Managementul instituţiei şcolare şi al clasei de elevi

Genul liric – Aliteratia si Asonanta Aliteratia si Asonanta sunt figuri de stil sonore care constau in repetarea unor sunete in interiorul unui vers. In cazul aliteratiei se repeta consoane sau silabe initiale, aflate, de obicei, in radacina cuvintelor. Exemple : “…Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, Catre țarmul dimpotriva se intind, se prelungesc ….” “…Și ca nouri de arama si ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecandu-l, vin sagtți de pretutindeni, Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie…” (Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu). In cazul asonantei se repeta aceeasi vocala accentuata. Termenul de asonanta este adesea folosit pentru a denumi rima imperfecta. “Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.” (In gradina lui Ion – din folclor) (L. Blaga); “Doamne, Doamne, mult zic Doamne, Dumnezeu pare ca doarme.” Invocatia – este o formula de adresare catre o persoana absenta sau imaginara, de la care nu se asteapta un raspuns. Este situata de obicei, la inceputul operei si realizata prin substantive in cazul vocativ. Este un procedeu specific stilului retoric.   Exemple : „-Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!” (Luceafarul de Mihai Eminescu) „Daleu! Dragă primăvară, De-ai veni când aș vrea eu.” (Cantic haiducesc – autor anonim) Epitetul – este o figura de stil care exprima insusiri deosebite,neasteptate ale obiectelor sau actiunilor determinand un substantiv sau verb Epitetul nu este o figura de stil în sine, ci numai un purtator de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet cand contine în acelasi timp o metafora, o metonimie, o sinecdoca, o hiperbola etc., sau cand face el insusi sa apara o asemenea figura. Daca nu cuprinde asa ceva, atunci el nu este epitet.“   Exemple : „….. și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși.“ (I. Creangă, Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui, încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna ….“ (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Procedee de expresivitate artistică Figurile de stil ALEGORIA – figura de stil alcătuită dintr-o înşiruire de metafore, comparaţii, personificări etc., cu ajutorul căreia, pe baza unei asemănări sau corespondenţe se substituie o imagine prin alta şi se exprimă noţiuni abstracte prin intermediul concretului. Ex.: alegoria moarte – nuntă din balada “Mioriţa”, pune în evidenţă credinţa poporului român că sfârşitul vieţii nu e decât o trecere într-o altă formă de existenţă, în comuniunea cu natura, în ipostaza unei nunţi cosmice. ANACOLUTUL – figura de stil derivată, de fapt, dintr-un defect al stilului, care constă în nerespectarea acordului gramatical, pentru pune în evidenţă sentimentele autorului. Ex.: In “Amintiri din copilărie”, Ion Creangă evocă imaginea satului natal, a casei părinteşti şi a copilăriei într-o frază amplă în care, prin anacolut, se pune în lumină emoţia evocării alături de un ton nostalgic, de altfel nespecific jovialului Creangă. ” … dar eu, … parcă îmisaltă …” COMPARAŢIA–figura de stil prin care se alătură doi termeni pe baza unor însuşiri comune, cu scopul de a-l evidenţia pe primul; aceştia pot denumi: obiecte, fiinţe, personaje, idei, acţiuni sau noţiuni abstracte. Între ei se stabileşte o relaţie de asemănare, marcată prin cuvinte sau grupuri de cuvinte – ca, la fel ca, asemănător cu, asemenea, precum, cât, aidoma, cum, întocmai cu etc. Relaţia de asemănare se bazează pe identificarea unor trăsături comune ale celor doi termeni. Ex.: “Atât de fragedă te-asemeni Cu floarea albă de cireş.” 1. Comparat (“te” ) 2. Comparant ( floarea ) 3. Elemente comune: frumuseţe, delicateţe, prospeţime EPITETUL – figura de stil care exprimă însuşiri deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor, prezentându-le într-o lumină nouă, aparte, ele adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii noastre, pentru a-l impresiona pe cititor. Clasificare:  După numărul de termeni (sau alcătuire): – simple: “şuiet adânc”; – duble: “somnoros şi lin se bate”; – triple: “chemare nedesluşită, moale, strânsă”; După ce exprimă: – cromatice: “seninu-i albastru şi limpede”; – personificatoare: “codrii se zvârcoleau neputincioşi”; – metaforice: “Feţi-Frumoşi cu păr de aur”; “zeiţa de gheaţă”; “dulce durere”; – hiperbolice: “trunchii vecinici”, “gigantică cupolă”; – ornante: “bulgări fluizi”, “fluturi şăgalnici şi berbanţi”; – antitetice: “recile scântei”; Din punct de vedere morfologic, epitetele pot fi: – adjectivale: “lacul albastru”; – adjective substantivizate: “mândra