Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

Fondul principal lexical sau lexicul activ, fondul vechi al vocabularului, vocabularului fundamental, care cuprinde 1500 de cuvinte caracterizate prin:   - sunt cuvinte vechi și stabile (moștenite din latină, din fondul autohton, din slavă sau maghiară); - sunt vorbite curent și înțelese de toți românii - au numeroase derivate și compuse (au familia lexicala bogată) - sunt polisemantice au mai multe sensuri): mare - stradă mare (lată), brad mare (înalt), suprafață mare (întinsă), păr mare (lung), groapă mare (adâncă), camera mare (voluminoasă), haină mare (largă)..etc - au o frazeologie bogată: mână - a da mâna, a se da mâna în mână, a avea pe cineva la mână, a face cu mâna etc     Vocabularul fundamental conține cuvinte indispensabile vieții de zi cu zi, care se pot grupa în rtoarele noțiuni denumite: - părți ale corpului omenesc : cap, picior, mână, piept, ochi; - grade de rudenie : mamă,soră,frate, bunic, văr, cumnat, socru; - casă: ușă, perete, fereastră, poartă, sobă; - alimente și băuturi : pâine, apă, lapte, vin, carne, sare; - ființe : om,animal,femeie,câine,găină,șarpe,bou,capră - mediu încojurător: aer, pământ, pădure, iarbă, munte - insușiri: bun,rău,lacom,prost,iute,deștept,zgârcit - culori: alb,rosu,galben,verde - unelte: clește,coasă, plug - actiuni : a dormi, a fugi, a merge, a uita, a spăla - timp: zi,an,lună,vară,noapte - termeni religioși : biserică, cruce, Dumnezeu, înger, preot - zilele săptămânii și lunile anului ; - numerale simple: (1-10,100, 1000 etc) - pronume simple : eu, tu, el, ea etc - adverbele simple : azi,ieri,mâine     Nota Bene: Articolele, preprozitiile simple, conjuctiile simple, verbele auxiliare și copulative sunt instrumente gramaticale.    Vocabularul fundamental cuprinde numai cuvinte simple     2. Masa vocabularului - lexicul pasiv sau fondul secundar lexical, cuprinde circa 90% din cuvintele limbii și anume:   Arhaisme - sunt cuvinte vechi, ieșite din uz, care se mai întâlnesc în opere literare cu caracter istoric pentru a reda culoarea epocii.   a) arhaisme fonetice - cuvinte care aveau în forma sonoră alte sunete (litere) decât în forma actuală: a rumpe - a rupe; a îmbla - a umbla; să care - să curgă; poporal - popular; lăcuitor - locuitor.   b) arhaisme lexicale - sunt cuvinte vechi, cu sens diferit de cel actual: a tăbărî (sens vechi a așeza tabăra; sens nou - a năvăli); divan (sens vechi - consiliu; sens nou - canapea); mândru (sens vechi - înțelept; sens nou - semeț,falnic)   c) arhaisme morfologice (gramaticale) - sunt cuvinte a căror formă gramaticală este diferită de cea actuală; - forme de plural diferite : școale, aripe, greșale, palaturi, documenturi - forma arhaică a pronumelor relative, nehotărâte, demonstrative:  carele (care), fiecarii (fiecare), aceștiia(aceștia)   d) arhaisme sintetice - folosirea Acuzativului în loc de Genitiv : Gazeta de Sud (Sudului), Gazeta de Transilvania; - Dativul - atribut substantival : „semnelor vremii profet”     Tot arhaismele sunt și cuvintele vechi, dispărute, din domenii ca : - meserii : arcaș, breaslă, cinovnic (funcționar) - demnitati : voievod, vornic, logofăt, agă - monede :  para, galben, țechin, icușar - acțiuni : a la, a va - insușiri : volnic, slobozenie - instituții : divan, agie

  Mijloacele de imbogatire a vocabularului sunt :    – Interne – cand cuvintele noi sunt formate din elemente existente in limba.   Ele sunt : derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale (conversiunea);   –Externe – cand cuvintele se introduc din alte limbi, adica imprumuturile   DERIVAREA – este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care s eformeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si prefixelor   SUFIXELE – sunt sunetele sau grupurile de sunete adaugate dupa radacina. Ele sunt :   – lexicale – cand formeaza cuvinte noi : gradinar   – gramaticale – cand creeaza forme gramaticale (sufixe de timp si de mod) : plec, scris   – lexico-gramaticale – cand exprima simultan, un sens nou si o categorie gramaticala : gasca – gascan   Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea :    – agentului (autor al actiunii sau meserias) : bautor, fierar, gornist, luntras;   – insusirii : auriu, fricos, fugar, iubitor, mancacios, purtabil, sprancenat, vamal;   – colectivitatii : aparaie, bradet, ierbarie, goruniste, turcime, zmeuris;   – instrumentului : alfabetar, pipernita, schimbator;   – notiunilor abstracte : cerinta, domnie, grasime, raceala, scursura, siguranta;   – modalitatii ; barbateste, pieptis, taras;   –locului si originii : benzinarie, fierarie, somesean;   –obiectelor sau insusirilor mici (sufixele diminutivale): binisor, calut, cascioara, cercelus, cosulet, lantuc, mataluta, pantofior, singurica, vanticel;   – obiectelor sau insusirilor mari (sufixele augmentative): baietandru, grasan, ladoaie, pietroi;   Sufixele