Managementul instituţiei şcolare şi al clasei de elevi

Umanismul   Renaşterea şi umanismul în culturile şi literaturile europene   a) Renaşterea — curent european din secolele al XIV-lea – al XVI-lea, determinat de redescoperirea valorilor culturii şi literaturii antice.   b) Trăsăturile: – omul — centru al universului, în locul lui Dumnezeu; – toleranţa religioasă, ca reacţie împotriva inchiziţiei catolice; – redescoperirea valorilor spirituale antice şi traducerea de texte; – înflorirea artei, culturii, literaturii şi susţinerea dreptului la cultură; – atac împotriva privilegiilor feudale şi a dreptului divin; – lupta pentru drepturi democratice şi reforme sociale.   c) Reprezentanţi: Dante Alighieri, Boccaccio, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Lorenzo de Medici, Raffaelo Sanzio, Rabelais, Thomas Morus, Erasmus din Rotterdam, Nicolaus Olahus.   d) Umanismul este efectul ereziei lui Arie şi a păgânismului asupra lumii occidentale. Renaşterea şi umanismul în principatele române   a) Voievozi români, care au susţinut Renaşterea şi umanismul: – Ştefan cel Mare – Cronica lui Ştefan – Voroneţul – stilul moldovenesc. – Neagoe Basarab – Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie – Curtea de Argeş. – Constantin Brâncoveanu – Biblia de la Bucureşti – Horezu, Mogoşoaia – stilul brâncovenesc. – Vasile Lupu – Pravila aleasă – Limba română în cancelaria domnească – tipografie la Trei Ierarhi – Sinteză de stiluri – Activitatea Mitropolitului Varlaam.   b) Reprezentanţi ai umanismului românesc – creatori de limbă şi literatură: – Mitropoliţii: Varlaam, Dosoftei, Simion Ştefan, Antim Ivireanul. – Cărturarii: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino, Udrişte Năsturel, Nicolae Milescu, Radu Greceanu, Nicolae Costin. c) Dimitrie Cantemir — ctitorul literaturii române. personalitate reprezentativă pentru umanismul şi iluminismul european – Istoria creşterii şi descreşterii imperiului otoman, Istoria ieroglifică.

Simbolismul Istoricul şi reprezentanţii în literatura universală   a) Simbolismul este o reacţie: – ideologică împotriva pozitivismului şi raţionalismului burghez, o aderare la filosofia lui Bergson, preluând idei din Fichte, Schelling, Schopenhauer; – socială împotriva valului reacţiunii după înăbuşirea Comunei din Paris; – estetică împotriva parnasianismului şi o reluare în profunzime a romantismului. b) Numele curentului a fost dat de Jean Moréas, care publică, în revista Le Figaro, un articol manifest Le symbolisme. În acelaşi timp, Stéphane Mallarmé realizează o grupare simbolistă, iar Rene Ghil — o şcoală simbolist-instrumentalistă. Paul Verlaine realizează un grup al decadenţilor, din care fac parte Arthur Rimbaud, Tristan Corbičre, Jules Laforgue. c) Unitatea curentului simbolist este dată de atitudinea antiparnasiană, de conceptul de poezie pură, de ideologia idealistă.   Simbolismul românesc a) Etapele: – estetică şi teoretică: Alexandru Macedonski — Literatorul – 1880-1892. – experimentală: Ovid Densusianu — Viaţa nouă – 1892-1908. – de realizări – 1908-1916. – de declin – după primul război mondial. b) Particularităţi: – o reacţie împotriva epigonismului eminescian. – o reacţie împotriva semănătorismului şi tradiţionalismului. – asimilează obiectivarea lirismului de la parnasieni. c) Reprezentanţi: Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, George Bacovia, Ştefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, N. Davidescu, Emil Isac, Elena Farago, I.M. Raşcu.   Teoretizări   a) Alexandru Macedonski, în articolul Poezia viitorului – 1892, susţine ideile: – poezia este formă şi muzică. – originea ei este misterul universal. – poezia are o logică proprie. – „Domeniul poeziei este departe de a fi al cugetării. El este al imaginaţiunii.“ b) Alexandru Macedonski, în articolul Despre poemă, susţine următoarele idei: – poezia să deştepte cugetarea, să nu fie ea însăşi cugetare. – poezia să fie „însăşi inima omului“. – poezia să cuprindă stări spirituale limită. – poezia să pledeze pentru sinteza lirică. c) Ovid Densusianu, în articolul Rătăciri literare, militează: – împotriva epigonismului eminescian şi a semănătorismului. – pentru progresul în artă şi principiul libertăţii. d) Ovid Densusianu, în articolul Poezia oraşelor, susţine: – pentru o artă înaltă, care să reflecte viaţa în totalitatea ei. – specificul naţional este şi în viaţa oraşelor, nu numai la ţară.   Trăsăturile programului estetic a) Personaje-simbol în împrejurări simbolice: – Thalassa – din romanul cu acelaşi nume de Alexandru Macedonski – este construit pe conceptul de corespondenţă dintre microcosmos şi macrocosmos – izolat pe o insulă. – japonezul – din Rondelul apei din grădina japonezului – sugerează poetul şi poezia, fiindcă grădinarul — japonezul creează, prin felul cum aşază pietrele, o nouă armonie a universului, ca şi poetul. – emirul – din Noaptea de decemvrie – sugerează eul poetic, drumul spre conştiinţa de sine. b) Tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de corespondenţă: – Alexandru Macedonski Thalassa, Rondelul rozei ce-nfloreşte. – Dimitrie Anghel În grădină. – Ion Minulescu Romanţa celor trei corăbii. c) Cosmicizarea – proiecţia cosmică a eroilor: – Ion Minulescu Romanţa celor trei corăbii. – Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie. d) Conceptul de poezie pură – poezia – o floare a spiritului: – Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte. – Dimitrie Anghel Paharul fermecat. e) Cultivarea intuiţiei şi sugestiei prin simbol: – Henri Bergson aduce filosofia intuiţiei – Adevărul nu poate fi cunoscut, dar poate fi intuit şi exprimat prin simbol. – Cunoaşterea umană este relativă, fiindcă simţurile ne dau o percepere relativă a universului. – Dimitrie Anghel În grădină. – Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte. – George Bacovia Plumb, Lacustră. f) Gândirea analogică în locul celei logice: – poezia este o exprimare a misterului, de aici o exprimare ambiguă. – simbolul — un centru de sugestie, care concentrează cunoaşterea. – analogia este o metaforă în devenire. George Bacovia Note de primăvară. Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte. g) Sinestezia simţurilor: – între culori, sunete, gusturi, mirosuri există o corespondenţă subtilă arhetipală. Mircea Demetriade Sonuri şi culori. h) Procedee simboliste: – cultivarea simbolului ca centru de sugestie. – sinestezia simţurilor ca procedeu poetic. – utilizarea laitmotivului pentru a sugera ideea poetică. i) Specii specifice simbolismului: – rondelul – Alexandru Macedonski Poema rondelurilor. – poemul – Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie. – romanul – Alexandru Macedonski Thalassa. – pastelul – George Bacovia Decor. – idila – George Bacovia Note de primăvară. – meditaţia – George Bacovia Plumb, Lacustră.