lună”; – substantivale: “pânze cu corpuri de ninsori”; – verbele la gerunziu (cu valoare adjectivală): “lumină pălind”; – verbele la gerunziu: “răsărea sunând”; – verbele la participiu (cu valoare adjectivală): “inimi pustiite”, “mă lasă pustiit”, “veştejit şi amorţit”; Ca părţi de propoziţie, epitetele pot fi: – atribute: “trestia cea lină”; – nume predicative: “dulci-s ochii”; – complement circumstantial de mod : “se-ncovoaie tainic”; – propoziţii atributive cu valoare de epitet: “lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate” HIPERBOLA – figura de stil care constă în exagerarea intenţionată ( prin mărire sau micşorare ) a unor trăsături, situaţii, personaje, caracteristicile unui obiect, ale unui fenomen sau ale unei întâmplări cu scopul de a spori expresivitatea exprimării ( pentru a exprima admiraţia, dispreţul şi ironia ). Ascendentă: ,,Crapii-n ele-s cât berbecii”, “spicul cât cocoşul”, “vorba-i e tunet”, “răsufletul ger” METAFORA – figura de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a unei expresii la o altă semnificaţie, pe care cuvântul sau expresia nu o pot avea decât în virtutea unei comparaţii subînţelese (sporeşte profunzimea şi expresivitatea textului) Metafora prevede transferul noţiunii abstracte în ordinea concretului printr-o comparaţie prescurtată; un cuvânt – imagine înlocuieşte cuvântul – obiect al comparaţiei, renunţându-se la formulele care leagă termenii unei comparaţii; precum, ca, cât, decât, asemenea, aidoma, astfel, întocmai ca: ex.: ,,Cenuşa visărilor noastre Se cerne grămezi peste noi, Precum se coboară pe glastre Atinse, petalele-albastre, De-o gâză căzută de sus printre foi.” ( T.Arghezi – Cenuşa visărilor ) Metafora stabileşte asimilare între doi termeni: unul cu funcţie de comparat, celălalt de comparant; această asimilare se realizează: a) cu ajutorul verbului A FI: ,,Desigur, ea e o brăţară purtată la mână de un zeu ea e mai liniştită spre seară, deşi e neliniştită mereu” ( N.Stănescu – Desigur) b) prin juxtapunere: ,,Te uită, zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit Când Umbră, sub zenitul poleit, Te vei desface-n mistic clar de lună?” (I. Barbu – Umbra) c) cu ajutorul unui atribut: ,,Amurg în crâng Albinele luminii, prin frunze se jucau.” (I.Pillat – Poeme într-un vers) Uneori sunt prezenţi ambii termeni ai comparaţiei, dar nelegaţi prin cuvintele comparaţiei; Astfel de metafore sunt: –explicite: ,,Vodă-i un munte” –apozitive: ,,Vedeam Ceahlăul la apus Un uriaş cu fruntea-n soare…” metaforele pot avea şi ele: -rol hiperbolizator: “Şi vorba-i e tunet…” -rol personificator: “Pe ai ţării umeri dalbi…” Există şi metafore exprimate prin verb (metafore verbale): “Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratec Rumenind străvechii codri şi castelul singuratec.” PERSONIFICARE – figura de stil prin care se atribuie acţiuni omeneşti sau elan vital unor obiecte, fiinţe necuvântătoare sau fenomene ale naturii. Ex.: “izvoarele suspină”, “flori albastre tremur ude” Categoriile de personificări: – obiecte şi fiinţe care au grai: “Aşa vorbea deunăzi cu un bou…” – obiecte şi fiinţe ce au sentimente tipic omeneşti: “un căţel s-a oprit mirat în loc” – acţiuni mentale: “-Ce-ai gândit tu oare, javră? Au crezut-ai că sunt mort?”

FIGURILE DE STIL 1. COMPARATIA In comparatie intra 2 termeni: – Termenul comparat; – Termenul cu care este comparata un obiect. Cuvantul care reprezinta primul termen al comparatiei este cu sensul lui propriu (obisnuit), iar cel care reprezinta al doilea termen este folosit cu sens figurat: ex.: Arde-n candela,o lumina,cat un sambure de mac. ↓ ↓ sens propriu cu sens figurat Comparatia se poate referi la obiectul denumit printr-un substantiv: a. Insusirea unui obiect: Si amandoi batranii aceia erau albi ca iarna si posomaratica vremea cearea. b. la o actiune : …se lasa in jos ca o sageata“ c. la caracteristica unei actiuni : se lasa in jos mai iute decat fulgerul ATENTIE!!!! Comparatia ca fig. de stil poate fi exprimata numai printr-un substantiv(ca o sageata, decat fulgerul) sau print-un substantiv insotit de unul sau mai multe atribute, ori de o inlantuire de atribute si complemente. 2. METAFORA – este o figura de stil rezultata, de obicei, din simplificarea unor comparatii. Simplificarea consta in inlaturarea termenului comparat, adica a cuvantului folosit cu sensul lui propriu si a elementului de legatura: ex.:“ Deodata o raza ca o sulita de foc strapunse podeaua de arbori.” ↓ metafora Metafora poate rezulta si din schimbarea raporturilor sintactice dintre cuvintele care exprima cei 2 termeni de comparat. 