Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

    Fonetica limbii romane - clasificarea sunetelor   Fonetica   Fonetica este primul nivel al limbii romane care studiaza sunetele acesteia,modul in care acestea se combina precum accentul si intonatia ca unitati suprasegmentare. Sunetul = obiectul fonetic Sunetul = obiectul foneticii, se clasifica in doua moduri : - sunete simple (atunci cand sunt identice cu litera - sunete complexe (identice cu o secventa de litera) Sunetele limbii sunt : vocale,semivocale si consoane, iar combinatiile de sunete sunt : diftong,triftong si hiat. Diftong - grup de sunete alcatuite dintr-o vocala si semivocala (soare, pai, noapte) Triftong - grupul alcatuit dintr-o vocala si doua semivocale aflate in aceeasi silaba (leoaica, suiai, iau) Hiat - succesiunea a doua vocale alaturate in doua silabe diferite (alcool, stiinta, zoologie) Silaba - reprezinta segmentul in componenta caruia intra obligatoriu o vocala in functie cu numarul de silabe si pot fi: monosilabice, plurisilabice sau axilabice     Despartirea in silabe   Nu se despart in silabe abrevierile (R.A.T.B., C.F.R.) sau derivatele din abrevieri, numele de persoana sau notatiile care includ abrevieri.     Reguli de despartire in silabe   - o consoana intre doua vocale trece la silaba urmatoare - doua consoane intre doua vocale stau in silabe diferite (daca a doua consoana este "l" sau "r" iar prima "b","c","d","f",,"h","v","t". ambele consoane trec la silaba urmatoare. - trei consoane intre trei vocale despartirea se face dupa prima consoana - doua vocale alaturate stau in silabe diferite     Unitati suprasegmentare : Accentul si Intonatia Accentul - pronuntarea intensa a unei silabe intr-un cuvant sau a unui cuvant intr-un enunt - in limba romana accentul nu este fix - accentul ajuta la intelegerea sensului cuvintelor Intonatia - reprezinta variatia tonului vocii in timpul rostirii unui enunt - semnele de punctuatie reprezinta realizarea grafica a intonatiei.

Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ   Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.   Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia?   Funcţii sintactice 1. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Nume predicativ: – nominativ: Ce este el? – genitiv: A cui este scrisoarea? – acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Complement indirect: – dativ: Cui ai telefonat? – acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? 9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? – care, ce, câţ, câtă, câţi, câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen, număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival.

MORFOLOGIE ♦ SUBSTANTIVUL este partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc. 1. Felul substantivelor Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten) -proprii (Maria, Venus, Arad) Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om) -compuse (prin contopire: untdelemn) (prin alaturare: zi-lumina) Atentie!!!   1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.) sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.) 2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar. 3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca) 4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, NU bunei vointe) 5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza. 2.Genul substantivelor In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta, sunt socotite masculine (om, cal, pom). Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte). Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume). Substantive epicene – acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.) Substantive mobile – nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara) Motiunea – procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an).   3. Numarul substantivelor Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli) Masculin Feminin Neutru singular plural singular plural singular Plural /pom i/pomi e/clasa e/clase /parc -uri/parcuri u/codru i/codri a/banca i/banci /oras e/orase e/munte i/munti e/parte i/parti u/lucru -uri/lucruri a/tata i/tati /manta le/mantale u/cadru e/cadre a/marfa uri/marfuri u/curcubeu e/curcubeie e/vreme -uri/vremuri u/studiu i/studii – desinenta zero   Substantive defective de numar:   -cu forme numai la singular (nume de materii, insusiri, stari sau ape, munti, persoane, locuri), comune (grau, var) si proprii (Siret Traian); -cu aceeasi forma si la singular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume); -cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti), proprii (Iasi, Balcani).   Substantive cu forme multiple de singular (oaspete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale), cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri) Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural): -substantive simple (primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc. -substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc. Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva Declinarea substantivului Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat   Declinarea substantivelor articulate hotarat Cazul Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural N Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele G Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor D Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor Ac Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele V Leule! Leilor! – – – – Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)   Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse   a) doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului b) doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei c) doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges d) un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga; G-D Vaii Lungi   4.Cazurile substantivului Nominativ (cine? ce?) -subiect: Lui i se cuvine aceasta cinste. -nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ): Radu este un copil bun. -apozitie(atribut apozitional): Raul Mures a iesit din matca. Obs. Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai. Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.   Acuzativ -atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) – Apa de la munte este rece. (care apa?) Obs. Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde? -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ, iar substantivul e insotit de prepozitie) – Florile sunt pentru mama. -complement direct (pe cine? ce?) – Il intreb pe Mihai. -complement indirect (prepozitii + cine? ce?) – Vorbim despre cazuri. -complement de agent (de cine? de catre cine?) – Intrebarea a fost pusa de Alina. Obs. Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu. -complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii, incotro?) – Vine de la padure. -complement circumstantial de timp (cand? cu sau fara prepozitii, cat timp?) – A lipsit de acasa o saptamana. -complement circumstantial de mod (cum?, cat?, in ce fel?) – Copiii vin in grupuri. Alearga ca vantul. (complement circumstantial de mod comparativ) -complement circumstantial de cauza (din ce cauza?) – Codrul clocoti de zgomot -complement circumstantial de scop (in ce scop?) – A plecat in oras pentru cumparaturi.   Genitiv   -atribut substantival genitival (al,a,ai,ale cui?) ¬- Interventia colegei a fost salutara. -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale) – Pamantul este al taranilor. Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice daca sunt precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale, forma articulata: asupra, contra, impotriva, inapoia, deasupra, dedesubtul, in susul, in josul, in fundul, din cauza etc. -complement indirect – Toti s-au ridicat contra propunerii lui. -complement circumstantial de loc – Vizitatorii se uitau in fundul pesterii -complement circumstantial de timp – A ajuns la gara inaintea sosirii trenului -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza vremii. -atribut substantial prepositional – Gradina din fata casei era inundata de verdeata   Dativ   -complement indirect (cui?) Padurii ii lipseste cantecul pasarilor. Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice, daca sunt precedate de prepozitiile: gratie, datorita, multumita, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea -complement circumstantial de loc (dativ locativ) – Stai locului, copile! -complement circumstantial de mod – A raspuns conform asteptarilor noastre -nume predicativ – El este aidoma fratelui tau. -atribut substantival prepozitional (care?) – Interventia conform planului a condus la reusita. -atribut substantival (cui?) – Preot desteptarii noastre / Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata. (de obicei dupa infinitivul lung) -complement indirect cu prepozitie – Am reusit datorita Ioanei. -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza ploii.   Vocativ   -nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie – Ioana,vino afara!