Romantismul Trăsături   a) spiritul subiectiv, opus obiectivismului clasicist: Fritz Strich: „Expresia romantică încearcă într-adevăr să spargă formele spaţiului şi timpului mărginit şi să creeze melodia infinită, aşa cum poezia romantică a putut să se realizeze numai sub chipul basmului şi al visului, unde legile spaţiului şi ale timpului nu mai au nici o valabilitate”. b) reîntoarcere la natură – începutul istoriei în matca generatoare a naturii: Achim von Arnim Slujitorii coroanei: „Poezia nu este adevăr aşa cum îl pretindem de la istorie şi de la relaţiile cu contemporanii, ea nu ne-ar căuta pe noi dacă ar aparţine numai pământului şi nu ar mai călăuzi astfel înstrăinata lume pământească înapoi spre comunitatea veşnică”. c) fascinaţia folclorului şi cultivarea specificului naţional: Frantz Liszt Rapsodia română – reia motive din poezia populară. Ludwig Uhland Istoria legendelor la popoarele germanice şi romanice: „O alcătuire populară nu se află niciodată încheiată”. d) modelul organic vegetal – structuri şi configuraţii deschise – peisajul dă imagini particulare, şi nu tipice, dă o trăire, o comuniune. Bernardin de Saint Pierre: „Sufletul meu se abandonează, se leagănă cu frunzişul unduitor al copacilor, se înalţă cu creştetele lor, către ceruri“. –Natura o fiinţă vie ca în Upanişade.   e) evaziunea în natură, în mit, în vis, în trecut, în istorie, în basm. f) autotrofia – sinteza afectivă interioară – peisajul – o stare de suflet. g) visul – conceptul de lume ca vis – „poetul se hrăneşte cu idealurile“. h) metafora are un model vegetal – floarea, copacul, sămânţa. Mihail Eminescu Atât de fragedă – Floarea albă de cireş. i) cultivarea unicatului – clasicismul cultivă modelul. j) dinamismul fanteziei – zbaterea copacilor sugerează starea sentimentelor.   Mihail Eminescu: „codrului bătut de gânduri“, „flori albastre tremur ude“. k) floarea, esenţă a lumii vegetale, dă dulcele, frumosul care alină tristeţea, durerea, disperarea, refularea. l) cultivarea contrastului, care poate fi afectiv, liric sau cromatic. m) melancolia sfântă – moartea este voluptatea supremă – Marea Trecere. Mihail Eminescu Mai am un singur dor. n) titanismul – eroul excepţional în împrejurări excepţionale. Mihail Eminescu Luceafărul. o) cosmicizarea – evaziunea în cosmos, trăirea raportului om–univers. Mihail Eminescu: „gânduri ce-au cuprins tot universul“, Luceafărul: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele — / Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele”. p) iubirea – iubita o imagine a iubirii, un centru al lumii – heliotropism erotic.   Mihail Eminescu Luceafărul: „Scăldat în foc de soare“ – îşi arată iubirea, devenind ca un soare; Singurătate: „Icoană de lumină“, Atât de fragedă.   r) transfigurarea naturii prin mit – natura – un mod de a trăi. Mihail Eminescu Venere şi Madonă: „Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii“. Vasile Alecsandri Fata din dafin. s) muzica – ca mod de a transmite afectul – penetrarea în interior, dar şi în natură – ecoul – detaşarea de semnificaţii – vibraţia sufletului.   Jean Paul: „Numim fenomenul romantic rezonanţa unduitoare a unei strune sau a unui clopot, în care unda sonoră se pierde în tot mai vaste depărtări şi, deşi afară e linişte, înlăuntrul nostru mai răsună încă…” Rollinat: „Chopin luă locul lui Liszt şi făcu ecoul să cânte şi să plângă“. Schumann, comentând Simfonia în C dur de Schubert: „Într-însa se află un loc acolo unde un corn cheamă parcă din depărtare părând a fi coborât din altă sferă. Aici totul se află prins în auz ca şi cum un oaspete din cer s-ar fi strecurat în orchestră“.   Mihail Eminescu Peste vârfuri: „Melancolic cornul sună“. ş) istoria şi istorismul – romanticii introduc devenirea istorică: Victor Hugo Legenda secolelor; Mihail Eminescu Memento mori. t) ruinele – motivul fortuna labilis: Fritz Strich: „Un templu grec e clasic, ruina lui e romantică“. ţ) călătoria – un mod de evaziune: Byron Peregrinările lui Childe Harold, Vasile Alecsandri Călătorie în Africa. u) paraconştientul – raportul Unul – Totul, discutat de Platon în dialogul Parmenides: Mihail Eminescu Povestea magului călător în stele, Avatarii faraonului Tla.   Victor Hugo — prefaţă la drama Cromwell — manifest al romantismului a) „Frumosul are o singură înfăţişare, urâtul o mie“. b) „întâietatea grotescului asupra sublimului“. c) „se prăbuşeşte în faţa raţiunii şi a gustului, arbitrara deosebire între genuri“. d) „să dăm cu ciocanul în teorii, în poetici şi în sisteme“. e) „nu există alte reguli decât legile generale ale naturii“. f) „unitatea de ansamblu este legea de perspectivă a teatrului“. g) „poetul nu are de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr şi de la inspiraţie“. h) „poetul este un copac, care-şi produce operele, aşa cum un arbore îşi produce fructele“. i) „drama este o oglindă în care se oglindeşte natura“.   Programul realizat de scriitorii romantici   a) eroi excepţionali în împrejurări excepţionale: Goethe Suferinţele tânărului Werther, Schiller Don Carlos, Wilhelm Tell, Byron Don Juan, Lara, Manfred, Shelley Prometeu descătuşat, Mihail Eminescu Luceafărul, Victor Hugo Ruy Blas. b) tema, eroii, conflictul, subiectul au o structură afectivă. Aleksandr Puşkin Evgheni Oneghin, Alfred de Musset Nopţile, Vasile Alecsandri Pasteluri, Mihail Eminescu Sara pe deal. c) exaltarea trecutului glorios şi critica prezentului decăzut: Mihail Eminescu Scrisoarea III, Grigore Alexandrescu Umbra lui Mircea. La Cozia. d) preţuirea folclorului şi cultivarea specificului naţional: Vasile Alecsandri Doine şi Legende, Mihail Eminescu Luceafărul. e) evaziunea în vis, în trecutul istoric, într-un decor de basm oriental: Edgar Allan Poe Prăbuşirea casei Usher, Mihail Eminescu Scrisoarea III, Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie. f) cultivarea fantasticului prin eroi, temă, procedee: Mihail Eminescu Luceafărul, Vasile Alecsandri Sburătorul, Ion Heliade Rădulescu Zburătorul, Grigore Alexandrescu Umbra lui Mircea. La Cozia. g) procedee romantice: contrastul, antiteza, transfigurarea, evaziunea: Mihail Eminescu Luceafărul, Împărat şi proletar. h) specii romantice: elegia, pastelul, poemul, meditaţia, idila, drama, jurnalul de călătorie. Mihail Eminescu Luceafărul, La steaua, Floare albastră, Revedere. Vasile Alecsandri Pasteluri, Despot Vodă, Călătorie în Africa.