3. PERSONIFICAREA – unui obiect se poate realize prin simpla adresare, deci prin folosirea substantivului in cazul vocativ: “ Codrule, cu rauri line, Vreme trece, vreme vine” (M. Eminescu – “Revedere”) In general, personificarea se realizeaza atribuind unui obiect actiunea sau insusiri omenesti: “ Cu grele rasuflete, apele dorm…” (Oct. Goga – “ Dimineata” ) 4. HIPERBOLA – prezentarea prin exagerare a unui sens: “Viata ii atarna de un fir de par”. – figura de stil prin care se prezinta in mod exagerat, trasaturile uni finite, caracteristicile unui obiect sau dimensiunile unui fenomen, ale unei intamplari cu scopul de a impresiona pe cititor: “Pentru-a crucii biruinta se mascara rauri-rauri, Ori din codrii rascolite, ori venite din pustiuri; Zguduind din pace-adanca ale lumii inceputuri, Innegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se miscau ingrozitoare, ca paduri de lanci si sabii, Tremura inspaimantata, marea de-ale lor corabii!” (M. Eminescu _ “ Scrisoarea III”) ALEGORIA – procedeu artistic constand in exprimarea unei idei prin mijloace concrete ( “Miorita”, “ Mai am un singur dor” de M. Eminescu). 6.EPITETUL – figura de stil constand din folosirea unui element determinat pe langa un substantiv sau un verb, pt a evoca si sugera o trasatura caracteristica a obiectului denumit sau a actiunii, precum si modul cum este privita aceasta trasatura de catre scriitor. Epitetele formeaza un tot, impreuna cu celelalte cuvinte de care sunt legate, dand astfel mai mult relief esthetic expresiei. “ Langa bolta cea senina, Si sub trestia cea lina Vom sedea in foi de mure.”( “Floarea-albastra – M. Eminescu) 7.REPETITIA – fig. de stil ce consta in folosirea de mai multe ori a unui cuvant sau grupuri de cuvinte, fie in poezie sau in proza, pt a intari o idée sau o impresie. RIMA – potrivirea sunetelor de la sfarsitul a 2 sau mai multe versuri, incepand cu ultima vocala accentuate; – poate fi: 1. simpla: – masculin – dupa accent urmeaza 2 silabe neaccentuate; – feminin – dupa accent urmeaza 1 silaba neaccentuata. 2. complexa : – dactilica-dupa accent urmeaza 2 silabe neaccentuate; – peonica-3 silabe neaccentuate dupa cea cu accent. Dupa pozitia in strofa, rimele pot fi: 1. incrucisate – a-c; c-d; 2. imperecheate – a-a; b-b; 3. imbratisata – a-d; b-c; 4. redublate – cand se succed 3 sau mai multe versuri cu aceasi rima; 5. variate/amestecate – atunci cand ele nu sunt dispuse intr-o anumita ordine. RITMUL Succesiunea regulata a sibabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers. Uneori, ritmul se intalneste si in proza, in scrierile lui A. Russo, A.I. Odobescu, B. St. Delavrancea, etc. Dupa unitatile metrice mai frecvente in poezia noastra, ritmul poate fi: – trohaic; – iambic ; – amfibrahic.

Perioada Pasoptista a Literaturii Romane (1830-1860) – Curs III Doua evenimente importante a acestei perioade – Revolutia de la 1848 si Unirea Principatelor Romane – in locul limbii grecesti (care era limba internationala) apare limba franceza in aceste relatii inter-culturale; – o serie de personalitati viziteaza Tarile Romane si raman in corespondenta cu personalitatile de la noi; – in aceasta epoca se dezvolta invatamantul, apar societatile culturale, apar primele ziare si se dezvolta teatrul Invatamantul – apar scoli in limba romana (Scoala de la Sf.Sava – intemeiata de Gheorghe Lazar si Scoala Domneasca de la Iasi devenita Academia Mihaileanu) – societatile culturale joaca un rol important deoarece in multe cazuri ascund scopuri politice Ex.: Societatea “Filarmonica” – 1933 – condusa de Ion Campineanu si I.H.Radulescu, “Cerc de cultura al medicilor” condusa de Gheorghe Asachi – 1930 si “Societatea pentru invatarea poporului roman – 1831- infiintata la Paris – Teatrul se dezvolta in aceasta perioada in 1840 cand Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri sunt numiti directori la Teatrul National din Iasi Apar revistele culturale cu o anume tenta politica – 1829 – in Muntenia apare “Curierul Romanesc” condus de I.H.Radulescu – 1829 – in Moldova apare “Albina Romaneasca” condussa de Ghe. Asachi – 1837 – apare curierul “De ambe sexe” condus de Ghe. Asachi – 1837 – Moldova – “Alăuta Romaneasca” condusa tot de Ghe. Asachi – 1838 – “Foaie pentru inima, minte si literatura ” condusa de Ghe. Barutiu – 1839 – Moldova – revista “Dacia Literara” aparuta la Iasi si condusa de Mihail Kogalniceanu ( articolul “Introductie” semnat de Mihail Kogalniceanu si considerat manifestul romantismului romanesc Kogalniceanu stabileste urmatoarele principii : 1) combaterea traducerilor – “Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara duhul national. Traductiile nu fac o literatura” – ne spune M. Kogalniceanu 2) pledeaza pentru unificarea limbii