Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

Membrii are sens atunci cand poate fi inlocuit in context cu membrele (pluralul de la membră), Comisia are doi membri. Comisia are doua membre – plural simplu nearticulat Cei doi membri ai comisiei/ Cele doua membre ale comisiei – plural simplu nearticulat Membrii comisiei/Membrele comisiei – plural articulat NU scriem cei doi membrii ai comisiei, dupa cum nu scriem cele doua membrele ale comisiei

VERBUL este partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare.   1.Clasificarile verbului a) dupa rolul sintactic si morfologic:   -predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc)   -copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)   -auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea)   b) dupa posibilitatea de a avea complement direct: -tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc) -intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)   c) dupa referirea la persoana: -personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.) -impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.) -unipersonale: se folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.   2.Locutiunile verbale   Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului.   Structura locutiunilor verbale: -verb + prepozitie + substantiv:  a avea de gand –verb + interjectie:  a face tuști -verb + substantiv:  a-și păzi gura / păziți-vă gura! (pronume între verb și substantiv) –verb + etc.: a o lua la sănătoasa, a-și aduce aminte   – cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale: a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga. * Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca: -se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga = a fugi) -intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente; -exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte; aminte=?) 3.Diateza verbului   Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva   Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective.   Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles); se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;   Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.   4.Modurile verbului Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea.   Modurile: –personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei; –nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste; –predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat; –nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat;   Moduri personale, predicative: -indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala, sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug); -conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent, ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit); -conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi); -imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);   Modurile nepersonale, nepredicative: -infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.); –gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.); -participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect (citit, vazut, citit etc.); -supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);   5.Timpurile verbale Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii.   Timpurile indicativului -prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug); -imperfect: actiune trecuta, neterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam); -perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii); –perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit); -mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem); –viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi); -viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);   Timpurile conjunctivului –prezent: să lucrez, să tac, să culeg, să fug; -perfect: să fi lucrat, să fi tacut, să fi cules, să fi fugit;   Timpurile conditional-optativului   -prezent: aș lucra, aș tăcea, aș culege, aș fugi; –perfect: aș fi lucrat, aș fi tăcut, aș fi cules, aș fi fugit; Nu uita!!! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.   Atentie!!! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.   6.Conjugarea verbului Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, persoana si numar se numeste conjugare. Nu uita!!! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari: Conjugarea I: verbe terminate în -a (a lucra, a canta, a visa etc.) Conjugarea II: verbe terminate în -ea (a placea, a vedea etc.) Conjugarea III: verbe terminate în -e (a bate, a merge, a spune etc.) Conjugarea IV: verbe terminate în -i sau -i (a fugi, a dori, a coborî, a hotărî etc.)   Nu uita!!! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.   Conjugarea verbelor auxiliare: a fi, a avea, a vrea Atentie!!!   1. Verbele a fi si a avea au la prezentul indicativ serii paralele de forme – prima, cu valoare predicativa, a doua, specializata ca auxiliar. (Noi avem o carte. / Noi am venit.) 2. Forme ca vrei, vroiesc etc., rezultate din contaminarea verbelor a vrea si a voi, sunt neliterare. 3. La perfectul simplu, toate cele trei verbe au cate doua serii de forme, ambele corecte. 4. La imperativ (pozitiv si negativ), a avea are doua forme, ambele corecte. Forma aibi / n-aibi este invechita.  