FUNCŢIILE COMUNICĂRII   Există şase funcţii ale limbajului, în care sunt angajaţi factorii comunicării(elementele situatiei de comunicare). Funcţiile limbii corespund situării comunicării lingvistice în perspectiva unuia dintre factorii comunicării: · emițător – funcţia emotivă · receptor – funcţia conativă · mesaj – funcţia poetică · cod – funcţia metalingvistică · context (sau referent)– funcţia referenţială · canal de transmitere – funcţia fatică 1.Functia corespunzătoare centrării mesajului pe emiţător este funcţia EMOTIVA, care trădează starea afectivă, sentimentele, valorile morale, capacităţile cognitive şi cultura emiţătorului. Funcţia emotivă a comunicării constă în evidenţierea stării interne a emiţătorului. Aceasta se referă, cum bine se ştie, la capacitatea pe care o avem, ca emiţători, să marcăm poziţia noastră faţă de informaţia pe care o conţine enunţul nostru.   Ea se se realizează la nivelul emotiv al limbajului prin interjecţii, exclamaţii, prin lungirea emfatica a sunetelor. Este semnificativ că intonaţia are un rol deosebit de important în exprimarea poziţiei Emiţătorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor şi augmentativelor, preferinţa pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziţia vorbitorului.   2.Funcţia orientată spre receptorul mesajului este cea CONATIVĂ, ce serveşte laincitarea acestuia la acţiune/respectiv la încetarea acţiunii prin ordine, îndemnuri, rugăminţi, interdicţii, etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.Funcţia conativă se concentreaza pe strategia lingvistică a contactării receptorului, bazată pe mărci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale şi adjective) şi imperativului (mod verbal personal), de propoziţii imperative, exclamative, afirmative şi negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelenţă.   3. Funcţia aferentă mesajului este cea POETICĂ, prin care limbajul se orientează spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeşte, spre deosebire de limbajul ştiinţific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, în special reclamele pentru serviciile turistice. Funcţia poetică presupune modul în care este concentrat mesajul poetic de la emiţător spre receptor şi constituie funcţia esenţială a artei verbale. Ea nu apare singură: în poezia epică, unde se întrebuinţeaza formulări la persoana a treia, apare şi funcţia referenţială; în poezia lirică, în care enunţurile sunt la persoana întâi, apare şi funcţia emotivă, iar în poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare şi functia conativa. În opera dramatică, se exploatează din plin resursele oferite de funcţiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicării, care creează atmosfera specifică.   4.Funcţia corespunzătoare codului este cea METALINGVISTICĂ, ce are în vedere înţelegerea corectă şi completă a mesajului. Ea presupune intervenţii prin care se verifică folosirea şi înţelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaţiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar să se atragă atenţia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie în perifraze explicative (explicaţii de genul glumesc, desigur). Funcţia metalingvistică are în vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul în care funcţionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizează şi facilitează comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistică a comunicarii   5.Funcţia limbajului corespunzătoare contextului este cea REFERENŢIALĂ. Aceasta ilustrează modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personală, o imagine, o părere sau o idée, aşa cum o percepe emiţătorul. Funcţia referenţială transmite informatii despre lumea reală sau imaginară, trimite la context şi stabileşte referentul. Ea poate fi denotativă sau cognitivă, având în vedere informarea, contextul lingvistic şi extralingvistic (social, cultural,) al comunicării. 6. Funcţia limbajului corespunzătoare canalului este cea FATICĂ, interacţională. Ea serveşte la stabilirea relaţiei de comunicare şi la cultivarea interesului pentru aceasta până la încheierea mesajului, prin verificarea funcţionării optime a circuitului. La nivelul contactului social funcţia fatică asigură comunicarea de succes prin amprenta lingvistică degajată.   Majoritatea textelor îndeplinesc mai multe functii, dar hotărâtor pentru includerea într-un stil sau altul, este funcţia dominantă. De pildă: · emotiva în memorii, confesiuni, comentarii, interpretări critice · conativă în ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame · poetică în operele literare, dar şi în unele mesaje publicitare · metalingvistică în analize gramaticale, în dicţionare, în texte cu caracter didactic · referenţială e dominantă în comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici · fatică în saluturi şi formule de convenienţă, texte de receptare a mesajului telefonic   STILURILE FUNCȚIONALE   STILUL (astăzi: mod de exprimare verbală sau scrisă)- expresia unei individualităţi COTEANU: STILUL ARTISTIC Cum transmite – STILURI NONARTISTICE/FUNCŢIONALE Ce transmite – Limbaj conotativ Limbaj denotativ Unicitate şi inovarea expresiei – Expresie caracterizată prin folosirea unor formule şi construcţii mai mult sau mai puţin fixe, repetabile Bogăţie lexicală – Concentraţie lexicală Sensuri multiple – Sensuri unice   STILURILE FUNCŢIONALE – variante ale limbii literare care corespund anumitor sfere de activitate umană 1. STILUL OFICIAL (JURIDICO-ADMINISTRATIV)- se întrebuinţează în sfera relaţiilor oficial-justiţie, administraţie, diplomaţie etc.-, fiind reprezentat de o categorie largă de texte (legi, hotărâri judecătoreşti, regulamente de funcţionare a instituţiilor, documente politice, corespondenţa oficială, petiţiile şi memoriile cetăţenilor, curriculum vitae, procesul-verbal, cererea, formularul, interviul de angajare etc.) şi are următoarele particularităţi: • Are funcţie referenţială • Emiţătorul este specializat, receptorul este, de obicei, specializat, dar şi nespecializat, cel care vrea să cunoască legea • Respectarea normelor limbii literare • Obiectivitate • Lipsa afectivităţii şi a expresivităţii • Enunţuri cu formă impersonală • Vocabular specializat • Folosirea neologismelor, dar nu în număr la fel de mare ca în stilul ştiinţific • Limbaj accesibil • Claritate, precizie, concizie, proprietate • Utilizarea cuvintelor cu sens denotativ • Mod de expunere formal • Setereotipie: utilizarea de clişee lingvistice-formule gata consacrate/ formule tip (vezi cererea) • Scop utilitar, informare, educare • Respectarea unor reguli de prezentare grafică (împărţirea textului în paragrafe, alineate, articole)   2. STILUL (TEHNICO-)STIINTIFIC este folosit în studii şi lucrări ştiinţifice şi are următoarele caracteristici:   • Are funcţie exclusiv referenţială • Transmite informaţii ştiinţifice, tehnice, • Respectarea normelor limbii literare • Obiectivitate, folosirea pluralului autorului, întrucât acesta evită referirea la propria persoană • Claritate, precizie, concizie • Emiţătorul este specializat, iar receptorul poate fi specializat sau nespecializat • Utilizarea unei terminologii specifice fiecărui domeniu şi tehnicii, precum şi a neologismelor, multe de circulaţie internaţională • Folosirea cuvintelor mai ales cu sensul lor propriu/ denotativ monosemantism • Lipsa figurilor de stil • Utilizarea citatului ca punct de plecare într-o argumentare • Completarea conţinutului cu mijloace extralingvistice: harti, desene etc. • Scop informativ, de educare • Structura logică a propoziţiilor şi a frazelor • Tipuri de mesaje: referatul, comentariul, analiza de text, paralela   3. STILUL BELETRISTIC (LITERAR ARTISTIC) este specific operelor literare în proză şi în versuri (+memorii, jurnale, eseuri, memorii, amintiri etc.) şi are următoarele trăsături:   • Mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi • Caracterul individual al stilului • Bogăţie expresivă şi forţă de sugestie, obţinute prin folosirea figurilor de stil şi a procedeelor artistice, a cuvintelor polisemantice şi cu sens figurat/ conotativ; • Preluarea unor elemente de la celelalte stiluri la nivelul limbajului-arhaisme, neologisme, elemente de jargon şi argou, regionalisme, termeni ştiinţifici etc. • Încărcătură emoţională • Căutarea originalităţii în exprimare • Respectarea, în general, a normelor limbii literare, scriitorul îşi ia o mare libertate • Eufonia, ambiguitatea, sugestia, expresivitatea, originalitatea • Scop estetic   4. STILUL PUBLICISTIC este caracteristic mijloacelor de comunicare în masă: ziare, reviste, televiziune, radio, având funcţia de mediatizare a evenimentelor, şi are următoarele particularităţi: • are funcţie conativă • stil puţin unitar • respectarea normelor limbii literare • limbaj accesibil • lexic bogat, variat • adaptabilitate la inovaţie, reflectată în folosirea unor neologisme la modă • utilizarea unor figuri de stil, a unor construcţii expresive (de exemplu. formulări şocante, eliptice, pentru a atrage atenţia cititorului etc.) • varietate de forme: articol, ştire, reclamă, comunicat, interviu, reportaj, corespondenţă, cronică etc. • folosirea de mijloace extralingvistice: fotografii, caricaturi etc. • scop informativ, dar şi persuasiv de influenţare a opiniei publice • se poate adresa raţiunii sau afectivităţii   5. STILUL COLOCVIAL (după unii) este întrebuinţat în sfera relaţiilor particulare, în planul vieţii cotidiene şi este caracterizat prin: • încălcare frecventă a normelor limbii literare • utilizare de mijloace nonverbale în comunicarea orală • exprimare relaxată, nesupravegheată • naturaleţe, expresivitate, pitoresc • întrebuinţarea de termeni argotici, a elementelor de jargon, a regionalismelor, a proverbelor şi a zicătorilor • folosirea clişeelor la modă, formule de salut, ticuri verbale, neologisme la modă • Încărcătură emoţională

