Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

Când în limba româna un cuvânt nu se termină într-un rând, se vor trece în rândul următor numai silabele ( compuse din litere din alfabet) întregi. Despărțirea în silabe a cuvintelor sau silabisirea se face astfel: a)  dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare: le-ge, o-ră; b)  dintre două vocale succesive (în hiat), prima aparține silabei dinainte, a doua celei următoare: ce-re-a-le, lu-a; i și u semivocale, între două vocale, trec la silaba următoare: ba-ia, no-uă; c)  dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparține silabei dinainte, cealaltă – sau celelate – silabei următoare (excepțiile se vor vedea mai jos): ac-ti, as-tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru; , prima consoană aparține silabei dinainte, cealaltă – sau celelate – silabei următoare (excepțiile se vor vedea mai jos): ac-ti, as-tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru; d)  când prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este lsau r, amândouă consoanele trec la silaba următoare: a-bre-vi-a, a-cru, co-dru, a-fla, a-gro-nom, si-hlă, su-plu, a-tlet, li-tru, de-vre-me; e)  grupurile ct, cț și pt, pț precedate de consoane se despart: onc-tu-os, punc-taj, func-ți-e, sanc-ți-u-ne, somp-tu-os, pre-emp-ți-u-ne; f)  cuvântul jertfă se desparte jert-fă; g)  la cuvintele compuse (din doua sau mai multe litere din alfabet – limba romana) și la cele derivate cu prefixe, precum și la unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană), despărțirea în silabe se face, de preferință, ținându-se seama de părțile componente, atunci când cuvântul e analizabil: de-spre (nu des-pre), drept-unghi (nu drep-tunghi), in-egal (nu i-negal), ne-stabil (nu nes-tabil), sub-linia (nu su-blinia), vârst-nic (nu vâr-stinc).

Se da textul …”Dacă am fost un scriitor de duzină, în noiembrie 2004 când am fost îmbarcat în grupul Bells-Estrogen,n-a mai fost ceva ieșit din comun….doisprezece oameni furioși puși pe cucerit Franța literară si nu numai.Mă gândesc să transcriu, in paginile care urmează, o parte din epopeea scriitorimii române pe meleaguri hexagonale, adică acea parte la care am fost martor și personaj în zisul noiembrie roșu….” 1. Indicati patru cuvinte din vocabularul fundamental. R: scriitor, noiembrie, sapatamani 2. Transcrieti 2 derivate si precizati modul de formare. R: scriitorimii – scriitor a scrie – scriitor – scriitorime 3. Precizati un cuvant compus R: imbarcata – imbarca – imbarcat doisprezece 4. Alcatuiti enunturi in care cuvantul “o” sa aiba patru valori gramaticale. “O!ce veste minunata”. Alina este o fata frumoasa. O fata si doi baieti. (numeral) Am vazut-o pe strada. 5. Ilustrati prin enunturi polisemantismul verbului “a fi”. Bluza asta costa 100 de lei. El este fiul parintilor lui (valoare de verb copulativ). El se afla in casa. Cursul dureaza doua ore. El este inginer. 6. Identificati un cuvant derivat cu un sufix care denumeste colectivitatea. scriitorimii club 7. Alcatuiti familia lexicala din care face parte substantivul “scriitor” scriitorime – a scrie – scrisoare – scris