                                                            Verbul   Timpurile verbului:                 - prezent: -eu citesc             -imperfect: -eu citeam                                   -perfect simplu: -eu citii             -perfect compus: -eu am citit             -mai mult ca perfect: -eu citisem             -viitor I: -eu voi citi             -viitor anterior: -eu voi fi citit                                                   Modurile verbului                             Modurile personale:  Indicativ, Imperativ, Conjunctiv, Conditional-optativ                           Modurile nepersonale   Indicativ, Gerunziu, Participiu, Supin   Imperativ: -afirmativ :-Citeste! Citeste!                   -negativ :-Nu citi! Nu citi! Conjunctiv : -prezent: -eu sa citesc                                -perfect: -eu sa fi citit Conditional-optativ :-prezent: eu as citi                                      -perfect: eu as fi citit               Modul infinitiv: 1.Subiect: -Este greu a invata.(ce, cine?) 2.N.P.: -Placerea lui este de a citi.(ce este, cine este?) 3. At.: -Placerea de a citi o avem toti. (ce fel de?) 4.C.D.: -El stie desena.(pe cine, ce?) 5.C.I.: -S-a  plictisit a invata.(despre cine ,despre ce, pt.cine, pt. ce, de la                                                                   cine, de la ce, de ce?) 6.C.C.T.: -A ajuns la gara inainte de a pleca trenul. 7.C.CM.: -A plecat fara a saluta.(cum?) 8.C.C.S.: -Invata pentru a reusi.(cu ce scop?)                           Modul supin: 1.Subiect: -Este greu de invata. 2.N.P.: -Cartea este de citit. 3.At.: -Am o carte de citit. 4. C.D.: -El are de scris. 5.C.I.: -S-a plictisit de citit. 6.C.C.S.: -A plecat la padure pentru vanat.                           Modul gerunziu: 1.Subiect: -Se aude tunand. 2.N.P.: -Mainile-i erau tremurande. 3.At.: -Am vazut valurile spumegand. 4.At. adj.: -Am vazut valurile spumegande. 5.C.C.T.: -Plimbandu-se admira peisajul. 6.C.C.T.: -Merge schiopatand. 7.C.C.Cz; -Alunecand a cazut.(din ce cauza?)                           Modul participiu: 1.At. adj.: -Cartea citita este pe masa. 2.N.P.: -Ei sunt bine informati.                                                                                                           Substantivul   Cazul Nominativ: 1.Subiect: -Elevul citeste zilnic. 2.N.P.: - El este inteligent. 3.Apozitie: -Simpla: - Ionel Popescu a reusit.                   -Dezvoltata:  -Maria, colega mea invata bine.               Cazul Acuzativ: 1.C.D.: -L-am  vazut pe Ionel. 2.C.I.: -Vorbim despre vacanta. 3.N.P.: -Cartea este de povesti. 4.At. :-Am o carte de povesti. 5.C.C.L.: -Mergem la munte. 6.C.C.S. : -El invata pentru examen. 7.C.C.Cz. : -El plange de durere.                Cazul Genitiv: 1.At.: -Cartea elevului este pe banca. 2.N.P. : -Cartile sunt ale elevului. 3.C.I. : -Luptam impotriva drogurilor. 4.C.C.L.: -Avionul zboara deasupra muntilor.(deasupra, inaintea,inapoia) 5.C.C.T.: -Am sosit la scoala inaintea colegilor.(inaintea) 6.C.C.Cz : -Plange din cauza colegilor.               Cazul dativ: 1.C.I.: -Ofer mamei flori. 2.N.P.: -El este aidoma parintilor. 3.C.C.M.: -El munceste asemenea colegilor. 4.C.C.Cz.: -S-a vindecat datorita medicilor. 5.At. cu prep.: -Am o casa aidoma vecinului.                                                                                       Pronumele Pronumele personal:   Are trei persoane:  pers.I: -sg. eu                                              -pl.  noi                                 pers.II: -sg. tu                                               -pl. voi                                 pers.III: -sg. ea, el                                                 pl. ele, ei Formele pronumelui :- accentuata                                       -neaccentuata   Pers.I :Nominativ :eu            noi                Acuzativ :pe mine, ma , m- pe noi, ne-             Dativ :mie, imi, mi                   noua, ne, ni       Pers.II :Nominativ :tu           voi               Acuzativ :pe tine, te  pe voi, va, v-               Dativ :tie, iti, ti           voua, va, vi   Pers.III :Nominativ: el, ea                ei, ele                Acuzativ: pe el(ea), il, o       pe ei(ele), ii, le                Dativ: lui, ii, i lor, le, li                Functii sintactice :          1.N.:-El citeste zilnic.        2.N.P. :-Nominativ –Inginerul este el.                     -Genitiv –Cartea este a lui.                     -Acuzativ –Cartea este pentru el.        3.At. :-Nominativ –Maria, ea, a castigat.                   -Genitiv –Cartea lui este noua.                   -Acuzativ –Am un cadou pentru el.         4.C.D. :-Acuzativ –am vazut-o pe ea.         5.C.I:-Acuzativ –Vorbim despre ei                    -Dativ –Ii ofer ei flori.        6.C.C.L. :-Acuzativ –Mergem la ea.                          Genitiv –Animalul zboara deasupra lor.        7.C.C.T. :-Acuzativ –Am plecat odata cu ei.                          Genitiv –Am sosit inaintea lor.        8.C.C.M. :-Acuzativ –Invatam ca ei.                           Dativ cu prep. –El lucra aidoma lor.        9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza lui.                                       Pronumele Reflexiv            Atunci cand pronumele forma neaccentuata are aceeasi persoana cu subiectul acel pronume este refelexiv.          Atunci cand pronumele forma neaccentuata nu are aceeasi persoana cu subiectul acel pronume este personal.          Pronumele refelexiv are forme proprii pentru persoana a-III-a la cazurile Acuzativ si Dativ.          Pers. a-III-a:-Acuzativ –pe sine, se, s-                                 -Dativ –sinesi, isi, si            La persoana I si a-II-a imrumuta formule neaccentuate ale pronumelui personal.          Pers.I :- ma, ne          Pers. a-II-a :-te, va   Functii sintactice (pers.I si pers. a-II-a) :         1.C.D. :-Acuzativ –Eu ma plimb in padure.       2.C.I. :-Acuzativ –Vorbeste despre sine.                    Dativ –Isi cumpara caiete.       3.At. :- Acuzativ cu prep. –Lauda de sine nu miroase a bine.                   Dativ(posesiv) –Privirea-si arunca in departare.     4.N.P. :-Acuzativ –Totul este pentru sine.     5.C.C.L. :-Acuzativ –Il trge spre sine.     6.C.C.M. :-Vorbeste in sine.   Pronumele si adjectivul  pronominal posesiv   Pronumele care tine locul atat al posesorului cat si al obiectului posedat se numeste pronume posesiv.             