  Paronimele sunt cuvintele cu formă aproape identică (cu deosebire prin una, două, trei litere) dar cu sensuri diferite.   abil               = îndemânatic agil               =  sprinten, iute a adapt        = a potrivi pentru a corespunde unor conditii a adopta      = a înfia un copil, a accepta o părere albastru       =   culoare alabastru     =   ceramică fină, asemănătoare cu marmura aluzie           =   referire indirectă la ceva   iluzie            =    interpretare falsă a realității alienat          =    nebun alineat          =    rând scris mai înăuntru într-un text aliniat           =    așezat la linie amabil          =    politicos, prietenos amiabil         =     binevoitor, înțelegător (despre o discuție) a amputa      =     a tăia un membru   a imputa       =    a reproșa ceva cuiva; a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani drept daune arbitral          =    hotărât de arbitru audiție           =    ascultarea muzicii audiere          =    ascultarea celor implicați într-o anchetă audiență        =     întrevedere cu o persoană oficială; recunoaștere publică   cauză             =     motiv clauză            =     precedere specială într-un act oficial carbonier       =   industrie de suprafață, d eprelucrare petrolier         =     industrie de suprafață, de prelucrare carbonifer      =     bazine (materie primă existentă în subsolul pământului) petrolifer        =    bazine (materie primă existentă în subsolul pământului) concesie        =     cedare în folosul cuiva concesiune    =     act prin care se cedează bunuri   creditare         =     a da bani cu împrumut acreditare       =      acordarea unei împuterniciri a deconta       =      a justifica o sumă de bani a decanta       =       a lăsa un lichid să se limpezească diferență         =        deosebire deferență        =         respect dependență    =        subordonare, supunere dependință     =        construcție anexă (baie, bucatarie, balcon, hol etc|) destins            =        relaxat   distins             =        remarcabil, elegant eminent           =        foarte bun (un elev) iminent            =        inevitabil, ineluctabil imanent           =        lăuntric, propriu naturii unui obiect   eroare              =        greseala oroare              =        monstruozitate, sentiment de groază, de repulsie a evoca            =        a aminti fapte trecute a invoca           =        a chema în ajutor pe cineva(divinitate) famat                =        cu reputație proastă   fanat                 =        trecut, ofilit ficțiune             =        imaginație, născocire fricțiune            =        divergență, neînțelegere forțat                 =         impus cu forța fortuit                =         întâmplător   garant               =          care garantează, girant galant                =          politicos, curtenitor, mărinimos glacial               =           distant,rece indolent             =           leneș, nepăsător   insolent             =           obraznic invidios              =           care invidiază (pizmuiește) pe cineva insidios              =           perfid, caută să înșele   justițial               =           referitor la justiție justițiar               =           care iubește drepatatea, face dreptate literal                  =            reproducere cuvânt cu cuvânt literar                 =             care aparține literaturii   locuțiune           =              grup de cuvinte care se contrage într-o parte de vorbire alocuțiune         =               cuvântare scurtă marțian              =               locuitor al planetei Marte marțial               =               impunător, grav, solemn   masă                  =              mobilă mesă                  =              slujă la catolici meșă                  =              suviță de păr falsă; tifon sau vată introdusă în rană metropolitan     =               caracterizează un oraș (metropolă) mitropolitan      =               aparține Mitropoliei a modela           =               a face după model ; a influența o persoană a modera          =                a reduce intensitatea a profera           =               a adresa injurii cuiva a prefera           =               a tine mai mult la cineva/ceva a prescrie         =               a recomanda (un medicament); a anula o pedeapsă, datorie a proscrie         =              a scoate în afara legii recent               =              de curând regent               =              persoană care guvernează provizoriu în locul regelui a refuza            =              a nu accepta ceva a recuza           =              a respinge un judecător, martor a releva            =              a evidenția, a remarca, a scoate în relief a revela            =              a dezvălui, a face cunoscut flagrant            =              evident, prins asupra faptului fragrant           =              frumos mirositor, parfumat opis                 =               listă de acte, registru opus                =              contrar dilatant           =               care se dilată diletant           =               amator, necunoscător adagio            =               ritm lent în muzică adagiu            =               maximă, aforism solitudine       =              insingurare solicitudine    =              atitudine binevoitoare spețe              =              specii speze             =              cheltuieli tranșat          =               tăiat în bucăți tranșant        =               categoric, fără contraziceri vedetă           =               persoană care iese în evidență(în domeniul artistic) vendetă        =                răzbunare, ură virtuos         =                cinstit virtuoz         =                muzician ajuns la perfecțiune în folosirea unui instrument familial        =                care aparține familei familiar       =                 cunoscut, obișnuit a investi     =                 a introduce bani într-o afacere a învesti     =                 a acorda unei persoane o funcție, a promova în serviciu libret           =                 arie muzicală; carnet de CEC livret           =                 legitimație militară

