Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

Substantivul Partea de vorbire flexibila care exprima obiecte(casa, masa), fiinte(mama, baiat), fenomene ale naturii(ploaie, ninsoare), insusiri(uratenie, albastrul), stari sufletesti(bucurie, tristete) sau actiuni(statul, mersul) – poate fi insotit de un articol si poate primi determinari ale unui adjectiv (casa rosie) sau al unui numeral (5 studenti) – avem locutiunea substantivala care reprezinta grupul de cuvinte de sensul unitar al unui substantiv (parere de rau- regret) – cuvintele care intra in componenta unei locutiuni isi pierd sensul lor initial. Substantivele sunt de doua feluri : –comune si proprii sau simple(casa, Maria) si compuse(floarea-soarelui, Campulung)) Substantivele se caracterizeaza prin numar (singular si plural). Exista substantive defective de plural adica cu forme numai de plural (faina, catolicism) sau substantive defective de singular (zori, câlți, icre) Substantivele proprii nu au flexiune (Ioana, Romania, Mures) Substantivele colective care denumesc o totalitate doar cand sunt la singular se acorda cu verbul la singular (tinerimea are/ nu tinerimea au). Categorii gramaticale ale substantivului: Genul – categorie gramaticala care macheaza prin desinente ideea de animate (sex barbatesc si femeiesc) si de inanimate Genul se determina prin numarare – masculin : baiat/baieti; lup/lupi = un/doi – feminin : fata/fete; ursoaica/ursoaice = o/doua – neutru : scaun/scaune; foc/focuri = un/doua Numarul -este o categorie gramaticala care exprima ideea de cantitate (unul – mai multi_ –singular = exprima un singur obiect : masa, scaun, fata etc –plural = exprima mai multe obiecte : mese, scaune, fete, etc – au forme numai pentru singular = sunt in general nume de materii, stari, insusiri: catolicism, curaj, aur, mazare – au forme numai pentru plural : zori, icre, ochelari Desinenta – este sunetul sau grupul de sunete de la sfarsitul substantivului prin care indica numarul acestuia E exemplu : elev-elevi, basma-basmale, cuier-cuiere Substantivele se pot numara : o-doua, un-doi, un-doua   Cazurile substantivului : Nominativ  * subiect : Baiatul traverseaza strad * nume predicativ : El a iesit profesor * apozitie : Sora mea Florentina a iesit medic * element predicativ suplimentar : El a fost numit director Acuzativ * complement direct : Citesc o carte. L-am vazut pe elevul fruntas * complement indirect : Ma gandesc la examene * atribut substantival prepozitional : Foile de placinta sunt proaspete * nume predicativ : Mobila este din lemn * complement circumstantial de loc : Merg la scoala (unde?) * complement circumstantial de mod : A durat zile intregi pana a aflat adevarul. * complement circumstantial de cauza : Moare de frica * complement circumstantial de scop : Invata pentru examen * complement de agent : Cartea a fost citita de studenti Genitiv * atribut substantival genitival : Cartea Sorinei era pe masa * nume predicativ : Cartea noua este a profesoarei * complement indirect : S-a repezit asupra elevilor * complement circumstantial de loc : Vad o masina inaintea elevilor * atribut substantival prepozitional : Gradina din jurul casei era bine ingrijita – prepozitiile specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia – locutiuni prepozitionale : in jurul, in preajma, de-a lungul Dativul * complement indirect : Ii dau copilului stiloul * complement circumstantial de loc : Sta locului * atribut : Stefan domn al Moldovei a dus multe batalii * nume predicativ : El este impotriva obiceiurilor parintilor – prepozitii specifice dativului : gratie, multumita, datorita, conform, contrar – cazurile dativ si genitiv se diferentiaza prin subordonarea nominala pentru genitiv si verbala pentru dativ. Vocativ * exprima o chemare, este cazul adresarii directe * este, in general, folosit pentru substantive nume de persoana * nu are functie sintactica : Vladimire, vino acasa ! * punctuatia specifica : virgula sau semnul exclamarii * sunstantivul in vocativ poate primi determinatii.   Cazurile substantivului – este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima o anumita functie sintactica in propozitie. – in limba romana sunt cinci cazuri : nominativ, genitiv, dativ, acuzativ si vocativ Functii sintactice NOMINATIV 1. subiect – cine? ce ? Vasilica spala rufe 2. nume predicativ – ce face ? Vladimir este student 3. atribut substantival apozitional (apozitie simpla sau dezvoltata) Prietenul meu, Cristian, este antrenor (care prieten?) 