Atunci cand detrmina un substantiv si se acorda in gen, numar si caz cu acesta pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala si devine adjectiv pronominal posesiv cu functia sintactica de atribut adjectival.        Formele pronumelui posesiv sunt :    al meu -           a mea al tau               -a ta al sau  -           a sa                ai mei  -ale mele ai sai               -           ale sale   al nostru         -          a noatra al vostru         -          a voastra ai nostri          -          ale noaste ai vostri          -          ale voatre   Functii sintactice :            1.S. :-Nominativ –Ai mei au sosit astazi.      2.N.P. :-Nominativ –Cartea este a mea.                   -Genitiv –Casa este alor mei.                   -Acuzativ –Cadoul este pentru ai mei.      3.At. :-Nominativ –Ei, ai mai au sosit.              -Genitiv –Casa alor mei este mare.              -Acuzativ –Am un cadou pt ai mei. 4.C.D. :-Acuzativ –I-am vazut pe ai mei 5.C.I. :-Dativ -Ofer alor mei cadouri.             -Genitiv –Luptam impotriva alor tai.             -Acuzativ –Vorbim despre ai tai. 6.C.C.L. :-Genitiv –Avionul zboara deasupra alor tai.                  -Acuzativ –Mergem la ai vostri. 7.C.C.T. :-Genitiv –Am sosit inaintea alor tai.                  -Acuzativ –Am plecat odata cu ai tai. 8.C.C.M. :-Acuzativ –Lucrez ca ai mei.                   -Dativ –Munceste aidoma alor sai. 9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza alor sai.                   -Dativ :-A reusit datorita alor sai.   Pronumele si adjectivul  pronominal demonstrativ   Pronumele demonstrativ are aceeasi functii sintactice ca pronumele personal. Atunci cand determina un substantiv si se acorda cu acesta in gen numar si caz, isi schimba valoarea gramaticala si devine adjectiv pronominal demonstrativ cu  functia sintactica de atribut adjectival.   Felurile pronumelui demonstrativ :   a)de apropiere:acesta-aceasta                           acestia-acestea                         Forme populare: astea-asta                                              astia -  astea      b) de departare: acela-aceea                                aceia-acelea                          Forme populare :ala-aia                                     aia-alea                                                                                                                                                            c) de identitate: acelasi-aceeasi                               aceiasi-aceleasi   Functii sintactice :   1.S. :-Nominativ –Acesta a reusit. 2.N.P. :-Nominativ –El este acesta.              -Genitiv –Casa este a cestuia.              -Acuzativ –Cadoul este pentru acesta. 3.At. :-Genitiv –Casa acestuia este mare.            -Acuzativ –Am un cadou pentru acesta. 4.C.D. :-Acuzativ –L-am vazut pe acesta. 5.C.I. :-Acuzativ –Vorbim despre acestia.             -Dativ –Ii ofer flori acesteia.             -Genitiv –Luptam contra acestora. 6.C.C.L. :-Acuzativ –Mergem la acestia.                  -Genitiv –Avionul zboara deasupra acestora. 7.C.C.T. :-Acuzativ –Am plecat odata cu acestia.                  -Genitiv –Am sosit inaintea acestora. 8.C.C.M. :-Acuzativ –Invatam ca acestia.                   -Dativ –Invatam aidoma acestora. 9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza acestora.                   -Dativ –A reusit datorita acestora.     Numeralul   Este partea de vorbire flexibila care exprima numarul obiectelor sau ordinea lor prin numarare. Valoarea morfologica a numeralului este:             -substantivala(cand tine locul unui substantiv)ex:Cei doi au reusit.             -adjectivala(cand determina un substantiv)ex:Doi elevi citesc.     Numeralul este: - unu, doi, trei….                                   - ordinal:al doilea, primul                                   - colectiv:amandoi, tustrei, tuspatru                                   - fractionar:o doime, o treime, jumatate -aici am ramas   Obs.1: Ca si numeralul cardinal, numeralul colectiv poate avea valoare substanitvala cand tine  locul unui  substantiv, si valoare adjectivala cand determina un substantiv. Valoare substantivala:-Tustrei am reusit.                                              -Amandoi am reusit.             Valoare adjectivala:-Tustrei elevii au reusit   Obs.2:Atunci cand insoteste un  substantiv si are valoare adjectivala,numeralul se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat si are functie sintactica de atribut adj.   Obs.3: Numeralele de la 20 in sus au valoare substantival si cand sunt urmate de un substantiv insotit de prepozitia “de”.   Functii sintactice: 1.S.: Nominativ –Doi citesc. 2.N.P.: Nominativ –Ei sunt doi.             Genitiv –Cartea estea a celor doi.             Acuzativ –Cadoul este pentru cei doi. 3.At.: Genitiv –Cartea celor doi este noua.           Acuzativ –Am un cadou pentru cei doi. 4.C.D.: Acuzativ –I-am vazut pe acestia. 5.C.I.: Acuzativ –Vorbim despre cei doi.            Dativ –Ofer celor doi  un premiu.            Genitiv –Luptam cotra celor doi. 6.C.C.T.: Acuzativ –Maergem la cei doi.                 Genitiv –Am ajuns inaintea celor doi. 7.C.C.L.: Acuzativ –Mergem la cei doi.                 Genitiv –Mergem in fata celor doi. 8.C.C.M.: Acuzativ –Invat ca cei doi.                  Genitiv –Invat aidoma celor doi. 9C.C.Cz.: Acuzativ –Plange din cauza celor doi.                  Dativ –A reusit datorita celor doi.                                                                                                 Adjectivul   Este partea de vorbire flexibila care arata insusirea unui obiect. Adjectivul se acorda in gen numar si caz cu substantivul determinat. El se declina cu substantivul pe care il insoteste.Adjectivul poate sta in  fata substantivului determinat sau dupa acesta.             Ex: Elevul harnic.       Harnicul elev.             Atunci cand sta in fata unui substantiv determinat el este articulat si in timpul declinarii.             