Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

Substantivul Partea de vorbire flexibila care exprima obiecte(casa, masa), fiinte(mama, baiat), fenomene ale naturii(ploaie, ninsoare), insusiri(uratenie, albastrul), stari sufletesti(bucurie, tristete) sau actiuni(statul, mersul) – poate fi insotit de un articol si poate primi determinari ale unui adjectiv (casa rosie) sau al unui numeral (5 studenti) – avem locutiunea substantivala care reprezinta grupul de cuvinte de sensul unitar al unui substantiv (parere de rau- regret) – cuvintele care intra in componenta unei locutiuni isi pierd sensul lor initial. Substantivele sunt de doua feluri : –comune si proprii sau simple(casa, Maria) si compuse(floarea-soarelui, Campulung)) Substantivele se caracterizeaza prin numar (singular si plural). Exista substantive defective de plural adica cu forme numai de plural (faina, catolicism) sau substantive defective de singular (zori, câlți, icre) Substantivele proprii nu au flexiune (Ioana, Romania, Mures) Substantivele colective care denumesc o totalitate doar cand sunt la singular se acorda cu verbul la singular (tinerimea are/ nu tinerimea au). Categorii gramaticale ale substantivului: Genul – categorie gramaticala care macheaza prin desinente ideea de animate (sex barbatesc si femeiesc) si de inanimate Genul se determina prin numarare – masculin : baiat/baieti; lup/lupi = un/doi – feminin : fata/fete; ursoaica/ursoaice = o/doua – neutru : scaun/scaune; foc/focuri = un/doua Numarul -este o categorie gramaticala care exprima ideea de cantitate (unul – mai multi_ –singular = exprima un singur obiect : masa, scaun, fata etc –plural = exprima mai multe obiecte : mese, scaune, fete, etc – au forme numai pentru singular = sunt in general nume de materii, stari, insusiri: catolicism, curaj, aur, mazare – au forme numai pentru plural : zori, icre, ochelari Desinenta – este sunetul sau grupul de sunete de la sfarsitul substantivului prin care indica numarul acestuia E exemplu : elev-elevi, basma-basmale, cuier-cuiere Substantivele se pot numara : o-doua, un-doi, un-doua   Cazurile substantivului : Nominativ  * subiect : Baiatul traverseaza strad * nume predicativ : El a iesit profesor * apozitie : Sora mea Florentina a iesit medic * element predicativ suplimentar : El a fost numit director Acuzativ * complement direct : Citesc o carte. L-am vazut pe elevul fruntas * complement indirect : Ma gandesc la examene * atribut substantival prepozitional : Foile de placinta sunt proaspete * nume predicativ : Mobila este din lemn * complement circumstantial de loc : Merg la scoala (unde?) * complement circumstantial de mod : A durat zile intregi pana a aflat adevarul. * complement circumstantial de cauza : Moare de frica * complement circumstantial de scop : Invata pentru examen * complement de agent : Cartea a fost citita de studenti Genitiv * atribut substantival genitival : Cartea Sorinei era pe masa * nume predicativ : Cartea noua este a profesoarei * complement indirect : S-a repezit asupra elevilor * complement circumstantial de loc : Vad o masina inaintea elevilor * atribut substantival prepozitional : Gradina din jurul casei era bine ingrijita – prepozitiile specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia – locutiuni prepozitionale : in jurul, in preajma, de-a lungul Dativul * complement indirect : Ii dau copilului stiloul * complement circumstantial de loc : Sta locului * atribut : Stefan domn al Moldovei a dus multe batalii * nume predicativ : El este impotriva obiceiurilor parintilor – prepozitii specifice dativului : gratie, multumita, datorita, conform, contrar – cazurile dativ si genitiv se diferentiaza prin subordonarea nominala pentru genitiv si verbala pentru dativ. Vocativ * exprima o chemare, este cazul adresarii directe * este, in general, folosit pentru substantive nume de persoana * nu are functie sintactica : Vladimire, vino acasa ! * punctuatia specifica : virgula sau semnul exclamarii * sunstantivul in vocativ poate primi determinatii.   