Cărți Spirit și spiritualitate

CUPRINS:           INTRODUCERE… 3           Telepatia – privilegiu sau povară? 3           MARILE DEMONSTRAŢII.           Sfârşitul marilor medium-uri?           Fantomele celor vii.           Viziuni din „alte universuri” 16           Despre halucinaţiile telepatice.           Transmisii telepatice la mari distanţe 23           Există şi o telepatie conştientă?           Ştiinţa şi Paranormalul           Spre alte lumi           Există un antrenament pentru telepatie?           TENTATIVĂ EXPERIMENTALĂ 37           Contact telepatic sub electrozi! 38           Salt în trecut 39           Ce conţin visele? 40           Ce se află dincolo de un simplu vis? 42           Telepatie. Sex. Violenţă 45           Dinamica psihicului uman 46           Interferenţe şi ratări           Telepatie… clandestină           Hipnoză la distanţă!           Experimente reproductibile! 51           Gândul care vrea 53           Limitele ignoranţei noastre 54           O experienţă fantastică: medic şi pacient 56           Riscurile unui experiment 57           O „revoluţie copernicană” în psihologie!           Momentul despărţirii 6090 Misterele Telepatiei           STATISTICĂ ŞI HAZARD 62 întâmplarea – măsura tuturor lucrurilor? 62           Un vis creşte în Brooklin 63           Viaţa de o clipă a unei forţe 64           Ce declanşează forţele parapsihologice? 66           IPOTEZE 67 „Radio Mental” 67           Cealaltă faţă a îndoielii 68           Ipoteza lui Hans Berger 69           Ce este energia psihică? 70           Factorul lipsă! 71           Subtilele mecanisme ale telepatiei 73           O „schemă” paranormală? 77           SEMNE DE ÎNTREBARE 79           Controlul minţii 79           Viaţa posibilă, o carte închisă 84 înnăscut sau dobândit? 84           Iluzia puterii poate distruge 85                 Telepatia – privilegiu sau povară?           Regina Caterina de Medicis a avut viziunea exactă a morţii cardinalului Charles de Lorena, la 23 decembrie 1574.           S eara lui 23 decembrie 1574. Caterina de Medicis, temuta regină a Franţei, anunţase că se va duce la culcare mai devreme în seara aceea. Regele Navarrei, Arhiepiscopul de Lyon, doamnele de companie, nobilul Agrippa d'Aubigne (cel care relatează această întâmplare) şi alţii erau prezenţi în jurul patului regal. Deodată, Regina se ridică între perne cu o figură răvăşită, îşi pune mâinile la ochi, apoi le împinge în faţă ca şi cum ar fi voit să se apere de ceva. Cu o voce înecată de spaimă strigă: „Nu am nevoie de dumneata, domnule cardinal!”, îl vedea în faţa ei pe Cardinalul de Lorena, care îi întindea mâna invitând-o să meargă cu el. Cardinalul nu se afla însă în dormitorul regal, ci era acasă, bolnav. Regele Navarrei îşi trimite imediat aghiotantul la palatul acestuia. Dar Charles, Cardinal de Lorena, murise cu câteva minute mai devreme…^ Misterele Telepatiei           1888, iarna. Noapte de groază la Sankt Petersburg – chiar şi pentru un oraş întotdeauna straniu, atmosfera era de-a dreptul lugubră. Marele pianist şi compozitor Anton Rubinstein lua masa de seară împreună cu elevul său William Nichia. Vântul sufla din ce în ce mai tare şi urletele sale te făceau să te înfiori. „Ce-ţi evocă ele?”, îl întreabă Rubinstein pe elevul său. „Gemetele sufletelor blestemate”, răspunde fără ezitare Nichia. „Eu sunt convins că există o viaţă viitoare ţi, dacă o să mor eu înainte, mă voi întoarce pentru a vă dovedi acest lucru” – spune tânărul pianist. Marele Rubinstein îl priveşte tăcut şi grav. Apoi spune solemn: „Accept pariul. Dacă o să fie ca eu să plec primul, voi încerca să fac acelaşi lucru”.           Şase ani mai târziu. William Nichia locuia acum la Paris. Era o noapte calmă, adormise, dar la un moment dat a fost trezit brutal de un strigăt de groază supraomenească. Când a deschis ochii, a văzut în faţa sa figura lui Rubinstein, deformată de un rictus grotesc. Se apleca spre el. Tremurând, Nichia s-a repezit şi, cu un suprem efort, a reuşit să aprindă toate luminile. Apoi şi-a impus să creadă că întregul coşmar se sfârşise. Nici o clipă nu s-a gândit la pactul încheiat cu Maestrul său: îl uitase cu desăvârşire. Şi 1-a amintit însă, dureros, a doua zi, când a văzut ziarele ce titrau pe prima pagină: „Moartea subită a lui Anton Rubinstein”. După un timp, s-a întâlnit cu o prietenă comună, care asistase la întreaga agonie a lui Rubinstein. Ea i-a povestit că marele compozitor avusese o cumplită criză cardiacă şi că momentul morţii fusese marcat de urletul cel mai groaznic pe care îl auzise vreodată. „Chiar şi în moarte şi-a ţinut cuvântul, la fel cum a făcut întotdeauna în timpul vieţii”, avea să adauge el.           Era ca şi cum, într-un teribil crescendo de groază şi suferinţă, Rubinstein acumulase un anume fel de energie, supranaturală, şi încercase să-şi ţină promisiunea pe care o făcuse. Dar cum să nu pui cea mai tulburătoare întrebare: unde se găsea el în acel moment? Printre noi sau într-o altă lume? Imposibil de răspuns pornind doar de la o experienţă singulară…           11 iunie 1904. Un medium parizian, o femeie, anunţă ora la care Regele Alexandru al Serbiei şi soţia sa, Regina Draga, aveau să fie asasinaţi. Nu există nici o posibilitate ca acea femeie să fi putut avea o informaţie directă asupra evenimentelor pe cale de desfăşurare la o asemenea distanţă! O… „înţelegere” prealabilă cu asasinul poate fi înlăturată fără nici o ezitare. Cam în aceeaşi perioadă, Eusapia Paladino, un alt caz, asupraIntroducere 5 căruia vom reveni imediat, practic imobilizată fizic, determină ridicarea unei măsuţe de lemn la peste un metru de suprafaţa podelei camerei unde se află, prezenţi fiind şi oameni de ştiinţă de o neîndoielnică probitate profesională.           Şi exemplele pot continua. Există, totuşi, fe'nomene, fapte, întâmplări, evenimente, care… „nu încap” în domeniul celor pentru care ştiinţa poate prezenta o explicaţie conform cu regulile, normele şi, de ce nu, cu dogmele sale. Dar, cum spune Charles Richet, indiferent că le putem sau nu explica, indiferent că le putem sau nu încadra în rândul noţiunilor acceptate de rigoarea formulării ştiinţifice sau că pur şi simplu… ne facem că nu ştim de ele, asemenea fenomene există. Cine este Charles Richet? Un mare medic francez, descoperitor, în 1902, împreună cu Paul Portier, al fenomenului de anafilaxie – sensibilitatea crescută a unui organism la o substanţă străină, determinată de pătrunderea în corp a unei doze minime din aceasta prin ingerare sau injectare, realizare pentru care a primit Premiul Nobel pentru medicină în anul 1913! Greu de presupus că un asemenea om fie îşi riscă platforma profesională, fie a înnebunit subit, lansându-se în discuţii şi aprecieri la adresa unuia din subiectele cele mai fierbinţi ale secolului XX şi care cu siguranţă va ocupa un loc încă şi mai important în secolul actual: paranormalul.           14 februarie 1971. Zborul Apollo 14. Căpitanul Mitchell, unul dintre astronauţii de la bord, efectuează o experienţă de realizare a unui contact telepatic cu patru subiecţi de pe Pământ în timpul zborului său cosmic. La întoarcere, se duce să analizeze rezultatele cu profesorul Joseph B. Rhine, cel care, împreună cu soţia sa Louise, primise aprobarea de a instala, în 1932, la Universitatea Duke din Carolina de Nord, primul laborator oficial de parapsihologic în cadrul unei instituţii ştiinţifice. Nu a fost dat publicităţii un raport oficial, dar, după cum se pare, căpitanul Mitchell ar fi lăsat să se înţeleagă că rezultatele depăşeau cu mult aşteptările…           1916, Rusia. Beşterev, un binecunoscut colaborator al celebrului Pavlov, realiza experienţe de „percepţie radio-biologică”, de fapt percepţia extrasenzorială. Asupra lor s-a păstrat timp îndelungat un secret total…           1960, URSS. Leonid Vasiliev, elev al lui Beşterev, profesor de fiziologie la Universitatea din Leningrad, prezintă rapoarte oficiale ale cercetărilor şi experienţelor sale de telehipnoză: subiecţi hipnotizaţi fuseseră treziţi prind Misterele Telepatiei ordine transmise telepatic de la mari distanţe. Se efectuează experimente implicând mii de oameni, între două oraşe – Moscova şi Leningrad. Tot Vasiliev citează, fără să-1 numească explicit, „un eminent pionier sovietic al rachetelor, conform căruia nu putea fi vorba de a pune sub semnul întrebării fenomenele de telepatie”. Dr. Eugene Konecci, în acea vreme director pentru cercetări biotehnologice la NASA, recunoaşte în cadrul Congresului 14 al Federaţiei Internaţionale de Astronautică (Paris) preocuparea sovieticilor pentru „o problemă extrem de interesantă a ştiinţei moderne: natura şi esenţa anumitor fenomene de comunicare electromagnetică între organisme vii”… —1967-1969. Numărul publicaţiilor de parapsihologie din URSS creşte de la două la 35 şi apoi la 70. Publicaţii contra: una în 1958, patru în 1969. Atât! Şi să nu uităm că politica editorială în URSS era o politică de stat! Academia de Ştiinţe a URSS şi NASA se preocupă activ de studiul fenomenelor de „transfer de energie” sau „transfer psihofizio-logic de informaţie”, încă şi mai aproape de zilele noastre, cunoscuta revistă New Scientist spune că am fi uimiţi de numărul de oameni de ştiinţă cu o reputaţie incontestabilă, inclusiv Premii Nobel, care studiază cu toată seriozitatea telepatia…           Omul are o dureroasă nevoie de comunicare. Aşa se face că, pentru sume uneori ridicole, în ţări cu regimuri totalitare s-au obţinut informaţii pe baza cărora s-au iniţiat primele cercetări de parapsihologie… Iată una din întâmplările cele mai impresionante, în anii revoluţiei bolşevice din Rusia, în Tbilisi, capitala Georgiei (viitoarea RSS Gruzină), tifosul făcea victime peste victime şi orice medic era binevenit în lupta cu molima distrugătoare. La început de carieră, tânărul doctor B. B. Kajinsky îşi făcea datoria, cu mult curaj şi devotament. Aşa că seara era foarte obosit şi adormea imediat, într-una din nopţi s-a trezit brusc cu impresia clară că auzise lângă el un zgomot pe care la început nu a ştiut să-1 identifice, dar ulterior şi-a dat seama că era zgomotul unei linguriţe cu care cineva amesteca o băutură într-un pahar. Dimineaţa nu are însă timp să se gândească la straniul său vis – un bun prieten fusese lovit de tifos şi trebuie să alerge la el pentru vizita zilnică. Doi kilometri de adevărată fugă pe străzile pustii ale oraşului şi, în fine, ajunge în faţa casei. Bate la uşă, îiIntroducere. 7 deschide mama prietenului, doar pentru a i se prăbuşi în braţe plângând: fiul său murise în timpul nopţii. „Urcasem pentru a-i da medicamentele, m-am aşezat lângă el pe marginea patului şi i-am dat să bea. Dar în clipa aceea ochii i s-au tulburat dintr-o dată, m-a privit o fracţiune de secundă într-un chip straniu şi apoi imediat a murit!” Medic, dar şi cercetător cu un deosebit spirit practic, dr. Kajinsky şi-a adus imediat aminte de visul din noaptea precedentă şi i-a cerut mamei, cu toată durerea evidentă a acesteia, să-i relateze pas cu pas cum se întâmplaseră lucrurile. Uşor intrigată, dar şi cu acea dorinţă de a povesti comună tuturor oamenilor ce au trecut printr-o încercare dificilă, ea şi-a amintit: „Am intrat în cameră, am pus medicamentul într-un pahar, apoi am început să amestec…” „Cu ce?”, intervine medicul. „Cu o linguriţă”, răspunde mama, pregătită să continue. Dar Kajinsky nu o mai asculta. Emoţia îl copleşise. Om cu un profund spirit materialist, îşi dădea seama că există aspecte ale comunicării între două fiinţe pe care legile cunoscute ale ştiinţei nu le pot încă explica. Şi-a jurat în acea zi să-şi dedice tot restul vieţii studiului acestor stranii aspecte. Dureroasei nevoi de comunicare care se manifestă în momente-limită ale vieţii noastre şi pe care încă nu o putem înţelege. Şi aşa a devenit, împreună cu alţii asemenea lui, unul din pionierii şi apărătorii parapsihologici în fosta Uniune Sovietică…

EXPLICATIE.           Aceasta’ versiune a cartii este scrisa in intregime cu caractere ASCII. Totushi, eliminarea diacriticelor poate sa creeze ambiguita’tzi. Asha cum deja atzi observat, diacriticele se i’nlocuiesc cu nishte caractere speciale. Astfel, „s” cu coditza’ se i’nlocuieshte cu „sh” iar „t” cu coditza se i’nlocuieshte cu „tz”. Pentru „i” cu ca’ciula’ se foloseshte „i’” iar pentru „a” cu ca’ciula’ se foloseshte „a’”, asha cum deja atzi observat.           Totusi, sunt putine cazuri cind eliminarea diacriticelor poate sa creeze ambiguitati. Din cauza aceasta, acest text va folosi notatia speciala de mai sus numai şi numai în situatiile în care ar putea sa apara ambiguitati.           Astfel, nu vom scrie „i’nva’tza’mi’nt” deoarece scrierea „invatamint” nu creaza ambiguitati dar vom scrie „casa” sau „casa’” în functie de articolul hotarit/nehotarit cerut de sensul frazei.           Aceasta carte se adreseaza numai celor care percep realitatea externa pe baza de logica. Acesti cititori vor avea tendinta naturala sa accepte eliminarea diacriticelor din scriere. In Germania exista’ deja o forma oficiala de scriere a limbii numai cu caractere ASCII şi care a fost impusa de guvern cu toate protestele populatiei. Poate ar trebui ca aceasta problema sa fie pusa, în mod serios, şi la noi. Aici este deci o propunere. Pentru cei care nu agreeaza aceasta scriere, exista şi o versiune W’97 a cartii, cu diacritice.           ATENTIONARE.           Aceasta carte contine un model simbolic asociat functiilor de baza ale creierului.           Un model simbolic este un model bazat în exclusivitate pe logica. In consecinta, cartea nu este recomandata persoanelor care au tendinta de a intelege realitatea externa pe baza de imaginatie.           Cartea poate fi inteleasa cel mai usor de persoane intre 12 şi 20 de ani, cu inclinatii speciale pentru stiintele exacte. De asemenea, cartea este recomandata persoanelor care lucreaza deja în domeniile stiintelor exacte (matematicieni, fizicieni, ingineri, etc.).           