si literaturii romane 3) propune ca surse de inspiratie : istoria nationala, frumusetea patriei si folclorul 4) propune criticarea, dar critica operei nu si a autorului dorindu-si o critica literara onesta) In aceasta perioada se dezvolta proza, poezia si teatru Poezia – se cultiva o poezie a ruinelor ; un motiv important este noaptea; apar insa si visul si meditatia filosofica, apare antiteza trecut-prezent pentru ca prin elogierea timpului se incearca trezirea sentimentului national si de aici rezulta lirica patriotica – speciile literare spre care se indreapta pasoptismul sunt : imnul, oda, epistola, balada, elegia, meditatia Avem : trecutul patriotic reprezentat prin Vasile Carlova, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu sau Grigore Alexandrescu – trecutul istoric reprezentat prin teme de iubire – I.H. Radulescu – “Sburatorul” desi valorifica un mit folcloric si Dimitrie Bolintineanu – natura – reprezentata prin “Pasteluri” de vasile Alescandri – folclorul – reprezentat tot de Vasile Alecsandri Proza pasoptista – valorificarea trecutului istoric (Alexandru Lapusneanu, Romanii supt Mihai Viteazu) – insemnari de calatorie – “Balta Alba” de Vasile Alecsandri – fiziologia sau caracterul -Costache Negruzii – nuvela romantica – romane sau incercari de roman – fabula – Grigore Alexandrescu – teatru – se dezvolta comedia si drama dar numai comedia a avut succes

Mihai Eminescu Familia din partea mamei poetului era inclinata spre cultura dar partea importanta a culturii sale generale si-a dobandit-o prin scrierile sale. Rolul lui in viata societatii Junimea este importanta prin scrierile sale dar si impunerea lui Ioan Slavici si Ion Creanga in randurile societatii. Debutul sau literar a fost “Scrisoare la mormantul lui Aron Pumnul” si mai apoi publica poezii in revista “Familia” (“De-as avea” – poezie cu influenta generatiei anterioare prin folosirea excesiva a diminutivelor “Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie” – un imn inchinat patriei personificate unde intalnim influente revolutionare, patriotice din perioada pasoptista. Unul din textele mediatizate in perioada comunista pentru ca se potrivea cerintelor regimului. “Junii corupti” – poezie care are deja accente critice in forma incipienta. 1870 – publica primele poezii in “Convorbiri literare” ( Venera si Madona”, “Epigonii”, “Mortua est”) Poet care atinge mai multe teme artistice : timp, istorie, folclor, cosmic, natura si iubirea Realizeaza un studiu in tematica literaturii in “Epigonii”, unde principala este antiteza intre trecutul maret si lipsit de valoare. Iar trecutul maret este fixat in metafora “zilele de aur al structurelor romane”. “Glossa” – poezie cu forma fixa, prima si ultima strofa identice dar versurile in ultima strofa in forma inversa – versurile de la ultima strofa devine un vers al strofelor intermediare. – tema principala ramane timpul dar si atitudinea omului superior care trebuie sa ramana indiferent la cele din jur pentru a putea ramane impartial Poezii in care tema iubirii si natura se impletesc : “Dorinta”, “Lacul”, “Floare-Albastra” Pe de alta parte in multe poezii ale sale intalnim tema de natura cosmica si terestra : “Scrisoarea I”, “Luceafarul”; “Floare-Albastra” – considerata o idila, o poezie ce reprezinta un dialog sau mai degraba doua monologuri intre principiul feminin si principiul masculin – in poezie este prezentat principiul feminin care proiecteaza un adevarat scenariu erotic intr-un spatiu feeric “Iar te-ai cufundat în stele Si în nori si-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vietii mele. … Piramidele-nvechite Urca-n cer vârful lor mare Nu cata în departare Fericirea ta, iubite! … Si mi-i spune-atunci povesti Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita Voi cerca de ma iubesti.” – din descrierea naturii nu poate lipsi soarele “Si de-a soarelui caldura Voi fi rosie ca marul, Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dânsul gura.” pe de alta parte exista replicile barbatului care nu poate raspunde intensitatilor sentimentelor fetei, acestea fiind foarte scurte, in care-si exprima regretul ca nu se poate infaptui iubirea. “Inc-o gura si dispare… Ca un stâlp eu stam în luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi, dulce floare! Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra Floare-albastra! floare-albastra!