formeaza substantive (galbenus), verbe (a ciocani), adjective(visiniu), adverbe(vitejeste), numerale(doime), pronume(matalica), interjectii(aolica)   PREFIXELE – sunt sunetele sau grupurile de sunete adaugate inaintea radacinii pentru a forma un cuvant nou. Prefixele modifica sensul cuvantului de baza fiind:   – negativa (neaga sensul cuvantului care este baza) : nesansa, inegalitate;   – privative (arata o lipsa) : a descreti, a desira;   – literative (arata o repetare) : a rasciti, a reaminti;   – Prefixele delocutive – formeaza cuvinte de locutiuni : a insira, a impaturi   – Prefixele formeaza substantive (neregula), verbe(a realege), adjective(nefiresc), adverbe(negresit)   Prefixele pot fi : – vechi : ne-, in-,des-, ras-…etc   – noi : anti-, con-(co-), inter-, pre- etc.   Derivatele parasintetice – sunt cele formate in acelasi timp cu un sufix si un prefix (a inchipui)   Cand baza unui cuvant derivat este un alt derivat se pot forma derivate in serie(tara + sufixul de origine -an = taran + sufixul motional -ca = taranca + sufixul diminutival -uta = tarancuta)   Exemple : a) derivate cu sufixe : frunzis,frunzulita,frunzar etc b) derivate cu prefixe :neadevar,inegal, reinvat, rastimp, nebun, strabun etc c) derivate parasintetice (cu sufixe si prefixe) :infrunzit,prescolar, refacut, neintelegator, stralucitor, etc d) prefixe care dau un anumit sens cuvintelor :   – antebrat (inaintea bratului)   – antirazboinic (impotriva razboiului)   – arhicunoscut (cunoscut foarte bine)   – bisilabic( cu doua silabe)   – hipertensiune ( tensiune marita)   – hipotensiv (cu tensiunea mica)   –intravenos ( in interiorul venei)     Mijloace de imbogatire interne de imbogatire a vocabularului   1) derivarea – formare de cuvinte noi de la cuvantul de baza : sufixe si prefixe se numesc afixe   2) derivarea parasintetica – cuvant derivat cu sufix si prefix (tanar-tinerel)   3) derivarea regresiva – consta in eliminarea unor afixe (aluna – alun; catifelat – a catifela)   4) compunere – un cuvant format din doua sau mai multe cuvinte dar care isi pierd forma initiala : Untdelemn   – compunere prin sudare   – alaturare cu cratima sau fara cratima   – sau prin abrevieri   Schimbarea valorii gramaticale a clasei morfologice (conexiunii)   – se poate misca dintr-o categori de cuvinte in alta (baiatul frumos merge pe strada)   – verbele de la participiul si gerunziu se pot transforma in adjective (“bine” – “el invata bine!”, “binele pe care mi l-ai facut” (“bine” se articuleaza cu “le”)     Fisa de lucru – Mijloace interne de imbogatore a vocabularului   Cititi cu atentie textul urmator:          “Gheorghita era un flacau sprancenat.Nu prea era vorbaret,dar stia sa spuie destul de bine despre cele ce vazuse.Avea un chimir nou si-i placea,vorbind,sa-si desfaca bondita inflorita si sa-si cufunde  palmele in chimir. Intorcea un  zambet frumos ca de fata si abia incepea sa-si infiereze mustacioara.Vitoria il admira din cealalta parte a masutei […]Afara se vedea padurea usor ninsa,sub un cer albastru si insorit.”     1.Transcrie patru cuvinte formate prin derivare:    …………………………………………………………… …………………………………………………………...   2.Transcrie doua cuvinte formate cu sufix diminutival: …………………. si …………………   Explica rolul lor in text:  ………………………………………………………… ………………………………………………………… …………………………………………………………   3.Numeste mijlocul de imbogatire a vocabularului prin care s-a format cuvantul despre……………………………………………………….   4.Identifica un alt cuvant din text care s-a format prin acelasi mijloc ………………………………… 5.Precizeaza valoarea morfologica,din text,a cuvantuluiusor ..............……………………….   6.Alcatuieste un enunt in care usor sa aiba alta valoare morfologica decat cea din text:…………………………………………………   7.Scrie un diminutiv si un augumentativ de la cuvantul de baza  flacau:……………………………   8.Seria care contine numai derivate ale cuvantului ochi este:      a.ochitor,ochii,ochiul-boului   b.ochire,ochiului,ochit,ochios   c.ochisor,ochitor,neochit   9.Cuvantul subliniat din text este:    a.adverb de mod   b.conjunctie coordonatoare   c.pronume reflexiv   d.substantiv   10.Alcatuieste un enunt in care cuvantul bine sa aiba valoare  substantivala:……………………………………………………   11.Scrie pornind de la cuvantul de baza padure:   a.un cuvant derivat cu prefix  augmentativ……………….   b.un cuvant format cu sufix diminutival……………………   c.un derivat parasintetic………………………………………   12.Explica cum s-au format urmatoarele cuvinte: inflorit, FloareaSoarelui, BCR, inca, umbrit, bunastare, biolog, binecuvantat, CFR, padurita