CUPRINS:           Introducere 2           Functiile de baza ale creierului 4           Termeni fundamentali 4           Definitiile asociate termenilor fundamentali 4           Celula functionala fundamentala de hardware 6           Probleme de principiu 11           Exemplificarea detaliata a constructiei de modele M-YM-ZM 13           Creierul uman (introducere) 15           Creierul uman fata de creierul animal 16           Creierul uman: evolutie sau interventie externa 20           Deficiente de proiectare ale creierului 23           Structura creierului: modelul PSM 25           Structura creierului: facilitati functionale şi tipuri de modele 26           Fenomene paranormale 32           Creierul uman normal 33           Rezumatul facilitatlor functionale ale unui creier 35           Facilitati functionale de ordinul 2 36           Personalitatea (la oameni) 37           Constiinta ( la oameni) 40           Rezumat: dictionar de modele 43           Exemple, Teste, Aplicatii (ETA) 45           ETA 1: Model 45           ETA 2: Adevar, realitate, comunicatie 47           ETA 3: Probleme fundamentale asociate cunoasterii stiintifice 49           ETA 4: Limba de comunicatie generala (GCL, General Communication Language), Dictionar 51           ETA 5: Modelul NUL 57           ETA 6: Timpul 58           ETA 7: Muzica 59           ETA 8: Cinematograful 62           ETA 9: Fundamentalismele lumii în care traim 63           ETA 10: Terorismul 64           ETA 11: Problemele de evolutie ale creierului omenesc 66           ETA 12: Sarpele cu clopotei 67           ETA 13: Principalele boli psihice: paranoia şi schizofrenia 68           ETA 14: Sinuciderea 72           ETA 15: Teste de normalitate 73           ETA 16: Visele 74           ETA 17: Istoria evolutiei speciei umane conform cu MDT 76           ETA 18: Organizarea societatii omenesti 84           ETA 19: Complexul schizofrenico-paranoic (XSPC) 85           ETA 20: Paranoia indusa (XIP) şi complexul paranoico-schizofrenic (XPSC) 86           ETA 21: Dizarmonii în functionarea creierului 87           ETA 22: Mesaj subliminale 87           ETA 23: Cum functioneaza o stiinta exacta 88           ETA 24: Mica şi marea schizofrenie 90           ETA 25: Demonstratie directa asupra functiei de creare de modele imagine 97           ETA 26: Citiva parametrii de baza ai creierului în vederea masurarii performantelor 98           ETA 27: Animalele 100           ETA 28: Operatii extrem de complicate pe modele imagine (mersul, sariturile, cataratul în copaci) la oameni 104           ETA 29: Creierul evolueaza sub ochii nostri 106           ETA 30: Efecte negative de principiu asociate cu functionarea creierului 107           ETA 31: Poporul roman 109           ETA 32: Masoneria 113           ETA 33: Probleme asociate scenelor filmate 116           ETA 34: Perspectiva optica şi calitatea constructiei de modele imagine 117           ETA 35: Uneori agresivitatea poate sa combata schizofrenia de tip XS1 117           ETA 36: Sexul 119           ETA 37: Corpul intern 120           ETA 38: Spiritul european 121           Postfata 127           Bibliografie 130                 INTRODUCERE.           Aceasta carte contine teoria mea originala, numita MDT (Modeling Devices Theory), asupra functiilor hardware de baza ale unui creier (animal sau uman).           Fiind o teorie stiintifica, ea este de fapt un model simbolic. Orice model simbolic trebuie sa contina un numar foarte limitat de termeni fundamentali şi un numar foarte limitat de relatii fundamentale intre termenii fundamentali. Pentru termenii fundamentali şi numai pentru ei, se accepta' definitii bazate pe descrieri. Toti ceilalti termeni sunt generati de model, odata cu definitiile lor, prin operatii logico-matematice. Acestea sunt caracteristicile fundamentale ale oricarei teorii stiintifice. Teoria prezentata urmeaza aceste reguli de baza.           Aceasta teorie se afla' în totala opozitie cu toate stiintele actuale care studiaza functionarea creierului şi care stiinte nu se bazeaza pe un singur model simbolic. In acest fel, aceasta teorie descalifica' din start tot ce s-a creat în ultimele citeva sute de ani în domenii cum ar fi psihologia, psihiatria, gnoseologia, epistemologia, stiintele comportamentelor animalelor, partial stiintele sociale şi alte domenii conexe.           Aceasta incercare de revolutie totala este necesara şi justificata de urmatoarea situatie, care situayie exista' independent de existenta sau nu a teoriei mele.           În psihologie, de exemplu, se folosesc o serie de termeni (constiinta, realitate, adevar, perceptii, emotii, etc.) care nu au definitii universal acceptate. In fapt, fiecare psiholog are propriile variante de definitii descriptive asupra tuturor termenilor folositi de el. Psihologia nu este o stiinta exacta, lucru universal acceptat. Atunci cind va aparea o stiinta exacta care sa acopere şi domeniul psihologiei, atunci tot ce s-a scris deja în psihologie trebuie abandonat sau rescris în baza acelei teorii stintifice.           Intr-o stiinta exacta cum ar fi Mecanica lui Newton, toti termenii folositi au exact aceleasi definitii pentru oricine, oriunde şi oricind, fara nici o modificare de aproximativ 340 de ani de cind au fost creati.           De exemplu, termenul "viteza" are o definitie generata de modelul simbolic. Acesta definitie este v=s/t (se imparte spatiul la timp). Termenul "viteza" nu este deci introdus prin descriere.           Sa presupunem acum ca cineva a creat sau va crea un model simbolic fundamental (o stiinta exacta) care explica' functionarea creierului în mod acceptabil. Prima consecinta a aparitiei acestui model este ca absolut toti termenii folositi în domeniile acoperite de acel model, vor fi definiti pe baza modelului. Rezultatul este cel care a fost enuntat mai sus şi anume, tot ce s-a scris în ultimii citeva sute de ani în aşa zisele stiinte asociate creierului, va trebui abandonat sau rescris.           Indiferent daca teoria prezentata în aceasta carte va fi sau nu acceptata, mai repede sau mai tirziu, tot va aparea un model simbolic fundamental care sa explice functionarea creierului şi deci, mai repede sau mai tirziu, tot se va intimpla aceasta revolutie.           Aici apare insa o problema suplimentara. Pseudo-stiintele actuale asociate creierului sunt sustinute de o puternica structura academica şi cu caracter aplicativ/lucrativ. Oamenii care sustin aceasta structura nu au cum sa accepte nici o teorie bazata pe un singur model simbolic, deoarece asta inseamna' sa ia totul de la zero.           Consecinta este faptul ca, chiar daca ar aparea un model simbolic fundamental "absolut corect ", opozitia care ar aparea ar fi enorma. Nu-mi creez nici o iluzie ca cineva care deja lucreaza în domeniile acestor pseudo-stiinte va accepta sau chiar va lua în considerare aceasta teorie sau oricare alta de acest fel.           Bazat pe experienta de peste 10 ani de cind exista' aceasta teorie, ea a avut succes la persoanele care lucreaza deja în domeniul stiintelor exacte (matematicieni, fizicieni,.) dar şi la tinerii intre 12 şi 20 de ani. Mai precis, la tinerii care nu sunt inca remorcati de sistemul social-economic actual. Un student care a primit deja o tema de lucrare de diploma, va trebui sa urmeze linia trasata de profesorii lui. El nu are cum sa-si riste viitorul aventurindu-se intr-un domeniu neinteles de profesorii lui.           Sa vedem ce ofera aceasta teorie. In primul rind, fiind un model simbolic, ea este bazata pe logica. Ea da definitii extrem de precise şi neinterpretabile tuturor termenilor folositi în asociatie cu functionarea creierului.           Teoria explica' principiul de functionare al creierului, animal sau uman, pina la a fi în stare sa faca un proiect logic functional, adica un proiect de dispozitiv logic, care poate sintetiza functiile de baza ale creierului animal sau uman.           De fapt, creierul este tratat ca un produs tehnologic. Astfel, se definesc cerintele fundamentale dar şi deficientele fundamentale de proiectare. Sunt explicate problemele şi solutiile legate de implementarea tehnologica a creierului, în multiplele lui variante.

Emoţional Freedom TechniquesTM Un ajutor universal de vindecare O nouă cale de abordare a sănătăţii   „Cauza tuturor emoţiilor negative este existenţa unei întreruperi în circuitul energetic al corpului”           (c) Gary Craig 2004             Mesaj special penţru cei ce descarcă acesţ manual din websiţe-ul nosţru.           Acest manual este un punct de plecare – o introducere – în EFT. Este un însoţitor către video Cursul EFT extensiv şi NU intenţionează să fie o pregătire completă.           Studiaţi acest manual şi aplicaţi sârguincios EFT pe voi înşivă şi pe alţii şi veţi obţine rezultate imediate şi adesea profunde. Aceasta este promisiunea EFT şi vă veţi convinge uşor dacă le aplicaţi aşa cum trebuie. Veţi întâlni şi situaţii când vă veţi poticni şi vă veţi scărpina în cap întrebându-vă…           „De ce nu merge în cazul ăsta? „sau „De ce merge la toţi şi la mine nu? „sau „De ce pare să aibă efect permanent în unele cazuri şi în altele doar temporar?” sau… Sau. Sau.           Aceste întrebări au toate răspuns dar răspunsurile nu le aflaţi într-un astfel de manual. Ele vin din experienţă şi dintr-o pregătire mai temeinică. Un terapeut aspirant poate învăţa cartea pe dinafară dar, după asta, el trebuie să observe procesul în acţiune, de la cei care îl stăpânesc deja. Aplicarea EFT este o artă demonstrată din abundenţă în casetele noastre video şi audio. Aceia care doresc să-şi însuşească temeinic această artă vor avea nevoie de pregătire suplimentară.           Notă către psihiatri, psihologi, medici şi alţi membri ai profesiilor medicale:           Acest curs reprezintă o deviere radicală de la tehnicile convenţionale. Utilizat corect, el ar trebui să vă multiplice abilităţile de multe ori.           Totuşi, vă rog să luaţi la cunoştinţă că el se adresează atât profesioniştilor cât şi neprofesioniştilor şi deci este scris într-un stil degajat, uşor de înţeles pentru toţi. Autorul şi-a bătut mult capul pentru a aduce acest instrument medical remarcabil în faţa publicului într-un mod practic şi pentru asta a evitat intenţionat imaginea oarecum scolastică, greu de înţeles, a unei cărţi ştiinţifice oficiale.           Cu toate acestea, acurateţea şi integralitatea pretinse de regulă de profesionişti au fost menţinute, chiar dacă prezentarea a fost presărată cu metafore şi artificii. Această abordare este bineînţeles neconvenţională, dar la fel sunt şi Tehnicile de Eliberare Emoţională. Dacă aţi căutat convenţionalul, aţi nimerit-o greşit.           Calea Uşoară pentru a Învăţa Acest Curs.           Această secţiune este importantă. Vă va salva pierderea inutilă de timp şi vă va mări eficienţa cu EFT.           Este omeneşte (şi eu mă fac vinovat de asta) ca începătorii să arunce o privire în acest manual pentru a spicui câteva idei şi apoi să treacă direct la ispititoarele casete video. Procedând astfel, în timp, vă va costa pentru că vă veţi lovi de excepţii. Spre exemplu, veţi avea impresia că în casetele video eu contrazic ceea ce prezint în acest manual. Nu e aşa. Pur şi simplu folosesc scurtături eficiente (care pot micşora timpul necesar la mai puţin de jumătate) şi mă bazez pe concepte dezvoltate în capitolele anterioare ale cursului. În plus, termeni importanţi precum „aspecte”, „inversare psihologică” şi „toxine energetice” nu pot fi înţelese corect fără fundamentarea anterioară. Toate acestea sunt explicate şi detaliate într-o manieră uşor de înţeles dacă urmăriţi cursul în ordinea corectă.           Eu am cheltuit doi ani şi o grămadă de bani pentru a aduna laolaltă EFT în aşa fel încât să fie uşor de învăţat. Deci… Permiteţi-mi să accentuez sugestia de a urmări cursul EFT în ordinea în care este prezentat. Aceasta este calea uşoară. Altfel, alegeţi calea cea grea. Este ca şi cum aţi citi o carte începând cu capitolul 1, apoi sărind la capitolul 8, întorcându-vă la capitolul 4 şi, fără a mai citi restul capitolelor, să vă închipuiţi că le ştiţi deja.           Gata cu asta. Am spus destul. Calea Uşoară pentru a învăţa Cursul EFT             Partea I – Noţiunile de Bază           1. Mai întâi, citiţi secţiunea notată PARTEA I din manual, parcurgând secţiunile în ordine. Este important să procedaţi aşa, chiar dacă sunteţi un terapeut experimentat, pentru că porţiunile ulterioare ale cursului sunt construite pe idei şi terminologii conţinute în aceste pagini.           Capitolul principal din Partea I are titlul „Reţeta de Bază”. El acoperă în detaliu noţiunile de bază ale metodologiei de vindecare prin EFT şi este punctul de plecare pentru tot restul EFT. După cum veţi învăţa în Partea a Il-a, totuşi, rareori veţi avea nevoie să treceţi prin toată Reţeta de Bază. Diferite scurtături sunt aproape întotdeauna suficiente. Cu toate acestea, aveţi nevoie să ştiţi Reţeta de Bază în întregime, ca un fundament, astfel încât să puteţi utiliza cele mai potrivite scurtături şi să stăpâniţi pe deplin arta EFT. După ce aţi terminat de citit Partea I, nu mergeţi direct la Partea a II-a. Asta vine mai târziu.           2. Apoi, studiaţi casetele video pentru Partea I. Sunt trei şi se recunosc prin etichetele imprimate cu albastru.           Caseta 1a abordează Partea I din acest manual şi vă arată fiecare punct de ciocănit şi toate secvenţele din Reţeta de Bază. Caseta 1b conţine şedinţe ce folosesc toată Reţeta de Bază, adresată să rezolve intensa frică de apă a unui bărbat numit Dave. Vă rog să remarcaţi că aceasta este singura dată din tot cursul EFT când Reţeta de Bază este folosită în întregimea ei. Am procedat astfel numai în scopul de a vă oferi o imagine completă a secvenţelor fundamentale. Restul tuturor şedinţelor din acest curs folosesc scurtături. Teama de apă a lui Dave este un caz complicat prin aceea că există mai multe aspecte ce trebuie rezolvate înainte ca problema să dispară. E un caz ideal pentru educaţia voastră. Chiar dacă întreaga şedinţă ţine doar o oră (inclusiv un interviu extins înainte ca procesul EFT să înceapă), ea este, după standardele EFT, prea incomodă. Folosind scurtături, cazul ar fi putut fi terminat într-un timp mult mai scurt.           