Managementul instituţiei şcolare şi al clasei de elevi

Definitii (consacrate) Proces (businessdictionary.com) – secventa de proceduri interdependente si legate, care la fiecare etapa consuma resurse (materiale, financiare, temporale) pentru a converti intrari(date, materiale, piese, etc.) si iesiri. Iesirile pot servi ca intrari in urmatorul proces pana la atingerea scopului final (obtinerea produsului proiectat).   Principalele elemente. Instrumente de realizare. Instrumente de masurare. Transformarea. Managementul proceselor se refera la implementarea unui sistem de management al calitatii proceselor. Definirea si planificarea acestora, realizarea unei harti a proceselor, definirea clientilor inclusiv a celor “interni”, mentinerea proceselor in parametri stabiliti, imbunatatirea lor si elementelel neconformitatilor. Procese in organizatia scolara – Conform filozofiei lui “Six-Sigma” Identificarea clientilor cheie Identificarea proceselor fundamentale Stabilirea rezultatelor proceselor cheie   Procese de baza (fundamentale) a) “achizitionarea” clientilor b) lectia/ora de curs c) ora de laborator/atelier/practica d) activitati extra-curriculare e) dezvoltarea de noi produse (eductionale) f) program de studiu g) specializari h) clasificari profesionale   Procese suport a) atragerea resurselor financiare b) elaborarea planului strategic/bugetului c) personal (recrutare, angajare, evaluare, retribuire, stimulare, dezvoltare) d) conformare cu legislatia e) sisteme informationale f) altele   Procesul “Achizitionarea clientilor” – corespunzator “identificarii clientilor – cheie” din filozofia “Six-Sigma”. Ce ar trebui sa faca echipa de management? In functie de tipul/nivelul si categoria in care se afla organizatia scolara. – Identificam tipul si categoriile de elevi-clientii – Analizeaza mediul social economic din care provin – Analizeaza mediul/cultural, mediul familial din care provin acestia – Identificam masa critica a parintilor care formeaza mediul respectiv – Stabileste caile de comunicare cu acestia – Analizeaza cerintele elevilor si ale partilor interesate si le coreleaza cu resursele scolii. – Comunica permanent cu parintii elevilor, oferta si resursele scolii – Se consulta permanent cu acestia in vederea stabilirii unor abordari comune privind satisfacerea cerintelor clientilor elevi. Procesul “Lectia/ora de curs” -Avem resursele necesare pentru desfasurarea tuturor proceselor “lectie/ora de curs” in aceleasi conditii optime?- – Exista suportul de curs/curriculum necesar? – Exista logistica necesara? – Este asigurata securitatea desfasurarii procesului in toate situatiile posibile? – Care sunt actiunile corective/de imbunatatire necesare pentru functionarea optima a proceselor “lectie/ora de curs/laborator/practica..etc/” Procesul “Dezvoltarea de noi produse educationale” – Este necesara si oportuna dezvoltarea de noi produse educationale? – Am efectuat analiza contextuala necesara (Analiza SWOT) – Am identificat resursele (umane si materiale) necesare – Am intreprins demersurile legale de infiintare(autorizare/acreditare..etc)

Planul strategic al organizatiei scolare Organizatia scolara trebuie sa-si construiasca un referential intern realist si adecvat la valorile culturale dar si socio-economice in care evolueaza, pentru a deveni un centru de “lumina”, in primul rand pentru comunitatea care a generat-o. Denumiri utilizate in sistem : PDI, PAȘ, PDȘ..etc. PAȘ = plan de actiune al scolii PDȘ = plan de dezvoltare al scolii ETAPE IMPORTANTE PENTRU CONSTRUCTIA PLANULUI STRATEGIC 1. Echipa de management (in scoala acesta este consiliul de administratie) stabileste necesitatea elaborarii unui astfel de plan avand in vedere doua repere fundamentale. Contextul legislativ-normativ cu uramatoarele aspecte : Ce suntem in acest moment? Ce tip de scoala ? Ce niveluri de invatamant scolarizam? Care este legala pentru toate nivelurile de invatamant scolarizate ? Cum stam fata de cerintele standardelor nationale privind scolarizarea acestor nivele de invatamant ? Contextul socio-economic in care scoala evolueaza : Care ? Cine sunt Clientii nostri? Ce resurse avem? Ce dorim sa facem pentru clientii nostri/partile interesate (misiunea scolii) Ce dorim sa devenim in viitor (viziunea scolii)? Ceea ce dorim sa devenim in viitor reprezinta o viziune comuna cu cea a partilor interesate? Ce posibilitati avem pentru a atrage resursele necesare? Se utilizeaza analiza SWOT ! 2. Echipa de management realizeaza analiza SWOT, prelucreaza rezultatele si elaboreaza misiunea si viziunea organizatiei. Exemplu de misiune a unui furnizor de educatie : “Oferim servicii educationale de calitate intr-un climat de securitate, la standarde inalte pentru toti elevii/studentii nostri” Exemplu de viziune a unui furnizor de educatie : “Scoala noastra va deveni cea mai reprezentativa din zona de sud a Capitalei” 3. Elaborarea obiectivelor/tintelor strategice Declaratii ale echipei de management referitoare la ceea ce doreste sa realizeze organizatia pe durata planului strategic reflecta ceea ce s-a stabilit prin misiunea si viziunea organizatiei in urma analizelor SWOT. Elaborarea obiectivelor strategice reprezinta un proces amplu si sofisticat care necesita o inalta calificare in domeniul analitic si al logicii. Aspecte privind tintele/obiectivele strategice Numarul tintelor trebuie sa fie mic, rezonabil ales, in consecinta cu resursele organizatiei. Tintele trebuie