Omonimele sunt cuvintele care au aceeași formă sonoră, dar mai multe înțelesuri diferite, neînrudite între ele. Omonime lexicale - sunt cuvinte care aparțin aceleași clase gramaticale, adică sunt substantive, adjective sau verbe. Exemplu: vară - anotimp                                vară - grad de rudenie                 a semăna - a pune sămânța          a semăna - a se asemui   Omonimele lexicale sunt: - totale - când cele două cuvinte sunt identice în flexiune: leu (singular), lei (plural)                război (conflict armat/instrumnțesut - singular)         războaie (plural)   - parțiale - cuvintele sunt identice numai la unele forme de inflexiune: bandă (fâșii îngustepuri de răufăcători - singular) benzi (plural pentru fâșii) bande (plural pentru răufăcători) masă (mobilă/mulțime - singular)                                                          mese / mase (pentru plural) raport (legătură/comunicare scrisă sau orală - singular)                      raporturi / rapoarte (pentru plural)   Omonimele lexico-gramaticale - sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părți de vorbire diferite (au alte valori morfologice) Exemplu :  - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a plural - adună - verb, imperativ, persoana a II-a singular   De reținut : Omonimele sunt întotdeauna omofone, dar nu sunt, obligatoriu omografe. Atentie la diferența dintre cuvintele polisemantice (sunt înrudite ca sens) și omonime (au sens total diferit)   Exemple de omonime lexicale :   absolvi = a termina un an sau un ciclu de învățământ;                - a scuti pe cineva de pedeapsă   acces  - posibilitatea de a ajunge într-un loc (plural accesuri)            - tulburări clinice manifestate brusc (plural accese) - accese de tuse   a achita - a îndeplini o oblligație morală și materială               - a declara jurudic neviovăția   a acorda - a da ajutor gramatical                - un instrument (El acordează vioara)   acru - gust al oțetului         - unitate de măsură a suprafeței (în jur de 4000 metri pătrați) - plural acri   activ - om care participă efectiv la acțiune         - totalitatea bunurilor care aparțin unei persoane (fără plural)   a amenda - a aplica o amendă cuiva                  - a îmbunătăți un text, o lege (S-au depus amendamente)   arie - masura unei suprafețe        - loc special unde se treieră cereale        - compoziția muzicală vocală (acompaniament)   banc - glumă          - îngrămădire de nisp, pietriș, formată pe fundul mărilor          - cârd mare de pești marini          - masă de lucru a muncitorului (tejghea)   cămin - sobă joasă, cuptor, vatră (plural căminuri)            - casă părintească (plural cămine)            - instituție culturală (plural cămine)   ciubuc -  bacșiș (plural ciuburi)            - pipă orientală cu țeavă lungă (plural ciubuce)            - ornament interior în relief pe tavan sau marginile unui perete (plural ciubucuri)   curs - mișcare, trecere (plural cursuri)         - preț al monedei unei țări în raport cu moneda altei țări         - expunere, predare   drept - neted (plan)          - just, cinstit          - opusul lui stâng (adjectiv)          - științe juridice (fără plural)          - răsplată, contribuție          - adverb (direct)          - ca (prepoziție)   etichetă - bucată de hârtie care se aplică pe caiete, cărți               - norme de comportare în relațiile dintre diplomați sau monarhi   factor - cauză, motiv            - funcționar al poștei            - în matematică, la înmulțiri   grefă - birou al grefierei          - operație (plural grefe)   lin - pește     - vas pentru struguri     - domol liniștit   mai - lună a anului        - ciocan pentru bătut pământul (plural maiuri)        - adverb cu sensul de încă   mediu - natură înconjurătoare            - persoană care poate fi hipnotizată            - mijlociu   parabolă - curbă                - istorioară alegorică   parchet - pardoseală             - subdiviziune a unei păduri             - instituție juridică   pat - mobilă       - situație la șah   pas - mișcare        - trecătoare (plural pasuri)        - unealtă de dulgheri (plural pasuri)        - (interjecție) cuvânt folosit la jocul de cărți   pilă - unealtă       - trafic de influență   sol - stratul superior al pământului (plural soluri)      - persoană trimisă cu o misiune (plural soli)      - notă muzicală   zefir - vânt (plural zefiri)         - țesătură (plural zefiruri)  

Ortograma Mod de scriere Cand se foloseste Exemple sa / s-a sa Se scrie "sa" numai cand se poate inlocui cu "lui" sau "ei" Mama sa este buna. s-a Se scrie "s-a" numai cand NU se poate inlocui cu "lui" sau "ei" S-a dus la scoala. sai / sa-i sai Se scrie "sai" numai cand se poate inlocui cu "lui" sau "ei" Pantofii sai sunt curati. sa-i Se scrie "sa-i" cand NU se poate inlocui cu "lui" sau "ei" sau cand urmeaza o actiune. El a plecat sa-i caute. sau / s-au sau Se scrie "sau" numai cand se poate inlocui cu "ori" Bei ceai sau lapte? s-au Se scrie "s-au" cand NU se poate inlocui cu "ori" sau cand urmeaza o actiune. Ei s-au dus la plimbare. sar / s-ar sar Se scrie "sar" numai cand are sensul de "a sari" Eu sar coarda. s-ar Se scrie "s-ar" atunci cand urmeaza o actiune. Ei s-ar putea sa vina azi pe la noi. la / l-a