Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

FONETICA   Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulate. Vocalele din limba româna Vocala este un sunet al vorbirii din limba romana, la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol în cale.   Vocala A Se scrie și se pronunță a, nu ea, după literele ș și j în rădăcina cuvântului: șa, șade, șapte, șase, deja, jale, jar (nu șea, șeade, șeapte, șease, dejea, jeale, jear).   Vocalele în hiat din Limba Româna   Vocalele in hiat reprezinta fenomenul fonetic constând în întâlnirea a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, fie în interiorul unui cuvânt, fie între două cuvinte alăturate.   Diftongii din Limba Româna   Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete sau mai multe sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă sau cuvantare.   Triftongii din Limba Româna   Triftongii reprezina un grup de trei sunete diferite care formează o singură silabă.   Consoanele din Limba Româna   Consoanele din limba romana reprezinta acel sunet al vorbirii produs la trecerea curentului de aer prin canalul fonator atunci cand întâmpină obstacole.   Despartirea in silabe în limba româna   Când în limba româna un cuvânt nu se termină într-un rând, se vor trece în rândul următor numai silabele ( compuse din litere din alfabet) întregi. Despartirea in silabe a unor cuvinte are scopul de a pune in evidenta structura acelor cuvinte (in silabe) si in cazul poeziei metrica sa. Despartirea in silabe se face cu ajutorul semnului ortografic numit cratima si are o anumita valoare stilistica: Ex. Im-be-ci-lu-le! In Ortografia romana se pune mai mare importanta insa pe despartirea cuvintelor de la capat de rand care nu coincid intotdeauna cu despartirea in silabe a cuvintelor.   Despărțirea în silabe a cuvintelor sau silabisirea se face astfel:   a) dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare: le-ge, o-ră; b) dintre două vocale succesive (în hiat), prima aparține silabei dinainte, a doua celei următoare: ce-re-a-le, lu-a; i și u semivocale, între două vocale, trec la silaba următoare: ba-ia, no-uă; c) dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparține silabei dinainte, cealaltă – sau celelate – silabei următoare (excepțiile se vor vedea mai jos): ac-ti, as-tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru; d) când prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este lsau r, amândouă consoanele trec la silaba următoare: a-bre-vi-a, a-cru, co-dru, a-fla, a-gro-nom, si-hlă, su-plu, a-tlet, li-tru, de-vre-me; e)grupurile ct, cț și pt, pț precedate de consoane se despart: onc-tu-os, punc-taj, func-ți-e, sanc-ți-u-ne, somp-tu-os, pre-emp-ți-u-ne; f)cuvântul jertfă se desparte jert-fă; g)la cuvintele compuse (din doua sau mai multe litere din alfabet – limba romana) și la cele derivate cu prefixe, precum și la unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană), despărțirea în silabe se face, de preferință, ținându-se seama de părțile componente, atunci când cuvântul e analizabil: de-spre (nu des-pre), drept-unghi (nu drep-tunghi), in-egal (nu i-negal), ne-stabil (nu nes-tabil), sub-linia (nu su-blinia), vârst-nic (nu vâr-stinc).   Despartirea grupurilor de cuvinte si a abrevierilor   Pentru pastrarea unitatii lor nu se despart la sfarsitul randului (ci trec integral pe randul urmator) urmatoarele: – abrevierile se scrie lagat (ex. UNESCO) sau despartit prin blancuri (S N C F R), prin puncte (a.c – anul curent) ori prin cratima (lt.-maj., S-V); – derivatele scrise cu cratima de la abrevieri: R.A.T.B-ist (NU R.A.T.B- ist, R. A.T.B.-ist);   Derivatele devenite cuvinte urmeaza regimul cuvintelor: ce-fe-rist.   – numele proprii de persoane : Vasilescu, Ali el-Kabar (NU Va-si-le-scu, Ali el-Ka-bar); – numerele ordinale scrise cu cifre si litere: XI-lea, 6-a (NU XI- lea, 6- a); Se recomanda sa nu se separe de pe un rand la altul, ci sa se treaca impreuna pe urmatorul rand: – numele (sau abrevierile sau prescuratile prenumelor) si numele de familie: Vasile Marinescu, V. Marinescu – notatiile care includ abrevieri: 11 km, art. 14   Se tolereaza plasarea pe randuri diferite a prescurtarilor de nume generice si a numelor proprii din denumirile unor institutii, indiferent de ordinea lor: Roman S.A., SC Firma-mea SA., dar si F.C. Dinamo   Formarea cuvintelor in Limba Româna   Scrierea cuvintelor în limba româna derivate și compuse, a locuțiunilor și a grupurilor relativ stabile de cuvinte pune unele probleme specifice, greutatea de a distinge uneori între formații apartinând uneia sau alteia dintre aceste categorii putând crea și dificultați suplimentare.   Reguli generale:   – derivatele se scriu în limba româna într-un cuvânt (situațiile în care unprefix sau un sufix se scrie cu cratima sau separate sunt rare) folosind cuvintele din alfabet; – compusele se scriu în limba româna, în funcție de partea de vorbire căreia îi aparțin și de gradul de sudură a compusului, în unul din cele trei moduri posibile: într-un cuvânt, cu cratima sau în cuvinte separate; -formațiile din sau cu elemente de compunere se scriu intr-un cuvânt; – locuțiunile se scriu in general in cuvinte separate, mai rar cu virgula sau cu cratima, -grupurile relativ stabile de cuvinte se scriu în cuvinte separate;   Sufixe si prefixe din limba româna   Sufixul în limba româna Sufixul este o îmbinare de sunete (litere din alfabet) sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi   Prefixul în limba româna Prefixul sau afixul reprezinta literele din alfabet sau grupul de litere, care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat cu forme gramaticale noi (nu este obligatoriu)

Aplicatii - Exerciții recapitulative     Se dă textul:     „Acea gridin-oțelită înspre Dunăre o mână      Iar în urma ei se-ntinde falnic armia română”         (Mihai Eminescu, Scrisoare III)   1. Arătați prin ce mijloc de îmbogățire a vocabularului s-au format cuvintele : oțelită, înspre, în urma. ....................................................... ......................... ....................................................... ......................... ....................................................... .........................   2. Precizați valoarea morfologică a cuvântului falnic din text, apoi alcătuiți enunțuri în care același  cuvânt să aibă două valori morfologice diferite de text. ....................................................... ..........................   3. Scrieți câte un sinonim neologic pentru cuvintele armie, falnic. ....................................................... ........................... ....................................................... ...........................   4. Alcătuiți enunțuri cu omonimul cuvântului mână. ....................................................... ............................   5. Alcătuiți câte un enunț folosind cuvântul grindină cu sens propriu și cu sens figurat. ....................................................... ............................ ....................................................... ............................   6. Grupați pe două coloane următoarele cuvinte: cătră, vornic, mulțămit, boieri, perje, stolnic, vătaf.     7. Alcătuiți cel puțin cinci enunțuri cu verbul polisemantic a trece. ....................................................... ...................   8. Indicați antonmele neologice ale cuvintelor: avar, cuviincios, agreabil, transparent, dificil. ..................................................... ..................................................... ..................................................... .....................................................   9. Alcătuiți enunțuri cu paronimele: geantă / jeantă;  enervat /  inervat;  dependență /  dependință ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... .................................... ....................................................... ....................................