Realismul  Istoricul a) apare în Franţa, în sec. al XIX-lea, ca reacţie împotriva romantismului, ca o apropiere a literaturii de concepţiile materialiste, pozitiviste, scientiste. b) este favorizat de revoluţiile burghezo-democrate din Franţa, Anglia, Ţările de Jos, de filosofia iluministă, de dezvoltarea ştiinţei şi culturii. c) termenul este utilizat de pictorul francez Gustave Courbet şi provine din lat. realis > fr. réel > realisme. d) reprezentanţi: Franţa: Stendhal, Flaubert, Balzac, Maupassant, Mauriac, Proust, Kafka. Anglia: Dickens, George Eliot, Galsworthy, Virginia Wolf. Rusia: Lew Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov, Şolohov, Pasternak. America: Mark Twain, Hemingway, Faulkner, John Steinbeck. România: Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Călinescu, Marin Preda, Augustin Buzura.   Conceptul de realism în critica literară românească   Titu Maiorescu Direcţia nouă în poezia şi proza română – susţine un concept de realism de factură clasicistă şi de specific naţional: „tipurile realiste să reprezinte“, „permanenţe umane“, „viaţa specific naţională“. Garabet Ibrăileanu Creaţie şi analiză: „Un creator nu copiază realitatea ci-şi realizează concepţia sa despre realitate”: „Romanul tinde a deveni o ştiinţă, el are temelie puternică în psihologie şi sociologie“. Spiritul critic în cultura românească este o carte fundamentală, fiindcă dă axiologia realismului. Valoarea textului literar este dată de spiritul critic, ca trăsătură fundamentală a realismului. De aceea I.L.Caragiale este definit ca o culme a spiritului critic în Muntenia, iar Mihail Eminescu, ca o culme a spiritului critic în Moldova.   Programul realizat de scriitorii realişti a) eroi tipici în împrejurări tipice – eroul reprezintă o categorie socială, iar împrejurarea — o „felie de viaţă“. Eroul este arivistul, inadaptabilul, demagogul, luptătorul. I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Camil Petrescu Patul lui Procust, George Călinescu Enigma Otiliei, Stănică Raţiu, Camil Petrescu Bălcescu. b) tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea socială, istorică. teme realiste – satul şi ţăranul, războiul, trecutul istoric, ascensiunea arivistului. conflicte sociale – de clasă (Camil Petrescu Jocul ielelor), naţionale (L.Rebreanu Pădurea spânzuraţilor). c) criticismul – atitudinea critică a autorului faţă de realitatea socială: ironică – I.L.Caragiale Momente şi schiţe, umor – Ion Creangă Amintiri din copilărie, ură – Zaharia Stancu Desculţ, obiectivism lucid – Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. d) scientismul – introducerea de concepte şi modele de gândire ştiinţifică: Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Ştefan Gheorghidiu ţine Ellei o prelegere de filosofie. I. L. Caragiale O scrisoare pierdută – personajul Agamiţă Dandanache este construit pe legea adaptării la mediu din biologie. Costache Negruzzi Fiziologia provinţialului – conceptul de fiziologie cu sensul de funcţionalitate a tipului uman în mediul social. e) procedee realiste: tipizarea – I. L. Caragiale: Tipătescu, Pristanda. analiza psihologică – Camil Petrescu Patul lui Procust, Augustin Buzura Vocile nopţii. colajul – introducerea în text de scrisori, documente, articole. Camil Petrescu Patul lui Procust. descrierea – Geo Bogza Cartea Oltului. f) specii realiste: schiţa, nuvela, romanul, reportajul, eseul. I. L. Caragiale Momente şi schiţe. Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul. Augustin Buzura Refugii, Orgolii. Geo Bogza Cartea Oltului. Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos.   Contribuţia scriitorilor români la dezvoltarea realismului a) precursori ai realismului: Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică – critica societăţii feudale. Antim Ivireanul Didahiile – critica moravurilor şi a instituţiilor feudale. Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul – critica absolutismului feudal, aduce primul model de nuvelă realistă. Nicolae Filimon Ciocoii vechi şi noi – critica societăţii fanariote – aduce primul roman realist. Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos – aduce eseul realist. b) tendinţa realismului liric – subiectiv de factură romantică: Ion Creangă Amintiri din copilărie – realism liric, rural, patriarhal, de specific naţional. Mihail Sadoveanu Baltagul, Fraţii Jderi, Hanu Ancuţei – realism liric de specific naţional. Zaharia Stancu Desculţ – realism liric, împletit cu obiectiv critic. Geo Bogza Cartea Oltului – realism liric – reportajul-eseu-poem în proză. c) tendinţa realismului de factură clasică şi barocă: Ioan Slavici Moara cu noroc, Mara – sobru, moralizator, umanist. G. Călinescu Enigma Otiliei – retoric, balzacian, cu elemente de baroc. Mateiu Caragiale Craii de Curtea-Veche – ornamental, simbolic de factură barocă. d) tendinţa realismului critic obiectiv: I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Momente şi schiţe – de problematică, comic, concis, de acuitate critică. Liviu Rebreanu Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraţilor – un realism sobru, precis, înţelegere legică, nuanţat, obiectiv. Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – analist, realism al stărilor de conştiinţă, de problematică. Hortensia Papadat-Bengescu Concert din muzică de Bach – aduce o critică de moravuri. Marin Preda Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni – un realism de problematică politică şi socială, critic, obiectiv. Augustin Buzura Orgolii, Refugii, Drumul cenuşii – o critică de acuitate socială, alegoric, de problematică, critic. Alexandru Ivasiuc Apa, Iluminări, Păsările, Interval – realism al stărilor de conştiinţă, analitic, de problematică. Mircea Eliade Noaptea de Sânziene.