la Se scrie "la" atunci cand indica locul sau directia unde are loc actiune, sau nota muzicala. Alina pleaca la bunici. l-a Se scrie "l-a" atunci cand urmeaza o actiune. Ei  vin azi pe la noi. las / l-as las Se scrie "las" atunci cand are sensul de "fricos". George este un las. l-as Se scrie "l-as" atunci cand urmeaza o actiune. L-as duce la patinoar. mai / m-ai mai Se scrie "mai" atunci cand are sensul de "inca", sau pentru a intari semnificatia unui cuvant, sau daca se refera la luna mai. George este mai cuminte decat Andrei. Eu plec in concediu in mai. Mai vrei lapte? m-ai Se scrie "m-ai" atunci cand urmeaza o actiune. M-ai certat degeaba. nai / n-ai nai Se scrie "nai" atunci cand este vorba de un instrument muzical. Eu cant la nai. n-ai Se scrie "n-ai" atunci cand urmeaza o actiune. N-ai venit la timp ! cai / c-ai cai Se scrie "cai" atunci cand numeste niste animale. Am vizitat o ferma de cai. c-ai Se scrie "c-ai" atunci cand urmeaza o actiune. Nu am stiut c-ai sa sosesti azi. ia / i-a ia Se scrie "ia" atunci cand exprima un indemn sau are sensul de "a lua", "a apuca". El ia autobuzul pana la prima statie. i-a Se scrie "i-a" atunci cand urmeaza o actiune. Mihai i-a spus mamei ce note are. iar / i-ar iar Se scrie "iar" atunci cand se poate inlocui cu "din nou". Iar a plouat afara ! i-ar Se scrie "i-ar" atunci cand urmeaza o actiune. I-ar placea sa mearga la mare. iau / i-au iau Se scrie "iau" atunci cand are sensul de "a lua", "a apuca". Eu iau bicicleta si plec afara ! i-au Se scrie "i-au" atunci cand urmeaza o actiune. I-au spus ca trebuie sa poarte uniforma. nea / ne-a nea Se scrie "nea" atunci cand are sensul de "omat", "zapada" sau e o prescurtare a lui "nenea" Afara s-a asternut un covor de nea. Nea Ion a plecat la camp. ne-a Se scrie "ne-a" atunci cand urmeaza o actiune. Doamna invatatoare ne-a invatat multe lucruri utile. neam / ne-am neam Se scrie "neam" atunci cand are intelesul de "ruda" sau "popor". El este neam cu mine ! ne-am Se scrie "ne-am" atunci cand urmeaza o actiune. Ne-am dus la plimbare. noi / n-oi noi Se scrie "noi" atunci cand are intelesul de "nou" sau cand se refera la un grup de oameni care include si vorbitorul. El are haine noi. Noi plecam azi mai devreme. n-oi Se scrie "n-oi" atunci cand sunt 2 cuvinte, "nu" si "voi" care se pronunta impreuna. N-oi face asta degeaba !  ORTOGRAME  

 

    Adverbul- exerciții de aprofundare   Citește cu atenție textul următor pentru a răspunde corect cerințelor date:   O doină plânge sus pe culme, Din fluier unde limpezi cad, Și legănate lin s-afundă În pacea codrilor de brad...   Cântare, meșteră cântare, Te stingi acum încet-încet, Și-adormi pierdută-n tremurarea Oftării blânde din brădet...   Mi-ai strecurat un strop în suflet Din taina vremii de demult, Și plânsul veacurilor duse Mă înfioară când te-ascult...     Cum te-ai topit acum în noapte, Eu stau cu inima la sfat: În care brad, de care creangă Plânsoarea ta s-a aninat?...   Și cât vei mai trăi acolo, Tu, soră pururea cu noi, Când va fi mort de mult ciobanul, Și moartă turma lui de oi? (...) (Octavian Goga- Doina)   Transcrie, din primul vers al poeziei, un adverb și precizează felul acestuia. Cuvântul ”unde” din al doilea vers al poeziei este:       Adverb de loc; Substantiv comun.     Precizează valoarea morfologică a cuvântului subliniat din structura ”Și legănate lin s-afundă” și construiește un enunț în care să aibă o altă valoare morfologică. Transcrie adverbele din a treia strofă și precizează felul lor. Construiește enunțuri cu următoarele ortograme:     De mult Demult Mai M-ai Altădată Altă dată Deloc De loc Bineînțeles Bine înțeles O dată Odată Cândva Când va     Grupează pe coloane următoarele adverbe: agale, niciodată, bine, când, așa, departe, aici, jos, mâine, alene, astfel, întotdeauna, nicicând, nicăieri, dincolo.       De loc De mod De timp               7.Cu ajutorul sufixelor, formează adverbe de la următoarele cuvinte:   Voinic A târî Tânăr Cruce Francez     Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate:     Iarna îi place să patineze. M-a privit lung. Avea un chip frumos. Iarna este geroasă. Glasul ei blând m-a emoționat. Vorbește frumos despre prietena sa. A parcurs un drum lung. I-a vorbit blând.     Citește cu atenție afirmațiile următoare, notându-le cu A (adevărat) sau F (fals):   Adverbul din structura ”Din taina vremii de demult” determină un substantiv. Cuvântul ”acum” este adverb de mod. Adverbul ”acolo” îndeplinește funcția sinatactică de complement circumstanțial de loc. Cuvântul ”frumos” poate fi substantiv, adjectiv și adverb. Adverbul este parte de vorbire flexibilă.   Alege forma corectă:   Au participat destul/ destui de mulți la concurs. În place să cumpere cadouri pentru nou-născuți/ noi-născuți. Și-a făcut planuri ușoare/ ușor de realizat. Maria învață cel/ cea mai bine. Obișnuiește să lase ferestrele largi/ larg deschise.    