Casetele 2a, 2b şi 3 vă continuă educaţia arătându-vă o şedinţă în grup şi mai multe şedinţe individuale. Din acestea puteţi înţelege mai bine puterea EFT, pe măsură ce priviţi versiunile prescurtate ale Reţetei de Bază în acţiune, pentru o mare varietate de probleme. Totuşi, scurtăturile nu sunt încă explicate. Ele vin în Partea a II-a.           3. Apoi, revedeţi paginile 43-46 din acest manual (redate pe casetele audio) şi apoi studiaţi casetele audio pentru a auzi istoriile mai multor cazuri şi comentariile acestora. Scopul acestor casete nu este să vă înveţe cum să aplicaţi Reţeta de Bază. Asta se face în altă parte în curs. Scopurile lor sunt mai degrabă: (1) să vă convingă mai bine de larga varietate de probleme cărora se adresează EFT, (2) să vă facă să înţelegeţi mai bine rolul pe care-l joacă adesea „aspectele” în acest proces şi (3) pentru a vă permite să cunoaşteţi ce răspunsuri diferite au oamenii la aceste proceduri (toate variantele de la entuziasm la neîncredere precaută).           Partea a Il-a – Avansată           1. Mai întâi citiţi Partea a II-a din manual, parcurgând toate secţiunile în ordine. Aici veţi face cunoştinţă cu Impedimentele la Perfecţiune (inclusiv Toxinele Energetice), Scurtături şi alte indicaţii ajutătoare pentru a obţine cât mai mult din aplicarea EFT.           2. Apoi studiaţi casetele video din Partea a II-a. Sunt 8 şi se recunosc prin etichetele imprimate cu roşu. Caseta video nr. 1 din Partea a II-a serveşte ca punte de legătură între Partea I şi Partea a II-a şi e important să o vizionaţi. Restul casetelor din Partea a II-a dezvăluie şedinţe şi discuţii pe viu, care expun arta EFT. Acestea sunt şedinţe reale, exact ca şi când s-ar petrece acum în faţa voastră şi sunt o comoară de exemple cu EFT în acţiune. Ele prezintă în profunzime arta EFT şi ar trebui studiate de mai multe ori pentru a înţelege cât mai mult din ele.           CUPRINS:           EFT Partea I.           O scrisoare deschisă.1           Un dar nepreţuit.3           Mărturii scrise.4           Chestiuni de legalitate…8           Ce vă oferă acest curs…10           Eliberare emoţională… 10           Simplitate. 10           Scepticism sănătos… 11           Istorii de cazuri. 12           Repetiţie. 13           Ştiinţa din spatele EFT… 14           Un inginer abordează ştiinţa psihologiei… 14           Sistemul energetic al corpului…16           Prima experienţă a doctorului Callahan… 17           Descoperirea. 17           Conceptul reviziei 100%… 19           Reţeta de Bază.20           Ca şi coacerea cozonacului…20           Ingredientul 1… Pregătirea…20           Ingredientul 2… Secvenţa…23           Ingredientul 3… Gama celor 9 acţiuni…25           Ingredientul 4… Secvenţa (iarăşi)…25           Fraza de aducere aminte… 26           Ajustările din rundele următoare…27           Trucuri despre cum să aplicaţi EFT…28           Testarea. 28           Aspecte.29           Perseverenţa răsplătită…29           Fiţi cât mai concreţi posibil…29           Efectul generalizator…30           Încearcă pentru orice!… 30           EFT pe scurt.30           EFT pe o singură pagină…32           Întrebări şi răspunsuri… 33           Istorii de cazuri.36           Cazul 1 – Teamă de vorbit în public…36           Cazul 2 – Astm.36           Cazul 3 – Abuz sexual…37           Cazul 4 – Anxietate şi ronţăit de unghii…37           Cazul 5 – Teamă de păianjeni…37           Cazul 6 – Dependenţă de cafea…38           Cazul 7 – Alcoolism… 38           Cazul 8 – Jale.38           Cazul 9 – Frică de ace…38           Cazul 10 – Dependenţă de alune…39           Cazul 11 – Durere fizică…39           Cazul 12 – Durere de şale…39           Cazul 13 – Vinovăţie şi insomnie…39           Cazul 14 – Constipaţie… 39           Cazul 15 – Ruşine fizică… 40           Cazul 16 – Lupus.40           Cazul 17 – Colită ulceroasă…40           Cazul 18 – Atac de panică…41           Cazul 19 – Teamă de ascensoare…41           Videocasetele pentru Partea 1…42           Videocaseta 1a.42           Videocaseta 1b.42           Videocaseta 2a.42           Videocaseta 2b.42           Videocaseta 3. 42           Audiocasetele pentru Partea 1…43           Citiţi următoarele, înainte de a asculta casetele…43           Cuprinsul casetelor…44           EFT Partea a II-a…47           Impedimente la Perfecţiune…48           Aspectele.48           Inversarea psihologică…48           Respiraţia claviculară…51           Toxinele energetice…52           Scurtături. 55           Scurtarea secvenţei…55           Eliminarea pregătirii…55           Eliminarea gamei celor 9 acţiuni…55           Rotirea ochilor de la podea la tavan…56           Arta scurtăturilor…56           Videocasetele pentru Partea a II-a…56           Videocaseta 1 – Recapitulare…56           Videocaseta 2 – Exemple din audienţă…56           Videocaseta 3 – Probleme emoţionale 1…56           Videocaseta 4 – Probleme emoţionale II…56           Videocaseta 5 – Probleme fizice…57           Videocaseta 6 – Dependenţe…57           Videocaseta 7 – Toxine energetice, fobii şi perseverenţă…57           Videocaseta 8 – Probleme obişnuite, întrebări şi răspunsuri…57           Anexă.58           Folosirea EFT în temeri şi fobii…59           Întrebări şi răspunsuri… 60           Folosirea EFT pentru amintiri traumatice…61           Întrebări şi răspunsuri…61           Folosirea EFT pentru dependenţe…63           Problema renunţării…64           Cum să vă adresaţi unei dependenţe…64           Cum să vă adresaţi unei pofte…65           Adresarea la evenimentele specifice care vă provoacă anxietatea…65           La ce vă puteţi aştepta…67           Întrebări şi răspunsuri…68           Folosirea EFT pentru vindecare fizică…69           Încercaţi pentru orice…69           Întrebări şi răspunsuri…69           Folosirea EFT pentru îmbunătăţirea imaginii depsre sine…71           Cauza unei proaste imagini despre sine…,.71           Metafora pădurii şi a copacilor…72           Generalizare.72           Fiţi un observator.72           Cum procedaţi.73           Cuprinsul casetelor video şi audio cu EFT…73           O schemă de utilizare a EFT…80

Am încercat sa va oferim o trecere în revista cât se poate de onesta asupra celor mai sensibile probleme ale unui domeniu pe care, repet pentru a nu stiu câta oara, acum 20 de ani nici un cercetător ştiinţific serios nu ar fi îndrăznit să-l abordeze nici măcar într-o discuţie la cafea cu prietenii, ca sa nu mai vorbim despre o publicaţie ştiinţifică sau chiar una de popularizare, cum este revista noastră. Pe de alta parte, cu cele trei episoade precedente am încercat sa… Pregătim terenul pentru discuţia finala care urmează. şi care începe şi se termina cu câte o întrebare.           Cine crede în teleportare?           Nu stiu. Poate doar Star Trek-istii din lumea larga. Poate doar visătorii. Poate doar… Leneşii (adică, în mare măsură, noi toţi) aşteptând o metoda de a ajunge la serviciu sau într-o vizita, fara nici un efort. Poate unii fizicieni. Poate, în fond, nimeni.           Oricum, chiar daca vom găsi (si evident se va face!) soluţii ieftine şi eficiente pentru deplasările cosmice, problema este alta: vrem, nu vrem, viaţa merge înainte. Ştiinţa pregăteşte în fiecare zi bazele tehnologiilor zilei următoare. Care, la rândul lor, îi pune Ştiinţei la dispoziţie instrumentele pentru încă o zi, şi încă o alta… Este aproape ca un joc. Doar ca cei care îl joaca suntem noi, oamenii reali. Iar jocul acesta are o regula care nu exista la nici un altul: o data ce jocul a început, toată lumea este obligata sa îl joace! Nimeni nu se poate sustrage, chiar daca unii se hotărăsc (sau sunt sortiţi, obligaţi) sa fie doar participanţi pasivi.           În vremurile noastre, cursa – de fapt „ştafeta” – „o cercetare č o aplicaţie (tehnologie) č alte cercetări – alte aplicaţii (tehnologii)” – a devenit nu doar un superspectacol, ci o adevărată nebunie. Daca acum un secol sau doua, distanta în timp între o descoperire şi aplicarea ei se măsura în ani multi, acum se măsoară cel mult în câteva luni. şi nu de puţine ori se întâmpla ca descoperirea (experimentul, teoria) şi aplicaţia sa sa fie practic simultane.           Si, în felul acesta, progresează (vizibil) civilizaţia lumii şi (mai putin vizibil), cultura sa. Si, aproape şi mai important, mai dramatic, se schimba mentalitatea noastră. Când Alexander Graham Bell a inventat telefonul (o prima forma de teleportare – total nedistructiva!), un domn foarte învăţat a spus ca nu prevede nici o aplicaţie utila acestei invenţii. Când a fost pus în funcţiune primul calculator adevărat (mare cât o casa), un alt domn, la fel de învăţat, perfect serios şi de totala buna credinţă, a estimat ca 10 (zece) asemenea calculatoare sunt în măsură sa satisfacă necesităţile Statelor Unite. şi a venit jumătatea secolului trecut. De atunci, orice noua descoperire (reala!) nu mai generează doar aprecieri şi comentarii reţinute ale specialiştilor, ci o preocupare generala privind direct data şi domeniul aplicării acesteia. şi includ aici şi SF-ul. Închipuit ca fantezie pura de Arthur Clarke, ascensorul spaţial nu doar ca parcurge probabil ultimii pasi înainte de a intra efectiv în producţie, dar a generat între timp ideea nanotuburilor şi astfel un întreg nou domeniu de cercetare şi aplicaţii industriale: nanotehnologiile. De ce nu s-ar întâmpla la fel cu teleportarea? Chiar daca aici este vorba de cu totul altceva. Cine crede în teleportare? Cine nu crede – visează…           Problemele.           O prima forma de teleportare a şi fost rezolvata: teleportarea cuantica. Dar ea nu este o teleportare efectiva. Nu se „ia” un foton, de pilda, de „aici” şi sa fie „mutat acolo”. Ceea ce se transmite este doar o anumită proprietate a sa unui alt foto, gazda, iar acest lucru se face prin efect EPR – Einstein-Podolski-Rosen. Ca sa rămânem în spiritul capitolului precedent, doua mari aplicaţii se şi cunosc: criptografia cuantica şi calculatorul cuantic. Prima a şi fost realizata/demonstrata practic, atunci când „cheia de acces” la contul Primăriei Vienei la Bank of Austria a fost „fabricata” şi transmisa de beneficiar prin efect EPR. O cheie, un cod, imposibil de copiat sau de „spart”. În ceea ce priveşte calculatorul cuantic, este aproape o certitudine ca atunci când el va deveni funcţional, informaţiile vor circula în el tot prin efect EPR. Avantajele privind amploarea şi viteza calculelor şi funcţionarea sa paralela sunt atât de evidente încât nici nu mai trebuie comentate. Dar, încă o data, aceasta nu este teleportare, sau, ca sa precizam şi mai bine termenii, nu este Teleportare Star Trek. Pentru ca nici „cineva”, nici „ceva” nu se distruge într-un loc pentru a fi re-creat într-un altul, la o distanta mai mare sau mai mica.           Dar, sa presupunem, doar sa presupunem, ca acceptam, ca ipoteza de lucru, următoarea soluţie/idee: o entitate materiala (fiinţa sau lucru) este transformata într-un loc (locul de plecare), în echivalentul sau energetic (un fel de „corp eteric”, pentru a prelua termenul familiar din esoterismul oriental şi nu numai). Realizam, cu alte cuvinte, un corp dual, capabil – într-un fel practic imposibil chiar şi de formulat într-un limbaj ştiinţific acceptabil la ora actuala – sa se deplaseze instantaneu în spatiu, fara a se mişca (ceea ce este necesar pentru evitarea „pericolelor” evidente cu care ar urma sa se confrunte – interacţia cu alte forme de materie sau de energie, de exemplu). Ajuns „la destinaţie”, acest corp dual se re-materializeaza. Teleportarea este încheiata. Mai trebuie ceva? Da. Trei lucruri: o analiza completa a corpului „la plecare”, o analiza la fel de completa a creierului (pentru corpurile vii care poseda acest organ) şi transmiterea informaţiilor obţinute în paralel cu deplasarea corpului dual, în vederea reintegrării fidele a acestora în corpul re-creat. Sa observam de la început ca, daca aceasta ipoteza ar funcţiona, s-ar evita în primul rând extrem de delicata şi dificila problema a distrugerii, a „omorârii” exemplarului „original”. Se pot însa realiza aceste trei lucruri? Sa vedem: pentru analiza corpului, avem la dispoziţie toate tehnicile actuale de imagerie. Modul în care ele sunt aplicate în medicina şi rezultatele obţinute ne pot face sa credem ca da. Pentru transmiterea informaţiei, putem imagina un subspaţiu – concept lansat tot de literatura SF, termenul fiind preluat însa din Matematica – prin care informaţia sa poată circula în paralel cu corpul dual. Marea dificultate, relevata de toţi cei care vreodată au discutat subiectul, este legata de „copierea” creierului, cu toate „depozitele” sale de memorie, cu toate „instrucţiunile” înscrise în structurile sale. Următoarele doua capitole sunt dedicate acestei probleme.           Creier vs. Calculator.           Într-un fel, invenţia calculatorului a fost o sfidare la adresa creierului uman. Chiar daca, poate, premergătorii performantelor actuale ale inteligentei artificiale nu s-au gândit (conştient) la acest lucru. Dar cred ca „undeva” a existat dorinţa (mărturisita sau nu) de a se demonstra ca omul poate fi capabil sa repete actul Creaţiei, fabricând şi el o „entitate” după asemănarea sa, daca nu şi după chipul sau, şi ca aceasta îl putea chiar depăşi, cel putin în anumite privinţe. Mai mult, a fost convins, el, omul, de la bun început ca aceasta va rămâne veşnic şi permanent sub controlul sau. Sigur, şi-a „îndulcit” evidentul orgoliu, justificându-şi realizarea prin ideea (afirmaţia) de a pune de fapt la dispoziţie un ajutor pentru om. Dar nu s-a întâmplat la fel şi cu Golemul? Primul care a conştientizat problemele, încă înainte de apariţia calculatoarelor de astăzi, a fost cehul Karel Capek, în faimoasa piesa de teatru R. U. R. Acolo, robotii (Capek a fost cel care a introdus termenul), forme de existenta care includ implicit calculatorul, „ameninţa” cu o alternativa teribila: din ajutor al omului, ei devin substitut al acestuia. Pasul următor a fost făcut de abia cu mai putin de 20 de ani în urma, de când ne-am obişnuit cu ideea de „friendly computer”- calculatorul prietenos.           