Functiile sintactice ale numeralului Functiile sintactice ale numeralului 1.Subiect: Trei au sosit in curtea scolii. Al doilea era tacut. Amandoi vorbesc corect limba franceza. 2.Nume predicativ: N: Tu esti primul. G: Cartea este a primului. Rochiile sunt ale ambelor. Ac.: Florile sunt pentru prima. 5. Atribut substantival: N (apozitie): Tu, al treilea, ai castigat premiul intai. G: Cartile celor doi sunt mai ingrijite decat ale celui de-al treilea elev. Cartile din fata celor trei sunt ale mele. Ac.: Gandul la amandoi ma nelinisteste. Teama de al treilea (de cei trei) l-a facut mai hotarat. Mingea catre cel de-al treilea n-a fost vazuta de arbitru. Castigul impreuna cu cei trei a fost mare. 5.Complement direct: I-am aplaudat pe amandoi. 6.Complement indirect: G: Vulturul s-a repezit asupra primului. Tu lupti impotriva celor doi. D: Tu dai celor doi cate o floare. A: Tu te-ai interesat de cei doi. Eu ma gandesc la primul. 7.Complement circumstantial de loc G: Frunzele cadeau deasupra celor doi. A: Tu te-ai asezat langa al doilea. Tu te-ai asezat alaturi de cei doi. 9.Complement circumstantial de mod G: El te-a apreciat mult asemenea celor doi. D: Tu ai raspuns contrar primului. A: El a actionat ca cei doi. Ea a invatat mai mult decat prima. 10.Complement circumstantial de cauza G: El s-a imbolnavit din cauza amandoura. A: Tu ai fost pedepsit pentru cei trei care au plasat indicatoarele. 11. Complement de agent Cartea a fost citita de amandoi.