Cazurile substantivului – este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima o anumita functie sintactica in propozitie. – in limba romana sunt cinci cazuri : nominativ, genitiv, dativ, acuzativ si vocativ Functii sintactice NOMINATIV 1. subiect – cine? ce ? Vasilica spala rufe 2. nume predicativ – ce face ? Vladimir este student 3. atribut substantival apozitional (apozitie simpla sau dezvoltata) Prietenul meu, Cristian, este antrenor (care prieten?) 4. element predicativ suplimentar Pe Sorina o vad studenta la Drept (cum o vad ?) Nota bene : de obicei apozitia se intalneste in cazul nominativ (N), indiferent de cazul substantivului determinat GENITIV 1. nume predicativ – Caietul este al elevului 2. atribut substantival genitival – (al cui, a cui ai cui, ale cui) Sfarsitul filmului a fost captivant (al cui sfarsit? – al filmului) 3. atribut substantival apozitional Casa lui Sorin, adica a nepotului meu, a fost renovata 4. atribut substantival prepozitional Lupta contra drogurilor trebuie continuata. Masina din fata blocului este noua (care?) Prepozitii specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia, dedesubtul, indaratul, imprejurul – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv Locutiuni prepozitionale specifice genitivului (sunt formate din prepozitie + substantiv articulat cu articol hotarat) – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv :in urma, in fata, in spatele, in dreapta, in stanga, in inima, la margine, in mijlocul, in ciuda, din cauza, din pricina, de-a lungul, in adancul, in susul, in josul, in dreptul, in fundul, in decursul, la inceputul, la sfarsitul, pe vremea in folosul etc. ATENTIE !!!!!!! Sa nu se confunde locutiunile prepozitionale specifice genitivului cu locutiunile adverbiale : in fata, in spate, in mijloc sau cu adverbele : deasupra, inainte, dedesubt, indarat, imprejur..etc., care nu sunt urmate de substantiv, pronume sau numeral in genitiv. 5. complement indirect Tinerii lupta impotriva coruptiei (impotriva cui) Mereu am luptat impotriva minciunii 6. complement circumstantial de loc Masina s-a oprit in fata blocului (unde?) Zmeul plutea deasupra caselor 7. complement circustantial de timp Pe vremea bunicilor, oamenii erau mai credinciosi (cand?) S-a intors acasa inaintea orei optsprezece 8. complement circumstantial de mod Pasarea zboara contra vantului (cum?) Ei vaslesc contra curentului 9. complement circustantial de cauza Am intarziat din cauza ploii (din ce cauza?) N-am putut veni din cauza gerului 10. complement circumstantial de scop Am actionat in folosul copiilor (cu ce scop?) Am strans bani in vederea excursiei   CAZUL DATIV 1. complement indirect I-am adus prietenului meu Dan o carte (cui?) I-am dat Adelei o manusa 2. complement circumstantial de mod Am castigat meciul, conform (potrivit) previziunilor noastre El a procedat conform planului nostru (cum?) 3. complement circumstantial de loc De ce nu stai locului ? Puii stau lipiti pamantului. Stai locului (unde?) 4. complement circumstantial de cauza Accidentul s-a produs datorita intretinerii defectuase a masinii (din ce cauza?) Am luat nota buna datorita sarguintei 5. nume predicativ Copilul este aidoma parintilor Scorul a fost contrar previziunilor