Oricum am privi însa lucrurile, esenţa problemei este una singura: tendinţa (tentaţia?) de a „alinia” calculatorul la capacităţile creierului. Sau, daca preferaţi o formula mai „blânda”, problema este relaţia calculator-creier.           Ce s-a întâmplat de fapt? Marea schimbare pe care a adus-o calculatorul (si marea mândrie!) este digitizarea. În fond, „secretul” performantelor sale: transform totul în secvente de numere, numerele devin (pot deveni) obiect de operaţii aritmetice (singurele care pot fi efectuate de calculator, orice alt tip de operaţie putând fi efectuat doar prin reducerea la ele, în măsura în care acest lucru se poate face). După obţinerea rezultatului, acesta este „tradus înapoi” în „limba” în care a fost formulata problema. Într-un fel, sperând ca nu va voi scandaliza prea tare cu aceasta comparaţie, avem de-a face cu un exerciţiu de Cabala. Caci Cabala practica este exact acest lucru: literelor din alfabetul ebraic li se ataşează numere, cu numerele se executa operaţii, rezultatul acestora se exprima din nou în litere, în final se formează cuvintele şi din/prin comparaţie între cuvintele la care s-a ajuns şi cele de la care s-a plecat, se fac interpretări, se trag concluzii, se fac predicţii.           S-a pierdut însa ceva utilizând un asemenea sistem? Da. Un element esenţial, care reprezintă principala neputinţă a calculatorului, chiar şi la nivelul actual al fenomenalelor sale performante. S-a pierdut ceea ce se numeşte pattern recognition – recunoaşterea formelor. şi aici ne întâlnim cu o a doua confruntare:           Analog vs. Digital.           Voi prelua aici modul de prezentare al Profesorului Raj Reddy. Reddy este decanul Facultăţii de Ştiinţe Computaţionale şi fondator al Institutului de Robotica ale Universităţii Carnegie Mellon, membru al Academiilor de Inginerie şi Arte şi Ştiinţe ale Statelor Unite, a fost decorat cu Legiunea de Onoare a Franţei în 1984 şi este deţinător al Premiului ACM Turing în 1995.           Plecând de la faptul ca astăzi Blue Gene, deci un singur calculator, a ajuns la o capacitate egala cu a 20-a parte a capacităţii creierului uman, estimarea sa este ca la jumătatea secolului actual (când vom dispune în mod curent de peta-calculatoare, atingând deci viteze de calcul de un miliard de milioane de operaţii pe secunda – petaflops – şi având o capacitate de memorie de acelaşi ordin de mărime), se va putea realiza, din nou, pe un singur calculator, întreaga capacitate a rasei umane. şi aceasta la un cost de numai 1000 de dolari. Dar, chiar daca un calculator va deveni echivalent cu toate creierele dintr-un oraş sau din întreaga omenire, acesta nu va ajunge egal nici măcar cu un singur creier! Pentru ca îi vor lipsi cel putin trei elemente: capacitatea de înţelegere, de reacţie şi mai ales de creaţie. Îi va lipsi deci în continuare capacitatea de recunoaştere a formelor (pattern recognition). Calculatorul funcţionează digital (o face folosind multe milioane de tranzistori), ceea ce îi da viteza de calcul infinit superioara celei a creierului (care şi el poate funcţiona digital, poate efectua câteva sute de trilioane de operaţii, dar într-un timp extrem de lung). Creierul funcţionează însa şi analog (si, daca am făcut comparaţia între digitizare şi Cabala, voi mai spune şi ca principiul analogiei este cel pe care se bazează Alchimia…) Pentru calcule analogice, creierul foloseşte o serie de procese electrochimice specifice, în timp ce în electronica aceleaşi calcule se efectuează cu doar câteva zeci de tranzistori. Mai mult, creierului îi este specifica funcţionarea paralela, executând mai multe sarcini în acelaşi timp (ceea ce la calculator se va putea realiza în mod curent doar la apariţia generaţiei de calculatoare cuantice). Astfel, având în vedere şi faptul ca un dispozitiv digital poate fi echivalent funcţional cu unul analogic (dar invers, nu), concluzia este evidenta: capacitatea unei reţele hibride, digital-analogica trebuie realizata pe un calculator complet digital. Neuronii unui creier de mamifer, spune Reddy, efectuează un „dans haotic”. O reţea neuronala care şi-a „învăţat bine lecţia”, poate produce în final ceea ce ne dorim: un pattern. O forma. Rezultatul deciziei reţelei. şi experimente actuale demonstrează ca se pot construi reţele neuronale ne-biologice care, funcţional, reproduc reţelele neuronale biologice. Implementarea lor într-un sistem de calcul ne poate permite un lucru formidabil: „downloading the brain” – am putea spune, copierea unui creier. Cu toate link-urile sale! Fara sa ne preocupe, fara, de fapt, sa avem nevoie de „atingerea” componentelor sale ultime. Mai ales ca, la fel ca şi în cazul analizei structurii unui corp material „obişnuit”, până în cele mai mici detalii, ne lovim de o dificultate substanţială: care sunt, în fond, aceste detalii ultime? Nucleonii şi electonii? Quarcii? Preonii? Altceva? Ce ne mai rămâne acum este subtransmiterea pachetului de informaţii asupra structurii corpurilor şi a creierelor. În principiu, problema poate fi acum rezolvata. În principiu…           Daca nu noi, cine? Daca nu acum, când?           Daca acum 20 de ani doar SF-ul vorbea despre teleportare, cum va fi peste 20 de ani? Dar peste 200? Cei mai multi dintre noi nu vom mai exista de mult şi nu ne vom putea bucura, emoţiona sau, de ce nu, înfuria de răspunsurile Generaţiilor Următoare. Dar noi, cei de azi, avem un privilegiu imens: cum spunea Carl Sagan, noi suntem cei care trăim vremea în care se formulează şi se pun întrebările. Răspunsurile? Cum spune Hari Seldon în parafraza lui George Zebrovski după ciclul Fundaţiilor al lui Asimov, acestea sunt „treaba dumneavoastră”. A celor tineri care citiţi aceste rânduri. şi a urmaşilor dumneavoastră.           Un singur lucru as vrea sa mai adaug. Ati găsit în acest text trimteri la texte care nu au nici o legătură (directa) cu Fizica: Alchimia şi Cabala. As vrea sa le explic – nu sa le justific! şi una şi cealaltă sunt construcţii ale mintii omeneşti. Mai mult: ale unor oameni (cunoscuţi sau nu) al căror nivel de inteligenta, a căror cultura, ale căror capacitate şi disponibilitate de a gândi şi formaliza sunt dincolo de orice discuţie. A le înlătura, pur şi simplu, cu un gest, cu un gând nedus până la capăt, este ca şi cum am refuza un „click” pe un link de pe Internet, doar asa, ca nu mai avem chef. Ce pierdem? Posibilitatea de a accesa o baza de date clădită în câteva sute, sau mii, sau poate zeci de mii de ani. Poate nu vom găsi acolo exact ceea ce (credem ca) ne poate ajuta acum. Dar daca?… Noi, cei de astăzi, trăim cea mai formidabila confruntare care i-a fost data vreodată omului: confruntarea conştientă cu propria noastră minte. şi nu ne putem permite luxul, în aceasta adevărată lupta, de a lăsa ceva, orice, pe dinafara.           Titlul acestui ultim capitol reia întrebările cu care şi-a încheiat la un moment dat un discurs, una dintre cel mai importante şi charismatice personalităţi politice ale secolului XX. Aici însa, ele nu au nici o încărcătură politica. Sunt pur şi simplu doua întrebări pe care vi le adresez. Răspunsul, cum spune de data aceasta Asimov însuşi, la prima holoaparitie a lui Hari Seldon, „este evident”!

Andrea „Suraya” Meyers, lucrează cu tehnicile energetice, este un lucrător entuziast în sterilizarea alimentelor şi un scriitor de literatura de ficţiune, care în momentul în care acest manual a fost editat, studiase timp de cinci ani metodele de vindecare energetice şi metodele alternative de vindecare. Ea este hirotonisita prin Chrysalis Healing Ministries ca şi Healing Minister şi iniţiată în multiple terapii energetice, printre care: Lightarian Reiki, Shamballa MDH, Blue Star Celestial Energy şi bineînţeles Uşui Reiki, modalitate în care a făcut timp de 1 an de zile practica împreună la Maestrul sau Sharon Coe. Desi recunoaşte ca fiecare sistem pe care l-a studiat, a ajutat-o la o mai buna înţelegere a propriei persoane şi a Universului, considera ca metoda Shamballa MDH a contribuit la deschiderea ei, primind binecuvântarea Flacării Lavanda a lui Quan Yin, energia pe care este bazat acest sistem de vindecare. Pseudonimul Suraya, a fost adoptat în urma cu trei ani, dintr-o necesitate, deoarece în zona în care trăieşte, Reiki nu este înţeles. „Suraya” semnifica „Pleiadele” în limba araba. Sub acest nume este cunoscuta ca vindecător şi de asemenea pentru prezenta pe internet. Andrea este ownerul e-grupului lavenderflame, grup dedicat răspândirii acestei energii, de asemenea este comoderator la e-grupul attunementshare. Actualmente locuieşte într-un mic oraş provincial în Indiana, împreună cu soţul şi cele şase pisici.           Istoricul energiei.           Am primit deschiderea (empowerment) pentru Lavender Flame, pe data de 5 Iulie 2001. Citisem despre o energie ca şi aceasta pe internet şi încercasem din răsputeri sa obţin informaţii despre ea, dar tot ceea ce găsisem era un anunţ privind un workshop. În acea perioada îmi doream cu disperare sa stabilesc o conexiune cu Quan Yin, deoarece avusesem cu un an înainte o viziune cu ea. Întorcându-mă la acel moment, eram la servici şi dintr-odată am fost străfulgerată (nu ma pot gândi la un termen mai potrivit deoarce totul sa produs atât de repede şi de puternic), de un val imens de iubire şi de un sentiment de pace. Am” auzit „o voce pe care am identificat-o ca fiind a lui Quan Yin, spunându-mi ca ar vrea ca eu sa promovez o energie cu o vibraţie roz sau lavanda, deoarce este foarte mare nevoie de aceasta, în lume. Aceasta energie urma sa adâncească sentimentul de compasiune şi sa ii ajute pe oameni sa se reconecteze la Sinele lor plin de Compasiune. Am fost la un psychic dar acesta a negat viziunea mea considerând-o o proiecţie a Ego-ului, iar eu nu m-am mai gândit la ea. Într-adevăr, am uitat complet intraga experienta. Ma simţeam ruşinată ca m-am putut gândi ca am fost contactata de Quan Yin, indiferent de scopul acestui contact. Reîntorcându-ne la data la care a avut loc activarea, eram la servici şi stăteam în maşina meditând. Citisem nişte informaţii privind abuzul animalelor şi sufeream datorita celor citite. Plângeam şi încercam sa ma liniştesc ca sa ma pot întoarce la lucru şi sa sa ma pot înfăţişa publicului şi colegilor. Vorbeam cu unul dintre ghizii/îndrumătorii mei spirituali în acele momente şi acesta mi-a spus ca trebuie sa se retragă pentru a ii permite lui Quan Yin sa vina şi sa ma iniţieze, deoarece inima mea era suficient de deschisa acum. Durerea pe care am simţit-o pentru animalele abuzate, a generat suficienta compasiune, astfel încât eram pregătită. M-am simţit înconjurată de o energie de culoare rozliliachiu, care a pătruns simultan prin chakra inimii şi prin coroana. M-am dus sa scriu câteva lucruri despre aceasta energie în jurnalul meu, cum ar fi simbolul pentru energie şi cele corespunzătoare celor doi ingeri cu rolul de custode. Bijuteriile Lotusului (Lotus Jewels), au venit în 2002 la sfârşitul lunii Aprilie sau începutul lunii Mai, în timpul unor seri în care meditam după ce primisem acordajele pentru unele energii de vibraţie mai înaltă. Prima Bijuterie a Lotusului pe care am primit-o a fost cea a Eliberării Karmice, iar eu cred ca aceasta este cea mai importanta din toată seria. Veţi citi despre acest dar ceva mai târziu. De fapt, continuam sa primim noi Bijuterii ale Lotusului. Pe e-grup încerc sa tin o evidenta a celor pe care ii cunosc şi care au lucrat suficient de mult timp pentru a face publice aceste giuvaere. Încerc sa lucrez cu aceste energii şi sa le înţeleg cat de mult posibil înainte de a le face publice. Acesta este un motiv pentru care lista lor pare sa crească foarte lent în timp. Încurajez pe toţi aceia care au primit acordajul în tehnica Quan Yin Lavender Flame sa se înscrie pe e-grup pentru a fi la curent cu Giuvaerele, pe măsură ce acestea sunt făcute cunoscutenu numai mie ci şi altor membri, unii obţinând prin channeling propriile lor giuvaere.           Cine este Quan Yin?           Adaptare după un eseu al lui Bethleen Cole http:/www.lava.net/tribalarctifacts/qunynex.htm Quan Yin este una dintre cele mai iubite zeităţi din tradiţia Budista, cunoscuta şi sub numele de Kuan Yin, Quan’Am (Vietnam), Kannon (Japonia) şi Kanin (Bali). Ea este întruchiparea bunatii şi iubirii compasionate. Ca şi Bodhisattva a compasiunii, ea aude strigatele de ajutor ale tuturor. Quan Yin, rezonează cu Maria, Mama lui Iisus din tradiţia creştină şi cu zeiţa tibeta Tara. În multe imagini ea este reprezentata purtând perlele iluminării. Deseori este reprezentata ca tumând un şuvoi de apa, „apa vindecării”, dintr-o mica vaza. Cu aceasta apa, cei credincioşi şi toate fiinţele vii sunt binecuvântate cu pacea fizica şi spirituala. Ea tine un snop de orez sau un bol de seminţe de orez ca şi o metafora pentru fertilitate şi hrana. Dragonul, un vechi simbol al spiritualităţii, înţelepciunii, tăriei şi puterilor divine ale transformării, este un motiv pe care il găsim deseori combinat cu reprezentarea Zeiţei Milei. Uneori Quan Yin este reprezentata ca o figura cu mai multe braţe, fiecare mana ţinând un simbol cosmic, o mudră, sau exprimând un anumit ritual. Aceasta caracterizează Zeiţa ca şi sursa şi sprijin a tuturor lucrurilor. Mâinile ei ţinute ca o cupa, deseori în poziţia de Yoni Mudră, simbolizează pântecul ca şi usa de intrare în aceasta lume, prin intermediul principiului feminin universal. Quan Yin ca şi o adevărată Fiinţa Iluminata sau Bodhisattva, a jurat sa rămână în planul terestru, refuzând sa intre în planurile superioare pana când toate fiinţele vii îşi vor definitiva propriul proces de iluminare, eliberându-se astfel de ciclul dureros al naşterii, morţii şi reîncarnării. Sunt multe legende care evoca miracolele prin care Quan Yin ii ajuta pe cei care o cheama. Ca şi Artemis, Ea este Zeiţa Virgina care protejează femeile, le oferă o viaţă religioasa ca şi alternativa la căsătorie şi ii ajuta pe cei care îşi doresc copii, sa li se înfăptuiască dorinţa.