Timpurile verbului – reținem  și lucrăm – fisă de lucru Reținem : Timpul arată când se desfășoară acțiunea verbului față de momentul vorbirii.   Există trei timpuri de bază: Trecut – când acțiunea se desfășoară înainte de momentul vorbirii (a tricotat) Prezent – când acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii (tricotează) Viitor – când acțiunea se desfășoară după momentul vorbirii (va tricota) Să mai reținem ca verbul la timpul trecut are forme diferite : tricota, a tricotat, tricotase, tricotă.   Exercitiul 1 Arată în care dintre cele trei desene de mai jos acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii. sursa foto: culegerea În țara textelor frumoase a. Ieri Edith a cumparat lână și andrele b. Azi, ea tricotează un fular c. Mâine, îî va dărui fularul domnului Ursu   Exercițiul 2. Care dintre acțiuni se desfășoară înainte de momentul vorbirii și care după momentul vorbirii?   Exercițiul 3. Indică verbele din cele tri propoziții de sub desenele de la exercițiul 1.   Exercitiul 4 Menționează verbele din comunicările de mai jos, precizând când se desfășoară acțiunea acestora față de momentul vorbirii. a) Edith face un fular pentru domnul Ursu. b) Ea îl ascunde în coș. c) Cei trei prieteni au plecat la țară. d) Edith nu terminase încă fularul. e) În poveste, Moș Craciun îi îndeplini copilului dorința.   Reținem ! Formele verbului a fi care se scriu cu e la început se pronunță cu ie. Sunt incorecte pronunțiile loat, loa, vroia.   Exercițiul 5. Citește propozițiile de mai jos și arată cum se pronunță verbul a fi. Ieri eram în grădină. Zăpada era peste tot în strat subțire. Tata a adus bradul de Craciun. Acum, bradul este în sufragerie.   Exercițiul 6. Alege formna corecta din propozițiile de mai jos Am loat/luat globuri roșii. Părinții mei vor loa/lua beteală. Fratele meu voia/vroia o instalație electrică nouă.   Reținem !!   Se scrie „va” când verbele sunt la viitor (va spune) și „v-a ”când verbele sunt la trecut (v-a spus). Verbul a lua se scrie la prezent ia și iau. Verbele la trecut se scriu i-a (i-a spus) și i-au (i-au spus). Când verbele care încep cu vocala „a” sunt la forma negativă, vocala „u” din cuvântul nu poate să dispară, fiind înlocuită de cratimă (n-am spus, n-ai spus, n-a spus)   Exercițiul 7.   Indică verbele la viitor din textul de mai jos. Maria și Dan vor aranja masa de Paște, asa cum v-a spus bunica. Măriuca va pune farfuriile lângă lumânărele. Dan va da pisica afară în timpul mesei. Așa nu vor mai avea grijă că va sări pe masă.   Exercițiul 8. De ce s-a scris v-a spus în textul de la exercițiul de mai sus?   Exercițiul 9. Completează propozițiile de mai jos cu una dintre formele ia/i-a, iau/i-au. Pisica……..o sarma din farfurie. Tata…….dat un cârnăcior. Bunicii mei îi…….zilnic hrană umedă. Ei……luat și o zgardă roșie.  

Noi actualizari la DOOM2 „Afterchool”, „breaking news” și „all-inclusive” sunt printre noile cuvinte incluse în ediția a III-a a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), lansat astăzi de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române. A III-a ediție a DOOM are 3.000 de modificări, majoritatea fiind noile forme morfologice ale unor cuvinte care erau deja în limbă. Spre exemplu, scrierea de la „înșală” poate fi acum și „înșeală”, așa cum se aude în pronunție, a explicat pentru Edpedu.ro directoarea Institutului de Lingvistică, Adina Dragomirescu, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București și cercetător științific în lingvistică. Aceasta a anunțat că primele exemplare ale noului DOOM au ieșit chiar astăzi din tipar. Limba română a evoluat mai repede în ultimii ani datorită migrației și a globalizării, multe cuvinte fiind împrumutate din limba engleză, a explicat Dragomirescu.   „Ediția a II-a a DOOM a fost publicată în 2005 și de atunci au mai apărut diferite modificări de normă care au fost cerute de uz, fiindcă utilizatorii au început să prefere anumite forme sau să nu mai respecte norma în anumite privințe. Spre exemplu, la profesor s-a păstrat doar varianta cu accent pe „e”, dar în alte situații s-a completat paradigma la verbe, erau doar două persoane, s-au pus toate persoanele ca dicționarul să fie util și pentru cei care nu sunt vorbitori nativi de română și vor să vadă o formă a unui verb. În plus, s-au mai pus locuțiuni („calea-valea”, spre exemplu). Mai sunt și cuvinte complet noi, împrumuturi din engleză care au apărut în limbă și care trebuiau să fie normate cum ar fi: afterschool, take away, all-inclusive, breaking news, toată terminologia coronavirusului”, a explicat Adina Dragomirescu pentru Edupedu.ro. Primele exemplare ale noului DOOM au ieșit chiar astăzi din tipar, la Editura Univers Enciclopedic. Dicționarul va putea fi găsit foarte curând și în librării. De asemenea, noua ediție va putea fi consultată online pe site-ul editurii, a mai spus Dragomirescu.   sursa:Edupedu.ro    