sa fie relevante Tintele trebuie sa reflecte capacitatea organizatiei de a evolua spre “imaginea” stabilita prin viziune Sunt estimate resursele instrumentale de masurare privind realizarea tintelor, indicatori, stabilirea benchmarks-urilor din domeniu etc. Sunt elaborate proceduri de revizuire si de acftiuni corective/de imbunatatire a tintelor stabilite. Exemple de oboective strategice Exemplul 1 “Tot personalul didactic din scoala va avea acces si va utiliza resursele informatice si media la desfasurarea lectiilor de curs” Exemplu 2 “Fiecare disciplina studiata in cadrul scolii va avea un cabinet specific, cu dotarile corespunzatoare, astfel incat toti elevii vor avea acces si vor studia in cabinetul respectiv” 4. Elaborarea planurilor “operationale” privind realizarea tintelor stabilite Planul operational cuprinde informatii detaliate prin care sunt dirijati oameni astfel incat sa poata indeplini sarcinile de zi cu zi. Planul operational trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari. Ce ? – strategii si sarcini ce trebuie intreprinse CIne ? – persoanele care au responsabilitatea indeplinirii fiecarui sarcini/strategii Cand ? – termenele in care strategiile/sarcinile trebuie realizate Cat de mul ? – care sunt resursele(materiale, financiare etc) necesare pentru finalizarea strategiilor/activitatilor respective. Atentie !!! Sunt foarte multe situatii in care planul operational elaborat pentru realizarea unei tinte stabilita prin planul strategic, este confundat cu planul managerial anual elaborat de catre directorul scolii/consiliul de administratie. Planul managerial anual al conducerii scolii poate cuprinde integral sau partial, planul operational stabilit prin planul strategic dar si alte actiuni care pot fi comandate din exterior. 5. Elaborarea procedurilor corespunzatoare actiunilor stabilite in cadrul planului operational Procedura : Pasii stabiliti pentru parcurgerea unui proces dar si modul in care acesti pasi sunt parcursi astfel incat procesul sa indeplineasca cerintele clientului stabilit. Procedura(ISO 9000:2005) : (3.4.5.) mod specific de desfasurarea unei activitati sau a unui proces. Cum se elaboreaza o procedura ? Structura : a) denumirea – titlul/obiectul, la ce se refera procedura respectiva b) definitii, prescurtari, simboluri/coduri c) documente de referinta – documente care stau la baza elaborarii procedurii d) scopul si domeniul de aplicare a procedurii – scopul pentru care a fost alcatuit si domeniul (zona sau compartimentul) de aplicare e) cine – persoana/persoanele, competente care trebuie sa aplice procedura respectiva; responsabilitatile privind aplicarea procedurii f) perioada de aplicare a procedurii g) pasii corespunzatori de aplicare a procedurii (diagrama flux – cu etape si actiuni de ordine logica/cronologica) h) inregistrari si anexe – editia procedurii, documente (formulare pentru inregistrare) anexe la procedura respectiva i) rezultate – evaluare, procesul de aplicare, eficienta aplicarii. Un SMC (sistemul de management al calitatii) implementat dupa rigorile standardelor ISO 9001, presupune obligativitatea elaborarii a 6 proceduri (obligatorii) 1. controlul documentelor 2. controlul inregistrarilor 3. auditul intern 4. controlul produselor neconforme 5. actiuni corective 6. actiuni preventive

Managementul organizatiei scolare Ce este scoala ? Schola (latina) ; Scholeion (greaca) Scoala este o instituie care ofera spatii de invatare (medii de invatare); – o institutie care pune la dispozitie spatii si profesori, astfel incat acestia sa transfere un complex de atitudine, cunostinte si informatii – prin urmare scoala reprezinta un “univers” special/aparte in care ne “descoperim” (sau nu) – poate fi spatiul necesar in care incepem sa ne cunoastem – poate fi chiar spatiul in care invatam primii pasi pentru marea intalnire cu noi insine?! Orice scoala din lume are aceasta menire. Induce celor care trec prin ea o cultura pozitiva, proactiva, o energie creatoare astfel incat cei care o capteaza se autopropulseaza in sferele superioare ale societatii educate. Sau din contra! Este indusa o (sub) cultura toxica, superficiala generatoare de “nimic” Scoala este o : – institutie – organizatie – spatiul educational – un ansamblu de procese interconectate, interdependente – un sistem de sisteme (S. Lupasco) – ceva unde ar trebui sa ne simtim bine Scoala din perspectiva societatii romanesti – de regula scolile s-au dezvoltat in apropierea bisericilor pana la inceputul anilor ’50 – prin urmare influenta bisericii si-a pus amprenta pe evolutia educativa – dupa anii ’50 universul scoala-biserica aproape s-a rasturnat si a aprut un nou model in peisajul romanesc – industrializarea fortata, supradimensionata a izolat biserica, care-si pierde autoritatea asupra scolii; – noii “zei” vin din descoperirile stiintifico-tehnice si scoala isi construieste un nou traseu : pragmatic, industrial, tehnologic, dupa legi stabile si clare care au tinut sistemul educational pe o traiectorie constanta pana la inceputul anilor ’90 cand a intervenit “ruperea” de ritm care a permis foarte greu implementarea unor reglementari noi pentru sistem. – de abia in anii ’95 – ’97 s-a reusit elaborarea a doua legi care sa contureze o functionalitate semistabila pana in anul 2011, cand a fost elaborata Legea educatiei nationale nr.1/2011 – acesta este actul fundamental dupa care sistemul educational functioneaza si astazi.