            I. Meseria de a trăi se naşte la 6 octombrie 1935, după exerciţiul poetic din Lavorare stanca (Munca oboseşte^), mai precis, în momentul în care exerciţiul, structurat cum se cuvine, urma să fie publicat de către editura florentină „Solaria”. Este un prim mănunchi de pagini, separat numerotate, începând de la data mai sus precizată şi, probabil, nu era destinat să facă imediat parte, ca o primă secvenţă, din jurnal. Dacă ne uităm însă, cu opt ani mai în urmă, prin maldărul de hârtii, încă în manuscris, din timpul tinereţii lui Pavese (hârtii la care se aruncă mai mult decât o privire), dăm de un document şi mai vechi care prevesteşte Meseria de a trăi; sunt mărturia unui jurnal de 10 pagini, scrise pe recto şi pe verso, liniate cu mâna. Nu e un manuscris negândit, din contra, reprezintă un fel de antologie a locurilor interioare (gânduri, confesiuni, răbufniri) aşternute şi pe alte pagini. După spusa lui Pavese, prin această operaţiune secundă, a încercat „să-şi ordoneze fragmentele vieţii, cuprinsă între ultima iarnă şi primăvară, imaginarea unei mari opere, dăruită Ei, şi pe care ea o aşteaptă de la mine”. Destinatara acestei dovezi de iubire, text redactat înainte, dar şi după 25 august 1927, este o anonimă, ce-ar putea fi identificată în copila1 al cărei „dulce chip mic şi blond. a şters” visul şi disperarea trezite, ceva timp mai înainte, în povestitorul-narator de către un alt „chip” feminin aparţinând unei zodii opuse: Măria, Mariuccia, iar pentru rudele ei laborioase, Mary, pe numele ei de artistă (o balerină), întreţinuta unui domn, posesor al unui automobil impresionant, se oprise pentru câteva zile la Torino, în drum spre Milano, în tournee, bineînţeles. Este ştiută pasiunea lui Pavese pentru Milly, soubrette cu o oarecare faimă şi la adresa căreia se păstrează, în primul volum al epistojarului, trei scrisori expediate puţin după plecarea ei1. Dar importantă este nu descoperirea unui profil real sau imaginar, cum ar fi cel al cuplului feminin antitetic, ci să observăm că amândouă, înger şi balerină, fac parte dintr-un jurnal, revăzut, în aşa fel încât să poată fi inserată şi explicată producţia poetică. Frânturi din trecuta mea viaţă (Frammenti della mia via trascorsa), titlu propus de Laura Nay, se pot regăsi şi în alte pagini ale manuscrisului, amestecate cu traduceri (din latină şi germană, mai ales din Horaţiu şi Vergiliu, din romanticii post-goethieni), versuri, piese de teatru etc; ecouri din scrisorile trimise lui Sturani debordând de iubire şi artă. Desprinderea din păienjenişul Frânturilor îşi are raţiunea în faptul că şi Pavese a încercat să-şi înscrie experienţa unei scriituri de tip „Journal intime” în formele unui nesigur, dar dorit, „Journal de l'oevre”, conform unei distincţii dragi, operată de Beatrice Didier2.           Dacă pasiunea pentru balerina Mary aduce cu sine dezastrul şi frustrarea, dacă gândul îl duce imediat la sinucidere, pus în evidenţă şi de o întâmplare adevărată (sinuciderea colegului şi prietenului Elico Baraldi, despre care aminteşte într-o scrisoare adresată lui Sturani la 14 iunie 1926 şi, după aceea, şi în jurnal), toate acestea fac totuşi ca atât iubirea precum şi moartea să fie răgazuri în timpul pelerinajului spre Artă. Chiar din această clipă o defineşte în termeni absoluţi: „universală”, „eternă”, „nemuritoare”, „imensă” într-un crescendo de atribute, desigur nu întâmplătoare, specifice unui idealism întârziat şi, cu toate acestea, în stare să justifice travaliul lui Pavese ce încearcă să devină stăpân al limbilor, limbajelor literare şi mai ales al poeticilor. Aceste Frânturi constituie, deci, un punct de sosire al transformării sale în propria-i operă şi care presupune un parcurs de înfăptuit în producerea jurnalului (de la „journal intime” la „journal de l'oevre”) şi, mai ales, îngăduie, după ce măsura şi rotunjirea operei sunt atinse (citeşte Munca oboseşte), să se pornească din nou la drum, pentru a ieşi din individualizarea emfatică a Artei şi pentru a putea analiza procedeele şi tehnica tot din perspectiva poeziei. Puţina asemănare care rezultă, pe moment, din corespondenţa purtată în paralel cu Sturani, confratele poet şi pictor, nu depăşeşte limitele unui dialog-dispută („tenzone”) scolastic conceput şi concretizat, cum de curând am avut posibilitatea să demonstrez în altă parte1. Referitor la alte mărturisiri şi meditaţii, risipite prin paginile manuscriselor din tinereţe, dar pe care nu le-am ales să facă parte din Frânturi, vom da în cele ce urmează un exemplu. Este amintirea, ce-ar putea fi circumscrisă anului '25, primei poezii, două admirabile catrene, cum ar putea constata orice cititor, prin armonia versurilor şi concizia epigramatică „aşternute” după ce a auzit în casă „vorbindu-se mult despre Revoluţia din Rusia, despre care, mama 50, ferventă cititoare ştia o mulţime de lucruri”:           Troţki şi Lenin omorâţi să fie pentru toate relele o mie revoluţiei descătuşate vina neştiinţa unei armate Sovietele distruse să fie pentru pierduta bătălie a nenorocitei de Antantă de neînţelegere bucuroasă speculantă.2 l Soviet distrutti vanno perche non dan che danno alia disgraziata înţesa che gode i frutti della contesa.           Şi e bine să fie citită şi „Nota bene” care întregeşte însemnarea despre amor de la l ianuarie 1927; fiind un autoportret neconvenţional al artistului:           Nu mai trebuie să mă privesc în oglindă când îmi aduc aminte de rândurile acestea. Faţă prelungă, serioasă, ochelari de savant, dintre cei buni lipsiţi de fior, spatele uşor adus, ipocrit şi caraghios mă fac să mă simt ruşinat când mă uit la paginile astea. Este povestea bătrânei de 80 de ani care se îndrăgosteşte. Oh! Cât am visat şi mi-am dorit un chip cu adevărat chinuit şi îndurerat de poet decadent sau un braţ vajnic şi-o privire strălucitoare de poet inspirat sau erou!

Introducere.   De când a fost publicată pentru întâia oară, în 1997, Puterea prezentului a influenţat deja conştiinţa colectivă a planetei mai mult decât mi-aş fi putut vreodată imagina. A fost tradusă în cincisprezece limbi şi primesc în fiecare zi mesaje de la cititori din toată lumea care îmi spun că vieţile lor s-au schimbat după ce au intrat în contact cu învăţăturile cuprinse în ea.   Deşi efectele nebuniei minţii egocentrice sunt încă vizibile peste tot, apare ceva nou. Niciodată nu au mai fost atât de mulţi oameni pregătiţi să spargă tiparele colective ale minţii, care au ţinut omenirea în captivitatea suferinţei din timpuri imemoriale. Apare o nouă stare de conştiinţă. Am suferit destul! Această nouă stare apare chiar în această clipă, în timp ce ţineţi această carte în mâini şi citiţi rândurile ce vorbesc despre posibilitatea unei vieţi eliberate, în care nu mai provocaţi suferinţa, nici dumneavoastră înşivă, nici celorlalţi.   Mulţi dintre cititorii care mi-au scris şi-au exprimat dorinţa ca aspectele practice ale învăţăturilor cuprinse în Puterea prezentului să le fie prezentate într-un format mai accesibil, pentru a le putea folosi în viaţa lor de zi cu zi. Această cerere a constituit imboldul pentru a scrie cartea de faţă.   Pe lângă exerciţii şi practici, aceasta carte mai conţine şi scurte pasaje din prima lucrare, care pot reaminti câteva idei şi concepte ce pot deveni noţiuni de bază pentru asimilarea în viaţa de zi cu zi a învăţăturilor esenţiale.   Multe dintre aceste pasaje sunt deosebit de potrivite pentru o lectură meditativă. Când practici lectura meditativă, nu o faci în primul rând pentru a acumula noi informaţii, ci pentru a intra într-o nouă stare de conştiinţă în timp ce citeşti. De aceea poţi reciti de multe ori acelaşi pasaj şi de fiecare dată îl vei simţi proaspăt şi nou. Numai cuvintele care sunt scrise sau rostite din starea de prezenţă au această putere transformatoare, care este puterea de a trezi prezenţa în cititor.   Cel mai bine este că aceste pasaje să fie citite încet. De multe ori veţi dori să vă opriţi şi să vă acordaţi un moment de reflecţie sau de linişte. Alteori puteţi pur şi simplu să deschideţi cartea la întâmplare şi să citiţi câteva rânduri.   Pentru cititorii care s-au simţit descurajaţi sau copleşiţi de Puterea prezentului, această carte poate servi ca introducere.   Eckhart Tolle   9 iulie 2001   Partea I.   Cum accedem la puterea prezentului.   Când conştiinţa vă este îndreptată în afară, apar mintea şi lumea.   Când este îndreptată înăuntru, îşi recunoaşte propria Sursa şi se întoarce acasă în Nemanifestat.   CAPITOLUL 1   Fiinţa şi iluminarea.   În spatele miriadelor de forme de viaţă care sunt supuse naşterii şi morţii există Singura Viaţă, eternă şi omniprezentă. Mulţi oameni folosesc cuvântul Dumnezeu pentru a o descrie, eu o numesc adesea Fiinţă. Cuvântul Fiinţă nu explică nimic, dar nici cuvântul Dumnezeu nu o face. Fiinţă are totuşi avantajul de a fi un concept deschis. Nu reduce infinitul invizibil la o entitate finită. Ne este imposibil să o reducem la o imagine mentală. Nimeni nu şi-o poate revendica în exclusivitate. Este propria dumneavoastră prezenţă şi vă este imediat accesibilă sub forma propriului dumneavoastră sentiment de prezenţă. Aşa că e numai un foarte mic pas de la cuvântul Fiinţă până la experienţa Fiinţei.   FIINŢA NU SE AFLĂ DOAR DINCOLO, CI ŞI ÎNĂUNTRUL fiecărei forme de viaţă, ca esenţa invizibilă şi indestructibilă. Ceea ce înseamnă că vă este accesibilă acum sub forma celui mai intim sine al dumneavoastră, a adevăratei dumneavoastră naturi. Dar nu căutaţi să o cuprindeţi cu mintea. Nu încercaţi să o înţelegeţi.   Ea poate fi cunoscută numai când mintea e tăcută. Când eşti prezent, când atenţia îţi este îndreptată total şi intens asupra momentului Prezent, Fiinţa poate fi simţită, dar nu poate fi niciodată înţeleasă mental.   A regăsi conştiinţa Fiinţei şi a rămâne în acea stare de „desăvârşire a simţirii” înseamnă iluminare.   Cuvântul iluminare duce cu gândul la o realizare supraomenească, iar egoul vrea să perpetueze această idee; dar iluminarea este pur şi simplu starea dumneavoastră naturală de a tăi în unitate cu toată Fiinţa. Este o stare de conectare la ceva incomensurabil şi indestructibil, la ceva care, aproape paradoxal, vă reprezintă în esenţă pe dumneavoastră, şi totuşi cu mult mai mult. Este regăsirea adevăratei naturi dincolo de nume şi formă.   Incapacitatea de a simţi aceasta conectare dă naştere iluziei separării – a acelei scindări interioare şi a separării de lumea înconjurătoare. Atunci te percepi, conştient sau inconştient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar conflictele interioare şi exterioare devin regulă.   Cel mai mare obstacol în calea trăirii acestei conectări este identificarea cu mintea, care face ca gândul să devină compulsiv. A nu fi în stare să te opreşti din gândit e o boală cumplită, dar nu ne dăm seama de acest lucru pentru că aproape toată lumea suferă de ea, aşa că o considerăm ceva firesc. Acest neîncetat zgomot mental ne împiedică să găsim lumea liniştii interioare care este inseparabila de Fiinţă şi, de asemenea, creează un sine fals, care aruncă o umbră de frică şi suferinţă.   Identificarea cu mintea creează un ecran compact de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţi, şi definiţii care blochează orice relaţie autentică. Creează scindare interioară, se interpune între dumneavoastră şi ceilalţi oameni, între dumneavoastră şi natura, între dumneavoastră şi Dumnezeu. Ecranul de gânduri creează iluzia separării, iluzia că existaţi separat de „celălalt”. Uitaţi atunci faptul esenţial că, dincolo de aparenta fizică şi de diferitele forme, sunteţi una cu tot ce există.   Mintea reprezintă un instrument minunat dacă este folosită corect. Însă, folosită greşit, devine foarte distructivă. Pentru o exprimare mai exactă, nu este vorba de faptul că vă folosiţi greşit mintea – de obicei n-o folosiţi deloc. Ea va foloseşte pe dumneavoastră. Aceasta este boală. Credeţi că sunteţi mintea dumneavoastră. Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dumneavoastră.   Este aproape ca şi cum aţi fi posedat fără să o ştiţi, şi în felul acesta credeţi că sunteţi entitatea care vă posedă.   ÎNCEPUTUL LIBERTĂŢII e înţelegerea faptului că nu sunteţi „gânditorul”. În momentul în care începeţi să observaţi gânditorul, un nivel superior de conştiinţă devine activ.   Atunci începeţi să va daţi seama că în spatele gândului se află o dimensiune vastă de inteligenţă şi că gândul nu reprezintă decât un minuscul aspect al acestei inteligenţe. Vă mai daţi seama că toate lucrurile care contează cu adevărat – frumuseţea, dragostea, creativitatea, bucuria, pacea interioară – izvorăsc de dincolo de minte.   Aţi început să vă treziţi.   Eliberarea de minte.   Vestea cea bună este că vă puteţi elibera de minte. Aceasta este singura eliberare autentică. Puteţi face primul pas chiar acum.