Felul adjectivului: 1.Adjectivul propriu zis:-variabil(cu o terminatie si 2 forme flexionare)   ex:mare,iute,fierbinte    (cu 2 terminatii si 3 sau 4 forme flexionare)   ex:bun,frumos,inalt   -invariabil ex:gri,bleu,roz,maro                                         2.Adjective pronominale:- demonstrative                                                 - posesive   Gradele de comparatie:             1.Pozitiv:bun             2.Comparativ:- de superioritate:mai bun                                        - de egalitate:tot asa de bun                                        - de inferioritate;mai putin bun             3.Superlativ:- relativ:a)de superioritate:cel mai bun                                                     b)de inferioritate:cel mai putin bun                                      - absolut:foarte bun Functii sintactice: 1.At.adj.:E l este un elev harnic. 2.N.P.:El este harnic. 3.C.I.:Din alb s-a facut negru. 4.C.C.T.:O cunosc de mica. 5.C.C.Cz.:Abia se misca de gras.                                                                                                                    Partile de vorbire neflexibile         Adverbul   Este partea de vorbire neflexibila care determina un verb.               Felul adverbului: Adverbe de loc: aici, acolo, dincolo,pretutindeni,sus,jos Adverbe de timp: acum,atunci,ieri,astazi,maine,poimaine,altadata Adverba de mod: asa,astfel,bine,rau,usor,greu,altfel   Gradele de comparatie:             1.Pozitiv: bine             2.Comparativ: - de superioritate: mai bine                                         - de egalitate: tot asa de bine                                         - de inferioritate: mai putin bine             3.Superlativ:- relativ: - de superioritate: cel mai bine                                      - de inferioritate: cel mai putin bine                                      - absolut: foarte bine extraordinar de bine   Functii sintactice: 1.N.P.:El este altfel. 2.C.C.L.:Acolo se vedea marea. 3.C.C.T.:Maine va ploua. 4.C.C.M.:El invata bine. 5.At.adj.:Casa de acolo este noua.(loc)                Ziua de ieri a fost frumoasa.(timp)                Mersul alene nu este sanatos. (mod)                                                                                     Conjunctia   Este partea de vorbireneflexibila care leaga doua parti de propozitie de acelasi fel sau doua propoziti diferite. Ex: Maria si Ioana citesc.        El este inteligent si harnic.   Obs. Conjunctia nu are functie sintactica are doar rol de element de relatie.   Felul:             1.Dupa forma: - simple(sau,ori,fie)                                 - compuse(ca sa; pentru ca;)             2.Dupa raportul dintre propoziti:                         - coordonate(care leaga doua propoziti de acelasi fel) dar,iar,insa,ci,si,sau,ori,deci,asa dar,prin,urmare                         - subordonate(care leaga doua propoziti diferite)ca,sa daca                                                     Sintaxa Propozitiei   Propozitia este o comunicare cu un singur predicat.             Partile de propozitie sunt:- principale(subiectul,predicatul)                                                               - secundare(atributul,complementul)             Propozitile se clasifica dupa: 1.Dupa scopul comunicatiei: -enuntiative(comunica o informatie)                                                      a)exclamative;Cumpara o carte.                                                b)obtative:As cumpara o carte                                                c)propriu-zis:Maria a cumparat o carte.                                                       d)interogative:Cand vei pleca la munte? 2.Dupa structura:- simpla(S+P)                                   - dezvoltata(S+P+At.+C) 3.Dupa aspectul predicatului:- afirmative: El citeste                                                          - negatve: El nu citeste                                                                                                                     Predicatul               Este partea principala de propozitie care arata ce face, ce este si cum este subiectul.                         Predicatul este:-verbal(ce face?)                                  -nominal(ce este? cine este? cum este?)   Predicatul verbal este exprimat prin: verbe predicative la moduri personale.                                                                Predicatul nominal             Este exprimat prin verb copulativ + nume predicativ. El este elev.   Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a insemna, a se naste;             Numele predicativ este exprimat prin:       -substantiv      -pronume      -numeral cu valoare substantivala       -adjectiv       -verbe la moduri nepersonale                                                      Subiectu l           Este partea principala de propozitie care arata cine face actiunea exprimata prin predicatul verbal sau cine are caracteristica exprimata prin numele predicativ.(cine? ce?) Felul:             Subiectul este: -exprimat: -simplu: Maria citeste. -multiplu: Maria si Ioana citesc. -neexprimat: -inclus: Mergem la mare. -subinteles: El scrie si asculta muzica. Subiectul este exprimat prin:             -substantive in N: Elevul citeste.             -prponume de toate felurile cu exceptia celui reflexiv si a celui posesiv: -personal: El citeste.               -demonstrativ: Acesta citeste.             -numeral: Doi citesc.             -verbe la modurile nepersonale: -infinitiv: Este greu a invata.                                                               -gerunziu: Se aude tunand.                                                               -supin: Este usor de invatat.                                               Acordul predicatului cu subiectul             Predicatul verbal si verbul copulativ se acorda cu subiectul in persoana si numar. Ex:-Elevul citeste zilnic;Maria si Ioana citesc. Cand subiectul este multiplu acordul se face la plural.