4. element predicativ suplimentar Pe Sorina o vad studenta la Drept (cum o vad ?) Nota bene : de obicei apozitia se intalneste in cazul nominativ (N), indiferent de cazul substantivului determinat GENITIV 1. nume predicativ – Caietul este al elevului 2. atribut substantival genitival – (al cui, a cui ai cui, ale cui) Sfarsitul filmului a fost captivant (al cui sfarsit? – al filmului) 3. atribut substantival apozitional Casa lui Sorin, adica a nepotului meu, a fost renovata 4. atribut substantival prepozitional Lupta contra drogurilor trebuie continuata. Masina din fata blocului este noua (care?) Prepozitii specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia, dedesubtul, indaratul, imprejurul – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv Locutiuni prepozitionale specifice genitivului (sunt formate din prepozitie + substantiv articulat cu articol hotarat) – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv :in urma, in fata, in spatele, in dreapta, in stanga, in inima, la margine, in mijlocul, in ciuda, din cauza, din pricina, de-a lungul, in adancul, in susul, in josul, in dreptul, in fundul, in decursul, la inceputul, la sfarsitul, pe vremea in folosul etc. ATENTIE !!!!!!! Sa nu se confunde locutiunile prepozitionale specifice genitivului cu locutiunile adverbiale : in fata, in spate, in mijloc sau cu adverbele : deasupra, inainte, dedesubt, indarat, imprejur..etc., care nu sunt urmate de substantiv, pronume sau numeral in genitiv. 5. complement indirect Tinerii lupta impotriva coruptiei (impotriva cui) Mereu am luptat impotriva minciunii 6. complement circumstantial de loc Masina s-a oprit in fata blocului (unde?) Zmeul plutea deasupra caselor 7. complement circustantial de timp Pe vremea bunicilor, oamenii erau mai credinciosi (cand?) S-a intors acasa inaintea orei optsprezece 8. complement circumstantial de mod Pasarea zboara contra vantului (cum?) Ei vaslesc contra curentului 9. complement circustantial de cauza Am intarziat din cauza ploii (din ce cauza?) N-am putut veni din cauza gerului 10. complement circumstantial de scop Am actionat in folosul copiilor (cu ce scop?) Am strans bani in vederea excursiei   CAZUL DATIV 1. complement indirect I-am adus prietenului meu Dan o carte (cui?) I-am dat Adelei o manusa 2. complement circumstantial de mod Am castigat meciul, conform (potrivit) previziunilor noastre El a procedat conform planului nostru (cum?) 3. complement circumstantial de loc De ce nu stai locului ? Puii stau lipiti pamantului. Stai locului (unde?) 4. complement circumstantial de cauza Accidentul s-a produs datorita intretinerii defectuase a masinii (din ce cauza?) Am luat nota buna datorita sarguintei 5. nume predicativ Copilul este aidoma parintilor Scorul a fost contrar previziunilor

  Subiectul. Propozitia subiectiva   Definitie : Subiectul este partea principala de propozitie care arata despre cine/ce se vorbeste in propozitie. Intrebari : cine? ce? Cazuri : Subiectul sta in cazul nominativ, neinsotit de prepozitii.   Clasificarea subiectelor :   1. exprimat – simplu : Fetele merg in parc. – multiplu : Fratii si surorile merg in parc.   2. neexprimat – subinteles (exprimat intr-o propozitie anterioara : Copiii au fost in parc/si s-au jucat – in cea de-a doua propozitie subiectul este subinteles (copiii); – inclus (cuprins in terminatia verbului): Au fost la scoala – subiect = ei   De retinut :   1. Subiectul se exprima prin diferite parti de vorbire   2. Verbele la infinitiv si participiu pot avea si ele subiect : El vazandu-ne, am fost nevoiti sa plecam   Propozitia subiectiva   Definitie : Propozitia subiectiva reprezinta in fraza o realizare propozitionala a subiectului. Intrebari : cine? ce?   Termen regent: 1. verb personal predicativ : Cine invata (1)/ia note mari(2)  = 1. SB(subordonata subiectiva) 2. PP(propozitie predicativa)   2. verbe si constructii impersonale: – verbul impersonal a trebui : Trebuie(1)/sa invatam mai bine(2)……..= 1. PP, 2.SB – verbe reflexive impersonale : Nu se cuvine(1)/sa vorbesti urat(2)…..= 1. PP, 2. SB – expresii verbale impersonale : E usor(1)/sa vorbesti despre viitor(2)…..