Morfologia – partea gramaticii care studiaza partile de vorbire Curs IV – 27 oct. 2014/ h: 18,00) – inseamna flexiune, adica schimbarea formei unui cuvant – cuvintele sunt alcatuite din radacina tema si afixe – cuvintele au diverse valori morfologice in functie de context – ele isi pot schimba forma in functie de : declinare (pentru flexiunea nominala) si conjugare (pentru flexiunea verbala) Categoriile gramaticale conform gramaticii traditionale sunt :  – numarul = indica daca este vorba de un singur obiect sau de mai multe, daca actiunea are un singur autor sau mai multi  – genul = masculin/feminin/neutru – cazul = este reprezentat de schimbarile cuvintelor pentru a vedea rolul lor in propozitie  – diateza = exprima raportul intre actiune si autorul ei – modul = indica daca actiunea este reala, ireala sau posibila – timpul = sugereaza momentul in care se petrece actiunea, prezent, trecut, sau viitor – gradele de comparatie = marcheaza intensitatea unei insusiri – unele sunt specifice clasei nominale si altele claselor verbale (modul, gradul de comparatie, timpul). Morfologia si sintaxa apar integrate deoarece vocabularl limbii romane se grupeaza in clase de cuvinte care au trasaturi sintactice comune. – partile de vorbire pot fi deschise (adica se pot imbogati oricand: substantivul, verbul, adjectivul) si inchise care primesc reactii moi in mod exceptional (numeralul si partile neflexibile) – clasele gramaticale – clase eminamente lexicale (semnificatie proprie : substantivul, adjectivul, verbul) – clase functionale – care au rol gramatical (adverbul sau amestec lexico-functionale – prepozitia(dinspre,inspre) Marci flexionale – indica anumite elemente care pot fi : de tip sintetic prin prezenta unui afix gramatical (articolul – copil-u-l), de tip analiticadica prezenta unor morfeme libere (gradele de comparatie – un copil, mai inteligent) si de tip mixt unde apare si un afix gramatical si un morfem liber ( al copilului). Sintaxa – parte a gramaticii care se ocupa de combinarea cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraze. – intre cuvintele dintre o propozitie sau o fraza se stabilesc raporturi de subordonare, ordonare sau interdependenta. Relatiile de coordonare – se stabilesc intre parti de propozitie de acelasi fel sau propozitii de acelasi fel * conjunctii coordonatoare copulative : Ioana si Maria merg la teatru ; Vreau sa merg la munte si sa fac alpinism * conjunctii coordonatoare adversative : Elevii merg la film si profesorii ii insotesc * conjunctii coordonatoare disjunctive : Studentii au examen sau colocviu maine ? * conjunctii coordonatoare conclusive : Viata este scurta, deci trebuie traita * justapunere : Ele sunt frumoase, destepte, inteligente Relatiile de subordonare – se stabilesc intre o parte de propozitie secundara si una principala sau intre o subordonata si regenta ei. La nivelul propozitiei se stabileste prin forma pe care o ia cuvantul (fata mamei), acord (Fata frumoasa a luat nota 10 la examen – adjectivulfrumoasa se acorda in gen, numar si caz cu substantivul fata) sau prin prepozitii (cartea de la bunica) La nivelul frazei subordonarea se stabileste prin :  * conjunctii subordonatoare (că, să, ca să, dacă, de, fiindcă, deoarece, încât etc) : Nu se stie dacă spune adevarul * locutiuni conjunctionale subordonatoare ( cu toate că, pentru că, măcar, că, măcar să, etc) : Nu spunea nimic, chiar dacă il obligai * adverbe relative/nehotarate (unde, cum, când, oricând, oricum) : Ma intreb unde a fost plecat doua saptamani. Relatia de interdependenta – se stabileste intre doua parti de propozitie (subiect-predicat), subiectul impune predicatului numarul si persoana iar predicatul impune subiectului cazul Nominativ Propozitia – este o comunicare cu un singur predicat si reprezinta ce ai mica unitate a sintaxei Propozitiile se clasifica astfel : dupa scopul comunicarii : a) enuntiative : Sorina citeste o carte interesanta(ofera o informatie) b) interogative : Cine a avut aceasta initiativa ?( cere o informatie) Iar in functie de intonatie amandoua pot fi exclamative sau neexclamative. dupa aspectul predicatului : a) pozitive : Ana spune adevarul b) negative : Valentin nu s-a prezentat la examen dupa structura : a) simple : Copilul plange b) dezvoltate : Copilul obosit plange tare dupa rolul pe care il are in fraza : a) principale : Mihai a castigat un premiu(1)/ pe care il dorea(2) b) secundare sau subordonate : Am decis(1)/ sa plec devreme pentru a ajunge la timp(2) c) regente – propozitiile de care depind alte propozitii; pot fi principale sau subordonate : Mi-a demonstrat(1)/ ca nu poate(2)/ sa taca(3)/ – propozitia 1 este principala su regenta propozitia 2 – propozitia 2 este secundara si regenta pentru propozitia 3 d) incidente – este independenta fata de context : Ivan a mintit(1)/ spune Natasa(2) – propozitia 2 este incidenta, poate lipsi din context si prima propozitie are sens. Partile de propozitie indeplinesc o anumita functie sintactica si se pot transforma prin expansiune in propozitii subordonate. Propozitiile subordonate prin contragere se pot transforma in parti de propozitie. De exemplu subiectul se poate transforma in propozitie subordonata subiectiva: Lenesul mai mult alearga. Cine este lenes(1) mai mult alearga Morfologia si sintaxa apar intrepatrunse deoarece partile de vorbire au functie sintactica, prepozitiile impun un anumit regim cazual, cuvintele suporta modificari de forma pentru a indeplini o anumita fucntie sintactica. Intonatia determina sensul unei fraze. Exemplu : Mergi la Olanesti – reprezinta o propozitie prin care emitatorul face o afirmatie Mergi la Olanesti ? – in aceasta situatie intonatia este interogativa, emitatorul cerand o informatie Mergi la Olanesti ! – reprezinta o propozitie exclamativa care exprima un ordin