(verbul se pune la pers.3 plural)             Daca inaintea elementelor componente ale subiectului multiplu apar conjunctile “ori” sau “fie” acordul se face la singular. Ex: -Alina, ori Carmen a rezolvat problema?             Cand unul dintre subiecte este la pers.I predicatul verbal si verbul copulativ se pun la pers. I plural. Ex: -Eu si tu vom pleca inmpreuna in excursie.             Cand subiectele sunt la pers. II si III predicatul si verbul copulativ se pun la pers. II. Ex: -Voi si el plecati la munte.        -Si tu si ea invatati bine.                                                    Atributul   Este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia.             Felul: In functie de partea de vorbire prin care se exprima atributul este:                         1.substantival                         2.adjectival                         3.pronominal                         4.verbal                         5.adverbial                                                                 Atribut substantival   Atributul substantival este exprimat prin substantiv in:             N: Elevul Popescu citeste.             G: Carea elevului este pe masa.             Ac.: Am o carte de pozesti.   Atributul substantival este: -apozitional(N) care?                                             -genitival(G)al,a,ai,ale cui?                                             -prepozitional(Ac.,G,D,)care? ce fel de?                                                           Atributul adjectival   Atributul adjectival este exprimat prin: -adjectiv propri-zis: Elevul harnic invata zilnic. -adjectiv provenit din participiu: Cartea citita este pe masa. -adjective pronominale: -posesive: Scoala noastra este mare.                                        -demonstrative: Acest elev a reusit. -verb la gerunziu acordat                                                                Atributul pronominal   Ele sunt exprimate prin: 1.pronume personal: N:-Maria ea a reusit. G:-Cartea lui este noua.                         D:-Inima ii batea cu putere. 2.pronume posesiv:                         N:-Ei,ai mei, au sosit.                         G:-Casa alor mei este noua.                         Ac.:-Am un cadou pentru ai mei. 3.pronume demonstrativ:                         N:-El acesta a castigat.                         G:-Cartea acestuia este noua.                         Ac.:-Am un cadou pentru acesta. 4.pronume reflexiv:                         Ac.:-Lauda de sine nu miroase a bine.                         D:-Privirea-si arunca-n departare.                                                                     Atribut verbal Este exprimat prin verb la modurile nepersonale: -infinitiv : Placerea de a dansa o avem toti. -gerunziu neacordat: Am vazut cosurile  fumegande. -supin: Am o carte de citit.                                                                  Atribut adverbial Este exprimat prin adverb de: -loc: Casa de acolo este noua. -timp: Ziua de ieri a fost frumoasa. -mod: Mersul alene nu este sanatos.   Atat atributul verbal cat si cel adverbial stau intodeauna dupa cuvantul determinat si nu se despart prin virgula de acestea. Sunt insotite de prepoziti.                                                                       Complementul               Este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adj., un adverb.               Felul: Complement:- circumstantial                             -necircumstantial: c.d.                                                     c.i. Complementul circumstantial este: -de loc                                                           -de timp                                                          -de mod                                                           -de cauza                                                           -de scop C.C.L.(unde? de unde? pana unde?) este exprimat:             - prin substantiv in: Ac. cu prep. Mergem la munte              G. cu prep. Avionul zboara deasupra omului. - prin pronume personal, demonstrativ, posesiv in: Ac. Mergem la ei.(personal) Ac. Mergem la acestia. (demonstrativ) Ac. Mergem la ai mei. (posesiv) G. Avionul  zboara deasupra lor.(personal) G. Avionul zboara deasupra acestuia.(demonstrativ) G. Avionul zboara deasupra alor mei.(posesiv)             -prin numeral ordinal si cardinal:                         Ac. Mergem la cei doi.(cardinal) Ac. Mergem la cel de-al treilea.(ordinal) G. Avionul zboara deasupra celor doi. (cardinal) G. Avionul zboara deasupra celui de-al treilea.(ordinal)             -prin adjectiv de loc: Mergem acolo.     C.C.T.(cand ? de cand? pana cand?) este exprimat prin:             -substantiv in Ac.: In vacanta plec la munte.                                       G.: Am sosit la scoala inaintea colegilor.             -numeral in Ac.: A sosit dupa cei doi.                                    G.: A predat lucrarea inaintea celor doi.             -pronume in Ac. sau G.: -personal: Vine dupa mine.                                                  -demonstrativ: Soseste inaintea aceluia                                                  -posesiv: Pleaca inaintea alor tai.             -adv. de timp: Va incepe pregatirea de maine.                                  Azi pleaca grupul nostru.             -verb la modul infinitiv: A aranjat totul inainte de a pleca.             -verb la modul gerunziu: Uitandu-se pe geam i-a vazut.     C.C.M.(cum?) este exprimat prin :             -substantiv in: Ac.: A scris cu atentie biletul.                                    D.: A reusit datorita profesorului.             -numeral in Ac.: Grupul s-a impartit in doua.             -pronume in Ac.:- personal: Se poarta ca mine.                                     -demonstrativ: Vorbea ca aceea.                                        -posesiv: A venit fara ai sai.             -verb la modul infinitiv: Pastea fara a se grabi.             -verb la modul gerunziu: Alerga facand semne cu mana.             -adv. de mod: Se imbraca tinereste. El invata bine.                                                                            Complement direct   (pe cine ? ce?)   Este exprimat prin:                                     -substantiv in Ac.: Am cumparat o carte.                                                           L-am vazut pe Ionel.                                     -pronume personal: L-am vazut pe el                                            demonstrativ: L-am vazut pe acesta.                                            posesiv: I-am vazut pe ai mei.                                     -numeral cardinal: I-am vazut pe cei doi.                                            ordinal: L-am vazut pe al treilea.                                            colectiv: I-am vazut pe tustrei.                                     -verbe la infinitiv: El stie desena.                                           supin: Are de citit.                                                       gerunziu: Am auzit cantand.                                     -interjectie: Din padure auzeam cucul.                                                            Complement indirect   (despre cine? despre ce? pentru cine? pentru ce? cu cine? cu ce?)   Este exprimat prin:                                     -substantiv in Ac.: Vorbim despre vacanta.                                                   D.: Ofer elevului un premiu.                                                   G.: Luptam contra drogurilor.                                     -pronume in Ac.: Vorbim despre ei.                                                 D.: Lui ii place fotbalul.                                                G.: Luptam contra lor.                                     -numeral cu val . subst. in Ac.: Vorbim despre cei doi.                                                                        D.: Ofer celor doi un premiu.                                                                       G.: Luptam contra celor doi.                               -verbe la infinitiv: S-a plictisit a citi.                                                           S-a plictisit de citit.                                                           S-a plictisit citind.                                                                              Literatura   Definitii   1.Dialogul este un mod de expunere care consta intr-o serie de replici rostite de cel putin doua persoane.             Intr-o opera literara, dialogul permite caracterizarea personajelor.El este insotit uneori de referiri ale naratorului le personaje sau la actiunea infaptuita de acestea.             Dialogul ca forma de comunicare necisita:    -un emitator si un receptor(interlocutori)    -un mesaj(informatiile communicate)             Intr-un dialog comunicarea este posibila numai atunci cand interlocutorii:    -folosesc un cod comun    -isi transmit infoprmatii:-pe care le inteleg                                           -carer ii intereseaza   2.In limba romana locul accentului nu este fix.             Cuvintele pot avea accentul:                         -pe ultima silaba: basma,masea, castan;                         -pe penultima silaba :gradina, sanatate, romana                         -pe antepenultima silaba: intuitie,definitie, anticamera;                         -pe prima silaba: oamenilor, doctorita, veverita;             Pentru a afla cum se pronunta corect cuvintele este bine sa consultam dictionarele si indreptarele ortografice si ortoepice ale limbii romane. In unele cazuri accentul are rol de a deosebiintre ele doua forme garmaticale ale aceluiasi cuvant sau douacuvinte cu aceeasi forma dar cu inteles diferit:                         -vesela – vesela                         Ioana este vesela.                         Vesela este in dulap.

    Fonetica limbii romane - clasificarea sunetelor   Fonetica   Fonetica este primul nivel al limbii romane care studiaza sunetele acesteia,modul in care acestea se combina precum accentul si intonatia ca unitati suprasegmentare. Sunetul = obiectul fonetic Sunetul = obiectul foneticii, se clasifica in doua moduri : - sunete simple (atunci cand sunt identice cu litera - sunete complexe (identice cu o secventa de litera) Sunetele limbii sunt : vocale,semivocale si consoane, iar combinatiile de sunete sunt : diftong,triftong si hiat. Diftong - grup de sunete alcatuite dintr-o vocala si semivocala (soare, pai, noapte) Triftong - grupul alcatuit dintr-o vocala si doua semivocale aflate in aceeasi silaba (leoaica, suiai, iau) Hiat - succesiunea a doua vocale alaturate in doua silabe diferite (alcool, stiinta, zoologie) Silaba - reprezinta segmentul in componenta caruia intra obligatoriu o vocala in functie cu numarul de silabe si pot fi: monosilabice, plurisilabice sau axilabice     Despartirea in silabe   Nu se despart in silabe abrevierile (R.A.T.B., C.F.R.) sau derivatele din abrevieri, numele de persoana sau notatiile care includ abrevieri.     Reguli de despartire in silabe   - o consoana intre doua vocale trece la silaba urmatoare - doua consoane intre doua vocale stau in silabe diferite (daca a doua consoana este "l" sau "r" iar prima "b","c","d","f",,"h","v","t". ambele consoane trec la silaba urmatoare. - trei consoane intre trei vocale despartirea se face dupa prima consoana - doua vocale alaturate stau in silabe diferite     Unitati suprasegmentare : Accentul si Intonatia Accentul - pronuntarea intensa a unei silabe intr-un cuvant sau a unui cuvant intr-un enunt - in limba romana accentul nu este fix - accentul ajuta la intelegerea sensului cuvintelor Intonatia - reprezinta variatia tonului vocii in timpul rostirii unui enunt - semnele de punctuatie reprezinta realizarea grafica a intonatiei.