Un SMC implementat dupa rigorile standardului ISO 9001, presupune obligativitatea elaborarii a 6 proceduri.1. controlul standardelor   2. controlul inregistrarilor 3. auditul intern (evaluare interna (nu e acelasi lucru cu auditul intern) 4. controlul produsului neconform 5. actiuni corective 6. actiuni preventive Diagrama flux a realizarii unei proceduri Conexiunea intre CEAC ( Comisia de Evaluare a Asigurarii calitatii) Infiintarea CEAC este stabilita prin Legea 87/2006 privind asigurarea calitatii educatiei (legea de aprobare a OUG 75/2005 cu modificari si completari), ca structura absolut necesara in organigrama scolara, responsabila cu evaluarea si asigurarea calitatii. Rezulta ca infiintarea comisiei e obligatorie. CA stabileste regulamentul comisiei si strategia dupa care aceasta isi va desfasura activitatea, precum locul si logistica necesara. Activitatea comisiei este condusa (operativ) de conducatorul organizatiei scolare (director) sau de un coordonator desemnat de acesta. Atributiile CEAC (conform OUG 75/2005) 1. Coordonarea aplicarii procedurilor si activitatilor de evaluare a calitatii, aprobate de conducerea organizatiei furnizoare de educatie, conform domeniilor si criteriilor prevazute la articolul 10 Legea 87/2006. 2. Elaborarea anuala – un raport de evaluare interna privind calitatea eductiei in organizatia respectiva; raportul e adus la cunostinta tuturor beneficiarilor prin afisare/publicare. 3. ZOne din standardul national ocupat de proceduri obligatorii (exemplu): Domeniul A, criteriul a 1.2 Organizatia interna a unitatilor de invatamant 1.3 Existenta si functionarea sistemului de comunicare interna sii externa 2.1 Functionarea curenta a unitatilor de invatamant 2.4 Asigurarea securitatii tuturor celor implicati in activitatile scolare in timpul desfasurarii programului. Proceduri – exemple Domeniul A criteriul a – descriptori 1.1.6 Corectarea activitatii de evaluare a cadrelor didactice cu celelalte proceduri de management al resurselor umane 1.2.5 Realizarea procedurilor de evaluare a personalului didactic auxiliar nedidactic. Exemplul 1.  – elaborarea unei proceduri corelata cu cerinta descriptorului C/2/2.1/2.13 din standardul de evaluare. – procedura privind colecatrea regulata a feed-back-ului din partea partilor E si a factorilor interesati – elaborat – persoanele care au elaborat procedura – verificat – persoanele care au elaborat procedura – aprobat – persoanele care au elaborat procedura – scop – masuri satisfacatoare beneficiarilor directi si indirecti. Planul strategic – cele 2 zone specifice “planificarii strategige” si a managementului calitatii, sunt conectate de organizatiile performante, cu mega-instrumentele calitatii : planofocare strategica, balanced scorecard (BSC), brand management…. ISO 9001 – Principii : 1. Orientarea spre client 2. Leadership – leaderi vizionari 3. Implicarea persoanelor 4. Abordarea procesuala 5. Abordarea sistemica 6. Imbunatatirea continua 7. Abordarea bazata pe fapte in luarea de decizii 8. Relatie reciproc avantajoasa cu furnizorii. In realitate ISO 9001 insemna mai mult ISO 9000(concepte), ISO 9001 (standard), ISO 9004 (imbunatatirea sistemului de management. In SMC se sprojina pe patru piloni esentiali: 1. responsabilitatea echipei de conducere 2. managementul responsabilitatii (materiale, umane, informatii) 3. procesul/procesele de realizare a produselor/serviciilor 4. procesul/procesele de masurare, analiza, imbunatatire. “dificultatile majore in implementarea actualului model in entitatile educationale constau in costuri ridicate, consultanta de implicare costisitoare, timpul ridicat privind scrierea si parcurgerea documentelor aferente, etc” Cel mai elocvent exemplu il reprezinta inaplicabilitatea principalului model ISO 9001. J.M.Juran – certificarea ISO nu este similara cu aducerea unui plus de calitate in produsele realizate de catre organizatie. “Din punctul meu de vedere, daca cineva adera la ISO 9000 si nu merge mai departe, apropae sigur, acesta nu va fi un lider in calitate, deoarece ii lipsesc ingredientele vitale” “Omul de aur” de Jokay Mori –“Nu trezi autoritatile ca este mai greu sa le adormi”. Partea a II-aManagementul clasei de elevi   Modul II – Managementul clasei de elevi versus calitatea educatiei – clasa/grupa de elevi – sistemul sumativ sau (micro)organizatiei (super)activa? – cine este profesorul in interactiunea cu microsistemul “clasei de elevi” – procese educationale; repere  conceptuale – despre produsup educational Clasa de elevi Formarea clasei de elevi : 1. criterii prestabilite 2. criterii socio-economice ale familiei Aspecte: 1. Anatomia sau dependenta 2. Conformismul/neconformismul membrilor 3. Permeabilitatea/impermeabilitatea Alti factori de influentare a grupului : – dimensiunea ergonomica – mobilier, confortul ales – dimensiunea psihologica – stabilirea unui climat concurential – dimensiunea operationala – rolul profesorului de a modela intercatiunile dintre normele stabilite – dimensiunea normativa – norme explicite la nivel organizatoric – dimensiuni inovatoare. Managementul riscului : sistemul de criza in clasa de elevi Criza = “un eveniment sau un complex de evenimente inopinante…”   Cursul din 4 aprilie 2017 – continuare- Caracterul crizei :                                                              – izbucneste instantaneu, fara avertizare – incepe prin afectarea sistemului informativ – ingreuneaza comunicarea – creeaza stare de confuzie – instaleaza un climat de insecuritate, panica – nu se aseamana cuu alte evenimente din clasa sau scoala si nu se aseamana intre ele Cauze – interventii stangace sau noninterventie – recunoasterea crizei in momentele limita desi semnale au fost si inainte – interventii tardive – actiuni lipsite de fermitate si consecventa – analiza superficiala a sistemului de criza – neincrederea in fortele proprii pentru a actiona asupra crizei – incercarea de rezolvare a tuturor situatiilor de criza de catre managerul scolii. Solutii pentru evitarea/prevenirea/gestinarea crizelor Cercetarii recente arata ca una dintre solutiile cele mai eficiente este aceea de stabilire si respectare cu acuratete a unor reguli inteligent gandite. Aspecte privind regulile – regulile trebuie sa fie foarte clare, simple, eficiente si usor de acceptat si aplicat de catre elevi si profesori; – toti profesorii (sau cel putin masa critica necesara) trebuie sa aplice intocmai regulile stabilite pentru clasa de elevi/clasele de elevi – atitudinea profesorului trebuie sa reflecte unmixaj eficient intre o pozitie proactiv dominanta si capacitatea profesorului de a oferi un cadru armonios in predare invatare. Esenta reusitei aplicarii regulilor. Respectarea cu mare strictete, incepand cu cel ce le-a generat profesorul Atentie !!!! Atitudinea profesorului poate genera chair situatii de criza in clasa! Tema 1: Mentionati 2 situatii de criza in clasa de elevi dar si solutiile de rezolvare propuse Tema 2: Precizati 2 aspecte psihosociale caracteristice clasei de elevi. Cine este profesorul in interactiune cu microsistemul “clasa de elevi” Profesorul in sistemul educational romanesc, titular, suplinitor calificat, suplinitor necalificat, ascociat – profilul va fi generat de interferenta a doua aspecte pregatirea initiala si statutul in sistemul educational Profilul unui profesor(educator) dupa diagrama VENN – bine pregatit dar cu  metode de predare neadecvate – bun comunicator dar slab pregatit? – cunostinte/pregatire profesionala – abilitati (native) de comunicare – profesor sever – competente psihopedagogice

Expresionismul Definiţie   a) Expresionismul este un curent, care critică pozitivismul burghez al lui Auguste Comte, critică naturalismul şi impresionismul, ca formă de artă burgheză, şi vrea să construiască o nouă imagine a lumii. b) Expresionismul este o reacţie împotriva tehnicizării, care distruge natura, a standardizării şi a îngrădirii libertăţilor democratice. c) Expresionismul este strigătul conştiinţelor sensibile sufocate de birocratism, tehnocratism, război, înarmare, de depersonalizare a omului, ca să-l înveţe pe om să privească spre Dumnezeu ca spre piscul sentimentului. d) Expresionismul este un apel de salvare a omului, a spiritului, a valenţelor sufleteşti, o întoarcere la lumea misterelor ancestrale, a mitului, ca să raporteze totul la etern şi să vadă în extazul interior adevărul. e) Expresionismul caută relaţii transcendente, ca să dea omului o nouă valoare, un nou raport între el şi univers, între om şi Dumnezeu. f) Expresionismul vrea să promoveze o artă aspră şi nemiloasă ca realitatea, căutând omul pur, curat, fiindcă „arta este acelaşi mare Paradis, pe care Dumnezeu l-a creat la începuturile lumii“. Istoricul curentului   a) precursorii expresionismului au fost o serie de mari artişti nonconformişti ca: Van Gogh, Munch, Gauguin, Emile Zola, Thomas Mann. b) grupul „Podul“ (Die Brucke), alcătuit din artişti ca: Kirchner, Heckel, Nolde, Pechstein, Otto Muller, căuta să atragă elementele revoluţionare. Ei susţineau o serie de idei reformatoare în artă. – „Pictorul transformă în operă de artă concepţia experienţei sale“. – „Regulile pentru fiecare operă de artă în parte se formează în timpul lucrului“. – „Sfărâmarea oricărui canon, care ar putea împiedeca fluida manifestare a inspiraţiei“. c) grupul „Cavalerul albastru“ (Die Blaue Reiter), alcătuit din artişti ca: Frantz Mark, Paul Klee, Kandinsky, Otto Dix, care susţineau ideile: – „principiul necesităţii interioare“. – „a distruge vechea idolatrie pentru fenomenele realului“. – „spre spiritualul din natură, în Eul lăuntric, în adevărul sufletului“. Trăsăturile programului estetic a) eroi arhetip în împrejurări arhetipale – eroul construit pe un principiu (arhe), având un rol primordial, generator : – Lucian Blaga Meşterul Manole, Zamolxis. – Ion Barbu Riga Crypto şi lapona Enigel. b) tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viaţă socială abstractă, din mit, din basm şi structurate pe conceptul de cunoaştere. c) cultivarea intuiţiei pentru descoperirea ideii interioare, a absolutului prin psihanaliză, sondarea subconştientului spre a descoperi principiul ordonator: – Ion Barbu Ritmuri pentru nunţile necesare. d) împletirea realului cu fantasticul: – Lucian Blaga Meşterul Manole. e) conflictul ideologic – lupta tinerei generaţii de a-şi realiza idealurile şi aspiraţiile. f) reîntoarcerea în trecut, în legendă, în mit. g) respingerea tehnologiei, a civilizaţiei pozitiviste burgheze. h) cosmicizarea – înţelegerea acţiunii spiritului în natură. i) misterul dă sens vieţii, artei, cunoaşterii, poeziei. j) dorinţa de a descoperi esenţa omului, destinul său. k) specii specifice expresionismului: piesa mitologică, drama de idei, romanul de problematică, spectacolul de sunet şi lumină, meditaţia, pastelul cu valoare filosofică. l) procedee expresioniste: metafora totalizatoare, metamorfozele, psihanaliza, folosirea mitului, simbolului, metaforei ca instrumente de cunoaştere, mesajul esenţial, negarea stilului.