        Morfologia este partea gramaticii care studiază forma cuvintelor, modificările formei, conținutului și valorile gramaticale exprimate prin formele cuvântului.          În morfologie cuvintele se numesc părți de vorbire, sau clase gramaticale, caracterizate prin anumite trăsături generale și de conținut.          După criteriul morfologic, părțile de vorbire se clasifică în : a) părți de vorbire flexibile, pentru că își exprimă forma în timpul comunicării; b) părți de vorbire neflexibile, pentru că își păstrează eeași formă în timpul comunicării.           Părțile de vorbire flexibile sunt: substantivul, articolul, pronumele, numeralul, verbul și adjectivul.          Părțile de vorbire neflexibile sunt: adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția.          Fiecărei părți de vorbire îi corespunde în planul vorbirii câte o locuțiune, adică un grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă ca un singur cuvânt.  Există: - locuțiuni subtantivale: aducere-aminte = amintire;  punct de vedere = opinie; dare de seamă = raport; bătaie de cap = necaz; - locuțiuni adjectivale : de nimic = neimportant; fel de fel = diverși; în floarea vârstei = tânăr; ca scos din cuite = foarte curat; cu capul în nori = neatent; - locuțiuni pronominale : Măria Ta, domniile voastre, cine știe ce; - locuțiuni verbale: a da în seamă = a încredința, a-i părea rău = a regreta, a se da de-a rostogolul = a se rostogoli, a-și aduce aminte = a-si aminti;  - locuțiuni adverbiale: pe de rost, în dreapta, de jur împrejur, în mijloc, de-a pururi, pe loc, pe nimic, din vremea în vreme;  - locuțiuni prepoziționale: dincolo de, în preajma, în spatele, de-a lungul, în susul, de-a latul;  - locuțiuni conjuncționale; chiar de, cu toate că, măcare că, pentru că, din cauză că, ca și cum, pentru ca...să-, de vreme ce;  - locuțiuni interjecționale: ia uite, nu zău, tic-tac.              Fiecărei părți de vorbire îi corespund anumite categorii gramaticale precum: genul, numărul, cazul, persoana, mos timpul, diateza, gradul de comparație, articularea.              SINTAXA - este partea gramaticii care studiază regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în frază.              Propoziția - este o comunicare orală sau scrisă care are un singur predicat    Exemple: Pădurea răsuna de cântecul păsărilor. Vom pleca acum            Fraza este o îmbinare de două sau mai multe propoziții, dintre care cel puțin una este propoziție principală.  Exemple: De câte ori se gândea la vacanță (CT) / ce avea să vină (AT) / o cuprindea o bucurie de nedescris (PP). Desenează (PP) / șterge (PP)/ apoi o ia de la capăt (PP).

Test de evaluare Substantivul 1. În propoziţia: Tortul de ziua mea a fost cu frişcă. substantivul subliniat este: a) complement direct,în cazul Ac.; b) nume predicativ, în cazul Ac.; c) atribut, în cazul Ac.; 2. În propoziţia: Băiete, nu rupe cartile! cuvântul subliniat este : a) substantiv,nr. singular,genul masculin,caz V.; b) substantiv,nr. singular, genul masculin,caz N.; c) substantiv propriu, nr. singular, genul masculin,caz Ac.; 3. În propoziţia: Ochelarii sunt ai bunicului. substantivele sunt în cazurile : a) acuzativ,genitiv; b) nominativ,dativ; c) nominativ,genitiv; 4.În propoziţia: I-am dat colegului o carte. substantivul subliniat este : a) în cazul Ac.,complement direct; b) în cazul G., complement indirect; c) în cazul D., complement indirect; 5. În propoziţia: Caietul este al Mariei. substantivul propriu este : a) în cazul N., subiect; b) în cazul G., nume predicativ; c) în cazul D., complement indirect; 6. În propoziţia: În frunzişul sălciilor acestora se strâng stoluri întregi de păsări. substantivele subliniate sunt: a) substantive defective de numărul singular; b) substantive la numărul singular; c) substantive colective; 7. În propoziţia: L-am văzut pe Ionel substantivul este : a) în cazul Ac.,complement direct b) în cazul Ac.,complement indirect c) în cazul N., subiect 8. În versurile: Garoafele din glastră/ Vorbesc de-o fată blondă. substantivul în cazul Ac.,complement indirect este: a) din glastră b) garoafele c) de-o fată 9. În propoziţia: Colegul meu, Valentin, este premiant. substantivul propriu este : a) în cazul N., subiect b) în cazul N., atribut apoziţional c) în cazul Ac.,complement direct 10. În propoziţia: Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. substantivele în Ac.,sunt: a) se scutură, o ploaie b) din salcâmi, de miresme c) o ploaie, de miresme