Definitii (consacrate) Proces (businessdictionary.com) – secventa de proceduri interdependente si legate, care la fiecare etapa consuma resurse (materiale, financiare, temporale) pentru a converti intrari(date, materiale, piese, etc.) si iesiri. Iesirile pot servi ca intrari in urmatorul proces pana la atingerea scopului final (obtinerea produsului proiectat).   Principalele elemente. Instrumente de realizare. Instrumente de masurare. Transformarea. Managementul proceselor se refera la implementarea unui sistem de management al calitatii proceselor. Definirea si planificarea acestora, realizarea unei harti a proceselor, definirea clientilor inclusiv a celor “interni”, mentinerea proceselor in parametri stabiliti, imbunatatirea lor si elementelel neconformitatilor. Procese in organizatia scolara – Conform filozofiei lui “Six-Sigma” Identificarea clientilor cheie Identificarea proceselor fundamentale Stabilirea rezultatelor proceselor cheie   Procese de baza (fundamentale) a) “achizitionarea” clientilor b) lectia/ora de curs c) ora de laborator/atelier/practica d) activitati extra-curriculare e) dezvoltarea de noi produse (eductionale) f) program de studiu g) specializari h) clasificari profesionale   Procese suport a) atragerea resurselor financiare b) elaborarea planului strategic/bugetului c) personal (recrutare, angajare, evaluare, retribuire, stimulare, dezvoltare) d) conformare cu legislatia e) sisteme informationale f) altele   Procesul “Achizitionarea clientilor” – corespunzator “identificarii clientilor – cheie” din filozofia “Six-Sigma”. Ce ar trebui sa faca echipa de management? In functie de tipul/nivelul si categoria in care se afla organizatia scolara. – Identificam tipul si categoriile de elevi-clientii – Analizeaza mediul social economic din care provin – Analizeaza mediul/cultural, mediul familial din care provin acestia – Identificam masa critica a parintilor care formeaza mediul respectiv – Stabileste caile de comunicare cu acestia – Analizeaza cerintele elevilor si ale partilor interesate si le coreleaza cu resursele scolii. – Comunica permanent cu parintii elevilor, oferta si resursele scolii – Se consulta permanent cu acestia in vederea stabilirii unor abordari comune privind satisfacerea cerintelor clientilor elevi. Procesul “Lectia/ora de curs” -Avem resursele necesare pentru desfasurarea tuturor proceselor “lectie/ora de curs” in aceleasi conditii optime?- – Exista suportul de curs/curriculum necesar? – Exista logistica necesara? – Este asigurata securitatea desfasurarii procesului in toate situatiile posibile? – Care sunt actiunile corective/de imbunatatire necesare pentru functionarea optima a proceselor “lectie/ora de curs/laborator/practica..etc/” Procesul “Dezvoltarea de noi produse educationale” – Este necesara si oportuna dezvoltarea de noi produse educationale? – Am efectuat analiza contextuala necesara (Analiza SWOT) – Am identificat resursele (umane si materiale) necesare – Am intreprins demersurile legale de infiintare(autorizare/acreditare..etc)

Procedee de expresivitate artistică Figurile de stil ALEGORIA – figura de stil alcătuită dintr-o înşiruire de metafore, comparaţii, personificări etc., cu ajutorul căreia, pe baza unei asemănări sau corespondenţe se substituie o imagine prin alta şi se exprimă noţiuni abstracte prin intermediul concretului. Ex.: alegoria moarte – nuntă din balada “Mioriţa”, pune în evidenţă credinţa poporului român că sfârşitul vieţii nu e decât o trecere într-o altă formă de existenţă, în comuniunea cu natura, în ipostaza unei nunţi cosmice. ANACOLUTUL – figura de stil derivată, de fapt, dintr-un defect al stilului, care constă în nerespectarea acordului gramatical, pentru pune în evidenţă sentimentele autorului. Ex.: In “Amintiri din copilărie”, Ion Creangă evocă imaginea satului natal, a casei părinteşti şi a copilăriei într-o frază amplă în care, prin anacolut, se pune în lumină emoţia evocării alături de un ton nostalgic, de altfel nespecific jovialului Creangă. ” … dar eu, … parcă îmisaltă …” COMPARAŢIA–figura de stil prin care se alătură doi termeni pe baza unor însuşiri comune, cu scopul de a-l evidenţia pe primul; aceştia pot denumi: obiecte, fiinţe, personaje, idei, acţiuni sau noţiuni abstracte. Între ei se stabileşte o relaţie de asemănare, marcată prin cuvinte sau grupuri de cuvinte – ca, la fel ca, asemănător cu, asemenea, precum, cât, aidoma, cum, întocmai cu etc. Relaţia de asemănare se bazează pe identificarea unor trăsături comune ale celor doi termeni. Ex.: “Atât de fragedă te-asemeni Cu floarea albă de cireş.” 