  Subiectul. Propozitia subiectiva   Definitie : Subiectul este partea principala de propozitie care arata despre cine/ce se vorbeste in propozitie. Intrebari : cine? ce? Cazuri : Subiectul sta in cazul nominativ, neinsotit de prepozitii.   Clasificarea subiectelor :   1. exprimat – simplu : Fetele merg in parc. – multiplu : Fratii si surorile merg in parc.   2. neexprimat – subinteles (exprimat intr-o propozitie anterioara : Copiii au fost in parc/si s-au jucat – in cea de-a doua propozitie subiectul este subinteles (copiii); – inclus (cuprins in terminatia verbului): Au fost la scoala – subiect = ei   De retinut :   1. Subiectul se exprima prin diferite parti de vorbire   2. Verbele la infinitiv si participiu pot avea si ele subiect : El vazandu-ne, am fost nevoiti sa plecam   Propozitia subiectiva   Definitie : Propozitia subiectiva reprezinta in fraza o realizare propozitionala a subiectului. Intrebari : cine? ce?   Termen regent: 1. verb personal predicativ : Cine invata (1)/ia note mari(2)  = 1. SB(subordonata subiectiva) 2. PP(propozitie predicativa)   2. verbe si constructii impersonale: – verbul impersonal a trebui : Trebuie(1)/sa invatam mai bine(2)……..= 1. PP, 2.SB – verbe reflexive impersonale : Nu se cuvine(1)/sa vorbesti urat(2)…..= 1. PP, 2. SB – expresii verbale impersonale : E usor(1)/sa vorbesti despre viitor(2)…..= 1.PP, 2.SB – verbe pasive folosite ca impersonale :Este dovedit(1)/ ca alcoolul este daunator(2)….= 1.PP, 2.SB – verbe personale folosite ca impersonale, singure sau insotite de pronume personale in dativ sau acuzativ: Ramane(1)/sa vorbim(2)….= 1.PP, 2.SB   Imi place(1)/sa citesc romane politiste(2)…….=1.PP, 2.SB   3. adverbe si locutiuni adverbiale predicative: Fireste(1)/ca vom veni cat mai repede(2)…..= 1.PP, 2.SB   Fara doar si poate(1)/ca va lua o nota mare(2)………= 1.PP, 2.SB   Elemente de relatie : – pronume si adjective pronominale relative : Cine e respectuos(1)/este apreciat de toti(2)……..= 1.SB, 2.PP   Care elev va sti(1)/va lua examenul(2)…..= 1.SB, 2.PP – pronume si adjective pronominale nehotarate: Oricine vine(1)/va fi primit(2)…….1.SB, 2.PP   Oricarui elev i-am explicat(1)/a inteles(2)….= 1. SB, 2.PP – conjunctii subordonatoare: Negresit(1)/ ca va veni primul(2)……= 1.PP, 2.SB – adverbe relative: Nu conteaza(1)/cum a intrebat(2)….1.PP, 2.SB   Topica si punctuatia : SB poate sta inainte sau dupa regenta si nu se desparte prin virgula de aceasta. Observatie : Propozitia insuficienta este o regenta care cere obligatoriu un determinant(o subordonata), fiind vorba de regentele subiectelor, predicatelor,etc: Poate ca va invata

       

Articolul             1. Alcătuiți propoziții în care substantivele: tată, bade, frate, popă, nene, vodă, pașă, tanti, Jeny, Irinel să fie folosite în G., D., articulate cu articol hotărât.     Alcătuiți o propoziție care să cuprindă substantive însoțite de fiecare fel de articol.               2. Construiți patru propoziții în care substantivele proprii să fie articulate cu articolul hotărât enclitic și proclitic lui.               3. Construiți patru propoziții în care articolele nehotărâte: un, unui, niște și unei să fie despărțite de substantivele pe care le însoțesc printr-unul sau mai multe adjective.               4. Indicați forma de plural nearticulată a substantivelor: păr, alee, erou, pământ, sac, măsea, copil, sfinx, as, morișcă, brad, copertă, maistru, nume. Precizați desinența de plural.   Ex. tablou – tablouri (-uri)               5. Precizați și ilustrați prin exemple valorile gramticale ale cuvântului lui.                 6. Precizați și ilustrați prin exemple valorile gramticale ale lui o.               7. Indicați valorile gramaticale ale cuvântului un și exemplificați.               