Verbul este partea de vorbire care exprimă:   – acţiuni: a citi, a fugi, a aranja etc.; – stări: a sta, a tăcea, a se bucura, a se întrista etc.; – existenţa: a fi, a se afla, a exista etc.   Verbul este la:  persoana I, când acţiunea este făcută de persoana care vorbeşte;   Exemple: Eu citesc o carte. Noi citim o carte.  persoana a II-a, când acţiunea este făcută de persoana despre care se vorbeşte;   Exemple: Tu vii de la munte. Voi veniţi de la munte.  persoana a III-a, când acţiunea este făcutăde persoana despre care se vorbeşte.   Exemple: El şterge tabla. Ele şterg băncile.   Rețineti ! Există verbe care nu au persoană, pentru că acţiunea lor nu este făcută de o fiinţă: a ploua, a ninge, a tuna etc.   Verbul are două numere:  - numărul singular, când acţiunea este făcută de o singură persoană;   Exemplu: Am un iepure roşcat.  - numărul plural, când acţiunea este făcută de două sau mai multe persoane.   Exemplu: Avem un iepure roşcat. Rețineți !! Verbele au şi o formă negativă, construită cu ajutorul cuvântului nu, care se ia împreună cu verbul.

Se dau propozitiile : Scrieti forma corecta a cuvintelor : Mihai dorește să aivă/ aive/aibă mai mulți bani. Ai plecat de acasă la ora doispreze/ douăsprezece. Mirela se așază/așează pe scaun. A făcut o gresală/greșeală. Mi-ar place/plăcea să plec la munte.Secretara a completat statele/ștatele de plată. Aleea/aleia din fața blocului. Alcatuiti enunturi cu formele : altadata/alta data intruna/intr-una decat/de cat niciodata/nici o data demult/de mult 1. Altadata mergeau mai des la teatru. O sa scriu tema alta data. 2. Am repetat intruna la istorie. Intr-una din zile ma plin prin parc. 3. A fost o data ca niciodata. Nu era scris pe tabel nici o data. 4. In vremuri de demult zana a coborat pe Pamant. De mult timp n-am mai fost la Olanesti. Forme corecte: nu fă/ nu face nu continui/nu continuu fi/fii destept a prevede/a prevedea era/eram sa plec

                                                                        SILABA   Silaba este sunetul sau grupul de sunete care cuprinde cel puțin o vocală și care se pronunță printr-o singură deschidere a gurii.   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.   Cuvintele compuse se despart între ele.   Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.     APLICAȚII:   1.  Desparte în silabe următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) păine     ..................................... b) tablouri ..................................... c) desen    ..................................... d) cadru     ..................................... e) calculator................................... f) acritură    ...................................   2. Scrie câte un cuvânt în care să existe grupul de sunete „lpt” și „rct”, apoi desparte cuvintele în silabe. ....................................................... ......................... ....................................................... .........................   3. Alege numai grupa de cuvinte în care despărțirea în silabe este corectă:   a. sanc-tu-ar,   bru-tă-rie,   dez-mem-brat; b. su-bo-fi-țer,  li-ni-a-tu-ră,  aro-drom; c. des-com-pus,  alfa-be-tar,  no-ro-ios.   4. Desparte în silabe cuvintele scrise cursiv (înclinat) din enunuțurile de mai jos:   a) Pe obraz i se citea bucuria de a fi reușit. b) Ținuturile arctice sunt mereu acoperite de gheață. c) Musafirii priveau spre obloanele acoperite de draperii grele de catifea

APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III    Se dă textul:     „Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,      Și soarele de aur dă-n pârg ca o gutuie.      Acum - omidă near - spre poama lui se suie      Târâș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.”   (ion Pillat, În vie)   1. Transcrie din textul dat trei cuvinte cu diftongi diferiți.   2. Cuvântul „ziua” conține:   a) un hiat  ................................ b) un diftong ............................ c) un triftong ............................   3. Desparte în silabe cuvintele:  amurgul     .................................... acum          ................................... marfă          .................................. Argeș          ..................................   4. Accentuează următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) soarele       ......................................... b) târâș           ......................................... c) marfă           ........................................   5. Scrie numărul de litere și de sunete din cuvintele:   a) gutuie     ............................................... b) Argeș      ............................................... c) pod          ..............................................   Reguli de despărțire în silabe - să ne amintim regulile   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re. Cuvintele compuse se despart între ele. Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.      