1. Comparat (“te” ) 2. Comparant ( floarea ) 3. Elemente comune: frumuseţe, delicateţe, prospeţime EPITETUL – figura de stil care exprimă însuşiri deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor, prezentându-le într-o lumină nouă, aparte, ele adresându-se imaginaţiei şi sensibilităţii noastre, pentru a-l impresiona pe cititor. Clasificare:  După numărul de termeni (sau alcătuire): – simple: “şuiet adânc”; – duble: “somnoros şi lin se bate”; – triple: “chemare nedesluşită, moale, strânsă”; După ce exprimă: – cromatice: “seninu-i albastru şi limpede”; – personificatoare: “codrii se zvârcoleau neputincioşi”; – metaforice: “Feţi-Frumoşi cu păr de aur”; “zeiţa de gheaţă”; “dulce durere”; – hiperbolice: “trunchii vecinici”, “gigantică cupolă”; – ornante: “bulgări fluizi”, “fluturi şăgalnici şi berbanţi”; – antitetice: “recile scântei”; Din punct de vedere morfologic, epitetele pot fi: – adjectivale: “lacul albastru”; – adjective substantivizate: “mândra lună”; – substantivale: “pânze cu corpuri de ninsori”; – verbele la gerunziu (cu valoare adjectivală): “lumină pălind”; – verbele la gerunziu: “răsărea sunând”; – verbele la participiu (cu valoare adjectivală): “inimi pustiite”, “mă lasă pustiit”, “veştejit şi amorţit”; Ca părţi de propoziţie, epitetele pot fi: – atribute: “trestia cea lină”; – nume predicative: “dulci-s ochii”; – complement circumstantial de mod : “se-ncovoaie tainic”; – propoziţii atributive cu valoare de epitet: “lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate” HIPERBOLA – figura de stil care constă în exagerarea intenţionată ( prin mărire sau micşorare ) a unor trăsături, situaţii, personaje, caracteristicile unui obiect, ale unui fenomen sau ale unei întâmplări cu scopul de a spori expresivitatea exprimării ( pentru a exprima admiraţia, dispreţul şi ironia ). Ascendentă: ,,Crapii-n ele-s cât berbecii”, “spicul cât cocoşul”, “vorba-i e tunet”, “răsufletul ger” METAFORA – figura de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a unei expresii la o altă semnificaţie, pe care cuvântul sau expresia nu o pot avea decât în virtutea unei comparaţii subînţelese (sporeşte profunzimea şi expresivitatea textului) Metafora prevede transferul noţiunii abstracte în ordinea concretului printr-o comparaţie prescurtată; un cuvânt – imagine înlocuieşte cuvântul – obiect al comparaţiei, renunţându-se la formulele care leagă termenii unei comparaţii; precum, ca, cât, decât, asemenea, aidoma, astfel, întocmai ca: ex.: ,,Cenuşa visărilor noastre Se cerne grămezi peste noi, Precum se coboară pe glastre Atinse, petalele-albastre, De-o gâză căzută de sus printre foi.” ( T.Arghezi – Cenuşa visărilor ) Metafora stabileşte asimilare între doi termeni: unul cu funcţie de comparat, celălalt de comparant; această asimilare se realizează: a) cu ajutorul verbului A FI: ,,Desigur, ea e o brăţară purtată la mână de un zeu ea e mai liniştită spre seară, deşi e neliniştită mereu” ( N.Stănescu – Desigur) b) prin juxtapunere: ,,Te uită, zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit Când Umbră, sub zenitul poleit, Te vei desface-n mistic clar de lună?” (I. Barbu – Umbra) c) cu ajutorul unui atribut: ,,Amurg în crâng Albinele luminii, prin frunze se jucau.” (I.Pillat – Poeme într-un vers) Uneori sunt prezenţi ambii termeni ai comparaţiei, dar nelegaţi prin cuvintele comparaţiei; Astfel de metafore sunt: –explicite: ,,Vodă-i un munte” –apozitive: ,,Vedeam Ceahlăul la apus Un uriaş cu fruntea-n soare…” metaforele pot avea şi ele: -rol hiperbolizator: “Şi vorba-i e tunet…” -rol personificator: “Pe ai ţării umeri dalbi…” Există şi metafore exprimate prin verb (metafore verbale): “Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratec Rumenind străvechii codri şi castelul singuratec.” PERSONIFICARE – figura de stil prin care se atribuie acţiuni omeneşti sau elan vital unor obiecte, fiinţe necuvântătoare sau fenomene ale naturii. Ex.: “izvoarele suspină”, “flori albastre tremur ude” Categoriile de personificări: – obiecte şi fiinţe care au grai: “Aşa vorbea deunăzi cu un bou…” – obiecte şi fiinţe ce au sentimente tipic omeneşti: “un căţel s-a oprit mirat în loc” – acţiuni mentale: “-Ce-ai gândit tu oare, javră? Au crezut-ai că sunt mort?”