9.Scrieți formele de N. singular și plural nearticulate și articulate cu articol nehotărât și articol hotărât ale substantivelor: fiu, fiică, platou.               10. Indicați valoarea morfologică a cuvântului cel în următoarele contexte:         Omul cel harnic m-a ajutat.       Cel pe care îl așteptam nu a venit.       Cel om rău ne-a amenințat.             11. Completați cu articole demonstrative potrivite și precizați genul, numărul și cazul lor :        Prietenului ……………. bun îi poți încredința o taină. Istoricii au scris despre strămoșii noștri …………. viteji. I-am spus fetei …………. mai înalte să treacă în spate. Văile dealurilor ………. abrupte erau pline de grohotișuri. Echipele ………… bune li s-au oferit condiții optime de antrenament. Pe copiii ……………. mici îi vor lua în tabără.               12. Precizați și ilustrați prin exemple valorile gramaticale ale lui a.               13. Explicați acordul articolului posesiv în următoarele exemple:     Muzeul de Istorie al orașului Pitești. Muzeul de Istorie a Literaturii. Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj.               14. Completați punctele de suspensie cu articolele posesive (genitivale) corespunzătoare:           Admiram crestele înzăpezite ………….munților profilându-se în albastrul nesfârșit……… cerului. Liniștea adâncă ………. pădurii nu era tulburată de nici un zgomot. Doi turiști ……….. echipei montane se opriră să cerceteze mușchiul întunecat ……… copacilor.               15. Alcătuiți propoziții în care substantivele : nucul, zăpada, izvoru, potecile să fie însoțite și neînsoțite de articol posesiv.               16. Subliniați forma corectă a articolului posesiv :     Căutam volumul de poezii ale/ al lui T. Arghezi.  Lumea sadoveniană a/ ai pescarilor o întâlnim în ,,Nada florilor ’’.  Voia să vadă locul de odihnă a/ al poetului.  Citise cartea cu istorisiri a /ale trecutului.               17. Construiți patru propoziții în care să se afle un substantiv în G. precedat de articol posesiv plasat înaintea substantivului determinat ( cu ale flotei vapoare). Indicați cu ce substantiv s-a realizat acordul articolului posesiv.               18. Modificați enunțul dat cu substantivele daye și efectuați schimbările care se impun :     Munții ale căror culmi se înălțau la orizont, mă uimeau. (muntele)………………………………………………. (muntele)……………………………….………(culme) (dealul)………………………………………………… (dealurile)……………………………………………… Câmpia………………….întindere se pierdea în zare mă încânta. (câmpiile)…………………………………………………………. (câmpiile)………………………..(întinderi)………………………               19. Alcătuiți enunțuri cu formele omofone: al, a-l; ai, a-i; ale, a le; cea,ce-a; cei, ce-i; cel, ce-l; cele, ce-le.        

  Rolul utilizării cratimei   Atunci când ni se cere să explicităm rolul cratimei într-o construcție lexicală, morfologică sau sintactică,  trebuie să avem în vedere următoarele situații:     1)  Din punct de vedere fonetic:   -  elidarea unui sunet la început de cuvânt: ”rimă-mbrățișată”,  ”lucru-nceput”, ”carte-nchisă” etc.; -  elidarea, dispariția, suprimarea unui sunet la sfârșit de cuvânt. ”printr-o”, ”dintr-o”,  ”într-o” etc.; -  evitarea hiatului: ”fereastră-ntredeschisă”, ”speranță-mplinită”, ”față-ntristată” etc.; - transformarea unui hiat în diftong: ”de-abia”, ”de-acolo”, ”de-alaltăieri”etc. - evitarea unui diftong: ”clar-această zi” (clară această zi), ”duioas-aducere-aminte” (duioasă aducere-aminte) etc.; - evitarea unui triftong: ”vorbea-ntre dinți” (vorbea între dinți), ”spunea-ntr-o doară” (spunea într-o doară) etc.;     2)  Din punct de vedere morfologic:   - marchează rostirea împreună, în aceeași silabă, a două cuvinte (părți de vorbire) diferite (se poate specifica valoarea lor