  Regionalismele sunt forme ale limbii folosite în anumite regiuni.   - regionalismele fonetice - sunt cuvintele cu anumite sunete diferite de cea literara a cuvântului: gios(jos), giumătate(jumătate), șinși(cinci), dește(degete), frace(frate), frunce(frunte)   - regionalisme lexicale - sunt cuvinte cu formă diferită de cea literară: cucuruz , păpușoi(porumb), postavă, capistere, chersin, copaie (albie), barabule, crumpi (cartofi), lubeniță, harbuz, melemete (pepene verde), ițari, gaci, nădragi (pantaloni), lebedeu, oghială   - regionalisme gramaticale sunt formele gramaticale specifice anumitor regiuni : o fo' la munce (a fost la munte), s-o dus (s-a dus), mămăli cu br cu la (mămăligă cu brânză și cu lapte) sau forma lungă a perfectului compus: am văzutără, am plătirără

ADJECTIVUL   Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (calitatea) unui obiect.  Insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, numar si caz.   Adjectivul poate exprima: insusirea, proprietatea unei fiinte sau a unui obiect: frumos, bun, inteligent, greu, usor, drag, tanar etc. Materia din care este alcatuit: osos, fibros, lemnos, metalic, aurifer etc. Originea: oltean, frantuzesc, studentesc, taranesc, vienez, american etc.     Felul adjectivelor:   a) – propriu-zise: frumos, bun, curajos etc. b) – provenite din: – verbe la participiu: citit, citita, scris, scrisa. – verb la gerunziu: maini tremurande, cosuri fumegande, ochi lacrimanzi etc. – pronume: Acel (acest) elev a castigat (adjectiv pronominal demonstrativ)   Fiecare elev (alt, oricare) – adjectiv pronominal nehotarat.   Nici un copac (nici o) – adjectiv pronominal negativ   – (adjectiv pronominal interogativ).   Stiu / care copii sunt cuminti. / – adjectiv pronominal relativ rol de element relational, functia sintactica de atribut adjectival.   Copiii mei sunt cuminti – adjectiv pronominal posesiv.     Dupa terminatie, adjectivele sunt:   a) – variabile – cu doua terminatii: bun-buna, buni-bune, moale-moi cu o terminatie: verde- verzi b) – invariabile: gri, maro, cumsecade, eficace, motrice, propice     Dupa forma, adjectivele sunt:   a) – simple, formate dintr-un singur cuvant: frumos, inalt, bun b) – compuse: cumsecade, binecrescut, galben-auriu, alb-galbui, tehno-stiintific, franco-roman etc. c) – locutiuni adjectivale:   (om) cu dare de mana – instarit, bogat   (om) cu scaun la cap – chibzuit   (om) cu noroc – norocos   (om) cu minte – intelept   (om) cu capul in nori – aiurit, zapacit, neatent   (om) fara teama si prihana – pur, neprihanit etc.     GRADELE DE COMPARATIE   Exprima gradul (masura) in care o insusire caracterizeaza un obiect in raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect sau a altui obiect.   Gradele de comparatie sunt:   – Pozitivul – enunta calitatea sau insusirea fara a o compara: copil bun, elev silitor, fata frumoasa.   - Comparativul: – de superioritate: mai bun, mai silitor, mai frumoasa – de egalitate: la fel de bun (tot asa de), tot atat de silitor, la fel de frumoasa. – de inferioritate: mai putin bun, mai putin silitor, mai putin frumoasa.   Al doilea termen de comparatie se introduce prin adverbele de compartie: “ca”, “decat”, “intocmai ca”, “asa ca”, “la fel de”, “tot asa de”.   El este mai putin bun ca (decat) acesta.   Tu esti la fel de inteligent ca mama ta.   Tu esti mai silitor decat sora ta.      Superlativul este de doua feluri: relativ si absolut.   a) Superlativul relativ – arata ca insusirea unui obiect (fiinte) se afla la gradul cel mai inalt sau cel mai scazut comparata cu aceeasi insusire sau cu o alta. Superlativul relativ se realizeaza din forma comparativului de superioritate sau inferioritate precedat de articolul demonstrativ: “cel”, “cea”, “cei”, “cele”. ex : El este cel mai bun dintre elevi. (din clasa)   Al doilea termen al comparatiei se introduce prin prepozitiile: “dintre”, “intre”. ex: Este omul cel mai bun intre oameni. Este elevul cel mai silitor dintre toti.   Al doilea termen al comparatiei poate lipsi.   ex: Tu esti cea mai frumoasa.   b) Superlativul absolut – arata ca insusirea este in cel mai inalt grad fara a fi comparata cu o alta insusire. Se construieste cu ajutorul adverbului “foarte”, mai rar cu adverbul “tare”. ex:Ea este foarte frumoasa. Tu esti tare harnic.    Pe langa aceste adjective, exista o serie de locutiuni adjectivale care pot reda superlativul absolut: cu totul si cu totul, nespus de, uluitor de, nemaipomenit de, extraordinar de, din cale-afara de etc.   Unele adjective nu pot avea grad de comparatie, fie pentru faptul ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine, ele sunt deja comparative sau superlative.   Adjective fara grad de comparatie: interior, inferior, superior, major, gigant, exterior, anterior, optim, ultim, urias, suprem, intreg, mort, complet, oral, unic, vesnic, general, perfect, principal, desavarsit, endocrin etc.     FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI   Atribut adjectival: Am citit o carte interesanta. Nume predicativ: Ziua era frumoasa. Complement indirect: Din galben s-a facut rosu./ Din sarac a ajuns bogat.   Element predicativ suplimentar: Cararea cobora chinuita. (nominativ) Eu te stiu de inteleapta. (acuzativ)   Complement circumstantial de timp: De tanara era recunoscuta drept un talent. Te cunosc de mica.   Complement circumstantial de mod: El era mai mult indraznet decat istet.   Complement circumstantial de cauza: Toata lumea o evita de rea. Tu stai acasa de bolnava.   Complement de relatie: De cuminte, e cuminte, Dar de gura-i cat o sura.   Complement circumstantial de concesie: Chiar bolnav si tot va veni la scoala.   De retinut :   Prin pozitia antepusa fata de substantivul pe care il determina, adjectivul preia articolul acestuia:   Copilul frumos – Frumosul copil Un elev harnic – Un harnic elev   Adjectivul isi poate schimba valoarea gramaticala devenind: substantiv (prin substantivizare) – Frumosul merge pe apa. (articol hotarat) Cel frumos merge pe apa. (articol demonstrativ)   Un frumos ca el rar intalnesti. (articol nehotarat) adverb: Tu canti frumos. (adverb de mod, complement de mod).