Planul strategic al organizatiei scolare Organizatia scolara trebuie sa-si construiasca un referential intern realist si adecvat la valorile culturale dar si socio-economice in care evolueaza, pentru a deveni un centru de “lumina”, in primul rand pentru comunitatea care a generat-o. Denumiri utilizate in sistem : PDI, PAȘ, PDȘ..etc. PAȘ = plan de actiune al scolii PDȘ = plan de dezvoltare al scolii ETAPE IMPORTANTE PENTRU CONSTRUCTIA PLANULUI STRATEGIC 1. Echipa de management (in scoala acesta este consiliul de administratie) stabileste necesitatea elaborarii unui astfel de plan avand in vedere doua repere fundamentale. Contextul legislativ-normativ cu uramatoarele aspecte : Ce suntem in acest moment? Ce tip de scoala ? Ce niveluri de invatamant scolarizam? Care este legala pentru toate nivelurile de invatamant scolarizate ? Cum stam fata de cerintele standardelor nationale privind scolarizarea acestor nivele de invatamant ? Contextul socio-economic in care scoala evolueaza : Care ? Cine sunt Clientii nostri? Ce resurse avem? Ce dorim sa facem pentru clientii nostri/partile interesate (misiunea scolii) Ce dorim sa devenim in viitor (viziunea scolii)? Ceea ce dorim sa devenim in viitor reprezinta o viziune comuna cu cea a partilor interesate? Ce posibilitati avem pentru a atrage resursele necesare? Se utilizeaza analiza SWOT ! 2. Echipa de management realizeaza analiza SWOT, prelucreaza rezultatele si elaboreaza misiunea si viziunea organizatiei. Exemplu de misiune a unui furnizor de educatie : “Oferim servicii educationale de calitate intr-un climat de securitate, la standarde inalte pentru toti elevii/studentii nostri” Exemplu de viziune a unui furnizor de educatie : “Scoala noastra va deveni cea mai reprezentativa din zona de sud a Capitalei” 3. Elaborarea obiectivelor/tintelor strategice Declaratii ale echipei de management referitoare la ceea ce doreste sa realizeze organizatia pe durata planului strategic reflecta ceea ce s-a stabilit prin misiunea si viziunea organizatiei in urma analizelor SWOT. Elaborarea obiectivelor strategice reprezinta un proces amplu si sofisticat care necesita o inalta calificare in domeniul analitic si al logicii. Aspecte privind tintele/obiectivele strategice Numarul tintelor trebuie sa fie mic, rezonabil ales, in consecinta cu resursele organizatiei. Tintele trebuie sa fie relevante Tintele trebuie sa reflecte capacitatea organizatiei de a evolua spre “imaginea” stabilita prin viziune Sunt estimate resursele instrumentale de masurare privind realizarea tintelor, indicatori, stabilirea benchmarks-urilor din domeniu etc. Sunt elaborate proceduri de revizuire si de acftiuni corective/de imbunatatire a tintelor stabilite. Exemple de oboective strategice Exemplul 1 “Tot personalul didactic din scoala va avea acces si va utiliza resursele informatice si media la desfasurarea lectiilor de curs” Exemplu 2 “Fiecare disciplina studiata in cadrul scolii va avea un cabinet specific, cu dotarile corespunzatoare, astfel incat toti elevii vor avea acces si vor studia in cabinetul respectiv” 4. Elaborarea planurilor “operationale” privind realizarea tintelor stabilite Planul operational cuprinde informatii detaliate prin care sunt dirijati oameni astfel incat sa poata indeplini sarcinile de zi cu zi. Planul operational trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari. Ce ? – strategii si sarcini ce trebuie intreprinse CIne ? – persoanele care au responsabilitatea indeplinirii fiecarui sarcini/strategii Cand ? – termenele in care strategiile/sarcinile trebuie realizate Cat de mul ? – care sunt resursele(materiale, financiare etc) necesare pentru finalizarea strategiilor/activitatilor respective. Atentie !!! Sunt foarte multe situatii in care planul operational elaborat pentru realizarea unei tinte stabilita prin planul strategic, este confundat cu planul managerial anual elaborat de catre directorul scolii/consiliul de administratie. Planul managerial anual al conducerii scolii poate cuprinde integral sau partial, planul operational stabilit prin planul strategic dar si alte actiuni care pot fi comandate din exterior. 5. Elaborarea procedurilor corespunzatoare actiunilor stabilite in cadrul planului operational Procedura : Pasii stabiliti pentru parcurgerea unui proces dar si modul in care acesti pasi sunt parcursi astfel incat procesul sa indeplineasca cerintele clientului stabilit. Procedura(ISO 9000:2005) : (3.4.5.) mod specific de desfasurarea unei activitati sau a unui proces. Cum se elaboreaza o procedura ? Structura : a) denumirea – titlul/obiectul, la ce se refera procedura respectiva b) definitii, prescurtari, simboluri/coduri c) documente de referinta – documente care stau la baza elaborarii procedurii d) scopul si domeniul de aplicare a procedurii – scopul pentru care a fost alcatuit si domeniul (zona sau compartimentul) de aplicare e) cine – persoana/persoanele, competente care trebuie sa aplice procedura respectiva; responsabilitatile privind aplicarea procedurii f) perioada de aplicare a procedurii g) pasii corespunzatori de aplicare a procedurii (diagrama flux – cu etape si actiuni de ordine logica/cronologica) h) inregistrari si anexe – editia procedurii, documente (formulare pentru inregistrare) anexe la procedura respectiva i) rezultate – evaluare, procesul de aplicare, eficienta aplicarii. Un SMC (sistemul de management al calitatii) implementat dupa rigorile standardelor ISO 9001, presupune obligativitatea elaborarii a 6 proceduri (obligatorii) 1. controlul documentelor 2. controlul inregistrarilor 3. auditul intern 4. controlul produselor neconforme 5. actiuni corective 6. actiuni preventive