Simbolismul Istoricul şi reprezentanţii în literatura universală   a) Simbolismul este o reacţie: – ideologică împotriva pozitivismului şi raţionalismului burghez, o aderare la filosofia lui Bergson, preluând idei din Fichte, Schelling, Schopenhauer; – socială împotriva valului reacţiunii după înăbuşirea Comunei din Paris; – estetică împotriva parnasianismului şi o reluare în profunzime a romantismului. b) Numele curentului a fost dat de Jean Moréas, care publică, în revista Le Figaro, un articol manifest Le symbolisme. În acelaşi timp, Stéphane Mallarmé realizează o grupare simbolistă, iar Rene Ghil — o şcoală simbolist-instrumentalistă. Paul Verlaine realizează un grup al decadenţilor, din care fac parte Arthur Rimbaud, Tristan Corbičre, Jules Laforgue. c) Unitatea curentului simbolist este dată de atitudinea antiparnasiană, de conceptul de poezie pură, de ideologia idealistă.   Simbolismul românesc a) Etapele: – estetică şi teoretică: Alexandru Macedonski — Literatorul – 1880-1892. – experimentală: Ovid Densusianu — Viaţa nouă – 1892-1908. – de realizări – 1908-1916. – de declin – după primul război mondial. b) Particularităţi: – o reacţie împotriva epigonismului eminescian. – o reacţie împotriva semănătorismului şi tradiţionalismului. – asimilează obiectivarea lirismului de la parnasieni. c) Reprezentanţi: Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, George Bacovia, Ştefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, N. Davidescu, Emil Isac, Elena Farago, I.M. Raşcu.   Teoretizări   a) Alexandru Macedonski, în articolul Poezia viitorului – 1892, susţine ideile: – poezia este formă şi muzică. – originea ei este misterul universal. – poezia are o logică proprie. – „Domeniul poeziei este departe de a fi al cugetării. El este al imaginaţiunii.“ b) Alexandru Macedonski, în articolul Despre poemă, susţine următoarele idei: – poezia să deştepte cugetarea, să nu fie ea însăşi cugetare. – poezia să fie „însăşi inima omului“. – poezia să cuprindă stări spirituale limită. – poezia să pledeze pentru sinteza lirică. c) Ovid Densusianu, în articolul Rătăciri literare, militează: – împotriva epigonismului eminescian şi a semănătorismului. – pentru progresul în artă şi principiul libertăţii. d) Ovid Densusianu, în articolul Poezia oraşelor, susţine: – pentru o artă înaltă, care să reflecte viaţa în totalitatea ei. – specificul naţional este şi în viaţa oraşelor, nu numai la ţară.   Trăsăturile programului estetic a) Personaje-simbol în împrejurări simbolice: – Thalassa – din romanul cu acelaşi nume de Alexandru Macedonski – este construit pe conceptul de corespondenţă dintre microcosmos şi macrocosmos – izolat pe o insulă. – japonezul – din Rondelul apei din grădina japonezului – sugerează poetul şi poezia, fiindcă grădinarul — japonezul creează, prin felul cum aşază pietrele, o nouă armonie a universului, ca şi poetul. – emirul – din Noaptea de decemvrie – sugerează eul poetic, drumul spre conştiinţa de sine. b) Tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de corespondenţă: – Alexandru Macedonski Thalassa, Rondelul rozei ce-nfloreşte. – Dimitrie Anghel În grădină. – Ion Minulescu Romanţa celor trei corăbii. c) Cosmicizarea – proiecţia cosmică a eroilor: – Ion Minulescu Romanţa celor trei corăbii. – Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie. d) Conceptul de poezie pură – poezia – o floare a spiritului: – Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte. – Dimitrie Anghel Paharul fermecat. e) Cultivarea intuiţiei şi sugestiei prin simbol: – Henri Bergson aduce filosofia intuiţiei – Adevărul nu poate fi cunoscut, dar poate fi intuit şi exprimat prin simbol. – Cunoaşterea umană este relativă, fiindcă simţurile ne dau o percepere relativă a universului. – Dimitrie Anghel În grădină. – Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte. – George Bacovia Plumb, Lacustră. f) Gândirea analogică în locul celei logice: – poezia este o exprimare a misterului, de aici o exprimare ambiguă. – simbolul — un centru de sugestie, care concentrează cunoaşterea. – analogia este o metaforă în devenire. George Bacovia Note de primăvară. Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte. g) Sinestezia simţurilor: – între culori, sunete, gusturi, mirosuri există o corespondenţă subtilă arhetipală. Mircea Demetriade Sonuri şi culori. h) Procedee simboliste: – cultivarea simbolului ca centru de sugestie. – sinestezia simţurilor ca procedeu poetic. – utilizarea laitmotivului pentru a sugera ideea poetică. i) Specii specifice simbolismului: – rondelul – Alexandru Macedonski Poema rondelurilor. – poemul – Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie. – romanul – Alexandru Macedonski Thalassa. – pastelul – George Bacovia Decor. – idila – George Bacovia Note de primăvară. – meditaţia – George Bacovia Plumb, Lacustră.