SUBIECTUL Definitie : Subiectul este partea de propozitie care arată cine face acțiunea exprimată de predicat sau cine are caracteristica exprimată prin numele predicativ. Intrebări: Cine? Ce? (face actiunea) Despre cine/ce este vorba în propoziție ? puse predicatului. Cazul: Nominativ Se exprimă prin următoarele părți de vorbire: - substantiv – comun – simplu: Băiatul lucrează mult.                                 - compus: Floarea-soarelui este o plantă.                   - propriu: Radu învață la matematică. - pronume – personal: El este acasă.                  - de politete: Dumnealui este profesorul de sport.                  - demonstrativ: Acela pleacă de la școală.                  - posesiv: A mea este în excursie.                  - nehotarat: Toate sunt coapte.                  - relativ: Mă întreb cine vine.                  - interogativ: Cine a venit?                  - negativ: Nimeni n-a venit la petrecere. - numeral –cardinal: Doi au câștigat.                 - ordinal: Al treilea a învins. - verb – infinitiv: A învăța este necesar.          - supin: De cântat este plăcut. - adverb cu rol de substantiv: Raul a trecut. Binele învinge. - interjectie: Se aude vai!         E. Clasificare: Subiect – simplu: Maria citeste.          - compus: Corina si Raul se joaca. Subiect – inclus: verbul este la pers. I, II, sg si pl: Citesc. (eu) Cititi. (voi)          - subînteles: versul este la pers. III sg si pl: Citeste. (el) Citesc. (ei)

Verbul   ” Ceilalti riposteaza ca avem in fata trupe numeroase. Cert pare numai ca, inamicul n-are cu el decat o baterie, deci fortele de infanterie trebuiesa fie minime. In orice caz desfasurarea noastra ,batalioane intregi pentru simple excadroane, dovedeste ca avem in mediocru serviciu de recunoastere”.   de Camil Petrescu – riposteaza = verb predicativ – avem = auxiliar (am mers, am fost) – pare = verb copulativ – n-are = verb predicativ – sa fie = verb copulativ, auxiliar (voi fi terminat) – dovedeste = verb copulativ – avem = verb predicativ – trebuie = verb predicativ impersonal   Definitie : parte de vorbire flexibila care exprima actiunea, starea sau existenta   Clasificare : – se poate clasifica in : – verbe predicative (pot forma singure predicatul unei propozitii, sens de sine statator) – verbe nepredicative – copulative ( care intra in structura predicatului nominal – verbe auxiliare (care ajuta la formarea modurilor si timpurilor verbale compuse = a fi, a avea, a vrea) ex: Sa fi plecat mai devreme (“fi” ajuta la formarea conjuctivului perfect) Am sa merg la scoala ( “am” ajuta la formarea timpului viitor)   Verbe predicative : a fi, a insemna (El a insemnat pe caiet), a ajuns (El a ajuns acasa), a ramane ( Copilul a ramas neschimbat), a parea (Imi pare ca a iesit cum doream), a face (El face multa treaba), a se naste (Ion s-a nascut in Ardeal)   Verbe copulative : este (Copilul este vesel), a deveni (El devine medic), a insemna (Daca pleci inseamna ca-l parasesti), a parea ( Pare cert ca vom lua zece la examen), a face (El se face ca munceste), a se naste (Romanul se naste poet) Verbele mai pot fi personale atunci cand isi vor schimba forma Impersonale sau unipersonale atunci cand au forme pentru persoana a-III_a. Verbe – tranzitive (care accepta formele_ – intranzitive (care nu accepta formele) Verbele copulative sunt tranzitive   Verbul are 4 conjugari : – infinitiv – conjugarea I : -a : a canta, a manca, a desena,a desemna – conjugarea a-II-a : -ea: a vrea, a cadea, a parea – conjugarea a-III-a : -e: a merge, a face, a cere – conjugarea a-IV-a : -i,-î : a fugi, a iubi, a doborî, a urî   VERBUL   Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.   Categorii gramaticale (morfologice)   – modul – timpul – persoana – numărul – diateza   Conjugările   – I (-a): a cânta, a mânca – a II-a (-ea): a vedea, a tăcea – a III-a (-e): a face, a spune – a IV-a (-i; -î): a citi, a hotărî     Clasificare     1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): – copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. – auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală.     2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.).   3. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi.     Verbe intranzitive 1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă     Modurile verbului – personale: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ – nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin     Timpurile a) indicativ: – imperfect – perfect simplu – perfect compus – mai mult ca perfectul – prezent – viitor – viitor anterior     b) conjunctiv: – prezent – perfect     c) condiţional-optativ: – prezent – perfect     d) infinitiv: – prezent – perfect   Verbele la moduri personaleau funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement.     Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numărul 8. Forma     Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi…” El a plecat la şcoală.   La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct).   Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.     Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii.”     La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive, fără funcţie sintactică, având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. Pronumele stau, de obicei, înaintea verbului, dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se analizează împreună cu verbul. Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ.

Declinarea –  forma pe care o ia substantivul in diferite cazuri cand trece prin cele cinci cazuri, la singular si la plural Declinarea nearticulata : N-G-G-Ac singular : (acest, acestui) baiat, scaun N-G-D-Ac plural : (acesti, acestor) fete (aceste, acestor) scaune, fete Declinarea articulata cu articol hotarat : Masculin singular : N.Ac. : baiatul   G.D. baiatului   V : baiatule ! Masculin plural :    N.Ac.: baietii     G.D. baietilor    V: baietilor ! Feminin singular : N.Ac.: fata, ziua    G.D. fetei, zilei Feminin plural :    N.Ac.: fetele, zilele   G.D. fetelor, zilelor    V: fetelor ! Substantivele proprii masculine, unele substantive proprii feminine(neologice) si unele substantive comune, primesc la G.D. articolul hotarat prolitic lui : lui Vasile, lui Carmen, lui nenea, lui tanti, lui frate-meu, lui aprilie etc Declinarea cu articolul nehotarat : N.Ac. : un baiat – o fata – niste baieti – niste fete D.D. : unui baiat – unei fete – unor baieti, fete De retinut : unele substantive au forme deosebite de G.D. : papusii, salii, bunicii, tarancii, tigancii, medicinei, foamei, ordinei, rusinii, Olgai etc. Declinarea substantivelor proprii la G.D. – simple : Mariei, Floarei, Ilenei, Clujului, Carpatilor – compuse : Anamariei, Campulungului, Turnu-Severinului, Targu-Jiului Locutiunile substantivale – sunt grupurile de cuvinte care se contrag in substantive (sunt sinonime cu un substantiv): aducere aminte = amintire bagare de seama = atentie parere de rau = regret bataie de joc = batjocura bataie de cap = grija, necaz invatare de minte = lecuire luare peste picior = ironizare punct de vedere = opinie tragere de inima = dorinta luare de mita = inselaciune trecere in nefiinta = moarte pierdere de memorie = amnezie luare de cuvant = cuvantare tinere de minte = memorie trecerea cu vederea – ingaduinta luare-aminte = atentie Locutiunile substantivale se analizeaza dupa substantivul din care se contrag