ÎNCEPEŢI PRIN A VĂ ASCULTA VOCEA INTERIOARĂ cât de des puteţi. Acordaţi atenţie în mod special tiparelor repetitive de gândire, acelor benzi de magnetofon care se tot repetă în capul dumneavoastră probabil de ani întregi.   La acest lucru mă refer când vorbesc despre „observarea gânditorului”. Un alt mod de a o spune este: Ascultaţi vocea din capul dumneavoastră, fiţi acolo ca martor prezent.   Când ascultaţi acea voce ascultaţi-o în mod imparţial. Ceea ce înseamnă că nu o judecaţi. Nu judecaţi şi nu condamnaţi ce auziţi, pentru că aceasta ar însemna că aceeaşi voce a intrat din nou, pe uşa din spate. Şi curând veţi înţelege: Există vocea, iar eu sunt aici, ascultând-o, observând-o. Conştientizarea sentimentului de eu sunt, acest sentiment al propriei prezenţe, nu este un gând. El izvorăşte de dincolo de minte.   Şi astfel, atunci când ascultaţi un gând, nu sunteţi conştient numai de gând, ci şi de propria prezenţă ca martor al gândului. Aşa apare o nouă dimensiune a conştiinţei.   ÎN TIMP CE VĂ ASCULTAŢI GÂNDUL, simţiţi o prezenţă conştientă – sinele dumeavoastră profund – ca şi cum s-ar afla în spatele sau dedesuptul gândului. Atunci gândul îşi pierde puterea asupra dumneavoastră şi îşi pierde cu repeziciune din intensitate, pentru că nu îl mai încărcaţi cu energie prin identificarea cu el. Acesta este începutul sfârşitului gândirii voluntare şi compulsive.   Când un gând cedează, veţi simţi o discontinuitate în fluxul mental – un hiat al nonminţii. La început aceste întreruperi vor fi de scurtă durată, poate de câteva secunde, dar treptat vor deveni mai lungi. Când apar astfel de întreruperi, veţi simţi o anumită linişte şi pace interioară. Acesta este începutul stării naturale de trăire a unităţii cu Fiinţa, sentiment ce este adesea ascuns de către minte.   Prin exerciţiu acest sentiment de linişte şi pace devine mai adânc. De fapt, profunzimea lui nu are limite. Veţi simţi de asemenea cum un sentiment subtil de bucurie va invadează, izvorând din interior: bucuria Fiinţei.   În această stare de conectare interioară sunteţi mult mai alert, mult mai treaz decât în starea de identificare cu mintea. Sunteţi pe deplin prezent. Acest lucru măreşte şi frecvenţa vibraţiei câmpului energetic care dă viaţă corpului fizic.   Pe măsură ce pătrundeţi mai adânc în această dimensiune a nonminţii, cum i se spune uneori în Orient, atingeţi starea de conştiinţă pură. În această stare vă simţiţi propria prezenţă cu o asemenea intensitate şi bucurie, încât orice gând, orice emoţie, trupul fizic precum şi întreaga lume exterioară devin relativ lipsite de importanţă comparativ cu trăirea. Şi totuşi nu este o stare egoistă, ci chiar opusul ei. Va duce dincolo de ceea ce până acum aţi considerat a fi „propriul sine”. Această prezenţa este, în esenţă, ceea ce sunteţi şi, în acelaşi timp, inimaginabil mai mult.   ÎN LOC SĂ „OBSERVAŢI GÂNDITORUL”, puteţi crea un hiat în fluxul mental îndreptându-vă pur şi simplu întreaga atenţie asupra clipei Acum. Deveniţi intens conştient de momentul prezent.   Acesta este un lucru care aduce o adâncă satisfacţie. În acest fel retrageţi conştiinţa din activitatea minţii şi creaţi un interval al nonminţii în care sunteţi extrem de alert şi conştient, dar fără a gândi. Aceasta este esenţa meditaţiei.   ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI puteţi exersa prin a va opri asupra oricărei activităţi de rutină, care de obicei înseamnă doar un mod de a atinge un scop şi de a-i acorda întreaga dumeavoastră atenţie, astfel încât activitatea însăşi să devină scopul. De exemplu, de fiecare dată când urcaţi sau coborâţi scările, acasă sau la locul de muncă, observaţi îndeaproape fiecare pas, fiecare mişcare, chiar şi propria respiraţie. Fiţi total prezent.   Sau când vă spălaţi pe mâini, fiţi atent la toate percepţiile senzoriale asociate acestei activităţi: sunetul apei şi felul în care o simţiţi, mişcările mâinilor, mirosul săpunului s.a.m.d.   Sau atunci când urcaţi în maşină, după ce aţi închis portiera, opriţi-vă pentru câteva secunde şi observaţi-vă respiraţia. Conştientizaţi senzaţia calmă, dar intensă, de prezenţă.   Există un criteriu sigur în funcţie de care vă puteţi măsura succesul în această practică: gradul de pace interioară.   Singurul pas esenţial al călătoriei dumneavoastră spre iluminare este acesta: Învăţaţi să nu vă mai identificaţi cu mintea dumneavoastră. De fiecare dată când creaţi o pauză în fluxul mental, lumina conştiinţei devine mai puternică.   Într-o zi s-ar putea să vă treziţi zâmbindu-i vocii din capul dumneavoastră, aşa cum zâmbiţi la poznele unui copil. Ceea ce înseamnă că nu va mai luaţi atât de în serios conţinutul minţii, pentru că sentimental dumneavoastră de sine nu mai depinde de acesta.   Iluminarea: depăşirea gândului.   Odată cu maturizarea, va formaţi o imagine mentală despre cine sunteţi, bazată pe condiţionarea dumneavoastră personală şi culturală. Putem numi această identitate fantomatică „ego”. El constă în activitatea minţii şi poate fi perpetuat numai printr-o gândire continuă. Termenul ego are semnificaţii diferite pentru diferiţi oameni, dar, în sensul în care îl folosesc eu aici, înseamnă un sine fals creat de identificarea inconştientă cu mintea.   Pentru ego, momentul prezent abia dacă există. Numai trecutul şi viitorul sunt considerate importante. Aceasta inversare totală a adevărului este responsabilă pentru disfuncţionalitatea minţii sub influenţa sinelui fals. Sinele fals este mereu preocupat de menţinerea în viaţă a trecutului, căci cine mai sunteţi fără trecut? Se proiectează necontenit în viitor, pentru a-şi asigura o continuă supravieţuire şi a căuta acolo o anumită eliberare sau împlinire. Şi spune: „Într-o zi, când se a întâmplă cutare lucru, îmi va fi bine, voi fi fericit şi împăcat.”   Chiar şi în cazul în care egoul pare a fi preocupat de prezent, ceea ce percepe nu este prezentul – are o percepţie absolut falsă, pentru care îl priveşte prin ochii trecutului. Sau reduce prezentul la un mod de a atinge un scop, un scop care se afla întotdeauna într-un viitor proiectat de minte. Observaţi-vă mintea şi veţi vedea că aşa funcţionează.   Momentul prezent deţine cheia eliberării. Dar nu puteţi găsi momentul prezent atâta timp cât sunteţi chiar mintea dumneavoastră.   Iluminarea înseamnă depăşirea gândului. În starea de iluminare, gândirea e în continuare folosită atunci când este necesară, dar cu mult mai multă atenţie şi într-un mod mult mai eficient decât înainte. O folosiţi în cea mai mare parte în scopuri practice, dar sunteţi liberi de dialogul intern involuntar şi aveţi linişte interioară.   Când vă folosiţi mintea, şi mai ales atunci când e nevoie de o soluţie creativă, alternaţi la fiecare câteva minute gândirea cu liniştea, activitatea mentală cu tăcerea minţii. Tăcerea minţii este conştiinţa fără gând. Numai în acest fel este posibilă gândirea creativă, pentru că doar aşa are gândul putere reală. Gândul singur, lipsit de concentrarea la dimensiunea vastă a conştiinţei, devine repede sterp, nebunesc, distructiv.   Emoţia: Reacţia corpului la activitatea minţii.   Mintea, în sensul în care folosesc eu acest cuvânt, nu se referă numai la gând. Ea include şi emoţiile, precum şi toate tiparele mental-emoţionale de reacţie inconştienţă. Emoţia apare în locul unde mintea şi corpul se întâlnesc. Este reacţia corpului la activitatea mentală sau, am mai putea spune, o reflectare a minţii în corp.   Cu cât vă identificaţi mai mult cu gândirea, cu preferinţele şi aversiunile, cu judecăţile şi interpretările dumneavoastră – cu alte cuvinte, cu cât sunteţi mai puţin prezent ca şi conştiinţă-martor – cu atât mai puternică va fi încărcătura emoţională, indiferent dacă sunteţi sau nu conştient de aceasta. Dacă nu vă puteţi simţi emoţiile, dacă sunteţi rupt de ele, le veţi trăi până la urmă la nivel pur fizic, ca pe o problemă fizică sau ca pe un simptom.   DACĂ AVEŢI DIFICULTĂŢI ÎN A VĂ SIMŢI EMOŢIILE, începeţi prin a va concentra atenţia asupra câmpului energetic intern al corpului dumneavoastră. Simţiţi-vă corpul din interior. În acest fel veţi intra în contact cu emoţiile dumneavoastră.   Dacă doriţi cu adevărat să vă cunoaşteţi mintea, corpul vă va oferi întotdeauna o reflectare corectă, aşa că observaţi-vă emoţia sau, mai degrabă, simţiţi-o în corp. Dacă între minte şi emoţie există un aparent conflict, gândul este minciună, iar emoţia adevărul. Nu este adevărul ultim despre cine sunteţi, ci adevărul relativ despre starea minţii dumneavoastră în momentul respectiv.   Poate că nu veţi putea conştientiza sub forma gândurilor activitatea mentală inconştientă, dar ea a fi mereu reflectată în corp sub forma unei emoţii, iar de emoţie puteţi deveni conştient.   Observarea unei emoţii în acest mod este, în esenţă, acelaşi lucru cu ascultarea sau observarea gândului, aşa cum am arătat mai devreme. Singura diferenţă este că, pe când gândul se afla în minte, emoţia are o puternică componentă fizică şi va fi simţită în primul rând în corp. Puteţi atunci permite emoţiei să existe, fără a fi însă controlat de ea. Nu mai sunteţi emoţia, sunteţi martorul, prezenţa observatoare.   Dacă puneţi acest exerciţiu în practică, tot ceea ce este inconştient în dumneavoastră va fi adus în lumina conştiinţei.   OBIŞNUIŢI-VĂ SĂ VĂ ÎNTREBAŢI: Ce se întâmplă în mine în acest moment? Întrebarea vă va indica direcţia corectă. Dar nu analizaţi, observaţi numai. Concentraţi-vă atenţia spre interior. Simţiţi energia emoţiei.   Dacă nu există nici o emoţie, îndreptaţi-vă atenţia mai adânc în câmpul energetic interior al corpului dumneavoastră. Este poarta către Fiinţă.

CAPITOLUL 2   Originea fricii.   Starea psihologică de frică e independentă de orice pericol concret şi imediat. Se manifestă în multe forme: disconfort, îngrijorare, anxietate, nervozitate, încordare, groază, fobie, s.a.m.d. Acest tip de frică psihologică e întotdeauna legat de ceea ce ar putea să se întâmple, şi nu de ceva ce se întâmplă în clipa de faţă. Dumneavoastră vă aflaţi în „acum şi aici”, în timp ce mintea dumneavoastră se afla în viitor. Acest lucru creează o prăpastie de anxietate. Şi dacă v-aţi identificat cu mintea şi aţi pierdut contactul cu puterea şi simplitatea clipei Acum, sentimental de anxietate vă va însoţi constant. Puteţi face oricând faţă momentului prezent, dar nu puteţi face faţă unui lucru care este numai o proiecţie a minţii – nu puteţi face faţa viitorului.   Mai mult decât atât, cât timp vă identificaţi cu mintea, viaţa vă este condusă de către ego. Ca urmare a naturii lui fantomatice şi în ciuda elaboratelor lui mecanisme de apărare, egoul este foarte vulnerabil şi nesigur, şi se vede ameninţat continuu. La fel stau lucrurile şi în cazul în care egoul pare foarte încrezător. Acum amintiţi-vă că emoţia este reacţia corpului la activitatea minţii. Ce mesaj primeşte corpul în mod constant de la ego, acest fals sine făurit de minte? „Pericol, sunt ameninţat.” Şi care este emoţia generate de acest mesaj constant? Frica, desigur. Frica pare a avea multe cauze. Frica de a pierde, frica de eşec, frica de a fi rănit s.a.m.d. Dar, în ultimă instanţă, orice frică înseamnă frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele fals moartea este mereu aproape. În această stare de identificare cu mintea, frica de moarte influenţează toate aspectele vieţii dumneavoastră.   De exemplu, chiar şi un lucru absolut obişnuit şi „normal”, precum nevoia compulsivă de a avea dreptate într-o discuţie şi de a-i dovedi celuilalt că se înşală – apărând poziţia mentală cu care v-aţi identificat – este o consecinţă a fricii de moarte. Dacă vă identificaţi cu o poziţie mentală, atunci când vă înşelaţi, sentimental de identitate bazat pe o construcţie mentală este ameninţat serios cu anihilarea. Aşa că sinele fals nu îşi poate permite să greşească. A greşi înseamnă a muri. Din această cauză s-au purtat războaie şi s-au distrus nenumărate relaţii.   Din clipa în care aţi renunţat la identificarea cu mintea, pentru sentimental dumneavoastră de identitate nu mai are nici o importanţă dacă aveţi dreptate sau greşiţi, aşa că nevoia compulsivă şi profund inconştientă de a avea dreptate, care este o formă de violenţă, nu a mai există. Puteţi afirma clar şi limpede ce gândiţi sau ce simţiţi, fără ca în aceasta să mai existe agresivitate sau nevoie de apărare. Sentimentul de identitate provine atunci dintr-un loc mai profund şi mai adevărat, din interiorul dumneavoastră, şi nu din minte.   URMĂRIŢI APARIŢIA ORICĂRUI SENTIMENT DEFENSIV.   Ce apăraţi? O identitate iluzorie, o imagine din mintea dumneavoastră, o entitate fictivă. Conştientizând acest tipar, observându-l, veţi renunţa să vă mai identificaţi cu el. În lumina conştiinţei dumneavoastră, acest tipar inconştient se va dizolva rapid.   Acesta este sfârşitul tuturor conflictelor şi al jocurilor de putere care subminează atât de mult relaţiile. Puterea asupra altora e slăbiciune deghizată în putere. Adevărata putere se afla în interior şi vă este acum disponibilă.   Mintea caută necontenit să nege clipa Acum şi să evadeze din ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificaţi cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiţi. Sau o puteţi privi şi aşa: cu cât sunteţi mai capabil să preţuiţi şi să acceptaţi clipa Acum, cu atât sunteţi mai liber de durere şi de suferinţă – liber de mintea egocentrică.   Dacă nu mai doriţi să creaţi suferinţă, nici dumneavoastră, nici celorlalţi, dacă nu mai doriţi să adăugaţi durere la reziduul de durere care trăieşte încă în dumneavoastră, atunci nu mai creaţi timp, sau cel puţin, nu mai mult decât e necesar pentru a face faţă problemelor practice ale vieţii. Cum să opriţi crearea timpului?   DAŢI-VĂ SEAMA CĂ MOMENTUL PREZENT este tot ce aveţi. Transformaţi clipa Acum în principalul focar de atenţie al vieţii dumneavoastră.   Dacă înainte trăiaţi în timp şi făceaţi din când în când vizite scurte în clipa Acum, trăiţi acum în prezent şi faceţi vizite scurte în trecut şi viitor când situaţiile practice ale vieţii o impun.   Spuneţi mereu „da” momentului prezent.   Puneţi capăt iluziei timpului.   Aceasta este cheia: Puneţi capăt iluziei timpului. Timpul şi mintea sunt inseparabile. Îndepărtaţi timpul din minte şi acesta se opreşte – asta dacă nu alegeţi să îi daţi de lucru.   A te identifica cu propria minte înseamnă a fi prizonierul timpului: impulsul compulsiv de a trăi aproape exclusiv prin memorie şi anticipare. Acest lucru creează o preocupare continuă pentru trecut şi viitor şi un refuz de a preţui şi conştientiza momentul prezent şi a-i permite să existe. Impulsul apare pentru că trecutul vă oferă o identitate, iar viitorul deţine promisiunea salvării sau a împlinirii într-o formă sau alta. Amândouă sunt iluzii.   Cu cât vă concentraţi mai mult asupra timpului – trecut şi viitor – cu atât mai mult pierdeţi clipa Acum, cel mai preţios lucru.   De ce este acesta lucrul cel mai preţios? În primul rând, pentru că este singurul lucru. Este tot ceea ce există. Eternul prezent e spaţial în care vi se desfăşoară întreaga viaţă, singurul factor care rămâne constant. Viaţa este acum. N-a existat niciodată vreun timp în care viaţa dumneavoastră să nu fie acum, şi nici nu va exista.   În al doilea rând, clipa Acum este singurul punct care vă poate trece dincolo de graniţele limitate ale minţii. E singurul punct de acces în dimensiunea fără timp şi fără formă a Fiinţei.   Aţi trăit, făcut, gândit, simţit vreodată ceva în afara clipei Acum? Credeţi că se va întâmpla? Este posibil ca ceva să se întâmple sau să existe în afară clipei Acum? Răspunsul e evident, nu-i aşa?   Nimic nu s-a întâmplat vreodată în trecut; s-a întâmplat în Acum. Nimic nu se va întâmpla în viitor; se va întâmpla în Acum.   Esenţa a ceea ce spun nu poate fi înţeleasă cu mintea. În clipa în care se produce înţelegerea, apare o schimbare în conştiinţă, o trecere de la minte la Fiinţă, de la timp la prezenţă. Dintr-odată totul e simţit ca fiind viu, radiind de energie, emanând Fiinţă.   CAPITOLUL 3   Cum pătrundem în prezent.   Odată cu dimensiunea atemporală apare şi un alt fel de cunoaştere, o cunoaştere care nu „ucide” spiritual care trăieşte în fiecare fiinţă şi în fiecare lucru. O cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii şi care cuprinde o dragoste adâncă şi respect pentru tot ce există.   