Modurile nepersonale ale verbului   INFINITIV   - aratã numele actiunii; -se recunoaşte dupa prepozitia = “a”; -forma de infinitiv ne da conjugarea verbului; -este singurul mod nepersonal care are timp:-prezent: a canta -perfect: a fi cantat   - ajuta la formarea unor moduri si timpuri: a.) viitor simplu: voi canta. b.) conditional optativ prezent: as fi cântat. c.) forma negativã de imperativ: nu canta(tu)!   -are urmatoarele funcţii sintactice:   a)subiect: A trai inseamna a munci.   A citi este pasiunea mea.   E usor a scrie versuri.    b)nume predicativ: Dorinta noastra este de a castiga. A fugi de munca inseamna a dezerta de la datorie.    c)atribut: Visul de a reusi este indraznet. Pasiunea de a picta nu o avem toti.    d)complement direct: Nu poate vorbi. Incepu a striga.   e)complement indirect: M-am saturat astepta. M-am plictisit a repeta.    f)complement circumstantial: Nu a salutat inainte de a pleca. A plecat fara a repeta. Invaţam spre a ne imbogati cunostintele.    Infinitivul lung prin articulare cu articol hotarat devine substantiv. I-a slabit vederea. Plimbarea in aer liber este recomandata.   GERUNZIU    -aratã o acţiune in plina desfasurare; -se recunoaste dupã terminatiile:-ând/-ind; -unele verbe la gerunziu se ortografiaza cu 2 “i”   exemplu : fiind,ştiind.    -se scrie cu cratima cand se rosteste impreuna cu un pronume forma neaccentuata.   exemplu : vazând-o, crezându-l, ascultându-i.   -NU are funcţie de predicat ci alte funcţii sintactice:    a) subiect: Se aude batând. Se aude strigând.   b) atribut verbal: Copii tipând se aud afara. Trec soldati cântând.  c) complement direct: Aud fluierând. Vad luminând.   d) complement indirect: S-a mulţumit ascultând. M-am sãturat repetând.   e) complement circumstantial: Dunarea curge susotind.   Intrând s-a aşezat tacut. Mergând l-am întâlnit. Îmbolnavindu-se, nu a venit la scoala.   Un gerunziu isi pierde valoarea verbala în anumite circumstanţe,devenind substantiv prin articulare sau adjectivare prin acord cu substantivul.   Suferindul intinse o mâna tremurânda. Femeia era suferinda.    PARTICIPIU –aratã o acţiune suferita de cineva; -este forma adjectivala a verbului: spus,spusa,spusi,spuse/ privit,privita,priviti,privite.   Am citit toata cartea = valoare verbala Oameni cititi converseaza uşor = valoare adjectivala Vorbeste deschis cu toata clasa = valoare adverbiala   -un participiu are urmatoarele valori:   a)verbala – ajuta la formarea unor timpuri:  -perfect compus – a citit -viitor anterior – voi fi citit -conjunctiv perfect – Sa fi citit -condiţional-optativ perfect – as fi citit -infinitiv perfect – a fi citit -diateza pasiva – este ascultat   b)adjectivala – cand se acorda in gen,numar si caz cu substantivul determinat.  -are urmatoarele functii sintactice:   atribut adjectival = Cuvintele spuse m-au impresionat.   nume predicativ = Campia este înverzitã.   c)adverbiala – cand determina un verb. Vorbeste ragusit.   Un participiu articulat devine substantiv. Batutul covoarelor este interzis în orele de linişte.    -valoarea stilistica a participiului este EPITETUL.   SUPIN    -arata scopul sau destinatia -este un participiu cu forma fixa + o prepoziţie   ex:de invaţat, pentru arat, la scaldat, etc.   -are urmatoarele functii sintactice:   a) subiect: E lesne de vandut dar anevoie de cumparat.   b) nume predicativ: Poezia este de invatat.   c) complement direct: Avem de terminat compunerea.   d) complement indirect: M-am saturat de aşteptat.   e) complement circumstantial de loc: Vara mergem la scaldat.   -de scop:In curand vor iesi tractoarele la arat.

Testul 1   Se dă textul:      „Un fremăt lin trece din ram în ram       Și un miros venea adormitor       Astfel eu nopți întregi am mas       Blând îngânat de-al valurilot glas”        (Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)   1. Precizați mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: adormitor, astfel, îngânat. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   2. Precizați valoarea morfologică a cuvântului blând din text, apoi formați enunțuri folosindu-l cu alte valori morfologice. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   3. Scrieți câte un sinonim pentru cuvintele: freamăt. blând, miros. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   4. Alcătuiți enunțuri cu omonimul cuvântului lin. ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... ....   5. Scrieți cel puțin cinci enunțuri folosind verbul polisemantic a bate și precizați sensurile avute. ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... ... ....................................................... ....................................................... ... ....................................................... ....................................................... ...   6. Scrieți câte un antonim neologic pentru cuvintele: cuplare, fast, flux, eșec. ....................................................... ....................................................... . ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .......................................................   7. Scrieți câte cinci cuvinte care fac parte din vocabularul fundamental, respectiv din masa vocabularului. ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .......................................................   8. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului verde. ....................................................... ....................................................... .   9. Alcătuiți enunțuri cu sensul propriu și figurat al cuvântului noapte. ....................................................... ...................................................... ....................................................... ......................................................