MORFOLOGIE ♦ SUBSTANTIVUL este partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc. 1. Felul substantivelor Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten) -proprii (Maria, Venus, Arad) Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om) -compuse (prin contopire: untdelemn) (prin alaturare: zi-lumina) Atentie!!!   1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.) sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.) 2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar. 3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca) 4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, NU bunei vointe) 5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza. 2.Genul substantivelor In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta, sunt socotite masculine (om, cal, pom). Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte). Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume). Substantive epicene – acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.) Substantive mobile – nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara) Motiunea – procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an).   3. Numarul substantivelor Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli) Masculin Feminin Neutru singular plural singular plural singular Plural /pom i/pomi e/clasa e/clase /parc -uri/parcuri u/codru i/codri a/banca i/banci /oras e/orase e/munte i/munti e/parte i/parti u/lucru -uri/lucruri a/tata i/tati /manta le/mantale u/cadru e/cadre a/marfa uri/marfuri u/curcubeu e/curcubeie e/vreme -uri/vremuri u/studiu i/studii – desinenta zero   Substantive defective de numar:   -cu forme numai la singular (nume de materii, insusiri, stari sau ape, munti, persoane, locuri), comune (grau, var) si proprii (Siret Traian); -cu aceeasi forma si la singular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume); -cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti), proprii (Iasi, Balcani).   Substantive cu forme multiple de singular (oaspete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale), cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri) Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural): -substantive simple (primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc. -substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc. Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva Declinarea substantivului Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat   Declinarea substantivelor articulate hotarat Cazul Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural N Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele G Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor D Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor Ac Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele V Leule! Leilor! – – – – Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)   Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse   a) doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului b) doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei c) doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges d) un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga; G-D Vaii Lungi   4.Cazurile substantivului Nominativ (cine? ce?) -subiect: Lui i se cuvine aceasta cinste. -nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ): Radu este un copil bun. -apozitie(atribut apozitional): Raul Mures a iesit din matca. Obs. Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai. Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.   Acuzativ -atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) – Apa de la munte este rece. (care apa?) Obs. Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde? -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ, iar substantivul e insotit de prepozitie) – Florile sunt pentru mama. -complement direct (pe cine? ce?) – Il intreb pe Mihai. -complement indirect (prepozitii + cine? ce?) – Vorbim despre cazuri. -complement de agent (de cine? de catre cine?) – Intrebarea a fost pusa de Alina. Obs. Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu. -complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii, incotro?) – Vine de la padure. -complement circumstantial de timp (cand? cu sau fara prepozitii, cat timp?) – A lipsit de acasa o saptamana. -complement circumstantial de mod (cum?, cat?, in ce fel?) – Copiii vin in grupuri. Alearga ca vantul. (complement circumstantial de mod comparativ) -complement circumstantial de cauza (din ce cauza?) – Codrul clocoti de zgomot -complement circumstantial de scop (in ce scop?) – A plecat in oras pentru cumparaturi.   Genitiv   -atribut substantival genitival (al,a,ai,ale cui?) ¬- Interventia colegei a fost salutara. -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale) – Pamantul este al taranilor. Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice daca sunt precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale, forma articulata: asupra, contra, impotriva, inapoia, deasupra, dedesubtul, in susul, in josul, in fundul, din cauza etc. -complement indirect – Toti s-au ridicat contra propunerii lui. -complement circumstantial de loc – Vizitatorii se uitau in fundul pesterii -complement circumstantial de timp – A ajuns la gara inaintea sosirii trenului -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza vremii. -atribut substantial prepositional – Gradina din fata casei era inundata de verdeata   Dativ   -complement indirect (cui?) Padurii ii lipseste cantecul pasarilor. Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice, daca sunt precedate de prepozitiile: gratie, datorita, multumita, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea -complement circumstantial de loc (dativ locativ) – Stai locului, copile! -complement circumstantial de mod – A raspuns conform asteptarilor noastre -nume predicativ – El este aidoma fratelui tau. -atribut substantival prepozitional (care?) – Interventia conform planului a condus la reusita. -atribut substantival (cui?) – Preot desteptarii noastre / Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata. (de obicei dupa infinitivul lung) -complement indirect cu prepozitie – Am reusit datorita Ioanei. -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza ploii.   Vocativ   -nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie – Ioana,vino afara!

Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ   Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.   Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia?   Funcţii sintactice 1. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Nume predicativ: – nominativ: Ce este el? – genitiv: A cui este scrisoarea? – acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Complement indirect: – dativ: Cui ai telefonat? – acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? 9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? – care, ce, câţ, câtă, câţi, câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen, număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival.