Realismul  Istoricul a) apare în Franţa, în sec. al XIX-lea, ca reacţie împotriva romantismului, ca o apropiere a literaturii de concepţiile materialiste, pozitiviste, scientiste. b) este favorizat de revoluţiile burghezo-democrate din Franţa, Anglia, Ţările de Jos, de filosofia iluministă, de dezvoltarea ştiinţei şi culturii. c) termenul este utilizat de pictorul francez Gustave Courbet şi provine din lat. realis > fr. réel > realisme. d) reprezentanţi: Franţa: Stendhal, Flaubert, Balzac, Maupassant, Mauriac, Proust, Kafka. Anglia: Dickens, George Eliot, Galsworthy, Virginia Wolf. Rusia: Lew Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov, Şolohov, Pasternak. America: Mark Twain, Hemingway, Faulkner, John Steinbeck. România: Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Călinescu, Marin Preda, Augustin Buzura.   Conceptul de realism în critica literară românească   Titu Maiorescu Direcţia nouă în poezia şi proza română – susţine un concept de realism de factură clasicistă şi de specific naţional: „tipurile realiste să reprezinte“, „permanenţe umane“, „viaţa specific naţională“. Garabet Ibrăileanu Creaţie şi analiză: „Un creator nu copiază realitatea ci-şi realizează concepţia sa despre realitate”: „Romanul tinde a deveni o ştiinţă, el are temelie puternică în psihologie şi sociologie“. Spiritul critic în cultura românească este o carte fundamentală, fiindcă dă axiologia realismului. Valoarea textului literar este dată de spiritul critic, ca trăsătură fundamentală a realismului. De aceea I.L.Caragiale este definit ca o culme a spiritului critic în Muntenia, iar Mihail Eminescu, ca o culme a spiritului critic în Moldova.   Programul realizat de scriitorii realişti a) eroi tipici în împrejurări tipice – eroul reprezintă o categorie socială, iar împrejurarea — o „felie de viaţă“. Eroul este arivistul, inadaptabilul, demagogul, luptătorul. I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Camil Petrescu Patul lui Procust, George Călinescu Enigma Otiliei, Stănică Raţiu, Camil Petrescu Bălcescu. b) tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea socială, istorică. teme realiste – satul şi ţăranul, războiul, trecutul istoric, ascensiunea arivistului. conflicte sociale – de clasă (Camil Petrescu Jocul ielelor), naţionale (L.Rebreanu Pădurea spânzuraţilor). c) criticismul – atitudinea critică a autorului faţă de realitatea socială: ironică – I.L.Caragiale Momente şi schiţe, umor – Ion Creangă Amintiri din copilărie, ură – Zaharia Stancu Desculţ, obiectivism lucid – Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. d) scientismul – introducerea de concepte şi modele de gândire ştiinţifică: Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Ştefan Gheorghidiu ţine Ellei o prelegere de filosofie. I. L. Caragiale O scrisoare pierdută – personajul Agamiţă Dandanache este construit pe legea adaptării la mediu din biologie. Costache Negruzzi Fiziologia provinţialului – conceptul de fiziologie cu sensul de funcţionalitate a tipului uman în mediul social. e) procedee realiste: tipizarea – I. L. Caragiale: Tipătescu, Pristanda. analiza psihologică – Camil Petrescu Patul lui Procust, Augustin Buzura Vocile nopţii. colajul – introducerea în text de scrisori, documente, articole. Camil Petrescu Patul lui Procust. descrierea – Geo Bogza Cartea Oltului. f) specii realiste: schiţa, nuvela, romanul, reportajul, eseul. I. L. Caragiale Momente şi schiţe. Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul. Augustin Buzura Refugii, Orgolii. Geo Bogza Cartea Oltului. Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos.   Contribuţia scriitorilor români la dezvoltarea realismului a) precursori ai realismului: Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică – critica societăţii feudale. Antim Ivireanul Didahiile – critica moravurilor şi a instituţiilor feudale. Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul – critica absolutismului feudal, aduce primul model de nuvelă realistă. Nicolae Filimon Ciocoii vechi şi noi – critica societăţii fanariote – aduce primul roman realist. Alexandru Odobescu Pseudo-Kynegeticos – aduce eseul realist. b) tendinţa realismului liric – subiectiv de factură romantică: Ion Creangă Amintiri din copilărie – realism liric, rural, patriarhal, de specific naţional. Mihail Sadoveanu Baltagul, Fraţii Jderi, Hanu Ancuţei – realism liric de specific naţional. Zaharia Stancu Desculţ – realism liric, împletit cu obiectiv critic. Geo Bogza Cartea Oltului – realism liric – reportajul-eseu-poem în proză. c) tendinţa realismului de factură clasică şi barocă: Ioan Slavici Moara cu noroc, Mara – sobru, moralizator, umanist. G. Călinescu Enigma Otiliei – retoric, balzacian, cu elemente de baroc. Mateiu Caragiale Craii de Curtea-Veche – ornamental, simbolic de factură barocă. d) tendinţa realismului critic obiectiv: I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, Momente şi schiţe – de problematică, comic, concis, de acuitate critică. Liviu Rebreanu Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraţilor – un realism sobru, precis, înţelegere legică, nuanţat, obiectiv. Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – analist, realism al stărilor de conştiinţă, de problematică. Hortensia Papadat-Bengescu Concert din muzică de Bach – aduce o critică de moravuri. Marin Preda Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni – un realism de problematică politică şi socială, critic, obiectiv. Augustin Buzura Orgolii, Refugii, Drumul cenuşii – o critică de acuitate socială, alegoric, de problematică, critic. Alexandru Ivasiuc Apa, Iluminări, Păsările, Interval – realism al stărilor de conştiinţă, analitic, de problematică. Mircea Eliade Noaptea de Sânziene.