ATRIBUTUL   Definitie: Atributul este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral). Intrebari : care?, ce fel de ?, a, al, ai, ale cui ?, cati, cate ?, al catelea, a cata ? puse cuvantului determinat.   Clasificare Atr. substantival – apozitional genitival                               prepozitional Atr. pronominal – prepozitional (Ac.)                               genitival (G.)                               dativul posesiv (D.) Atribut adjectival                               Atribut verbal Atribut  adverbial   Atributul substantival  Apozitional – N : Ion, elevul a plecat., Domnitorul, Mihai Viteazul a fost infrant.                        Ac. : L-am vazut pe elevul Mircea.                        D : I-am dat cartea lui Ion, prietenul meu. Genitival: fara prep.: Aceste sunt faptele colegilor tai.                  Cu prep.: Lupta impotriva turcilor a luat sfarsit. Prepozitional: Ac.: Drumul de la scoala este lung.                                 Cadoul pentru parinti este pe masa.                                Pomul din gradina a inflorit.                                Goana dupa cumparaturi a inceput.                                                D: Reusita datorita mamei m-a bucurat.                             Construirea casei conform planului s-a terminat.                             A primit pedeapsa potrivit legii.   Atributul pronominal Prepozitional exprimat prin : Pronume personal: Barfa despre ea nu este draguta. Pronume reflexiv : Lauda de sine nu miroase a bine. Pronume de politete : Dialogul cu Maria Sa a inceput. Pronume demonstrativ : Cadoul pentru acela l-am dat. Pronume posesiv : Relatia cu al meu s-a terminat. Pronume nehotarat : Cearta cu toate m-a obosit. Pronume negativ : Plimbarea cu nimeni nu ma incanta. Pronume de intarire : Lauda despre insene nu este buna. Pronume interogativ : Cartea de la care e pe masa ? Pronume relativ : Nu stiu cartea de la cine e pe masa.   Genitival exprimat prin:  Pronume personal : Gluma lui nu este haioasa. Pronume de politete : Sabia Mariei sale mai straluceste. Pronume demonstrativ : Cartea aceluia e veche. Pronume posesiv : Parerea a lor mei l-a suparat.   Pronume nehotarat : Cartile tuturora sunt vechi. Pronume negativ : Penarul nici uneia nu este aici. Pronume de intarire : Copilul insusi a mers la concert. Pronume interogativ : Casa caruia ai vazut-o ? Pronume relativ : Problema este ale cui carti le-am uitat.   Dativul posesiv Pronume personal neaccentuat : Fapta-ti este cunoscuta. Pronume reflexiv neaccentuat : Maria-si potolea setea.   Atribut adjectival exprimat prin : Adjectiv demonstrativ : Caietul acestui baiat este rupt. Adjectiv posesiv : Caietul meu e nou. Adjectiv de intarire : Eu insami am gresit. Adjectiv nehotarat : Fiecare baiat e fotbalist. Adjectiv negativ : Niciun copil nu este acasa. Adjectiv interogativ : Care fata a luat nota 10 ? Adjectiv relativ : Nu stiu care fata a plecat. Adjectiv propriu-zis: El are un scris frumos. Verb la participiu : Copii certati plangeau.   Verb la gerunziu acordat cu substantivul : Cosurile fumegande, voce vibranta Numeral cardinal : Doi copii se plimbau prin parc. Numeral ordinal : Al doilea elev este absent. Numeral colectiv : Tustrei elevii au chiulit. Numeral de aproximatie : Circa 20 de copii au mers in excursie. Locutiune adjectivala : Baiatul fara obraz enerveaza pe toti.   Atribut  verbal  - exprimat prin : Verb la infinitiv : Dorinta de a invata nu exista. Verb la supin : Textul de citit este interesant. Verb la gerunziu neacordat : Am intalnit copii razand. Locutiune verbala : Dorinta de a o lua la sanatoasa il caracterizeaza.   Atribut  adverbial – exprimat prin :  Adverb de loc : Cartea de acolo este rupta. Adverb de timp : Povestea de atunci este deosebita. , Discutia de ieri m-a deranjat. Adverb de mod : Se auzea susurul alene a izvorului. Locutiune adverbiala: Cititul de zi cu zi, invatatul pe de rost, plimbatul de colo pana colo

Cazul Vocativ – exprima o chemare, un ordin, o rugaminte si substantivele in cazul vocativ nu au functie sintactica – substantivele in vocativ se separa prin virgula de restul propozitiei : a) Ioane, vino acasa ! b) Vino, Ioana acasa ! c) Vino acasa Ioane !