  Se dă textul :   “Când se lăsă amurgul, cu dâre sângerii la orizont, Astor rătăci drmul. O luă printr-un lan de floarea-soarelui,se împiedică de mușuroaie de cârtiță și se prăvăli în țărână de se făcu ca altă arătare. Începu să plângă de foame și de frică. Dar-și aduse aminte de părinți și se îmbărbătă:”Mai rău fusese înainte….”. Așa că avu puterea să ajungă la marginea unui sat, lângă un gard pe care încearcă să se cațere cu ghearele și cu colții.Îl încalecă și se trezi bufnind greoi în partea cealaltă.”   “Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtarescu     1. Despartiti in silabe : orizont = o-ri-zont îmbărbătă = îm-băr-bă-tă marginea = mar-gi-nea cealaltă = cea-lal-tă mușuroaie = mu-șu-roa-ie     2. Identificati in text 4 cuvinte care contin diftongi : floarea-soarelui, impiedica, mușuroaie, foamea.     3. Indica numarul de litere si numarul de sunete din cuvintele : sângerii = sân-ge-rii = 7 sunete marginea = mar-gi-nea = 8 litere si 8 sunete încercă = în-cer-că = 7 litere și 7 sunete ghearele = ghea-re-le  = 8 litere și 6 sunete     4. Explica rolul cratimei in structura se-mpiedică se….impiedică = se formeaza hiat si astfel se evita hiatul     Se da textul : “- Blanca știi că din iubire Făr’ de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcându-te-n veșmântu-i Lepădând viața lumii Vei spăși greșeala mumii Și de-o crimă tu mă mântui”     1. Explica utilizarea apostrofului in text Apostroful se utilizeaza in lipsa literei “ă” (caderea unei vocale; pastrarea ritmului si a masurii)     2. Precizeaza rolul cratimei in structurile : te-ai = pronuntarea impreuna a pronumelui personal si a verbului auxiliar si evitarea hiatului la-nceput = evitarea vocalei “l”   3. Identifica un cuvant care contine triftong si doua cuvinte care contin diftong. triftong = ei diftong = viata, greseala     Forme corecte : aliniat = alineat (amandoua sunt forme corecte pentru ca fiecare exprima altceva) aversiune = adversiune avocat = advocat corigent = corijent (ambele variante sunt corecte) filigram = filigran intreprindere = întreprindere presedentie = presidentie (ambele variante sunt corecte pentru ca fiecare exprima altceva) remuneratie = renumeratie revendicare = revindecare (ambele variante sunt corecte pentru ca fiecare exprima altceva) start = ștart     Forme corecte:   Oamenii manifesta/manifesteaza pentru apararea drepturilor.   Filozoful reflecta/reflecteaza asupra lucrurilor esentiale.   Ceea ce spui tu reflecta/reflecteaza adevarul.   Regizorul toarna/turneaza un film.     Eliminarea cacofoniei   1. L-a luat ca consilier pe cel mai bun prieten   L-a luat drept consilier pe cel mai bun prieten.   2. Nu ma asteptam la Laura sa faca asta.   Nu ma asteptam ca Laura sa faca asta.     3. In casa sa a fost loc pentru prieteni.   In casa lui/ei a fost loc pentru prieteni.     4. Numeroase case au fost evacuate sau s-au daramate.   Numeroase case au fost evacuate sau daramate.    

  Pleonasmul este o greseală de exprimare care constă în folosirea alpturată a unor cuvinte cu acelasi înțeles.   Exemple : coboară jos, campion mondial al lumii, mă întorc înapoi, babă bătrână, concluzie finală, hemoragie de sânge, mijloace mass-media, averse de ploaie, procent 5%, am colaborat împreunaă, dar însă, mai superior, și-a luat propriile haine, s-a menținut mai departe, și-a adus aportul, a avansat în față,  cel mai principal lucru, protagonist principal, a rezuma pe scurt, a coexista alături, alocuțiune scurtă, a surprinde pe neașteptate, alegeri electorale, obstacol care împiedică, propria biografie, cadavru neînsuflețit, ironic și zeflemitor, prima prioritate, performanță de vârf, panoramă de ansamblu, a evoca o amintire, contrabandă ilegală, marele geniu, romancier epic, șansă favorabilă, bancnotă de hârtie, jambon de porc, a vocifera cu glas puternic, ultima ariergardă, a survola peste munți, tânăr adolescent, burlac necasatorit, caligrafie frumoasă, catastrofă nefericită, abuz excesiv, scepticism șovăitor, servilism slugarnic, a migra dintr-un loc în altul, particularitate distictă, pauză temporară, serpentină sinuoasă,  noblețe aristrocratică, spendoare grandioasă etc.   Unele pleonasme sunt acceptabile, având rolul de a sublinia ideea printr-o figură de stil : „Cobori în jos / Luceafăr blând.” În limbajul popular există unele pleonasme acceptate pentru rolul lor de insistență:   Am auzit cu urechile mele.   Am luat cu mâna mea.   Am văzut cu ochii mei.