PUNEŢI CAPĂT VECHIULUI TIPAR de negare a clipei Acum şi de rezistenţa faţă de momentul prezent. Faceţi un obicei din a vă retrage atenţia din trecut şi viitor ori de câte ori nu vă sunt necesare. Ieşiţi din dimensiunea timpului cât mai mult posibil în viaţa de zi cu zi.   Dacă vi se pare greu să pătrundeţi direct în clipa Acum, începeţi prin a observa tendinţa obişnuită a minţii de a dori să evadeze din prezent. Veţi observa că viitorul este de obicei imaginat ca fiind mai bun sau mai rău decât prezentul. Dacă viitorul închipuit este mai bun decât prezentul, acest lucru a dă speranţă şi un sentiment plăcut de anticipare. Dacă este mai rău, creează anxietate. Ambele sunt iluzii.   Prin observarea de sine, starea de prezenţă pătrunde în mod automat în viaţa dumneavoastră. În clipa în care realizaţi că nu sunteţi prezent, aţi devenit prezent. De fiecare dată când vă puteţi observa mintea, nu mai sunteţi prins în ea. A apărut un alt factor, ceva ce nu aparţine minţii: prezenţa observatoare.   Fiţi prezent ca observator al minţii dumneavoastră – al gândurilor şi emoţiilor, precum şi al diferitelor reacţii în diferite situaţii. Fiţi cel puţin la fel de interesat de propria reacţie pe cât sunteţi de situaţia sau de persoana care va determină să reacţionaţi.   Observaţi de asemenea cât de des vi se îndreaptă atenţia spre trecut său viitor. Nu judecaţi sau analizaţi ce observaţi. Priviţi gândul, simţiţi emoţia, observaţi reacţia. Nu faceţi din ele o problemă personală. Veţi simţi atunci ceva cu mult mai puternic decât toate lucrurile pe care le observaţi, veţi simţi însăşi tăcuta prezenţă observatoare din spatele minţii, observatorul tăcut.   Este nevoie de o prezenţă intensă atunci când anumite situaţii declanşează o reacţie cu o puternică încărcătură emoţională., ca de exemplu atunci când vă e ameninţată imaginea de sine, atunci când apare o provocare în viaţa dumneavoastră care declanşează frica, atunci când lucrurile „nu merg cum trebuie” sau este reactivat un moment emoţional din trecut. În aceste momente veţi avea tendinţa să deveniţi „inconştient”. Reacţia sau emoţia pun stăpânire pe dumneavoastră – dumneavoastră „deveniţi” reacţia. O manifestaţi. Vă justificaţi, contraziceţi, atacaţi, vă apăraţi… numai că acesta nu sunteţi dumneavoastră, este doar tiparul de reacţie, este mintea, în modul ei obişnuit de supravieţuire.   Identificarea cu mintea încarcă reacţia cu şi mai multă energie, observarea minţii îi retrage energia. Identificarea cu mintea creează mai mult timp; observarea minţii deschide dimensiunea atemporalităţii. Energia retrasă minţii se transformă în prezenţă. Odată ce aţi simţit ce înseamnă să fii prezent, devine mult mai uşor să alegeţi pur ai simplu să ieşiţi din dimensiunea tipului ori de câte ori timpul nu vă este necesar în scopuri practice, şi să pătrundeţi mai adânc în Acum.   Acest lucru nu vă afectează capacitatea de a folosi timpul – trecut sau viitor – atunci când aveţi nevoie să-l folosiţi în scopuri practice. Şi nu vă diminuează nici capacitatea de a vă folosi mintea. De fapt, chiar o amplifică. Atunci când o veţi folosi, mintea vă va fi mai pătrunzătoare, mai concentrată.   Mintea persoanei iluminate are mereu atenţia concentrată la clipa Acum, rămânând însă conştientă periferic de timp. Cu alte cuvinte, persoana iluminată continuă să folosească „timpul cronologic”, dar este liberă de timpul psihologic.   Renunţarea la timpul psihologic.   Învăţaţi să folosiţi timpul – îl putem numi „timp cronologic” – pentru aspectele practice ale vieţii, dar de îndată ce aţi rezolvat problemele practice, reveniţi la conştiinţa momentului prezent. În felul acesta nu va exista o acumulare de „timp psihologic”, care înseamnă identificarea cu trecutul şi proiectarea continuă şi compulsivă în viitor.   Când vă fixaţi un obiectiv şi lucraţi la îndeplinirea lui, folosiţi „timpul cronologic”. Sunteţi conştient de scopul fixat, dar respectaţi şi acordaţi întreaga atenţie pasului pe care îl faceţi în acest moment. Dacă vă concentraţi excesiv asupra obiectivului, poate din cauză că prin împlinirea lui căutaţi să obţineţi fericire, împlinire sau un sentiment mai complet de identitate, momentul prezent nu mai este preţuit. Este redus la o simplă treaptă spre viitor, fără valoare în sine. Timpul cronologic devine atunci timp psihologic. Călătoria vieţii dumneavoastră nu mai este o aventură, ci doar o nevoie obsesivă de a ajunge, de a obţine, de a reuşi. Nu mai puteţi vedea sau mirosi florile, nici nu mai conştientizaţi frumuseţea şi miracolul vieţii care, atunci când vă aflaţi în clipa Acum se revarsă peste tot.   Încercaţi mereu să ajungeţi într-un alt loc decât locul în care vă aflaţi? Cele mai multe lucruri pe care le faceţi sunt doar un mijloc pentru a împlini un scop? E împlinirea mereu neatinsă sau redusă la plăceri de scurtă durată precum sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau senzaţiile tari? Vă concentraţi mereu să deveniţi, să realizaţi, să obţineţi, sau alergaţi mereu după noi senzaţii şi plăceri? Credeţi că dacă acumulaţi mai multe lucruri veţi deveni mai împlinit, mai bun sau mai întreg din punct de vedere psihologic? Aşteptaţi un bărbat sau o femeie care să dea sens vieţii dumneavoastră?   În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea, sau starea neiluminată, puterea şi infinitul potenţial creativ care se află în Acum sunt complet acoperite de timpul psihologic. Şi în acest fel viaţa dumneavoastră îşi pierde rezonanţa, prospeţimea, sentimentul de uimire în faţa miracolului. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de comportament, de reacţie şi de dorinţă sunt jucate în reprezentaţii care repetă la nesfârşit un scenariu din mintea dumneavoastră, care vă oferă un sentiment al identităţii dar care deformează şi ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea face o obsesie pentru viitor, ca un mod de evadare din prezentul nesatisfăcător.   Ceea ce percepeţi ca fiind viitor este de fapt o parte intrinsecă a stării prezente de conştiinţă. Dacă mintea dumneavoastră poartă greaua povară a trecutului, veţi repeta trăirea aceloraşi experienţe. Trecutul se perpetuează din lipsa de prezenţă. Calitatea conştiinţei dumneavoastră de acum este ceea ce dă formă viitorului – care, bineînţeles, nu poate fi trăit decât ca un moment prezent.   Dacă ceea ce determină viitorul este calitatea conştiinţei din acest moment, atunci ce determină calitatea conştiinţei? Gradul dumneavoastră de prezenţă. Aşa că singurul loc în care poate avea loc o schimbare autentică şi unde trecutul poate fi dizolvat este momentul Acum.   Poate vi se va părea greu să recunoaşteţi că timpul este cauza suferinţelor sau a problemelor dumneavoastră. Credeţi că ele sunt cauzate de situaţii specifice din viaţa dumneavoastră, şi, dintr-un punct de vedere convenţional, acest lucru este adevărat. Dar, până nu aţi rezolvat principala disfuncţie generatoare de probleme a minţii – ataşamentul ei faţă de trecut şi viitor şi negarea clipei Acum – problemele sunt de fapt interschimbabile.   Dacă toate problemele sau ceea ce percepeţi ca fiind cauzele suferinţei sau ale nefericirii dumneavoastră ar fi îndepărtate astăzi în mod miraculos dar nu aţi devenit mai prezent, mai conştient, în scurt timp vă veţi trezi cu un set similar de probleme sau motive de suferinţă, ca o umbră care vă urmează oriunde aţi merge. În ultimă instanţă, există o singură problemă: mintea prinsă în timp.   Nu există salvare în timp. Nu puteţi fi liber în viitor.   PREZENŢA ESTE CHEIA spre libertate, deci numai acum puteţi fi liber.   Descoperirea vieţii dincolo de situaţia de viaţă.   Ceea ce numiţi „viaţă” ar trebui să se numească „situaţie de viaţă”. Este timp psihologic: trecut şi viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers aşa cum v-aţi fi dorit. Opuneţi încă rezistenţă lucrurilor întâmplate în trecut, iar acum vă împotriviţi situaţiei prezente. Speranţa este cea care a face să mergeţi mai departe, dar speranţa vă ţine atenţia îndreptată asupra viitorului, iar aceasta concentrare continuă asupra viitorului perpetuează negarea clipei Acum şi, prin aceasta, propria dumneavoastră nefericire.   UITAŢI SITUAŢIA DE VIAŢĂ pentru un timp şi acordaţi atenţie vieţii dumneavoastră.   Situaţia dumneavoastră de viaţă există în timp. Viaţa dumneavoastră există acum.   Situaţia dumeavoastră de viaţă este o construcţie a minţii. Viaţa dumneavoastră este reală.   Găsiţi „poarta strâmtă care duce spre viaţă”. E numită „clipa Acum”. Reduceţi-vă viaţa la acest moment. Situaţia dumneavoastră de viaţă poate fi plină de probleme – cele mai multe situaţii de viaţa sunt aşa – dar descoperiţi dacă aveţi vreo problemă în acest moment. Nu mâine, nu peste zece minute, ci acum. Aveţi acum o problemă?   Când sunteţi încărcat de probleme nu mai există loc ca noul să se manifeste, nu mai există loc pentru soluţii. Aşa că, ori de câte ori puteţi, faceţi puţin loc, creaţi un spaţiu, pentru a putea găsi viaţa dincolo de situaţia de viaţă.   FOLOSIŢI-VĂ PE DEPLIN SIMŢURILE. Fiţi acolo unde vă aflaţi. Uitaţi-vă în jur. Priviţi numai, nu interpretaţi. Priviţi lumina, formele, culorile, texturile. Conştientizaţi prezenţa tăcută a fiecărui lucru. Fiţi conştient de spaţiul care permite fiecărui lucru să existe.   Ascultaţi sunetele; nu le judecaţi. Ascultaţi liniştea din spatele sunetelor.   Atingeţi ceva – orice – simţiţi şi conştientizaţi Fiinţa.   Observaţi ritmul propriei respiraţii, simţiţi aerul care intră şi iese, simţiţi energia vieţii în corpul dumneavoastră. Permiteţi fiecărui lucru să existe, înăuntru şi în afară. Permiteţi lucrurilor să fie cum sunt. Pătrundeţi adânc în clipa Acum.   Astfel lăsaţi în urmă lumea distrugătoare a abstracţiilor mentale, lumea timpului. Ieşiţi din mintea nesănătoasă care vă secătuieşte de energie vitală, la fel cum otrăveşte şi distruge încet Pământul. Vă treziţi dintr-un vis al timpului, în prezent.   Toate problemele sunt iluzii ale minţii.   CONCENTRAŢI-VĂ ÎNTREAGA ATENŢIE ASUPRA clipei Acum şi spuneţi-mi ce problemă aveţi în acest moment.   Nu primesc nici un răspuns, pentru că e imposibil să aveţi o problemă când întreaga atenţie vă este absorbită de clipa Acum. O situaţie trebuie ori rezolvată, ori acceptată. De ce să o transformăm într-o problemă?   Mintea îndrăgeşte în mod inconştient problemele, pentru că ele conferă o anumită identitate. Acest lucru este considerat normal, dar este o nebunie. „Problema” înseamnă a stărui mental asupra unei situaţii fără a avea intenţia adevărată sau posibilitatea de a acţiona în acest moment, transformând-o în mod inconştient într-o componentă a sentimentului dumneavoastră de identitate. Situaţia de viaţă vă copleşeşte într-atât, încât pierdeţi senzaţia vieţii, a Fiinţei. Sau purtaţi în minte povara nebunească a sute de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi în viitor, în loc să vă concentraţi atenţia asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum.   CÂND CREAŢI O PROBLEMĂ, creaţi durere. Este nevoie doar de o simplă alegere, o simplă decizie:”Orice s-ar întâmpla, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi crea probleme.” Deşi e o alegere simplă, este, de asemenea, una foarte radicală. Nu veţi face această alegere decât dacă sunteţi într-adevăr sătul de suferinţă, decât dacă simţiţi cu adevărat că nu o mai doriţi. Şi nu veţi reuşi să vă duceţi decizia la îndeplinire decât dacă accedeţi la puterea clipei Acum. Dacă nu mai creaţi suferinţă pentru dumneavoastră, nu o mai creaţi nici pentru ceilalţi. Şi nici nu mai contaminaţi frumosul Pământ, spaţiul dumneavoastră interior şi psihicul colectiv al omenirii cu negativismul creării de probleme.   Când apare o situaţie căreia trebuie să-i faceţi faţă, veţi acţiona cu limpezime şi fermitate, dacă acţiunea apare din conştiinţa momentului prezent. Şi probabilitatea de a avea succes va fi cu mult mai mare. Nu va fi o reacţie provenită din condiţionarea trecută a minţii dumneavoastră, ci va fi un răspuns intuitiv la situaţie. În alte momente, veţi descoperi că este mai eficient să nu faceţi nimic – să rămâneţi ancorat în clipa Acum, pe când altădată ar fi reacţionat mintea ataşată de timp.   Bucuria fiinţei.   Pentru a testa dacă v-aţi lăsat condus de timpul psihologic puteţi folosi următorul criteriu simplu.   ÎNTREBAŢI-VĂ: fac ceea ce fac cu bucurie, cu uşurinţă şi naturaleţe? Dacă nu este aşa, atunci timpul acoperă momentul prezent şi viaţa este percepută că o povară sau ca o luptă.   Dacă în ceea ce faceţi nu există bucurie, uşurinţă şi naturaleţe, acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie sa vă schimbaţi activitatea. Poate fi suficient să schimbaţi modul în care o faceţi. „Cum” e întotdeauna mai important decât „ce”. Încercaţi să acordaţi mai multă atenţie lucrului pe care îl faceţi decât rezultatului pe care încercaţi să-l obţineţi prin acesta. Acordaţi întreaga dumneavoastră atenţie lucrurilor pe care vi le aduce momentul prezent. Acest lucru implică o acceptare totală a situaţiei prezente, pentru că nu puteţi acorda o atenţie totală unui lucru căruia îi opuneţi în acelaşi timp rezistenţă.   De îndată ce acceptaţi momentul prezent, toată nefericirea şi lupta se dizolvă, iar viaţa începe să curgă cu bucurie şi în pace. Când acţionaţi din conştiinţa momentului prezent, tot ceea ce faceţi abundă de un sentiment de grijă, dragoste şi calitate – chiar şi cele mai simple activităţi.   NU VĂ PREOCUPAŢI DE REZULTATUL ACŢIUNII dumneavoastră, ci acordaţi atenţie acţiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Aceasta este o puternică practică spirituală.   Când încercarea compulsivă de a evada din momentul prezent încetează, bucuria Fiinţei se revărsă în tot ceea ce faceţi. În momentul în care atenţia vi se îndreaptă asupra clipei Acum, simţiţi prezenţa, linişte şi pace. Nu mai depindeţi de viitor pentru împlinire şi satisfacţie – nu îl mai căutaţi pentru a vă aduce împlinirea. De aceea, nu mai depindeţi de rezultate. Nici eşecul, nici succesul nu au puterea să vă schimbe starea interioară de unitate cu Fiinţa. Aţi descoperit viaţa dincolo de situaţia de viaţă.   În absenţa timpului psihologic, sentimentul de sine derivă din Fiinţă, şi nu din trecutul personal. De aceea, nevoia psihologică de a deveni altceva decât sunteţi, nu mai există. În lume, la nivelul situaţiei dumneavoastră de viaţă, puteţi să deveniţi bogat, să adunaţi cunoştinţe, succes, să vă eliberaţi de una sau de alta, dar în dimensiunea adâncă a Fiinţei sunteţi acum complet şi întreg.   Starea atemporală de conştiinţă.   Când fiecare celulă din corpul dumneavoastră este atât de prezentă încât o simţiţi vibrând de viaţă şi când în orice moment puteţi simţi această viaţă ca fiind bucuria Fiinţei, atunci se poate spune că v-aţi eliberat de timp. A fi liber de timp înseamnă a fi liber de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o identitate, şi de viitor pentru a atinge împlinirea. Aceasta reprezintă cea mai profundă transformare a conştiinţei pe care v-aţi putea-o imagina.   DUPĂ CE AŢI TRĂIT EXPERIENŢA STĂRII ATEMPORALE de conştiinţă pentru scurte momente, începeţi să oscilaţi între dimensiunea timpului şi a prezenţei. La început deveniţi conştient de cât de rar sunteţi cu adevărat prezent în clipa Acum. Dar a şti că nu eşti prezent este deja o mare realizare: această cunoaştere înseamnă prezenţă – chiar dacă la început durează doar câteva secunde în timp cronologic, înainte de a se pierde din nou.   Apoi, din ce în ce mai des, alegeţi să vă concentraţi atenţia asupra momentului prezent în loc de trecut şi de viitor, iar de fiecare dată când vă daţi seama că aţi pierdut clipa Acum sunteţi capabili să rămâneţi în ea nu doar pentru câteva secunde, ci pentru perioade mai lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic.   Prin urmare, înainte de a fi ferm ancorat în starea de prezenţă, ceea ce înseamnă că sunteţi pe deplin conştient, veţi oscila pentru un timp între starea conştientă şi cea inconştientă, între starea de prezenţă şi cea de identificare cu mintea. De nenumărate ori veţi pierde clipa prezentă şi veţi reveni la ea. În final, prezenţa va deveni starea dumneavoastră predominantă.