… Totusi este trist în lume!” – motiv specific romantic, motivul florii albastre; pe de o parte floare albastra in folclorul romanesc sugereaza iubirea vesnica (floarea de nu-ma-uita) in timp ce in folclorul german floarea albastra sugereaza cautarea absolutului. “Sara pe deal” – poveste de iubire in cadrul rural – natura e surprinsa la ceasul inserarii – indragostitul este nerabdator dar iubirea apare tot proiectata in viitor Sinteza poeziei eminesciene cuprinde toate temele si multe dintre sursele de inspiratie sunt : filosofia lui Schopenhauer, folclorul, mitologia, propria viata. “Luceafarul” Primul tablou – cuprinde planul terestru si planul cosmic surprinzand iubirea dintre fata de imparat si Luceafar Al doilea tablou – cuprinde spatiul exclusiv terestru si prezinta compatibilitatea in iubire dintre Catalin si Catalina, doua personaje apartinand aceleeasi lumi. Al treilea tablou – prezinta natura cosmica prin calatoria Luceafarului catre Demiurg, luceafar care doreste dezlegarea de nemurire Al patrulea tablou – sunt din nou ingemanate planurule terestru si cosmic prin prezentarea iubirii implinite dintre Catalin si Catalina dar si aparitia Luceafarului care isi da seama in final de diferenta dintre cele doua lumi. – poemul are un incipit reprezentat de formula de poveste “A fost o data…” rolul acestei aeste ca cititorul sa patrunda in lumea fictiunii; – antiteza este un procedeu artistic fundamental pentru ca pe langa antiteza celor doua lumi apare si antiteza dintre Luceafar si Catalin, intre intamplarile succesive ale Luceafarului precum si intre natura cosmica si natura terestra; – motivele specifice din poemul “Luceafarul” sunt cele romantice : noaptea, stelele, luna, luceferii – pe de alta parte fata de imparat considerata unica si superioara in lumea ei ajunge in final egala cu ceilalti – esenta antitezei dintre cele doua lumi este surprinsa in ultim areplica a Luceafarului prin sintagmele “cercul vostru stramt” si “lumea mea” Proza eminesciana are drept teme pe cele care le gasim si in poezia sa : metempsihoza – “Sarmanul Dionis”, iubirea – “Cezara”, evolutia unui geniu pustiu – “Revolutia”, folclorul – “Fata Frumos din Lacrima” (basm cult care pastreaza multe elemente din basmul popular dar stilul scriitorului este cel care face diferenta)

Ion Creanga Reprezentant al marilor clasici, nascut la Humulesti avand o viata aventuroasa ca preot devenit mai apoi invatator Intra in Societatea “Junimea” datorita lui Mihai Eminescu si-si publica multe lucrari in “Convorbiri literare” (Amintiri din Copilarie primele doua parti in anul 1881 si a treia parte in anul 1883). Mai publica in “Convorbiri Literare” : “Soacra cu trei nurori”, “Punguta cu doi bani”, “Mos Nichifor Cotcariul”, “Povestea lui Stan Patitu”. Opera ce mai importanta ramane “Amintiri din copilarie” considerat un roman al copilariei, copilul universal, cadrul natural fiind reprezentat in satul Humulesti. Prima parte prezinta imagini din viata scolii dar si evocarea satului natal Partea a-II-a surprinde diverse scene ale vietii de familie dar si intamplarile care au devenit povesti in sine “La scaldat” sau “Pupaza din tei” Partea a-III-a este prezentata experienta la scoala din Falticeni Partea a-IV-a este cea mai nostalgica deoarece surprinde desprinderea de satul natal, adica, parasirea unui spatiu cunoscut si patrunderea intr-o lume necunoscuta. Personajul central este naratorul Nica a lui Stefan a Petrei Ciobotaru, copil neastamparat, ce face pozne specifice varstei. Pentru narator satul reprezinta un spatiu privilegiat, un spatiu octrtitor care este legat numai de familie dar si de fetele si baietii din sat, de comunitate in general. O figura reprezentativa pentru el este mama, personaj autoritar pe care copii o stiu de frica dar care ii iubeste indiferent ce-ar face ei. Nica o considera o fiinta cu puteri supranaturale. Atitudinea mamei este in contradictie cu atitudinea tatalui care pare mai iubit de copii pentru ca seara cand vine acasa le poate acorda mai multa atentie. Caracteristicile lui Creanga sunt reprezentate de oralitate si umor iar umorul este reprezentat de situaltiile amuzante pe care le prezinta, de proverbe si zicatori, de limbajul popular, de folosirea regionalismelor. Povesti : Povesti cu talc : Povestea unui om lenes, Ursul pacalit de vulpe, Cinci paini – nu prea gustate de cititori Scrie si o serie de povesti cu animale : “Capra cu trei iezi”, “Punguta cu doi bani” Alte povesti : Prostia omeneasca, Danila Prepeleac, Povestea lui Harap-Alb, Povestea porcului, Fata babei si fata mosului, acestea intrand in categoria basmelor prin lupta dintre bine si rau, prin rasplata eroului si prin imbinarea elementelor reale cu cele fantastice. O alta categorie a scrierilor lui Ion Creanga sunt povestile cu tenta religioasa  “Povestea lui Stan Patitu”, “Ivan Turbinca”, tema acestora fiind pactul dintre om si diavol, fie a omului din popor care-si bate joc de diavol.