Neologismele sunt cuvintele noi, intrate în limba română, după secolul al XVIII-lea, fie prin împrumuturi din alte limbi, fie formate pe tărâm autohton. Domenii semantice: - demnități : președinte, prefect, consilier, senator - monede : marcă, dolar, liră, yen - instituții: parlament, guvern, bancă, universitate, liceu, teatru, spital, autobuz, metrou, tractor, bor-mașină, radio, televizor, xerox; - meserii : profesor, avocat, inginer, chirurg, sculer, student, elev, agronom - insușiri : oral, decent, aristrocrat, flagrant, insolit, etic - alte denumiri : oxigen, ojă, șampon, oxid, acid, secol, eră, diurn, cotidian, decadă, deceniu, salam, ehisky, pepsi, cola, poluare, plajă litoral, autostradă, alee, sporturile (fotbal,tenis,box,polo etc), a estima, a anula, a promulga, a facilita, a insera, a machia, acord, consens, comuniune   Adaptarea neologismelor - neologisme adaptate: aisberg, lider, glasvand, vizavi, șezlong, cafeină, cofeină, seif, butic, crenvurști, lebărvurști etc. - neologisme neadaptate : bleu (blö), manager, kilogram, kaki, karate, week-end, western, whisky, yoga, diesel (dizel), joule, newton, watt, newyorkez, thailandez, allegro, pianissimo, businessman (biznisman) design (dizain), stewardeză (stiuardeză), designer (dizainăr).   Expresii din latină    mea culpa = vina mea ante meridian, post meridian verba volant, scripta manent = vorbele zboară, scrisul rămâne persona (non) grata = persoană (ne)dorită sui-generis = în mod special, în felul său magna cum laude = cu cele mai mari elogii ex abrupto - de-a dreptul, fără introducere alter ego = alt eu perpetuum mobile = permanentă mișcare sine die - fără o dată (niciodata) stricto sensu = în sens limitat ad valorem = după valoare pro forma = pentru o anumită formă persoana grata = persoană placută agreată persoană non-grata = persoană neagreată pro domo = pentru propriul interes ex cathedra = de la catedra, în mod teoretic modus vivendi = modalitate de împăcare grosso modo = în mare, grosolan in extremis = în ultimă instanță in vivo = în timpul vieții mutatis-mutandis = ceea ce trebuie schimbat ad calendas graecas = la calendele grecești, niciodată ad literam = literă cu literă, cuvânt cu cuvânt opera omnia = operă integrală carpe diem = trăiește viața statu quo = situație existentă tabula rasa = fără valoare de iure = de drept de facto = în fapt ad libitum = după voie, după poftă a priori = de la început post festum = după sărbătoare sine qua non = fără nico îndoială ex voto = după promisiune in corpore = în totalitate rara avis = pasăre rară in extenso = pe larg, în întregime in abstracto = în afara realității ad-hoc = pentru un anumit scop expressis verbis = în termeni expliciti honoris causa = în semn de mare stimă curriculum vitae = autobiografie in vitro = în laborator(experimente) nota bene = observă, tine minte   Expresii din engleză, germană, franceză: feed-back(fid-bek), stand by (stendbai), five o'clock (faivăklok), lied, cafe-bar Cuvinte cu circulație limitată (limbaj tehnic și științific) - sunt cuvinte folosite și înțelese de anumiți specialiști: clinică, fisc, bilanț, credit, card, teleportare, semiologie, microscop, bielă, rotor etc.   Jargonul este format din cuvinte folosite pentru a impresiona, nefiind recomandat limba literară: bonjur, helo, ochei, a antama (a iniția), ciao, schepsis, monșer, picnic, fifti-fifti, arivederci. Argoul - este format din cuvinte născocite de elevi, hoți, vagabonzi, pentru a comunica între ei, fără să fie înțeleși de alții : bostan, dovleac, glavă (cap), mititica, pârnaie, universitate, gherlă, zdup, ladă(pușcărie), sticlete, curcan, a, majur, caraliu (polițist), a ciordi, a da cu jula, a mangli (a fura); lovele biștari, parai, verzișori (bani); dirigul, șase, profa, proful, se gini, a benocla, fraier, șucăr, a călca pe coadă, dă-mi un 14 etc   În masa vocabularului, au pătruns, datorită contactelor (vrute sau nevrute) ale poporului român de-a lungul istoriei cu alte popoare și limbi, o seriede cuvinte împrumutate, asimilate de limba noastră:   - cuvinte de origine latină (latina veche și literară) = 25% - cuvinte de origine slavă = 8% : bici, bârlog, castravete, dragoste, glas, iubire, pustiu etc; - cuvinte de origine greacă = 2%: cais, cărămidă, condei, hârtie, dascăl; - cuvinte de origine germană = 2% : șopron, șurub, slep, halt; - cuvinte de origine turcă = 4%: bacșiș, bucluc, cafea, chibrit, cioban, dușman, tutun, halva etc - cuvinte de origine engleză 3%: blugi, computer, fotbal, miting, week-end etc; - cuvinte de origine daco-getică = circa 100 de cuvinte : baci, brad, brânză, fluier, grumaz, măgură, murg, scrum, strugure, urdă, catră, viezure etc; - cuvinte de origine franceză - 38%: afiș, antreu, a epuiza, birou, carton, chiuvetă, capricios, frecvență, gentil, misiune, pardesiu, șofer, uzină, remorcher etc - în afara acestora, mai sunt cuvinte de origine bulgară, sârbă, albaneză - datorită pătrunderii calculatorului, limba engleză a trecut pe primul loc.  