Romantismul Trăsături   a) spiritul subiectiv, opus obiectivismului clasicist: Fritz Strich: „Expresia romantică încearcă într-adevăr să spargă formele spaţiului şi timpului mărginit şi să creeze melodia infinită, aşa cum poezia romantică a putut să se realizeze numai sub chipul basmului şi al visului, unde legile spaţiului şi ale timpului nu mai au nici o valabilitate”. b) reîntoarcere la natură – începutul istoriei în matca generatoare a naturii: Achim von Arnim Slujitorii coroanei: „Poezia nu este adevăr aşa cum îl pretindem de la istorie şi de la relaţiile cu contemporanii, ea nu ne-ar căuta pe noi dacă ar aparţine numai pământului şi nu ar mai călăuzi astfel înstrăinata lume pământească înapoi spre comunitatea veşnică”. c) fascinaţia folclorului şi cultivarea specificului naţional: Frantz Liszt Rapsodia română – reia motive din poezia populară. Ludwig Uhland Istoria legendelor la popoarele germanice şi romanice: „O alcătuire populară nu se află niciodată încheiată”. d) modelul organic vegetal – structuri şi configuraţii deschise – peisajul dă imagini particulare, şi nu tipice, dă o trăire, o comuniune. Bernardin de Saint Pierre: „Sufletul meu se abandonează, se leagănă cu frunzişul unduitor al copacilor, se înalţă cu creştetele lor, către ceruri“. –Natura o fiinţă vie ca în Upanişade.   e) evaziunea în natură, în mit, în vis, în trecut, în istorie, în basm. f) autotrofia – sinteza afectivă interioară – peisajul – o stare de suflet. g) visul – conceptul de lume ca vis – „poetul se hrăneşte cu idealurile“. h) metafora are un model vegetal – floarea, copacul, sămânţa. Mihail Eminescu Atât de fragedă – Floarea albă de cireş. i) cultivarea unicatului – clasicismul cultivă modelul. j) dinamismul fanteziei – zbaterea copacilor sugerează starea sentimentelor.   Mihail Eminescu: „codrului bătut de gânduri“, „flori albastre tremur ude“. k) floarea, esenţă a lumii vegetale, dă dulcele, frumosul care alină tristeţea, durerea, disperarea, refularea. l) cultivarea contrastului, care poate fi afectiv, liric sau cromatic. m) melancolia sfântă – moartea este voluptatea supremă – Marea Trecere. Mihail Eminescu Mai am un singur dor. n) titanismul – eroul excepţional în împrejurări excepţionale. Mihail Eminescu Luceafărul. o) cosmicizarea – evaziunea în cosmos, trăirea raportului om–univers. Mihail Eminescu: „gânduri ce-au cuprins tot universul“, Luceafărul: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele — / Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele”. p) iubirea – iubita o imagine a iubirii, un centru al lumii – heliotropism erotic.   Mihail Eminescu Luceafărul: „Scăldat în foc de soare“ – îşi arată iubirea, devenind ca un soare; Singurătate: „Icoană de lumină“, Atât de fragedă.   r) transfigurarea naturii prin mit – natura – un mod de a trăi. Mihail Eminescu Venere şi Madonă: „Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii“. Vasile Alecsandri Fata din dafin. s) muzica – ca mod de a transmite afectul – penetrarea în interior, dar şi în natură – ecoul – detaşarea de semnificaţii – vibraţia sufletului.   Jean Paul: „Numim fenomenul romantic rezonanţa unduitoare a unei strune sau a unui clopot, în care unda sonoră se pierde în tot mai vaste depărtări şi, deşi afară e linişte, înlăuntrul nostru mai răsună încă…” Rollinat: „Chopin luă locul lui Liszt şi făcu ecoul să cânte şi să plângă“. Schumann, comentând Simfonia în C dur de Schubert: „Într-însa se află un loc acolo unde un corn cheamă parcă din depărtare părând a fi coborât din altă sferă. Aici totul se află prins în auz ca şi cum un oaspete din cer s-ar fi strecurat în orchestră“.   Mihail Eminescu Peste vârfuri: „Melancolic cornul sună“. ş) istoria şi istorismul – romanticii introduc devenirea istorică: Victor Hugo Legenda secolelor; Mihail Eminescu Memento mori. t) ruinele – motivul fortuna labilis: Fritz Strich: „Un templu grec e clasic, ruina lui e romantică“. ţ) călătoria – un mod de evaziune: Byron Peregrinările lui Childe Harold, Vasile Alecsandri Călătorie în Africa. u) paraconştientul – raportul Unul – Totul, discutat de Platon în dialogul Parmenides: Mihail Eminescu Povestea magului călător în stele, Avatarii faraonului Tla.   Victor Hugo — prefaţă la drama Cromwell — manifest al romantismului a) „Frumosul are o singură înfăţişare, urâtul o mie“. b) „întâietatea grotescului asupra sublimului“. c) „se prăbuşeşte în faţa raţiunii şi a gustului, arbitrara deosebire între genuri“. d) „să dăm cu ciocanul în teorii, în poetici şi în sisteme“. e) „nu există alte reguli decât legile generale ale naturii“. f) „unitatea de ansamblu este legea de perspectivă a teatrului“. g) „poetul nu are de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr şi de la inspiraţie“. h) „poetul este un copac, care-şi produce operele, aşa cum un arbore îşi produce fructele“. i) „drama este o oglindă în care se oglindeşte natura“.   Programul realizat de scriitorii romantici   a) eroi excepţionali în împrejurări excepţionale: Goethe Suferinţele tânărului Werther, Schiller Don Carlos, Wilhelm Tell, Byron Don Juan, Lara, Manfred, Shelley Prometeu descătuşat, Mihail Eminescu Luceafărul, Victor Hugo Ruy Blas. b) tema, eroii, conflictul, subiectul au o structură afectivă. Aleksandr Puşkin Evgheni Oneghin, Alfred de Musset Nopţile, Vasile Alecsandri Pasteluri, Mihail Eminescu Sara pe deal. c) exaltarea trecutului glorios şi critica prezentului decăzut: Mihail Eminescu Scrisoarea III, Grigore Alexandrescu Umbra lui Mircea. La Cozia. d) preţuirea folclorului şi cultivarea specificului naţional: Vasile Alecsandri Doine şi Legende, Mihail Eminescu Luceafărul. e) evaziunea în vis, în trecutul istoric, într-un decor de basm oriental: Edgar Allan Poe Prăbuşirea casei Usher, Mihail Eminescu Scrisoarea III, Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie. f) cultivarea fantasticului prin eroi, temă, procedee: Mihail Eminescu Luceafărul, Vasile Alecsandri Sburătorul, Ion Heliade Rădulescu Zburătorul, Grigore Alexandrescu Umbra lui Mircea. La Cozia. g) procedee romantice: contrastul, antiteza, transfigurarea, evaziunea: Mihail Eminescu Luceafărul, Împărat şi proletar. h) specii romantice: elegia, pastelul, poemul, meditaţia, idila, drama, jurnalul de călătorie. Mihail Eminescu Luceafărul, La steaua, Floare albastră, Revedere. Vasile Alecsandri Pasteluri, Despot Vodă, Călătorie în Africa.