                              Atributul și propoziția subordonată atributivă    Precizează felul atributelor din enunțurile de mai jos și cazul în care se află acestea:       Florile din vază au un miros minunat. Războiul contra drogurilor este de durată. Casa Ioanei este în construcție. Iarba înverzită a câmpiei este încântătoare. Sora Ioanei, Mara, a fost bine intenționată. I-am dat lui Ion, fratelui tău, cartea. Băiatul deștept merge la olimpiada de matematică. Cartea citită era foarte interesantă. Mâna tremurândă i-a trădat emoția. Copilul său era cel accidentat. Nicio lucrare nu era de nota zece. Ioana însăși a vizitat muzeul. Nu se știe care elev a spart geamul. Ce carte citești? Altă fată a fost văzută în parc. Patru fete au plecat la plimbare. A treia concurentă a ieșit învingătoare. Cărțile pentru el sunt la Ioana. Casa lor este pe malul mării. Ochii-i albaștri l-au impresionat. Acelea, ele, sunt colegele mele. Ziua de azi a fost minunată. Strigătul ”ura” l-a uimit.     Înlocuiește atributele adjectivale din enunțurile de mai jos cu atribute substantivale:   Rasele canine sunt diverse. Transportul feroviar este mai ieftin decât transportul aerian.   Adaugă câte un atribut substantivelor subliniate, astfel încât descrierea să inspire voioșie. Precizează felul atributelor adăugate. Fata a împins poarta grădinii și a văzut o potecă ce ducea spre o casă. În fața ușii era un câine, care dormea pe un covoraș. Indică atributele verbale din textul de mai jos și arată prin ce se exprimă:  Bucuria de a vedea primii fulgi de nea, vine, uneori, chiar de Moș Nicolae. Bătrânii spun că zăpada căzând lin reprezintă fire din barba sfântului căruia Dumnezeu i-a dat grija de a ține din scurt Soarele.astrul are un drum de urmat, dar caută mereu un mijloc de tras pe sfoară paza. Sfântul îl prinde, dar Soarele, care are aerul de a spune că într-o zi va scăpa de supraveghere, nu se astâmpără. Transformă atributele substantivale din enunțurile de mai jos în atribute pronominale și indică felul acestora. Cartea copilului se află pe masă. Cadourile de la colegi l-au bucurat. Lupta contra leneșilor este declarată. Construiește enunțuri în care să ai atribute exprimate prin:   Pronume nehotărât în D: Numeral ordinal în G: Locuțiune verbală la infinitiv: Substantiv propriu în D: Interjecție: Pronume posesiv în G: Locuțiune substantivală în Ac.   Împarte enunțurile următoare în propoziții și precizează felul elementelor introductive (de relație):   Problema că el nu vine la petrecere este de discutat. Dorința să cânte la pian era puternică. Motivul de s-a retras acolo l-au aflat toți. Întrebarea dacă să renunțe îl macină. Nu-l cunosc pe elevul care va veni. La întrebarea care fată a câștigat concursul nu știu răspunsul. Locurile oricui întârzie vor fi reținute. Orașul unde m-am născut este minunat. Vremea când eram copil mă fascinează încă. Felul cum s-au purtat m-a dezamăgit. Cele câte auzi sunt minciuni.   Construiește enunțuri în care propoziția ”dacă va pleca” să fie, pe rând, predicativă, subiectivă și atributivă. Completează spațiile libere cu propozițiile subordonate atributive potrivite:   Aceasta este cartea................................................. ................ Omul.................................................... ........era vecinul vostru. Femeia.................................................. ....nu știe despre ce vorbim. El este băiatul................................................ ..................................   Completează enunțurile cu propoziții regente potrivite pentru următoarele subordonate atributive:   ...................................................... ..............pe care l-am cunoscut cu un an în urmă. .........................pe care am construit-o acum trei ani.............................................. ........................................câte spui..................................................... ...................... ..................................................pe care trebuie să le îndeplinești...........................   Contrage propozițiile atributive de la exercițiul anterior. Recunoaște propozițiile subordonate atributive din textele următoare:   ”Toți acești oameni, în imaginația cărora vrăjile au ocupat întotdeauna zone întinse și fierbinți, poposesc pe malul Oltului, punând la cale sfidătoarea lor faptă. E munca unei veri întregi pe care o au în față, și, pentru acest lung răstimp, ei se instalează în preajma gropilor de lut și a cuptoarelor fumegânde.”          (Geo Bogza) ”Când, mânați de neastâmpăr și mistuiți de infinite aspirații, navigatorii vechimii au născocit corăbii cu care s-au avântat pe ocean să-l cucerească, poate că nu prin mintea tuturora a trecut gândul, și nici prin inimă fiorul, că, în realitate, oceanul e acela care i-a născocit pe ei, pentru a cuceri, prin ei, pământul.”(Geo Bogza)       BIBLIOGRAFIE: Amalia Dumitriu, Mihaela Jianu, Constanța-Valentina Mihăilă, ”Gramatică. Clasa a VIII-a”, ed. Cartea de buzunar, București,2005, pag.36-40. Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, ”Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a”, ed. Humanitas Educațional, 2012, pag.118-127. Adrian Nicolae Romonți, Claudia Topan (coord.teste), Diana Florentina Basalic, Emilia-Alina Pop, Lavinia Fetti, Mimi Dumitrache, Monica Cristina Anisie, Marius Popa, ”Ghid complet pentru Evaluarea Națională 2016. Limba și literatura română. Clasa a VIII-a”, ed. Delfin, București,2015, pag.145-152.