Vasile Alecsandri – Curs IV Personalitate marcanta culturala si politica a perioadei pasoptiste Data nasterii sale nu este sigura 1818 sau 1821. Copilaria si ultima parte a vietii si-o petrece la MIrcesti la mosia parinteasca. Calatoreste prin Europa iar dupa revolutia de la 1848 este trimis in exil la Paris. Multe din evenimentele vietii sale i-au inspirat textele(opera) ex.: Pasiunea pentru Elena Negri (disparuta timpuriu) il determina sa scrie ciclul lacramioarelor, calatoria in Italia alaturi de Costache Negruzzi il determina sa scrie prima proza “Buchetiera de la Florenta”; ciclul doinelor este scris dupa ce adunase poezii populare Faptul ca ajunge directorul teatrului national din iasi il determina sa scrie teatru iar in exil se concentreaza asupra poeziilor patriotice. Publica in revista “Dacia Literara” dar si in “Convorbiri literare”. Este membru onorific al Societatii “Junimea” pana la sfarsitul vietii sale. Este unul din cei mai importanti culegatori de folclor publicand “Poezii populare ale romanilor”, culegere in care se regasesc unele dintre cele mai cunoscute poezii romanesti “Miorita” El insusi scrie poezii de inspiratie folclorica (doina sau hora) in care, pe langa folosirea diminutivelor specifice poeziei populare aminteste multe dintre elementele specific nationale; In “Lacramioare” celebreaza iubirea sa pentru Elena Negrii unul din motive fiind motivul stelei. In ciclul “Ostasii Nostri” (poezii patriotice) si legendele “Dumbrava rosie” si “Dan capitan de plai”, mesajul fiind tot patriotic unde se evoca preamarirea trecutului. Proza lui Vasile Alecsandri este mai putin cunoscuta decat poezia si teatrul, el scriind proza de calatorie care-i da ocazia sa puna in evidenta trasaturile societatii moldovenesti din secolul al XIX – lea Prima proza “Buchetiera de la Florenta” este o proza romantica in care sunt imbinate elementele culturale cu o poveste de iubire. In “Balta Alba” apare motivul strainului prin ochii caruia este infatisata si criticata totdata societatea din Moldova timpului sau. In general proza sa este autobiografica, formula fiind aceea a jurnalului. Corespondenta lui Vasile Alecsandri cuprinde scrisori oficiale dar si corespndenta privata acestea fiind redactate in limba franceza (limba de cultura a vremii) iar cele mai multe scrisori ii sunt adresate lui Ion Ghica. In privinta tragediei Alecsandri incepe cu “Canticele Comice” – ultrademagogul, clevetici In “Coana Chirita”, “Gura casca om politic” sunt satirizate diverse aspecte ale societatii, conservatorismul, demagogia, snobismul. In operele sale este zugravita viata de provincie iar personajele sale sunt de tipologii diferite iar printre piesele de referinta “Iorgu de la Sadagura” sau “Nepotul salba dracului”, personajul principal Iogu studiaza in strainatate si se intoarce acasa prefacandu-se ca a uitat limba romana si incercand sa vorbeasca numai in limba franceza. Pe de alta parte realitatea romaneasca il nemultumeste iar piesa pune in evidenta opozitia dintre boierii vechi reprezentati de unchiul lui Iorgu si prietenii acestuia si boierii tineri. Alta piesa “Iasii din Carnaval” – tema este frica de revolutie; un bal mascat devine pretextul unui complot dar se dovedeste a fi o farsa. Reprezentativ ramane ciclul “Chiritelor” care pune in scena personajul Chirita, o boieroaica de tara a carei caracteristica principala este snobismul si obsesia de a-si marita fetele cu tineri alesi dar gaseste doi falsi boieri, iar pana la urma le marita pe cele doua cu doi boieri de tara. In cea de-a doua piesa incearca sa-l insoare pe fiul ei cu Luluta (o orfana bogata). Se scoate in evidenta boieria falsa a Chiriteim parvenirea acesteia dar si caracterul sotului ei boier de moda veche. In feeria “Sanziana si Pepelea” realitatea este prezentata prin intermediul personajelor de basm. Numele sunt semnificative : Papura-Voda, Pirlea-Voda, Crivatul, Iarna dar si Zanele. Vasile Alecsandri scrie si drama : Despot-Voda, Ovidiu, Fantana Blanduziei, piese care s-au bucurat de notorietate in epoca dar greu de receptat mai tarziu.

Perioada Pasoptista a Literaturii Romane (1830-1860) – Curs III Doua evenimente importante a acestei perioade – Revolutia de la 1848 si Unirea Principatelor Romane – in locul limbii grecesti (care era limba internationala) apare limba franceza in aceste relatii inter-culturale; – o serie de personalitati viziteaza Tarile Romane si raman in corespondenta cu personalitatile de la noi; – in aceasta epoca se dezvolta invatamantul, apar societatile culturale, apar primele ziare si se dezvolta teatrul Invatamantul – apar scoli in limba romana (Scoala de la Sf.Sava – intemeiata de Gheorghe Lazar si Scoala Domneasca de la Iasi devenita Academia Mihaileanu) – societatile culturale joaca un rol important deoarece in multe cazuri ascund scopuri politice Ex.: Societatea “Filarmonica” – 1933 – condusa de Ion Campineanu si I.H.Radulescu, “Cerc de cultura al medicilor” condusa de Gheorghe Asachi – 1930 si “Societatea pentru invatarea poporului roman – 1831- infiintata la Paris – Teatrul se dezvolta in aceasta perioada in 1840 cand Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri sunt numiti directori la Teatrul National din Iasi Apar revistele culturale cu o anume tenta politica – 1829 – in Muntenia apare “Curierul Romanesc” condus de I.H.Radulescu – 1829 – in Moldova apare “Albina Romaneasca” condussa de Ghe. Asachi – 1837 – apare curierul “De ambe sexe” condus de Ghe. Asachi – 1837 – Moldova – “Alăuta Romaneasca” condusa tot de Ghe. Asachi – 1838 – “Foaie pentru inima, minte si literatura ” condusa de Ghe. Barutiu – 1839 – Moldova – revista “Dacia Literara” aparuta la Iasi si condusa de Mihail Kogalniceanu ( articolul “Introductie” semnat de Mihail Kogalniceanu si considerat manifestul romantismului romanesc Kogalniceanu stabileste urmatoarele principii : 1) combaterea traducerilor – “Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara duhul national. Traductiile nu fac o literatura” – ne spune M. Kogalniceanu 2) pledeaza pentru unificarea limbii si literaturii romane 3) propune ca surse de inspiratie : istoria nationala, frumusetea patriei si folclorul 4) propune criticarea, dar critica operei nu si a autorului dorindu-si o critica literara onesta) In aceasta perioada se dezvolta proza, poezia si teatru Poezia – se cultiva o poezie a ruinelor ; un motiv important este noaptea; apar insa si visul si meditatia filosofica, apare antiteza trecut-prezent pentru ca prin elogierea timpului se incearca trezirea sentimentului national si de aici rezulta lirica patriotica – speciile literare spre care se indreapta pasoptismul sunt : imnul, oda, epistola, balada, elegia, meditatia Avem : trecutul patriotic reprezentat prin Vasile Carlova, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu sau Grigore Alexandrescu – trecutul istoric reprezentat prin teme de iubire – I.H. Radulescu – “Sburatorul” desi valorifica un mit folcloric si Dimitrie Bolintineanu – natura – reprezentata prin “Pasteluri” de vasile Alescandri – folclorul – reprezentat tot de Vasile Alecsandri Proza pasoptista – valorificarea trecutului istoric (Alexandru Lapusneanu, Romanii supt Mihai Viteazu) – insemnari de calatorie – “Balta Alba” de Vasile Alecsandri – fiziologia sau caracterul -Costache Negruzii – nuvela romantica – romane sau incercari de roman – fabula – Grigore Alexandrescu – teatru – se dezvolta comedia si drama dar numai comedia a avut succes