Curente culturale sau literare Umanismul – curent literar dezvoltat in epoca renasterii iar in cultura romana a aparul in vremea cornicarilor (sec al XVII- lea) iar acest curent ajuta la redescoperirea valorilor antichitatilor greco-latine. – curentul pune in centrul atentiei OMUL Iluminismul – este o miscare stiintifica, estetica, social-politica şi filozofica a burgheziei in ascensiune, care s-a manifestat in toata Europa secolului al XVIII-lea. La noi deschizator de drumuri a fost Dimitrie Cantemir cu “Descrierea Moldovei”, dar in Europa a pornit mai intai in Anglia si Franta si mai apoi in celelalte tari. – se pune accent pe principiul egalitatii si pe ideea contractului social si impotriva feudalismului si despotismului – spirit laic si nationalist Curentul a aparut in Romania in Translivania Clasicism si Romantism – doua curente literare dezvoltate in Franta si mai apoi in Anglia, Germania dar apogeul il gasim in Franta. Realismul – dezvoltat in secolul al XIX – lea si apara ca reactie la romantism – punctul de plecare il reprezinta Franta – promotorul acestui curent esre Balzac – printre trasaturile lui se enumera : a) respecatrea principiului mimesisului si al verosimitatii b) prezentarea moravurilor dintr-o anumita epoca, scriitorul realist de concentreaza asupra detaliilor c) individul este conturat in relatia cu mediul in care traieste si al carei produs este d) sunt create personaje tipice in imprejurari tipice ; iar aceste tipuri sunt specifice pentru o epoca (arivistul, seducatorul, femeia adulterina, avarul) – operele literare au caractere de fresca sociala, sunt monografii – este preferat un stil sobru ( daca ne referim la limbaj) – in perspectiva narativa ii avem ca reprezentanti pe I.L.Caragiale, L.Rebreanu, Ioan Slavici, Camil Petrescu legenda : mimesis = principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit caruia arta este imitarea realului monografie = studiu stiintific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat si multilateral Naturalismul – miscare literara dezvoltata in Franta catre finalul secolului al XIX-lea si care reprezinta o radicalizare a realismului, adica o prezentare dura a existentei – naturalismul merge pe aceeasi tehnica a detaliului ca si realismul (reprezentat de Emile Zola – “Viata minerilor” Simbolismul – curent literar aparut la sfarsit de secol XIX inceputul secolului XX si este gen liric pornit tot in Franta – articolul manisfest al curentului apare in 1866 si este semnat Jean Moreas si se numeste simbolism – el apare ca reactie la romantism printre trasaturi – a) cultivarea simbolului (vazut ca figura de stil) b) sugestia ( o cale poetica de exprimare a corespondentelor dintre lucruri) c) cultivarea sinesteziei ( amestecul de imagini auditive, vizuale, olfactive) d) muzicalitatea interioara e) cultivarea versului liber – reprezentantii acestui curent sunt: Al. Macedonski, George Bacovia, Ion Minulescu Modernismul si Traditionalismul Modernismul – apare sub cenaclul “Sburatorul” sub conducerea lui Eugen Lovinescu, care-si propune promovarea tinerilor scriitori si impunerea unei tendinte moderniste in literatura – teoria imitatiei – presupune faptul ca o cultura minora suporta influente binefacatoare a unei culturi majore * prima etapa este aceea de imitare * a doua etapa este de adaptare a formelor la fondul cultural existent Lovinescu propune principiul sincronismului sustinand ca exista un spirit al veacului care imprima un proces de omogenizare intre civilizatii, de integrare intr-un ritm de dezvoltare comun Lovinescu propune : 1. trecerea de la literatura ci tematica preponderent rurala la literatura cu tematica citadina 2. cultivarea prozei obiective 3. evolutia poeziei de la epic spre liric 4. intelectualizarea poeziei si a prozei 5. dezvoltarea romanului de tip analitic legenda : sincronism = existenta in acelasi timp sau desfasurarea paralela a doua sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate citadin = orasenesc, urban Traditionalismul – se dezvolta in jurul revistei “Gandirea”care apare intai la Cluj apoi se muta la Bucuresti si doreste apararea românismului adica aceea cu specific national – istoria si folclorul reprezinta doua dominante ale sufletului si spiritului national si la el se adauga ideeea de religiozitate si ortodoxism (reprezenattiv Ion Pilla – “Mosia Bratienilor” Miscarea de fronda este avangarda Avangarda duce modernismul la extrem (sunt cuprinse curente dataism, constructivism, suprarealism) dadaism – procedeu : se taie litere sau cuvinte dintr-un ziar se pun intr-o palarie si cu ceea ce extragi se formeaza fraze. Metoda dadaista

Epoca marilor clasici – Curs IV (continuare) Incepe in anul 1860 si se termina in jurul anului 1900. Iacob Negruzzi “Amintiri Junimea” – citat – ” Originea Junimii se pierde in noaptea veacurilor” Societatea s-a infiintat la Iasi spre finalul anului 1863 si inceputul anului 1864; cei care au avut initiativa sun cinci tineri intorsi din strainatate de la studii, cel mai important fiind Titu Maiorescu, V. Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetii si Petre P. Carp. Sedintele societatii se tineau fie in casa lui Titu Maiorescu fie in ce a lui V.Pogor. Deviza societatii fiind “Intra cine vrea, ramane cine poate”. Au loc prelectiuni populare, cicluri de conferinte diversa care dureaza vreme de 17 ani.   La inceput temele nu aveau legatura unele cu altele dar pe masura timpului au devenit cicluri unitare care vizeaza cultura si istoria romanilor. Societatea dispune de o tipografie, asadar va infiinta si o revista in 1867 “Convorbiri Literare”   Conducerea revistei ii este data lui iacob Negruzzi iar ea va aparea neintrrupt pana in 1944 dar apogeul il reprezinta primii 25 de ani Viata societatii “Junimea” cunoaste trei etape :   1863 – 1874 cand activitatea se desfasoara exclusiv la Iasi printr-un spirit polemic foarte accentuat 1874 – 1885 activitatea desfasurandu-se la Iasi si Bucuresti – perioada in care se consolideaza noua directie in literatura si in care apar scrierile lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale dupa 1885 – 1944 intreaga activitate se muta la Bucuresti dar nu mai este o epoca omogena revista capatand un aspect universitar iar sedintele de cenaclu incep sa se rareasca.   