  Pronumele   Definitie – este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv     Felurile pronumelui:   1. Pronumele personal – desemneaza diferite persoane, el are forme diferite pentru cele trei persoane: la singular (eu, tu, el/ea) si la plural (noi, voi, ei/ele).   La dativ si acuzativ se folosesc si formele neaccentuate si cele accentuate.   Forme accentuate :   Nominatv: eu       tu       el(ea)      noi        voi        ei(ele) Genitiv:        lui(ei)                                           lor(are pers.a III-a) Dativ:       mie     tie      lui(ei)      noua      voua      lor Acuzativ: (pe)mine         (pe)el      (pe)noi   (pe)voi   (pe)ei/ele (pe)tine          (pe)ea Vocativ:              tu!                                 voi!     Forme neaccentuate :   Nominativ,Genitiv si Vocativ nu au forme neaccentuate Dativ:     imi,mi      iti,ti    îi,i           ne,ni      vă,vi     le,li Acuzativ: ma,m-      te,te-  îl,l,o        ne         vă         îi,l,le     Observam: – ca pronumele personal are forme pentru vocativ numai la persoana a doua singular si plural – la cazul acuzativ, formele accentuate sunt insotite totdeauna de prepozitii (pe,la,spre,de la, cu etc) – pronumele dânsul,dânsa,dânșii,dânsele sunt pronumel personale la persoana a II-a. NU SUNT PRONUME DE POLITETE     Functiile sintactice ale pronumelui personal:   a) subiect : in N: Ea(Dânsa) a publicat o carte. G: Ai lui au plecat in excursie. (exceptie) Ac: Au plecat dintre noi la mare. (exceptie)   b) nume predicativ : in N: Colegul meu este el. G: Stiloul este al lui. D: Noi suntem asemenea lui. Ac: Cartea este pentru el.   c) atribut pronominal:  – in G: Poseta ei (dânsei) este frumoasa.. – in G (cu prepozitie sau locutiune prepozitionala):   Decizia impotriva ei a fost nedreapta. Vilele din jurul lui sunt grozave. – in D cu prepozitie : Succesul gratie lui a fost mare. – in D posesiv, fara prepozitie : Haina-ti este moderna.   Fata îi este pătată. – in Ac : – cu prepozitie : Cadoul pentru el este valoros. – cu locutiune prepozitionala : Calatoria impreuna cu el este relaxanta. – in N (atribut apozitional): Prietenul meu, el (dânsul), va pleca. – in G (atribut apozitional) : Cartile Sorinei, adica ale ei, sunt aici. – in D(atribut apozitional): Sabinei, adica ei, i-am spus adevarul. – in Ac(atribut apozitional): Pe Wanda, adica pe ea, am vazut-o in parc.     d) complement direct  – in Acuzativ:   L-am vazut pe strada pe Vlad. (c.d. anticipat)          c.d.   Pe Robert l-am vazut. c.d.           c.d. reluat   e) complement indirect – in D:     I-am dat o carte lui Stefan. c.i. anticipat       c.i.    Lui Cristian i-am dat o carte. c.i.             c.i. reluat – in Ac: Ieri ma gandeam la voi. – in G:   Luptam contra lui.     f) complement de agent : Lucrarea a fost compusa de el     g) complement circumstantial de loc : – in G: M-am oprit inaintea lor. – in D: Am mers in fata-i. – in Ac: Toti alergam spre voi.     h) complement circumstantial de timp: – in G: Am sositinaintea lor. – in D: Am venit la facultate inaintea-i. – in Ac: Toti alergam spre voi.     i) complement circumstantial de mod: – in G:  Stiloul este la fel de bun ca al lui. – in D:  Am invatat asemenea lui. – in Ac: Liliana scrie ca mine. (complement de mod comparativ)     j) complement circumstantial de cauza : – in G:   Am pierdut din cauza lui. – in D:   Am intarziat din cauza-i. – in Ac:  Tata m-a pedepsit pentru tine.     k) complement circumstantial de scop: – in G: Toata viata ai muncit in scopul lui.     l) complement circumstantial conditional: – in G:  In locul lui nu ti-as fi dat. – in D: In locu-i n-as fi venit.     m) complement circumstantial concesiv: – in G: In ciuda lui n-as fi venit. – in D: In ciuda-ti tot am venit.