morfologică):”speranțe-nșelătoare”: cratima marchează rostirea în aceeași silabă a două părți de vorbire diferite: substantivul comun, simplu ”speranțe” și adjectivul propriu-zis ”(î)nșelătoare; ”spunându-mi-se”: cratima marchează rostirea împreună a trei cuvinte diferite: verbul la gerunziu ”spunând(u)”, pronumele personal ”mi” (caz D, formă neaccentuată), pronumele reflexiv propriu-zis ”se” (caz Ac., formă neaccentuată);     3)  Din punct de vedere prozodic, folosirea cratimei are ca efect:   - micșorarea numărului de silabe: ””Turmele-l urc, stele le scapără-n cale” (12 silabe în loc de 14 silabe) și deci păstrarea constantă a măsurii versurilor; - menținerea ritmului: ”Parc-ascult și parc-aștept” (UU_ UUU_) (anapest, peon 4); - păstrarea rimei: ”Aproape de speranța-mi/Se scurge tainic viața-mi” – rimă feminină (se termină fiecare vers într-o vocală), perfectă (ultima silabă coincide perfect); - conservarea structurii (strofice) a poeziei;     4)  Din punct de vedere stilistic:   - obținerea unor figuri de stil sonore: - aliterația:  ”Speranța-nvie primăvara/În fiecare vis când vine seara...”(se repetă consoanele ”v”, ”r” și ”n”); este și asonanță, se repetă vocala accentuată ”a”; - asonanța: ”Cuvânt-aproape de un dulce gând (...)” (este accentuată vocala ”â” ); este și aliterație, se repetă consoana ”n”, ”p” și ”d”;  prin realizarea figurilor de stil sonore se obține muzicalitatea versurilor sau rima interioară;   N.B. Elementele de prozodie se pot încadra în categoria mai largă a stilului.   Cratima (”-”) este un semn ortografic și de punctuație, în anumite situații:   Semn ortografic între două părți de vorbire diferite: ”Dulce-această veste” (leagă două părți de vorbire diferite); Semn ortografic în interiorul aceleiași părți de vorbire:”Ieri-alaltăieri”,”După-amiază”, ”nord-vest”, ”bun-gust”, ”Maria-Elena”,”roșu-albăstrui”,”aproap departe”, ”târâș-grăpiș”(leagă termenii unui adevrb de timp compus, substantiv comun sau propriu compus, ai unui adjectiv compus, ai unui adverb de loc sau de mod compus etc.); Semn ortografic într-o locuțiune: ”dintr-odată” (cratima marchează rostirea împreună, în aceeași silabă, a două părți de vorbire diferite: prepoziția simplă ”dintr(e)” și adverbul de timp ”odată”, partea de vorbire obținută fiind o locuțiune adverbială de mod; ”într-adins”, ”de-a berbeleacul”, ”de-a dura”, ”de-a v-ați ascunselea”, aduceri-aminte , ”ucigă-l toaca”, ”ducă-se pe pustii” etc. (locuțiuni adverbiale,  verbale, substantivale etc.); Semn ortografic într-o expresie: ”și-au dat arama pe față”; ”s-au dat de ceasul morții”, ”în cel de-al doisprezecelea ceas” etc. Semn de orografie între două numerale cardinale, două substantive, două adverbe, două adjective  etc. : ”anii ’80 -’90”, ”viitor-trecut”, ”bine-rău”,  ”repede-încet”, ”devreme-târziu”,”bun-rău” ”frumos-urât”, ”prost-deștept”, ”bogat-sărac” etc;  Leagă un numeral ordinal de particula morfologică ”a” (morfem): a XII-a F; a IXL-a (a patruzecea), a CIX-a (a o sută noua), a MXIX-a (a cinci sute nousprezecea) etc.; Semn de ortografie ”-ntr-această primăvară” (ține locul unui apostrof; în propria poezie). Când este semn de punctuație, cratima se numește linie de dialog sau linie de pauză. Linie de dialog: ” – Ionel, Ionel, vin’ la mama!...” Linie de pauză: înaintea unei explicații: ”Identificarea – adică găsirea în text – a unor construcții pleonastice”; înaintea unei enumerații: Toate formele de relief – munții, dealurile, câmpiile, șesurile, pot fi găsite în țara noastră” etc. N.B. Când este linie de dialog sau linie de pauză  are o formă ușor diferită: ” – ”. De fapt, cratima, linia de dialog și linia de pauză sunt trei lucruri diferite.  