Mihai Eminescu Familia din partea mamei poetului era inclinata spre cultura dar partea importanta a culturii sale generale si-a dobandit-o prin scrierile sale. Rolul lui in viata societatii Junimea este importanta prin scrierile sale dar si impunerea lui Ioan Slavici si Ion Creanga in randurile societatii. Debutul sau literar a fost “Scrisoare la mormantul lui Aron Pumnul” si mai apoi publica poezii in revista “Familia” (“De-as avea” – poezie cu influenta generatiei anterioare prin folosirea excesiva a diminutivelor “Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie” – un imn inchinat patriei personificate unde intalnim influente revolutionare, patriotice din perioada pasoptista. Unul din textele mediatizate in perioada comunista pentru ca se potrivea cerintelor regimului. “Junii corupti” – poezie care are deja accente critice in forma incipienta. 1870 – publica primele poezii in “Convorbiri literare” ( Venera si Madona”, “Epigonii”, “Mortua est”) Poet care atinge mai multe teme artistice : timp, istorie, folclor, cosmic, natura si iubirea Realizeaza un studiu in tematica literaturii in “Epigonii”, unde principala este antiteza intre trecutul maret si lipsit de valoare. Iar trecutul maret este fixat in metafora “zilele de aur al structurelor romane”. “Glossa” – poezie cu forma fixa, prima si ultima strofa identice dar versurile in ultima strofa in forma inversa – versurile de la ultima strofa devine un vers al strofelor intermediare. – tema principala ramane timpul dar si atitudinea omului superior care trebuie sa ramana indiferent la cele din jur pentru a putea ramane impartial Poezii in care tema iubirii si natura se impletesc : “Dorinta”, “Lacul”, “Floare-Albastra” Pe de alta parte in multe poezii ale sale intalnim tema de natura cosmica si terestra : “Scrisoarea I”, “Luceafarul”; “Floare-Albastra” – considerata o idila, o poezie ce reprezinta un dialog sau mai degraba doua monologuri intre principiul feminin si principiul masculin – in poezie este prezentat principiul feminin care proiecteaza un adevarat scenariu erotic intr-un spatiu feeric “Iar te-ai cufundat în stele Si în nori si-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vietii mele. … Piramidele-nvechite Urca-n cer vârful lor mare Nu cata în departare Fericirea ta, iubite! … Si mi-i spune-atunci povesti Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita Voi cerca de ma iubesti.” – din descrierea naturii nu poate lipsi soarele “Si de-a soarelui caldura Voi fi rosie ca marul, Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dânsul gura.” pe de alta parte exista replicile barbatului care nu poate raspunde intensitatilor sentimentelor fetei, acestea fiind foarte scurte, in care-si exprima regretul ca nu se poate infaptui iubirea. “Inc-o gura si dispare… Ca un stâlp eu stam în luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi, dulce floare! Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra Floare-albastra! floare-albastra!… Totusi este trist în lume!” – motiv specific romantic, motivul florii albastre; pe de o parte floare albastra in folclorul romanesc sugereaza iubirea vesnica (floarea de nu-ma-uita) in timp ce in folclorul german floarea albastra sugereaza cautarea absolutului. “Sara pe deal” – poveste de iubire in cadrul rural – natura e surprinsa la ceasul inserarii – indragostitul este nerabdator dar iubirea apare tot proiectata in viitor Sinteza poeziei eminesciene cuprinde toate temele si multe dintre sursele de inspiratie sunt : filosofia lui Schopenhauer, folclorul, mitologia, propria viata. “Luceafarul” Primul tablou – cuprinde planul terestru si planul cosmic surprinzand iubirea dintre fata de imparat si Luceafar Al doilea tablou – cuprinde spatiul exclusiv terestru si prezinta compatibilitatea in iubire dintre Catalin si Catalina, doua personaje apartinand aceleeasi lumi. Al treilea tablou – prezinta natura cosmica prin calatoria Luceafarului catre Demiurg, luceafar care doreste dezlegarea de nemurire Al patrulea tablou – sunt din nou ingemanate planurule terestru si cosmic prin prezentarea iubirii implinite dintre Catalin si Catalina dar si aparitia Luceafarului care isi da seama in final de diferenta dintre cele doua lumi. – poemul are un incipit reprezentat de formula de poveste “A fost o data…” rolul acestei aeste ca cititorul sa patrunda in lumea fictiunii; – antiteza este un procedeu artistic fundamental pentru ca pe langa antiteza celor doua lumi apare si antiteza dintre Luceafar si Catalin, intre intamplarile succesive ale Luceafarului precum si intre natura cosmica si natura terestra; – motivele specifice din poemul “Luceafarul” sunt cele romantice : noaptea, stelele, luna, luceferii – pe de alta parte fata de imparat considerata unica si superioara in lumea ei ajunge in final egala cu ceilalti – esenta antitezei dintre cele doua lumi este surprinsa in ultim areplica a Luceafarului prin sintagmele “cercul vostru stramt” si “lumea mea” Proza eminesciana are drept teme pe cele care le gasim si in poezia sa : metempsihoza – “Sarmanul Dionis”, iubirea – “Cezara”, evolutia unui geniu pustiu – “Revolutia”, folclorul – “Fata Frumos din Lacrima” (basm cult care pastreaza multe elemente din basmul popular dar stilul scriitorului este cel care face diferenta)