Exercitii : 1. Gasiti cate un sinonim neologic pentru : adâncime – insemnătate/profunzime amănunțit – amplu/detaliat/dezvoltata bănui – a suspecta a cere – a solicita cinstit – omenos dovadă – probă fățarnic – prefăcut/ipocrit folositor – utila hotărî – a decide împrejurare – circumstanță 2. Scrie cate doua antonime pentru fiecare cuvant : corect – greșit/incorect/eronat durabil – trecător a se naște – a muri prieten – dușman sărăcie – bogăție 3. Alcatuieste enunturi in care sa apara paronimele : anual/anuar : Anual se incheie mediile./S-a facut un anuar scolar arbitrar/arbitral : Decizia a fost arbitral./Am ales in mod arbitrar investi/învesti : Am investit o suma de bani./Dan a fost învestit primar. literal/literar : El a copiat literal textul./Traducerea era literara. original/originar : Acesta este original, nu copie./ El este originar din Dolj. 4. Scrie cate un sinonim frazeologic pentru : a fugi = a o lua la fuga a observa = a fi cu bagare de seama a năvăli = a da buzna a lenevi = a pierde timpul a regreta = a-i părea rău 5. Alcatuieste enunturi cu cate 2 sensuri ale verbelor: a bate : Viata bate filmul./ Ionel ma bate la cap sa-i fac lectiile. a merge : Ulciorul nu merge de multe ori la apa./ Aurel va merge la Bucuresti maine. a face : Nu are nimic de a face cu aceasta problema./ A face un lucru bun inseamna ca e bine facut. 6. Alcatuieste enunturi cu sensul propriu si sensul figurat al cuvintelor: explozie : Ieri a avut loc o explozie./Daria a avut o explozie de bucurie. caldura : Aseara ne-a dat drumul la caldura./ Ma uitam la el cu caldura. 7. Alcatuieste enunturi cu forme de plural ale substantivului: bandă : Filmele sunt trecute pe benzi colt : Colturile mesei sunt perfecte./ Coltii cainelui sunt ascutiti. curent : Marea are curenti calzi dobitoc : Avram a dat cu piciorul in dobitoace. termen : Termenele pentru semnarea contractelor sunt maine. 8. Construieste enunturi cu omonimele : lac : lac de unghii/intindere de apa toc : toc de pantof/ toc de usa broasca : yala/animal vie : vita-de-vie/broasca este vie vin : au baut vin/ vin la tine! car : car cu boi N.B. forma omonimelor ramane aceeasi

Interjectia. Definitie. Felul interjectiilor. Punctuatia interjectiei Interjectia este o parte de vorbire neflexibila – se foloseste exclamativ – exprima : senzatii, stari sufletesti, indemnuri – reproduce sunete din natura (onomatopee) Felul interjectiilor : simple : a,ah,au,ai,hm,miau,tii,uf,vai,zau etc compuse : hei-rup, cip-cirip, tic-tac, cotcodac, cioc-poc…etc Atentie !!!!!  Interjectiile simple repetate nu trebuie confundate cu interjectiile compuse (cioc-cioc!; piu-pui!; pic-pic!) Interjectiile de adresare: prin care : – emitatorul se adreseaza direct unei persoane (măi,tu,bă(i),bre) – se atrage atentia receptorului asupra unei situatii (ia….,iată,hei,uite) Punctuatia interjectiei – Dupa interjectie se pot folosi virgula sau punctul, in functie de intensitatea senzatiei sau a zgomotului – dupa semnul exclamarii cerut de interjectie, enuntul continua cu litera mica – de la interjectii se pot forma, prin derivare, verbe Exemple : miorlau! tic-tac!, ham-ham!, tranc!, zdrang!, groh-groh!, beh!, chiț-chiț!, cirip! mirolau – a miorlăi tic-tac – a a ticăi groh-groh – a grohăi ham-ham – a hămăi Functiile sintactice ale interjectiei: – fara functie sintactica; * Ah!(Vai! Văleu!) m-am ars! – predicat verbal * Eu, atunci, țuști! in apa. – nume predicativ * E vai de tine – complement circustantial de mod * Zbura fâl-fâl

    Complementul circumstanțial de scop   Este partea secundară de propoziție care arată scopul unei acțiuni.   Subliniază complementele circumstanțiale de scop din enunțurile de mai jos, precizând partea de vorbire prin care se exprimă și cazul acestora: - Mara a crescut doi copii și pentru amândoi a făcut multe sacrificii. - Pentru tuns și vopsit mama plătește separat. - Cu scopul acesta l-am căutat, pentru a pune la punct toate detaliile excursiei. - Se grăbea pentru a ajunge acasă înaintea înserării. - În vacanță am plecat la pescuit cu toți prietenii mei și ne-am distrat pe cinste. - Pentru a vă vindeca trebuie să beți ceai de mătase de porumb. - Are Evaluarea Națională peste două luni și în vederea acesteia studiază neîncetat. - Noi vrem să cumpărăm o casă și facem economii pentru a ne îndeplini visul. - Bunicul ne-a adus un joc nou pentru a nu ne plictisi. - El a acționat în scopul amândurora. ”Noi am plecat de-acasă voioși la vânătoare/ Prin munți la cerbi, la iepuri, la urși, la căprioare.” (V. Alecsandri) ”În vederea unei așteptări mai lungi, m-am rezemat de parapetul podului.” (Mateiu I. Caragiale) ”El și cu Strâmbă-Lemne au pornit la vânat.” (Ion Creangă) ”Părând pe veci a răsări,/ Din urmă moartea-l paște,/ Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște.” (M. Eminescu) Precizează elementele regente ale complementelor circumstanțiale de scop din enunțurile următoare: În scopul scrierii unei compuneri, am citit un articol. A luat-o la picior spre a nu întârzia. Haide la plimbare! Notează cu A (adevărat) sau F (fals) enunțurile de mai jos: Complementul circumstanțial de scop poate avea ca regent un adjectiv. În enunțul ”Bătrânul a sunat pentru a stabili ultimele detalii” există două complemente circumstanțiale de scop. Numeralul colectiv din secvența ”Are două teze pe semestru și în scopul amândurora repetă toată materia” este complement circumstanțial de scop. În enunțul ”Intenționat nu a venit, ca să se odihnească” există o locuțiune adverbială de scop. Complementul circumstanțial de scop din secvența ”S-a pregătit pentru susținut examenul de șofat” este exprimat prin verb nepredicativ. Construiește enunțuri în care să ai complemente circumstanțiale de scop exprimate prin: Pronume demonstrativ în G= Numeral cardinal în Ac= Locuțiune adverbială de scop= Substantiv comun în Ac= Pronume personal în G= Verb la modul infinitiv= Realizează expansiunea complementelor circumstanțiale de scop obținute mai sus în propozițiile corespunzătoare.