Figuri de stil și procedee de expresivitate.   Deixis.   Anaforă.   Etapele redactarii unui eseu școlar   Organizarea discursivă. Aspecte ale constructiei discursului   Anafora este strâns legată de deixis, cu care are în comun mecanisme asemănătoare de prelucrare a interretării referențiale a unui element lingvistic de la un alt element, aflat în context (în contextul lingvistic, în cazul anaforei, sau în cel situațional, în cazul deixisului) precum și un inventar de mijloace lingvistice: multe deictice funcționează și ca anaforice (conform Gramaticii limbii române, II, Enunțul, Editura Academiei Române, 2005)     Distinția dintre anaforă (care face aluzie la context) și deixis (care indică în mod direct un anumit element al situației de comunicare) se plasează la nivelul opoziției dintre context (vecinătatea lingvistică a unei expresii) și situația de comunicare (ansamblul de circumstanțe, de factura extralingvistică, în care se produce enunțarea).   Deixis, deictice - desemnează ansamblul modalitaților de expresie care asigură ancorarea enunțului în situația de comunicare în care este produs (cine vorbește? pentru cine? când? unde?) Situația de comunicare reprezintă ansamblul de circumstanțe, în care are loc o enunțare scrisă sau orală, înglobând localizarea spațio-temporală a discursului, identitatea interlocutorilor, precum și ansamblul de cunoștințe de care aceștia dispun în comun.   Deicticele (eu, tu, aici, acum..etc) desemnează un obiect prin rolul pe care acesta îl joacă în enunțare. Unele expresii sunt deictice în toate contextele în care apar, cum este cazul pronumelor personale și al formelor verbale de persoana I și a II-a, care desemnează locutorul și interlocutorul.   În functie de tipul de informție codificată cu privire la diferite coordonate ale situației de comunicare, se disting mai multe categorii de deixis: personal, spațial, temporal, social etc. Elementele de expresie utilizate pentru coordonatele fundamentale ale carului deictic sunt:   - deixis personal - codifică rolurile participanților la actul de comunicare: pronume personale și forme verbale de persoana I și a II-a, substantive, pronume în vocativ, nume proprii;   - deixis spațial - exprimă raporturile de distanță (apropiat, depărtat) sau de poziționare (în față/în spate, la stânga/ la dreapta etc), în raport cu plasarea spațială a vorbitorului: prin adverbe și locuțiuni adverbiale de loc (Nu vreau sa plec acolo, pentru ca aici ma simt ca acasă), pronume și adjective demonstrative.   - deixis temporal - presupune raportarea unor acțiuni, evenimente, stări la momentul enunțării (acum, imediat) sau la unități de măsurare a timpului : timpurile verbale, adverbe și locuțiuni adverbiale de timp..etc)   - deixis social - codifică reprezentarea în enunț a disticțiilor sociale referitoare la identitatea participanților și la relația socială dintre aceștia (statutul social-profesional, tipul de context social în care comunicarea, maniera de adresare în funcție de axa intimitate/distanță sau egalitate/inegalitate ierarhică..etc); prin pronume de politețe, formule/cuvinte de adresare, nume comune desemnând relații de rudenie, de serviciu ori de vecinatate.     Anafora - desemnează două fenomene total diferite, în retorică și în lingvistică.   1. În retorică, anafora este o figură de stil definită prin repetarea aceluiași cuvânt/acelorași cuvinte la începutul mai multor propoziții, versuri sau paragrafe.   2. În lingvistică desemnează relația dintre două elemente, în care cel ce apare ulterior în discurs (numit anaforic) nu are sens de sine stătător, fiind interpretat dor prin raportare la elemntul anterior (numit antecedent sau sursă). Rolul său este de a evita repetiția sau de a asigura coerența și continuitatea discursului.   