnici de evaluare), care interacţionează în cadrul unei activităţi complexe, desfășurate în mod organizat şi sistematic, pentru realizarea unor finalităţi dinainte stabilite.   SUBIECTUL AL III-LEA Programa de Limba şi literatura română, clasa a IV-a (OMEC nr. 3919/20.04.2005), cuprinde: - obiectivul de referinţă Să manifeste atenţie şi toleranţă faţă de partenerul de dialog; - conţinutul învăţării Comunicare orală. Adaptarea la particularităţile interlocutorului.   1. a) Numiţi metoda cea mai potrivită pentru realizarea obiectivului de referinţă şi învăţarea conţinutului asociat, menţionate anterior.     b) Precizaţi patru valenţe formative ale metodei numite.   2. Pe baza informaţiilor menţionate, referitoare la obiectivul de referinţă şi la conţinutul învăţării, formulaţi un obiectiv operaţional (folosind un model de operaţionalizare la alegere), o sarcină de învăţare şi un item de evaluare, astfel încât să evidenţiaţi corelaţia obiective – sarcini de învăţare –evaluare. Cea mai potrivită metodă pentru realizarea obiectivului de referință și învățarea conținutului asociat este jocul de rol. Acesta este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor relații, contexte de comunicare diverse, în care elevii experimentează din multiple perspective receptarea și emiterea unui mesaj.  Caracterul său formativ, stimulator și interactiv contribuie la apariția unor deprinderi, care le permit acestora să înțeleagă mai bine situațiile întâlnite în viața cotidiană. Valențe formative: activează din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, asigură problematizarea unei situații, sporește gradul de înțelegere și participare activă, pune în evidență modul corect/incorect de comportare în anumite situații, fiind una dintre metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor. Obiectiv operațional: -să respecte reguli simple de desfășurare a schimburilor verbale care pot determina reușita comunicării (se consideră realizat dacă jumătate +1 din numărul elevilor respectă regulile unui dialog).   Sarcină de învățare:   Simulați o situație de comunicare între un profesor și elev! Item de evaluare: Item subiectiv de tip eseu (liber) Realizează un dialog între tine și bibliotecarul școlii căruia îi ceri sfaturi pentru a împrumuta o carte de literatură! Folosește corect formulele de salut și de solicitare!