Functiile sintactice ale numeralului Functiile sintactice ale numeralului 1.Subiect: Trei au sosit in curtea scolii. Al doilea era tacut. Amandoi vorbesc corect limba franceza. 2.Nume predicativ: N: Tu esti primul. G: Cartea este a primului. Rochiile sunt ale ambelor. Ac.: Florile sunt pentru prima. 5. Atribut substantival: N (apozitie): Tu, al treilea, ai castigat premiul intai. G: Cartile celor doi sunt mai ingrijite decat ale celui de-al treilea elev. Cartile din fata celor trei sunt ale mele. Ac.: Gandul la amandoi ma nelinisteste. Teama de al treilea (de cei trei) l-a facut mai hotarat. Mingea catre cel de-al treilea n-a fost vazuta de arbitru. Castigul impreuna cu cei trei a fost mare. 5.Complement direct: I-am aplaudat pe amandoi. 6.Complement indirect: G: Vulturul s-a repezit asupra primului. Tu lupti impotriva celor doi. D: Tu dai celor doi cate o floare. A: Tu te-ai interesat de cei doi. Eu ma gandesc la primul. 7.Complement circumstantial de loc G: Frunzele cadeau deasupra celor doi. A: Tu te-ai asezat langa al doilea. Tu te-ai asezat alaturi de cei doi. 9.Complement circumstantial de mod G: El te-a apreciat mult asemenea celor doi. D: Tu ai raspuns contrar primului. A: El a actionat ca cei doi. Ea a invatat mai mult decat prima. 10.Complement circumstantial de cauza G: El s-a imbolnavit din cauza amandoura. A: Tu ai fost pedepsit pentru cei trei care au plasat indicatoarele. 11. Complement de agent Cartea a fost citita de amandoi.

Verbul este partea de vorbire care exprimă:   – acţiuni: a citi, a fugi, a aranja etc.; – stări: a sta, a tăcea, a se bucura, a se întrista etc.; – existenţa: a fi, a se afla, a exista etc.   Verbul este la:  persoana I, când acţiunea este făcută de persoana care vorbeşte;   Exemple: Eu citesc o carte. Noi citim o carte.  persoana a II-a, când acţiunea este făcută de persoana despre care se vorbeşte;   Exemple: Tu vii de la munte. Voi veniţi de la munte.  persoana a III-a, când acţiunea este făcutăde persoana despre care se vorbeşte.   Exemple: El şterge tabla. Ele şterg băncile.   Rețineti ! Există verbe care nu au persoană, pentru că acţiunea lor nu este făcută de o fiinţă: a ploua, a ninge, a tuna etc.   Verbul are două numere:  - numărul singular, când acţiunea este făcută de o singură persoană;   Exemplu: Am un iepure roşcat.  - numărul plural, când acţiunea este făcută de două sau mai multe persoane.   Exemplu: Avem un iepure roşcat. Rețineți !! Verbele au şi o formă negativă, construită cu ajutorul cuvântului nu, care se ia împreună cu verbul.

                                                                        SILABA   Silaba este sunetul sau grupul de sunete care cuprinde cel puțin o vocală și care se pronunță printr-o singură deschidere a gurii.   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.   Cuvintele compuse se despart între ele.   Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.     APLICAȚII:   1.  Desparte în silabe următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) păine     ..................................... b) tablouri ..................................... c) desen    ..................................... d) cadru     ..................................... e) calculator................................... f) acritură    ...................................   2. Scrie câte un cuvânt în care să existe grupul de sunete „lpt” și „rct”, apoi desparte cuvintele în silabe. ....................................................... ......................... ....................................................... .........................   3. Alege numai grupa de cuvinte în care despărțirea în silabe este corectă:   a. sanc-tu-ar,   bru-tă-rie,   dez-mem-brat; b. su-bo-fi-țer,  li-ni-a-tu-ră,  aro-drom; c. des-com-pus,  alfa-be-tar,  no-ro-ios.   4. Desparte în silabe cuvintele scrise cursiv (înclinat) din enunuțurile de mai jos:   a) Pe obraz i se citea bucuria de a fi reușit. b) Ținuturile arctice sunt mereu acoperite de gheață. c) Musafirii priveau spre obloanele acoperite de draperii grele de catifea

APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III    Se dă textul:     „Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,      Și soarele de aur dă-n pârg ca o gutuie.      Acum - omidă near - spre poama lui se suie      Târâș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.”   (ion Pillat, În vie)   1. Transcrie din textul dat trei cuvinte cu diftongi diferiți.   2. Cuvântul „ziua” conține:   a) un hiat  ................................ b) un diftong ............................ c) un triftong ............................   3. Desparte în silabe cuvintele:  amurgul     .................................... acum          ................................... marfă          .................................. Argeș          ..................................   4. Accentuează următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) soarele       ......................................... b) târâș           ......................................... c) marfă           ........................................   5. Scrie numărul de litere și de sunete din cuvintele:   a) gutuie     ............................................... b) Argeș      ............................................... c) pod          ..............................................   Reguli de despărțire în silabe - să ne amintim regulile   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re. Cuvintele compuse se despart între ele. Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.