VERBUL este partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare.   1.Clasificarile verbului a) dupa rolul sintactic si morfologic:   -predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc)   -copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)   -auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea)   b) dupa posibilitatea de a avea complement direct: -tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc) -intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)   c) dupa referirea la persoana: -personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.) -impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.) -unipersonale: se folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.   2.Locutiunile verbale   Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului.   Structura locutiunilor verbale: -verb + prepozitie + substantiv:  a avea de gand –verb + interjectie:  a face tuști -verb + substantiv:  a-și păzi gura / păziți-vă gura! (pronume între verb și substantiv) –verb + etc.: a o lua la sănătoasa, a-și aduce aminte   – cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale: a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga. * Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca: -se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga = a fugi) -intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente; -exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte; aminte=?) 3.Diateza verbului   Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva   Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective.   Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles); se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;   Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.   4.Modurile verbului Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea.   Modurile: –personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei; –nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste; –predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat; –nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat;   Moduri personale, predicative: -indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala, sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug); -conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent, ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit); -conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi); -imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);   Modurile nepersonale, nepredicative: -infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.); –gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.); -participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect (citit, vazut, citit etc.); -supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);   5.Timpurile verbale Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii.   Timpurile indicativului -prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug); -imperfect: actiune trecuta, neterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam); -perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii); –perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit); -mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem); –viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi); -viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);   Timpurile conjunctivului –prezent: să lucrez, să tac, să culeg, să fug; -perfect: să fi lucrat, să fi tacut, să fi cules, să fi fugit;   Timpurile conditional-optativului   -prezent: aș lucra, aș tăcea, aș culege, aș fugi; –perfect: aș fi lucrat, aș fi tăcut, aș fi cules, aș fi fugit; Nu uita!!! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.   Atentie!!! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.   6.Conjugarea verbului Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, persoana si numar se numeste conjugare. Nu uita!!! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari: Conjugarea I: verbe terminate în -a (a lucra, a canta, a visa etc.) Conjugarea II: verbe terminate în -ea (a placea, a vedea etc.) Conjugarea III: verbe terminate în -e (a bate, a merge, a spune etc.) Conjugarea IV: verbe terminate în -i sau -i (a fugi, a dori, a coborî, a hotărî etc.)   Nu uita!!! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.   Conjugarea verbelor auxiliare: a fi, a avea, a vrea Atentie!!!   1. Verbele a fi si a avea au la prezentul indicativ serii paralele de forme – prima, cu valoare predicativa, a doua, specializata ca auxiliar. (Noi avem o carte. / Noi am venit.) 2. Forme ca vrei, vroiesc etc., rezultate din contaminarea verbelor a vrea si a voi, sunt neliterare. 3. La perfectul simplu, toate cele trei verbe au cate doua serii de forme, ambele corecte. 4. La imperativ (pozitiv si negativ), a avea are doua forme, ambele corecte. Forma aibi / n-aibi este invechita.  