= 1.PP, 2.SB – verbe pasive folosite ca impersonale :Este dovedit(1)/ ca alcoolul este daunator(2)….= 1.PP, 2.SB – verbe personale folosite ca impersonale, singure sau insotite de pronume personale in dativ sau acuzativ: Ramane(1)/sa vorbim(2)….= 1.PP, 2.SB   Imi place(1)/sa citesc romane politiste(2)…….=1.PP, 2.SB   3. adverbe si locutiuni adverbiale predicative: Fireste(1)/ca vom veni cat mai repede(2)…..= 1.PP, 2.SB   Fara doar si poate(1)/ca va lua o nota mare(2)………= 1.PP, 2.SB   Elemente de relatie : – pronume si adjective pronominale relative : Cine e respectuos(1)/este apreciat de toti(2)……..= 1.SB, 2.PP   Care elev va sti(1)/va lua examenul(2)…..= 1.SB, 2.PP – pronume si adjective pronominale nehotarate: Oricine vine(1)/va fi primit(2)…….1.SB, 2.PP   Oricarui elev i-am explicat(1)/a inteles(2)….= 1. SB, 2.PP – conjunctii subordonatoare: Negresit(1)/ ca va veni primul(2)……= 1.PP, 2.SB – adverbe relative: Nu conteaza(1)/cum a intrebat(2)….1.PP, 2.SB   Topica si punctuatia : SB poate sta inainte sau dupa regenta si nu se desparte prin virgula de aceasta. Observatie : Propozitia insuficienta este o regenta care cere obligatoriu un determinant(o subordonata), fiind vorba de regentele subiectelor, predicatelor,etc: Poate ca va invata

       

Articolul             1. Alcătuiți propoziții în care substantivele: tată, bade, frate, popă, nene, vodă, pașă, tanti, Jeny, Irinel să fie folosite în G., D., articulate cu articol hotărât.     Alcătuiți o propoziție care să cuprindă substantive însoțite de fiecare fel de articol.               2. Construiți patru propoziții în care substantivele proprii să fie articulate cu articolul hotărât enclitic și proclitic lui.               3. Construiți patru propoziții în care articolele nehotărâte: un, unui, niște și unei să fie despărțite de substantivele pe care le însoțesc printr-unul sau mai multe adjective.               4. Indicați forma de plural nearticulată a substantivelor: păr, alee, erou, pământ, sac, măsea, copil, sfinx, as, morișcă, brad, copertă, maistru, nume. Precizați desinența de plural.   Ex. tablou – tablouri (-uri)               5. Precizați și ilustrați prin exemple valorile gramticale ale cuvântului lui.                 6. Precizați și ilustrați prin exemple valorile gramticale ale lui o.               7. Indicați valorile gramaticale ale cuvântului un și exemplificați.               9.Scrieți formele de N. singular și plural nearticulate și articulate cu articol nehotărât și articol hotărât ale substantivelor: fiu, fiică, platou.               10. Indicați valoarea morfologică a cuvântului cel în următoarele contexte:         Omul cel harnic m-a ajutat.       Cel pe care îl așteptam nu a venit.       Cel om rău ne-a amenințat.             11. Completați cu articole demonstrative potrivite și precizați genul, numărul și cazul lor :        Prietenului ……………. bun îi poți încredința o taină. Istoricii au scris despre strămoșii noștri …………. viteji. I-am spus fetei …………. mai înalte să treacă în spate. Văile dealurilor ………. abrupte erau pline de grohotișuri. Echipele ………… bune li s-au oferit condiții optime de antrenament. Pe copiii ……………. mici îi vor lua în tabără.               12. Precizați și ilustrați prin exemple valorile gramaticale ale lui a.               13. Explicați acordul articolului posesiv în următoarele exemple:     Muzeul de Istorie al orașului Pitești. Muzeul de Istorie a Literaturii. Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj.               14. Completați punctele de suspensie cu articolele posesive (genitivale) corespunzătoare:           Admiram crestele înzăpezite ………….munților profilându-se în albastrul nesfârșit……… cerului. Liniștea adâncă ………. pădurii nu era tulburată de nici un zgomot. Doi turiști ……….. echipei montane se opriră să cerceteze mușchiul întunecat ……… copacilor.               15. Alcătuiți propoziții în care substantivele : nucul, zăpada, izvoru, potecile să fie însoțite și neînsoțite de articol posesiv.               16. Subliniați forma corectă a articolului posesiv :     Căutam volumul de poezii ale/ al lui T. Arghezi.  Lumea sadoveniană a/ ai pescarilor o întâlnim în ,,Nada florilor ’’.  Voia să vadă locul de odihnă a/ al poetului.  Citise cartea cu istorisiri a /ale trecutului.               