CAPITOLUL 4   Dizolvarea stării de inconştienţă.   Este esenţial să aduceţi mai multă conştiinţă în viaţa dumneavoastră în situaţii obişnuite, când totul merge relativ bine. În acest fel, prezenţa dumneavoastră creşte în intensitate. Ea generează în dumneavoastră şi în jur un câmp energetic cu o înaltă frecvenţă de vibraţie. În acest câmp nu pot pătrunde şi nu pot supravieţui nici inconştienţa, nici negativismul, nici disonanţa sau violenţa, aşa cum nici întunericul nu poate supravieţui în prezenţa luminii.   După ce învăţaţi să fiţi martorul propriilor gânduri şi emoţii, lucru care reprezintă un aspect esenţial al stării de prezenţă, veţi fi surprins când veţi conştientiza pentru întâia dată fundalul „static” al stării obişnuite de inconştienţă şi vă veţi da seama cât de rar v-aţi simţit cu adevărat împăcat, dacă aţi simţit aceasta vreodată.   La nivelul gândirii, veţi descoperi o puternică rezistenţă sub formă de critici, nemulţumiri şi proiecţii mentale care vă îndepărtează de momentul prezent. La nivel emoţional, va exista un curent subteran de disconfort, încordare, plictiseală sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale modului obişnuit de rezistenţă a minţii.   OBSERVAŢI MULTIPLELE CĂI PRIN CARE DISCONFORTUL, nemulţumirea şi tensiunea sunt cauzate de critici inutile, prin prezenţa faţă de situaţia prezentă şi prin negarea clipei Acum.   Orice conţinut inconştient se dizolvă când asupra sa se revarsă lumina conştiinţei.   De în îndată ce ştiţi cum să dizolvaţi inconştienţa obişnuită, lumina prezenţei dumneavoastră va străluci puternic şi vă va fi mult mai uşor să faceţi faţă inconştienţei adânci ori de câte ori îi veţi simţi atracţia gravitaţională. Însă este posibil ca la început să nu puteţi detecta cu uşurinţă inconştienţa obişnuită, pentru că este atât de normală.   OBIŞNUIŢI-VĂ SĂ VĂ URMĂRIŢI STAREA MENTALĂ şi emoţională prin observare de sine.   „Sunt destins în acest moment?” este o întrebare bună, pe care v-o puteţi pune în mod frecvent.   Sau puteţi întreba: „Ce se întâmplă în mine în mine în acest moment?”   Fiţi măcar la fel de interesat de ce se petrece în interiorul dumneavoastră precum sunteţi de ceea ce se întâmplă în exterior. Dacă interiorul este în ordine, situaţia exterioară se aşază de la sine. Realitatea principală este cea interioară, cea exterioară având o importanţă secundară.   DAR NU RĂSPUNDEŢI ACESTOR ÎNTREBĂRI IMEDIAT. Îndreptaţi-vă atenţia spre interior. Priviţi înăuntru.   Ce fel de gânduri produce mintea dumneavoastră?   Ce simţiţi?   Îndreptaţi-vă atenţia în interiorul corpului dumneavoastră. Simţiţi vreo urmă de încordare?   De îndată ce descoperiţi că există chiar şi un nivel minim de disconfort, în fundalul static, încercaţi să aflaţi în ce mod evitaţi, opuneţi rezistenţă sau negaţi viaţa – prin negarea clipei Acum.   Există multiple căi prin care oamenii opun în mod inconştient rezistenţă momentului prezent. Prin exerciţiu, puterea de observare de sine sau de evaluare a stării interioare se intensifică.   Oriunde v-aţi afla, fiţi pe deplin prezent.   Sunteţi stresat? Sunteţi atât de ocupat să ajungeţi în viitor încât prezentul se reduce la un mijloc de a atinge un scop? Stresul este provocat de faptul că vă aflaţi „aici” şi doriţi să fiţi „acolo” sau de faptul că trăiţi în prezent şi vă doriţi să vă aflaţi în viitor. Este o scindare care va sfâşie.   Trecutul va acaparează o mare parte din atenţie? Vorbiţi frecvent despre trecut şi vă gândiţi adesea la el în mod pozitiv sau negativ? Vă gândiţi la lucrurile extraordinare pe care le-aţi realizat, la aventurile şi experienţele dumneavoastră, sau la rolul de victima şi la toate lucrurile îngrozitoare pe care vi le-au făcut alţii sau pe care le-aţi făcut dumneavoastră altuia?   Procesul dumneavoastră mental creează sentimente de vinovăţie, de mândrie, resentimente, furie, regrete ori autocompătimire? Atunci nu numai că reînnoiţi un fals sentiment de sine, ci ajutaţi şi la accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului prin acumularea trecutului în psihicul dumneavoastră. Convingeţi-vă singur de acest lucru observându-i pe cei din jurul dumneavoastră care au tendinţa să trăiască în trecut.   LĂSAŢI TRECUTUL SĂ MOARĂ ÎN FIECARE CLIPĂ. Nu aveţi nevoie de el. Faceţi referire la trecut numai atunci când acest lucru este absolut relevant pentru situaţia prezentă. Simţiţi puterea acestui moment şi plinătatea Fiinţei. Simţiţi propria prezenţă.   Sunteţi îngrijorat? Vă preocupă multe întrebări de genul „Şi dacă…?” V-aţi identificat cu mintea dumneavoastră, care se proiectează într-o situaţie imaginară din viitor şi creează frică. Nu există nici o posibilitate de a face faţă unei astfel de situaţii, pentru că situaţia în sine nu există. Este o fantomă mentală.   Puteţi opri această nebunie care macină sănătatea şi viaţa prin simpla recunoaştere a momentului prezent.   CONŞTIENTIZAŢI-VĂ RESPIRAŢIA. Simţiţi aerul intrând şi ieşind din corp. Simţiţi câmpul energetic interior. În viaţa reală – spre deosebire de proiecţiile mentale imaginare- singurul lucru căruia vă trebui vreodată să-i faceţi faţă este acest moment.   Întrebaţi-vă ce „problema” aveţi acum, nu anul viitor, mâine sau peste cinci minute. Ce nu este în regulă cu acest moment?   Puteţi face faţă întotdeauna clipei prezente, dar nu puteţi niciodată face faţa viitorului – şi nici nu este nevoie să puteţi. Răspunsul, puterea, acţiunea corectă sau resursele necesare vor fi prezente atunci când veţi avea nevoie de ele, nu înainte şi nici după aceea.   Formează aşteptarea o stare obişnuită? Cât timp din viaţa petreceţi aşteptând? Ceea ce eu numesc „aşteptare la scară redusă” este, de exemplu, aşteptarea la coadă la oficiul poştal, într-un blocaj în trafic, la aeroport sau aşteptarea cuiva, a terminării lucrului s.a.m.d. „Aşteptarea la scară largă” este aşteptarea următoarei vacanţe, a unei slujbe mai bune, a momentului în care copiii vor fi mari, a unei relaţii cu adevărat importante, a succesului, a acumulării de bani, sau a momentului când voi deveni cineva important sau voi atinge iluminarea. Nu este un lucru neobişnuit ca oamenii să aştepte întreaga lor viaţa înainte să înceapă să trăiască.   Aşteptarea este o stare mentală. În principiu, ea înseamnă că vă doriţi viitorul; nu vă doriţi prezentul. Nu vă doriţi ce aveţi şi vă doriţi ceea ce nu aveţi. Cu fiecare tip de aşteptare, creaţi în mod inconştient un conflict interior între viaţa de aici şi acum, unde nu doriţi să vă aflaţi, şi viitorul proiectat, acolo unde vă doriţi să fiţi. Acest lucru reduce într-o foarte mare măsură calitatea vieţii, făcându-vă să pierdeţi prezentul.   De exemplu, mulţi oameni aşteaptă prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectaţi, recunoaşteţi şi acceptaţi pe deplin realitatea dumneavoastră prezentă – locul în care vă aflaţi, cine sunteţi, ce faceţi în acest moment – când acceptaţi în totalitate ceea ce aveţi, atunci sunteţi recunoscător pentru ce aveţi, recunoscător pentru ceea ce este, recunoscător pentru Fiinţă. Adevărata prosperitate este recunoştinţa pentru momentul prezent şi pentru plinătatea vieţii din momentul prezent. Nu poate veni în viitor. Apoi, în timp, acea prosperitate se va manifesta pentru dumneavoastră în diferite moduri.   Dacă nu sunteţi mulţumit cu ceea ce aveţi sau sunteţi chiar frustrat şi nervos în legătură cu lipsurile prezente, acest lucru vă poate motiva să deveniţi bogat, dar, chiar dacă veţi câştiga milioane, veţi continua să simţiţi condiţia stării interioare de lipsa şi, în adâncul dumneavoastră, veţi continua să vă simţiţi neîmplinit. Veţi avea poate nenumărate experienţe interesante care pot fi cumpărate cu bani, dar experienţele vin şi pleacă şi va lăsa cu un sentiment de gol interior şi cu nevoia de viitoare experienţe fizice sau de natură psihologică. Nu veţi fi ancorat în Fiinţă pentru că în acest fel să simţiţi acum plenitudinea vieţii, care este singura prosperitate adevărată.   RENUNŢAŢI LA AŞTEPTARE CA STARE MENTALĂ. Când va surprindeţi alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva.   Aşa că data viitoare când cineva vă va spune: „Îmi pare rău că v-am făcut să aşteptaţi”, îi puteţi răspunde: „Nu face nimic, n-am aşteptat. Am stat aici şi m-am simţit bine, trăind bucuria de a fi eu însumi.”   Acestea sunt numai câteva din strategiile mentale obişnuite prin care se neagă momentul prezent, care fac parte din starea obişnuită de inconştienţă. Pot fi trecute atât de uşor cu vederea pentru că fac atât de mult parte din viaţa obişnuită: fundalul static al nemulţumirii perpetue. Dar, cu cât va urmăriţi mai mult starea mental-emoţională, cu atât mai uşor vă va fi să descoperiţi când v-aţi lăsat din nou prins de trecut sau viitor, adică aţi devenit inconştient, şi vă treziţi din visul timpului prezent.   Dar aveţi grijă: sinele fals, nefericit, bazat pe identificarea cu mintea, trăieşte în timp. Ştie că momentul prezent înseamnă propria lui moarte şi se simte foarte ameninţat de acesta. Va face tot ce va putea pentru a vă scoate din prezent. Va încerca să vă ţină prins în timp.   Într-un anume sens, starea de prezenţă poate fi comparată cu aşteptarea. Este o aşteptare diferită calitativ, care presupune atenţia dumneavoastră totală. În orice clipă se poate întâmpla ceva, şi dacă nu sunteţi absolut treaz, absolut tăcut, veţi pierde momentul. În starea aceasta, toată atenţia vă este prezentă în clipa Acum. Nu mai există loc pentru visare cu ochii deschişi, gândire, amintire, anticipare. În ea nu există încordare, nici frică, ci doar prezenţa alertă. Sunteţi prezent cu întreaga Fiinţă, cu fiecare celulă a corpului dumneavoastră.   În această stare, acel „dumneavoastră” care are un trecut şi viitor – personalitatea, dacă doriţi – aproape nu mai există. Şi totuşi, nimic de valoare nu s-a pierdut. Sunteţi în esenţă în continuare dumneavoastră. De fapt, sunteţi mai mult decât aţi fost vreodată, sau, mai degrabă, numai acum sunteţi cu adevărat cine sunteţi de fapt.   Trecutul nu poate supravieţui dacă sunteţi prezent.   Dacă aveţi nevoie să aflaţi lucruri despre trecutul inconştient care trăieşte încă în dumneavoastră, acestea vor fi aduse la lumina de către obstacolele pe care le întâlniţi în prezent. Dacă săpaţi în trecut, acesta va deveni o prăpastie fără fund: întotdeauna va mai exista ceva de descoperit. Poate credeţi că aveţi nevoie de mai mult timp pentru a înţelege trecutul sau pentru a vă elibera de el, cu alte cuvinte, că viitorul vă va elibera până la urmă de trecut. Aceasta este o iluzie. Numai prezentul vă poate elibera de trecut. Mai mult timp nu vă poate elibera de timp.   Accedeţi la puterea clipei Acum. Aceasta este cheia. Puterea clipei Acum este puterea propriei dumneavoastră prezenţe, conştiinţa dumneavoastră eliberată de formele gândirii. Aşa că abordaţi trecutul la nivelul prezentului. Cu cât acordaţi mai multă atenţie trecutului, cu atât îl alimentaţi mai mult cu energie şi este cu atât mai probabil că vă veţi identifica cu el.   Nu mă înţelegeţi greşit: atenţia este esenţială, dar nu faţă de trecut ca trecut. Acordaţi atenţie prezentului; acordaţi atenţie comportamentului, reacţiilor dumneavoastră, dispoziţiilor, gândurilor, emoţiilor, fricilor şi dorinţelor aşa cum apar ele în prezent. Acestea sunt trecutul din dumneavoastră. Dacă puteţi fi suficient de prezent pentru a observa toate aceste lucruri, nu în mod critic sau analitic, ci fără a judeca, atunci înfruntaţi trecutul şi îl dizolvaţi prin puterea prezenţei dumneavoastră.   Nu vă puteţi regăsi întorcându-vă în trecut. Va regăsiţi numai revenind în prezent.