Numeralul – parte de vorbire flexibilia care exprima un numar sau ordinea  obiectelor prin numarare. – nu are functii sintactice specifice ci indeplineste functii sintactice ale substantivului, adjectivului sau adverbului in fucntie de contextul in care apare Numeralul cardinal – exprima un numar, poate fi simplu : trei,cinci, zece, mie, milion compus: unsprezece, douazeci si cinci    Poate avea valoare : – substantivala – indeplineste functiile sintactice ale substantivului : Cinci pleaca in excursie – adjectivala – indeplineste functiile sintactice ale adjectivului : Cinci studenti au lipsit de la curs. Numeralul ordinal – exprima ordinea obiectelor prin numarare : al doilea, a doua, al treilea, primul, prima, intaiul, intaia Poate avea valoare : – substantivala : Al treilea a iesit invingator. – adjectivala : Primul student a participat la sedinta. Numeralul colectiv – exprima o grupare determinata de obiecte : amandoi, amadoua, ambele, ambii, tustrei, catesipatru. Poate avea valoare : – substantivala : Ambii au plecat in excursie. – adjectivala : Amandoi copiii sunt bolnavi. Forma de genitiv-dativ a numeralului amandoi, amandoua este amandorura Numeralul frationar – exprima o parte, o fractie dintr-un intreg : doime, treime, optime, 20%, jumatate, sfert Are valoare substantivala. Ex: A depasit vechiul record cu catevazecimi de secunda. Numeralul multiplicativ – indica modul de crestere prin inmultire a unei cantitati numerice : indoit, inzecit Are valoare : – adjectivala : Eforturile indoite ale tuturor l-au determinat sa castige. – adeverbiala : A castigat inzecit luna aceasta. Numeralul distributiv – exprima repatizarea obiectivelor in grupe egale numeric: cate doua, cate trei. Are valoare : – substantivala : O sa le arat la cate doi noua tehnologie. – adjectivala : Voi da cate trei exemple pentru fiecare. – adverbiala : Studentii stau cate trei. Numeralul adverbial – arata cantitatea repetarii unei actiuni – cel de repetitie – de trei ori – sau esalonarea in timp a unei actiuni – a doua oara. Are valoare adverbiala. Ex: Am stat de patru ori si tot nu am reusit sa rezolv problema. A treia oara a reusit sa castige campionatul. Functii sintactice ale numeralului  Pentru numerale cardinale, ordinale, colective: I. de subiect : Amandoi merg in strainatate. II. nume predicativ : Elevul preferat a iesit al doilea. III. complement direct – L-am vazut pe al treilea (pe cine am vazut?) IV. complement indirect : Vorbeam despre cei patru (despre cine vorbeam?) V. complement de agent : Presedintele companiei a fost inselat de amandoi VI. complement circumstantial de loc : Coboram la a doua VII. complement circumstantial de timp : Suntem in 2017. VIII. complement circumstantial de mod : A chiulit cat sapte IX. complement circumstantial de cauza : A pierdut trenul din cauza primului. X. atribut adjectival : Patru elevi au fost dusi in cabinetul directorului. Numeralul fractional Functii sintactice de : I. subiect : I-a ramas o doime din profit II. nume predicativ : Aceasta este o patrime din curs. III. complement direct :Am citit o doime din carte IV. complement indirect : Se gaseste la doua doimi dintre ei. Numeralul multiplicativ I. atribut adjectival : Laptele indoit cu apa are mai putina grasime. II. nume predicativ : Profitul a fost intreit. III. complement circumstantial de mod : A muncit inzecit. Numeralul distibutiv –  poate fi complement direct Numai numeralul cardinal si ordinal sunt considerate numerale (conform DOOM2) – numeralele multiplicative sunt considerate adjective provenite din verbe – numeralele fractionale sunt considerate substantive – numeralele adverbiale sunt incluse in clasa locutiunilor adverbiale pentru ca sunt structuri invariabile care functioneaza strict in context verbal sau adverbial – numeralele zeci, suta, mie, milion, miliard sunt incluse in clasa substantivelor (douazeci si doua iulie si doua si doi iulie = merg ambele variante)