Clasicismul Trăsături   a)       Mitizarea – transfigurarea realităţii prin mit, ca mod de a exprima conceptul de lume ca mit, preluat din antichitate. Zeul Apolon, între cele nouă muze, ca în tabloul lui Rafael, intitulat Parnasul, ne dă o imagine a clasicismului.   b)       Etica – cultivarea virtuţilor ca sens al artei, ceea ce-i dă un caracter moralizator. Virtuţile clasice sunt: cumpătarea (sophrosyne), dreptatea (dikaiosyne), înţelepciunea (sophia), curajul (andreea). Lor li se vor adăuga virtuţile creştine: credinţa, speranţa, dragostea, hărnicia, mila, curăţenia, smerenia.   c)        Spaţialitatea – sublimarea timpului în spaţiul sacru – templul – Platon – cetatea ideală în dialogul Republica.   d)       Măsura – legea armoniei şi echilibrului, concentrată în numărul de aur, secţiunea de aur, pe baza căreia s-au construit toate monumentele de artă: piramidele, templele, statuile. Conceptul dehomo mensura – omul – măsura tuturor lucrurilor.   e)        Principiile – preluate de la Platon: Binele, Adevărul, Legea, Armonia şi Frumosul; principii primordiale: apa, aerul, focul, pământul şi eterul (apeiron). Unii    cercetători    consideră   că    principiile   pământul   şi   aerul caracterizează clasicismul, iar apa şi focul, barocul.   f)        Conceptele  –                     mimesis — a imita. –                     catharsis — purificare, înălţare (susţinut de Aristotel în Poetica). –                     carpe diem — trăieşte clipa, adică pentru prioritatea valorilor materiale. –                     homo sapiens — omul cugetător, cunoscătorul. –                     homo faber — omul făurar, creatorul. –                     homo ludens — omul lumesc, plin de vicii. –                     panta rhei — toate curg, devenirea. –                     fortuna labilis — destinul schimbător. –                     tehne — artă şi meşteşug. –                     hybris — strălucire.   g)                   Caracterul – determină acţiunea – trăsături ideale sau general- umane.   h)                   Analogia – eroii sunt asemenea, de unde conflictul implacabil, ca în Antigona lui Sofocle, între Creon şi Antigona, fiindcă ambii sunt inflexibili.   i)                     Eternul – anistorismul – eroii sunt fără evoluţie interioară – arta este autonomă – se cultivă atemporalitatea.   j)                    Antropocentrismul – omul, centru al lumii, şi nu Dumnezeu – Sofocle  Antigona: „În lume-s multe mari minuni  / Mai mari ca omul însă nu-s“.   k)                   Raţionalismul – omul, condus şi caracterizat prin raţiune, eliberat de patimi şi purtător al virtuţilor.   l)                     Utilul şi plăcutul – utile cum dulci – scop al artei – susţine Horaţiu: „Arta să fie desăvârşită, dar să fie şi utilă“.   m)                 Homeostasia – societatea, un organism viu, într-o continuă metamorfoză – artistul, o conştiinţă a unei lumi.   n)                   Obiectivismul – atitudinea logică, obiectivă – aspectul juridic al lumii, al omului, societăţii. Înlăturarea subiectivismului.   o)                   Kalokagathos – tipul uman ideal – arhetipul realizat pe baza unui principiu (arhe).    Boileau — L’art poetique — program al clasicismului francez a)                   Arta este o imitaţie a naturii umane – conceptul de mimesis aplicat. b)                   Idealul literaturii este adevărul, care se confundă cu sinceritatea – interpretarea subiectivă a principiului Adevărul, al lui Platon. c)                    Arta, literatura – un produs al muncii – conceptul de tehne aplicat. d)                   Există un frumos absolut, care este greu de diferenţiat, foarte simplu şi foarte complex pentru toată lumea –  principiul Frumosul, al lui Platon, aplicat. e)                    Natura este un ideal dificil.  Programul realizat de scriitorii clasicişti   a)       eroi ideali în împrejurări ideale sau general-umani în împrejurări general-umane.  b)      tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viaţa claselor dominante. c)       raţionalismul. d)      armonia şi echilibrul. e)       caracterul moralizator. f)        specii: epopeea, fabula, epistola, satira, epigrama, comedia, tragedia. g) procedee:  – regula celor trei unităţi de spaţiu, timp şi acţiune, – mitizarea,  – analogia. h) reprezentanţii: Pierre Corneille Cidul, Horaţiu;         Jean Racine Fedra, Andromaca;    Molliere Tartuffe, Don Juan, Avarul;             La Fontaine Fabule;  La Bruyere Caracterele.

Iluminismul — curent naţional şi european Iluminismul — curent european   a) geneza curentului – Declaraţia drepturilor omului (1688). b) definiţia: iluminismul este un curent filosofic, literar, ştiinţific, cultural, ideologic, social al burgheziei în ascensiune, care luptă pentru drepturi şi libertăţi democratice şi este îndreptat împotriva absolutismului feudal. c) trăsăturile: antifeudal, pozitivist, materialist, critic, revoluţionar, reformist, umanist, raţionalist, enciclopedic, gnoseologic. d) concepte fundamentale: egalitate în virtutea dreptului natural – suveranitatea poporului – teoria contractului social – toleranţa religioasă – cauzalitatea istorică – dreptul la cultură; formele de guvernământ: monarhia luminată sau republica iluministă. e) principalele tendinţe: tendinţa revoluţionară, exprimată în Franţa, la 1789, având ca scop instaurarea republicii iluministe şi abolirea monarhiei. – tendinţa reformistă ca la Viena, promovată de Iosif al II-lea, ducând la o monarhie luminată, constituţională. f) reprezentanţii iluminismului european: Franţa: Montesquieu Scrisori persane, Voltaire Brutus, Zadig, Diderot Călugăriţa, Jack fatalistul, Jean Jaques Rousseau Emil, Contractul social, Beaumarchais Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro. Germania: Lessing Laocoon, Nathan înţeleptul, Emilia Galoti. Italia: Carlo Goldoni Hangiţa, Bădăranii, Gianbatista Vico Ştiinţa nouă. Moldova: Dimitrie Cantemir Istoria creşterii şi descreşterii imperiului otoman, Nicolae Milescu De la Moscova la Pekin. g) iluminismul este efectul ereziilor lui Arie şi Varlaam, al păgânismului şi umanismului asupra culturii apusene.