17. Construiți patru propoziții în care să se afle un substantiv în G. precedat de articol posesiv plasat înaintea substantivului determinat ( cu ale flotei vapoare). Indicați cu ce substantiv s-a realizat acordul articolului posesiv.               18. Modificați enunțul dat cu substantivele daye și efectuați schimbările care se impun :     Munții ale căror culmi se înălțau la orizont, mă uimeau. (muntele)………………………………………………. (muntele)……………………………….………(culme) (dealul)………………………………………………… (dealurile)……………………………………………… Câmpia………………….întindere se pierdea în zare mă încânta. (câmpiile)…………………………………………………………. (câmpiile)………………………..(întinderi)………………………               19. Alcătuiți enunțuri cu formele omofone: al, a-l; ai, a-i; ale, a le; cea,ce-a; cei, ce-i; cel, ce-l; cele, ce-le.        

Recapitulare : SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte,fenomene ale naturii,fiinte.   Clasificare 1. După înţeles: a) comune b) proprii 2. După formă: a) simple: grădină, floare, Iaşi b) compuse: – prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare – prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul – prin contopire: binefacere, bunăstare – prin abreviere: FMI, OPC, OZN   Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret, ţărănime, tufiş, armată, grup, mulţime.   Substantive defective de număr: – cu formă numai de singular: aur, lapte, foame, unt, Olt – cu formă numai de plural: icre, spaghete, blugi, Bucegi   Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă, gâscă – gâscan, unchi – mătuşă.   Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă, cioară, maimuţă, şobolan.   Categorii gramaticale a) genul: – masculin: un – doi (pom) – feminin: una – două (fată) – neutru: un – două (tablou) b) numărul: – singular (pom, elevă, creion) – plural (pomi, eleve, creioane) c) cazul: – nominativ 1. Subiect: Elevul scrie. 2. Nume predicativ: Fratele meu este elev. 3. Atribut apoziţional: Prietena mea, Maria, este elevă. – genitiv: 1. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. 3. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei. 4. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. 5. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului. 6. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. 7. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. 8. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului, maşinaa derapat. – dativ:   1. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. 2. Apoziţie: I-am dat vărului meu, lui Vasile, o carte. 3. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. 4. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. 5. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. – acuzativ:   1. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 2. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 3. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. 4. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. 5. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 6. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. 7. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. 8. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 9. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. – vocativ:   Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Exemplu: Vino aici, băiat!   Model de analiză “De treci codri de aramă…” de aramă = substantiv simplu, comun, feminin, singular, defectiv de plural, caz acuzativ, atribut substantival prepoziţional   Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei…” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Trăsături – nu se pot analiza separat – nu se pot declina – au forme de singular şi de plural – pot primi articol – se analizează ca un substantiv   Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.   Schimbarea clasei gramaticale – substantive provenite din adjectiv: tânărul, roşul, voinicul, un bătrân – substantive provenite din pronume personale: eul – substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea – substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei – substantive provenite din verb: scrisul, mâncatul, suferindul, vorbitul – substantive provenite din adverb: aproapele, binele, răul, greul – substantive provenite din prepoziţie: o contră – substantive provenite din interjecţie: oful, hopul, fâşul