Titu maiorescu scrie o serie de studii importante, studii culturale sau studii despre limba. In 1866 publica studiul “Despre scrierea limbei romane” in care stabileste principiile limbii romane si anume : a) scrierea cu alfabet latinesc b) aplicarea principiului fonetic si renuntarea la principiul etimologic Iar in studiul Neologisme pledeaza pentru inlocuirea cuvinelor de origine slava cu forme autohtone. Accepta totusi neologismele din limbile romanice atunci cand sunt neaparat necesare. Un studiu important este o cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, structurat in doua parti :   Conditiunea materiala a poeziei Conditiunea ideala o poeziei     In prima parte T. Maiorescu face distinctia intre stiinte si arta considerand ca stiinta se ocupa de adevar si artele de frumos. Cu toate acestea si intre arte exista diferente pentru ca fiecare arta are un material propriu, poezia foloseste cuvantul (muzica- sunetul; desenul – culoarea)   A doua parte, conditia ideala a poeziei, in care poezia exprima sentimente, pasiuni si nu, cugetari exclusiv intelectuale.   Titu Miorescu scrie si studii despre scriitori   “Comediile domnului Caragiale” – studiu scris in apararea dramaturgului pentru ca acesta era atacat in presa vremii fiind acuzat de imoralitate. Maiorescu incearca sa demonstreze ca moralitatea artei consta in faptul ca trezeste emotie estetica si nu ca prezinta situatii morale. “Studiul lui Eminescu si poeziile sale ” publicat in 1889 (anul mortii poetului) studiu scris in apararea societatii “Junimea”, acuzata ca n-a facut suficiente lucruri pentru Eminescu, iar Maiorescu incearca sa demonstreze ca personalitatea poetului este mult peste cea a unui om obisnuit si indiferent de locul sau timpul in care ar fi trait viata sa ar fi fost aceeasi. Studiul acesta fixeaza imaginea lui Mihai Eminescu

Vasile Alecsandri – Curs IV Personalitate marcanta culturala si politica a perioadei pasoptiste Data nasterii sale nu este sigura 1818 sau 1821. Copilaria si ultima parte a vietii si-o petrece la MIrcesti la mosia parinteasca. Calatoreste prin Europa iar dupa revolutia de la 1848 este trimis in exil la Paris. Multe din evenimentele vietii sale i-au inspirat textele(opera) ex.: Pasiunea pentru Elena Negri (disparuta timpuriu) il determina sa scrie ciclul lacramioarelor, calatoria in Italia alaturi de Costache Negruzzi il determina sa scrie prima proza “Buchetiera de la Florenta”; ciclul doinelor este scris dupa ce adunase poezii populare Faptul ca ajunge directorul teatrului national din iasi il determina sa scrie teatru iar in exil se concentreaza asupra poeziilor patriotice. Publica in revista “Dacia Literara” dar si in “Convorbiri literare”. Este membru onorific al Societatii “Junimea” pana la sfarsitul vietii sale. Este unul din cei mai importanti culegatori de folclor publicand “Poezii populare ale romanilor”, culegere in care se regasesc unele dintre cele mai cunoscute poezii romanesti “Miorita” El insusi scrie poezii de inspiratie folclorica (doina sau hora) in care, pe langa folosirea diminutivelor specifice poeziei populare aminteste multe dintre elementele specific nationale; In “Lacramioare” celebreaza iubirea sa pentru Elena Negrii unul din motive fiind motivul stelei. In ciclul “Ostasii Nostri” (poezii patriotice) si legendele “Dumbrava rosie” si “Dan capitan de plai”, mesajul fiind tot patriotic unde se evoca preamarirea trecutului. Proza lui Vasile Alecsandri este mai putin cunoscuta decat poezia si teatrul, el scriind proza de calatorie care-i da ocazia sa puna in evidenta trasaturile societatii moldovenesti din secolul al XIX – lea Prima proza “Buchetiera de la Florenta” este o proza romantica in care sunt imbinate elementele culturale cu o poveste de iubire. In “Balta Alba” apare motivul strainului prin ochii caruia este infatisata si criticata totdata societatea din Moldova timpului sau. In general proza sa este autobiografica, formula fiind aceea a jurnalului. Corespondenta lui Vasile Alecsandri cuprinde scrisori oficiale dar si corespndenta privata acestea fiind redactate in limba franceza (limba de cultura a vremii) iar cele mai multe scrisori ii sunt adresate lui Ion Ghica. In privinta tragediei Alecsandri incepe cu “Canticele Comice” – ultrademagogul, clevetici In “Coana Chirita”, “Gura casca om politic” sunt satirizate diverse aspecte ale societatii, conservatorismul, demagogia, snobismul. In operele sale este zugravita viata de provincie iar personajele sale sunt de tipologii diferite iar printre piesele de referinta “Iorgu de la Sadagura” sau “Nepotul salba dracului”, personajul principal Iogu studiaza in strainatate si se intoarce acasa prefacandu-se ca a uitat limba romana si incercand sa vorbeasca numai in limba franceza. Pe de alta parte realitatea romaneasca il nemultumeste iar piesa pune in evidenta opozitia dintre boierii vechi reprezentati de unchiul lui Iorgu si prietenii acestuia si boierii tineri. Alta piesa “Iasii din Carnaval” – tema este frica de revolutie; un bal mascat devine pretextul unui complot dar se dovedeste a fi o farsa. Reprezentativ ramane ciclul “Chiritelor” care pune in scena personajul Chirita, o boieroaica de tara a carei caracteristica principala este snobismul si obsesia de a-si marita fetele cu tineri alesi dar gaseste doi falsi boieri, iar pana la urma le marita pe cele doua cu doi boieri de tara. In cea de-a doua piesa incearca sa-l insoare pe fiul ei cu Luluta (o orfana bogata). Se scoate in evidenta boieria falsa a Chiriteim parvenirea acesteia dar si caracterul sotului ei boier de moda veche. In feeria “Sanziana si Pepelea” realitatea este prezentata prin intermediul personajelor de basm. Numele sunt semnificative : Papura-Voda, Pirlea-Voda, Crivatul, Iarna dar si Zanele. Vasile Alecsandri scrie si drama : Despot-Voda, Ovidiu, Fantana Blanduziei, piese care s-au bucurat de notorietate in epoca dar greu de receptat mai tarziu.