Adjectivul –  Sa recapitulăm   Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. Clasificare După înţeles 1. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul, numărul şi cazul substantivului): – cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare, dulce, verde, rece, subţire (vânt rece, apă rece, ochi reci, ploi reci) – cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi, dibaci, vioi, amărui (băiat vioi, fată vioaie, copii vioi, priviri vioaie) – cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu, lung, molâu, lumesc (păr lung, stradă lungă, stâlpi lungi, clipe lungi) – cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb, celebru, uman, apusean (actor celebru, maximă celebră, tenori celebri, cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen, număr, caz): bleu, precoce, gri, roz   2. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): – pronominale (posesive, de întărire, nehotărâte, demonstrative, negative, relative, interogative) – participiale: tema scrisă – gerunziale: putere crescândă – adverbiale: asemenea oameni   După formă 1. Simple: frumos, blând 2. Compuse: cumsecade, nord-american   Grade de comparaţie 1. Pozitiv: înalt 2. Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt   3. Superlativ: a) relativ: – de superioritate: cel mai înalt – de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: – de superioritate: foarte înalt – de inferioritate: foarte puţin înalt Adjective fără grad de comparaţie: superior, inferior, anterior, maxim, minim, optim, complet, viu, mort, veşnic, principal, deplin, unic.   Funcţii sintactice 1. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. 2. Nume predicativ: Ziua era frumoasă. 3. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă. 4. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. 5. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. 6. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. 7. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau.   Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, având valoarea unui adjectiv.   Clasificare 1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de păr, tot unul şi unul 2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă, de treabă, fel de fel, cu capul în nori

Reguli de despartire in silabe si la capat de rand Silaba – este segmentul fonic dintr-unul sau mai multe sunete rostite cu acelasi efort respirator, in componenta caruia trebuie sa existe o singura silaba, conform DOOM 2   Normele actuale de despartire a cuvintelor si la capat de rand :   a) dupa pronuntare – se poate aplica la toate cuvintele : – o consoana intre doua vocale, la despartirea in silabe trece la silaba urmatoare VCV – V-CV exemple : a-pa, ca-sa, ma-na, via-ta etc. 0 doua consoane intre doua vocale, la despartirea in silabe trec : prima la silaba dinainte si a doua la silaba urmatoare VCCV – VC-CV   exemple : car-te, din-te, mun-ca, pun-te etc. daca in grupul de doua consoane, a doua este l sau r si prima este b,c,d,f,g,h,p,v, despartirea in silabe se face inaintea intregului grup de doua consoane.   exemple : ca-blu, co-dru, a-flu, e-gre-ta, pe-hli-van, a-proa-pe, a-pri-lie, a-tlas, co-vrig etc. – trei sau mai multe consoane intre doua vocale, la despartirea in silabe, trec : prima in silaba dinainte si celelalte la silabaurmatoare. exemple : as-tru, al-bas-tru, cas-tron, con-struc-tor etc. – La grupurile de consoane : lpt,mpt,ncș,nct,ndv,rct,rtf,stm, despartirea in silabe se face dupa a doua consoana din grup.   exemple : sculp-tura, somp-tu-os, sfinc-si, punc-tu-a-tie, func-ti-e, sand-vici, An-tarc-ti-ca, jert-fe, ast-ma-tic – in acelasi mod se despart in silabe si cuvintele : ast-fel, ab-sorb-ti-e, trans-la-tor   b) dupa structura :   – se poate aplica numai in limita dintre elementele componente ale unor cuvinte “formate” sau scrise cu cratima sau cu cratima si linie de pauza: arterio/scleroza, aducere-/aminte, bun-/gust (aceste cuvinte pot fi despartite si dupa pronuntare : ar-te-ri-os-cle-ro-ra, a-du-ce-re-a-min-te, bun-gust   Se pot desparti si dupa structura : = cuvintele compuse : al-tundeva/alt|undeva, des-pre/despre, drep-tunghi/ drept\unghi, por-tavion/port\avion. = derivatele cu sufixe : anor-ganic/anorganic, de-zechilibru/dezechilibru, i-negal/inegal, nes-tabil/nestabil   Normele actuale nu permit despartiri dupa structura care ar conduce la secvente care nu sunt silabe : intr|ajutorare, nevr|algic   Nu se despart la capat de rand, ci se trec integral pe randul urmator: – numele proprii de persoane : PopescuNU Po-pescu/Popes-cu – numeralele cardinale scrise cu cifre si litere : (al III-lea NU al III-/lea|) – abrevierile : UNESCO (NU U-NESCO sau UNES-CO) – se recomanda evitarea despartirii grupurilor ortografice scrise cu cratima : dintr-|un, intr-|o – prenumele si numele de familie : Dan Ionescu, D.Ionescu (NU dan|Ionescu, D.|Ionescu) – notatiile cu abrevieri : 8 cm, 150 km (NU 8km, 150km)   Se tolereaza plasarea pe randuri diferite a abrevierilor pentru nume generice si a numelor proprii din denumirile unor institutii, indiferent de ordine : Roman\S,A., F.C.|Dinamo ( ca si in scrierea completa Fotbal|Club|Dinamo)   Accentul – reprezinta pronuntarea mai intensa a unei silabe dintr-un cuvant – silabele cuvintelor pot fi accentuate si neaccentuate – semnul accentului (‘) se pune pe vocala din s accentuata – intreaga silaba accentuata se pronunta mai intens decat cele neaccentuate – in limba romana, accentul este mobil exemple : an,a-na-nas, no-ua, no-ua-spre-ze-ce, ve-ve-ri-ta, vic-to-ri-e