Anafora acoperă, în general, două fenomene diferite :continuitatea referențială (Am vorbit cu un băiat simpatic. Acesta mi-a povestit filmul.;- Ai citit cartea? )- Da/Nu/Nu pe toată) și reluarea semnatică (Am văzut un film simpatic. Unul la fel am mai văzut anul trecut).     Etapele redactării unui eseu școlar   În general etapele redactării sunt comune diferitelor eseuri școlare (analiză comentariu, sinteză, paralelă, eseu structurat sau nestructurat).   1. Pregătirea redactării : lectura textului literar/ a textelor literare abordate, citirea și înțelegerea cerinței, documentarea, alcătuirea planului compunerii.   2. Realizarea lucrării   - abordarea tuturor aspectelor de conținut menționate/implicate de formularea cerinței;   - respectarea regulilor de redactare: organizarea ideilor în scris; utilizarea limbii literare; abilitățile de analiză și de argumentare; originalitatea; respectarea normelor ortografie și de punctuație; așezarea textului în pagină..etc   3. Verificarea lucrării -  presupune autoevaluarea (lectura, corectarea și aprecierea propriei lucrări și evaluarea (de profesor, de examinator sau de către colegi), în funție de criteriile menționate de obicei în cerință și urmărite în redactare. În general, notarea nu se face global, ci se acordă punctaje diferite pentru conținutul și pentru redactarea eseului.

Atributul Definitie : este partea  secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral cu valoare substantivala) Felul atributului (dupa partea de vorbire prin care se exprima) Atributul adjectival se exprima prin : – adjectiv propriu-zis : Elevul harnic (cel mai harnic) este Aurel. – adjectiv provenit din verb la participiu : Elevul intarziat este privit cu repros. – adjectiv provenit din verb la gerunziu: Fața-i suferindăexprimă durere. – adjectiv provenit din adverb : Așa haine frumoase n-a mai avut. – adjectiv pronominal : Cartea aceea mi-a marcat existenta./ Cartea saera plina de nuci. – locutiune adjectivala :Omul de geniu inlatura orice tipar. – numeral cu valoare adjectivala : A douasaritura a constituit un record. Atributul substantival poate fi : – atribut substantival genitival (exprimat prin substantiv in genitiv) : Ideea lui Andrei este adoptata. Parerea Anei este justa. – atribut substantival prepozitional exprimat prin : * substantiv in acuzativ cu prepozitie sau cu locutiune prepozitionala : Elevii din clasa noastra sunt inimosi Atitudinea fata de colegi este corecta. * Dativul cerut de prepozitie : Purtarea asemenea batausilor este periculoasa. * exprimat prin genitivul cerut de prepozitie sau de o locutiune prepozitionala: Lupta contra mediocritatii se da in fiecare elev. Floarea din mijlocul rondului era un trandafir. * atribut substantival in dativ, fara  prepozitie : Ion, nepot Mariei. e dus in Spania (forma sintactica veche) * atribut substantival apozitional, exprimat prin substantiv in nominativ

Pronumele personal de politete are forme numai de persoana a II-a si a III-a persoana a II-a :  N – Ac :   dumneavoastra(d-ta), mata, matale sg-pl:      dumnevoastra G.-D, sg:  dumitale Sg-pl:      dumneavostra V:            dumneata!, dumneavoastra! persoana aIII-a: N.G.Ac.D : dumnealul, dumneaei, dumnealor Forme reverentioase : Domnia ta, Domnia voastra, Domnia lui, Domniile voastre, Domniei tale, Domniilor lor Locutiuni pronominale de politete : Excelenta Sa, Maria Sa, Alteta Sa, Inaltimea Sa, Majestatea Sa, Sanctitatea Sa, Prea Fericitul (patriarh), Inalt Prea Sfantul, Sfantia Sa…etc Pronumele de politete au aceleasi functii sintactice ca si pronumele personal. Cateodata poate fi atribut adjectival : Am nevoie de un om ca dumneata.