Folclor – vine din limba engleza : – “folk” = popor si “lor” – intelepciune adica intelepciunea populara – folclorul devine important odata cu apartia unui curent : romantismul Vasile Alecsandri scrie folclor – folclorul se manifesta in tot ce tine de viata culturala si au anumite trasaturi – carater oral (viu grait) – caracter anonim (autor necunoscut) – caracter colectiv (pentru ca mai multe persoane ajuta la creearea lor) – caracter traditional (pentru ca se respecta un sistem prestabilit ca mijloc de exprimare artistica) – caracter sintetic ( intr-o opera folclorica se imbina mai multe arte) Clasificare In creatia folclorica avem poezii cu functie ceremoniala sau rituala practicata in anumite momente ale exitentei individului sau comunitatii, ex : – poezia obiceiurilor – obiceiuri de iarna – Sorcova, Plugusorul, Ursul Capra..etc – obiceiuri de vara – Secerisul – obiceiuri de primavara – miscarea oilor dintr-un loc in altul pentru pasunat – poezia ceremonialelor de trecere : – nasterea – botezul – nunta – moartea; fiecare dintre acestea avand un ceremonial specific zonelor de origine * botezul – reprezinta ideea de intergrare a noului nascut in comunitatea din care face parte * nunta – reprezinta schimbarea statutului individului (ceremonialul petitului care contine invitatia propriu-zisa la nunta, cantecul bradului simbolizand vesnicia casatoriei, cantecul miresei, al nasului, al nasei al ginerelui et.) * moartea – ceremonial de trecere reprezentand despartirea definitiva redat prin bocet – poezia descantecelor – fara sa aiba o frecventa anume, ele sunt rostite fie inainte de rasaritul soarelui fie dupa apusul lui, acest ritual nu tine de religie ci de puterea cuvantului in momentul cand sunt rostite. (ex: Ion Barbu – Dupa melci) Creatii literare fara functie ceremoniala sau rituala a) lirica populara b) epica populara c) balade, snoave, basm, legenda d) dramaturgia populara (jocul calusarilor) in care au anumite valente educativem aici fiind foarte importanta improvizatia e) mituri – povesti sacre intamplate intr-un timp al inceputurilor – povestea unei geneze (Traian si Dochia – mitul etnogenezei; mitul mioritic – Miorita; mitul jertfei pentru creatie – Mnastirea Argesului, Mesterul Manole; mitul zburatorului – Sburatorul, Calin file de poveste) Au inceput sa fie consemnate evenimente inscrise in viata comunitatii – Scrisoarea lui Neacsu aparuta in 1521 – primele carti aparute in limba romana sunt cartile religioase si in paralel cartile populare care vorbesc despre vietile sfintilor (hagiografii) – apar si texte de legi (pravile) – evenimentul cel mai important din punct de vedere religios este aparitia bibliei in anul 1688 in vremea lui Cantacuzino – apar si consemnarile istorice ale vremii, Cronicile de Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin, Radu Greceanu – au avut importanta istorica pentru au consemnat evenimente din istoria poporului roman, acestea cuprinzand latinitatea limbii si romanitatea poporului ) – din punct de vedere lingvistic ofera o imagine a limbii romane vorbita la vremea respectiva dar nu au reusit sa influenteze evolutia limbii romane fiind publicate tarziu descoperite de Nicolae Balcescu – din punct de vedere literar reprezinta primele scrieri cu caracter memorialistic deoarece cronicarii prezinta si evenimente din propria experienta (apar primele marci ale subiectivitatii si primele elemente de naratiune, descriere, dialog sau portret literar) – scrierile cronice inseamna indepartarea vietii religioase de viata culturala adica incepe sa scada puterea bisericii si totusi intalnim efecte destul de puternice ale acesteia in aceste cronici.