                                                            Verbul   Timpurile verbului:                 - prezent: -eu citesc             -imperfect: -eu citeam                                   -perfect simplu: -eu citii             -perfect compus: -eu am citit             -mai mult ca perfect: -eu citisem             -viitor I: -eu voi citi             -viitor anterior: -eu voi fi citit                                                   Modurile verbului                             Modurile personale:  Indicativ, Imperativ, Conjunctiv, Conditional-optativ                           Modurile nepersonale   Indicativ, Gerunziu, Participiu, Supin   Imperativ: -afirmativ :-Citeste! Citeste!                   -negativ :-Nu citi! Nu citi! Conjunctiv : -prezent: -eu sa citesc                                -perfect: -eu sa fi citit Conditional-optativ :-prezent: eu as citi                                      -perfect: eu as fi citit               Modul infinitiv: 1.Subiect: -Este greu a invata.(ce, cine?) 2.N.P.: -Placerea lui este de a citi.(ce este, cine este?) 3. At.: -Placerea de a citi o avem toti. (ce fel de?) 4.C.D.: -El stie desena.(pe cine, ce?) 5.C.I.: -S-a  plictisit a invata.(despre cine ,despre ce, pt.cine, pt. ce, de la                                                                   cine, de la ce, de ce?) 6.C.C.T.: -A ajuns la gara inainte de a pleca trenul. 7.C.CM.: -A plecat fara a saluta.(cum?) 8.C.C.S.: -Invata pentru a reusi.(cu ce scop?)                           Modul supin: 1.Subiect: -Este greu de invata. 2.N.P.: -Cartea este de citit. 3.At.: -Am o carte de citit. 4. C.D.: -El are de scris. 5.C.I.: -S-a plictisit de citit. 6.C.C.S.: -A plecat la padure pentru vanat.                           Modul gerunziu: 1.Subiect: -Se aude tunand. 2.N.P.: -Mainile-i erau tremurande. 3.At.: -Am vazut valurile spumegand. 4.At. adj.: -Am vazut valurile spumegande. 5.C.C.T.: -Plimbandu-se admira peisajul. 6.C.C.T.: -Merge schiopatand. 7.C.C.Cz; -Alunecand a cazut.(din ce cauza?)                           Modul participiu: 1.At. adj.: -Cartea citita este pe masa. 2.N.P.: -Ei sunt bine informati.                                                                                                           Substantivul   Cazul Nominativ: 1.Subiect: -Elevul citeste zilnic. 2.N.P.: - El este inteligent. 3.Apozitie: -Simpla: - Ionel Popescu a reusit.                   -Dezvoltata:  -Maria, colega mea invata bine.               Cazul Acuzativ: 1.C.D.: -L-am  vazut pe Ionel. 2.C.I.: -Vorbim despre vacanta. 3.N.P.: -Cartea este de povesti. 4.At. :-Am o carte de povesti. 5.C.C.L.: -Mergem la munte. 6.C.C.S. : -El invata pentru examen. 7.C.C.Cz. : -El plange de durere.                Cazul Genitiv: 1.At.: -Cartea elevului este pe banca. 2.N.P. : -Cartile sunt ale elevului. 3.C.I. : -Luptam impotriva drogurilor. 4.C.C.L.: -Avionul zboara deasupra muntilor.(deasupra, inaintea,inapoia) 5.C.C.T.: -Am sosit la scoala inaintea colegilor.(inaintea) 6.C.C.Cz : -Plange din cauza colegilor.               Cazul dativ: 1.C.I.: -Ofer mamei flori. 2.N.P.: -El este aidoma parintilor. 3.C.C.M.: -El munceste asemenea colegilor. 4.C.C.Cz.: -S-a vindecat datorita medicilor. 5.At. cu prep.: -Am o casa aidoma vecinului.                                                                                       Pronumele Pronumele personal:   Are trei persoane:  pers.I: -sg. eu                                              -pl.  noi                                 pers.II: -sg. tu                                               -pl. voi                                 pers.III: -sg. ea, el                                                 pl. ele, ei Formele pronumelui :- accentuata                                       -neaccentuata   Pers.I :Nominativ :eu            noi                Acuzativ :pe mine, ma , m- pe noi, ne-             Dativ :mie, imi, mi                   noua, ne, ni       Pers.II :Nominativ :tu           voi               Acuzativ :pe tine, te  pe voi, va, v-               Dativ :tie, iti, ti           voua, va, vi   Pers.III :Nominativ: el, ea                ei, ele                Acuzativ: pe el(ea), il, o       pe ei(ele), ii, le                Dativ: lui, ii, i lor, le, li                Functii sintactice :          1.N.:-El citeste zilnic.        2.N.P. :-Nominativ –Inginerul este el.                     -Genitiv –Cartea este a lui.                     -Acuzativ –Cartea este pentru el.        3.At. :-Nominativ –Maria, ea, a castigat.                   -Genitiv –Cartea lui este noua.                   -Acuzativ –Am un cadou pentru el.         4.C.D. :-Acuzativ –am vazut-o pe ea.         5.C.I:-Acuzativ –Vorbim despre ei                    -Dativ –Ii ofer ei flori.        6.C.C.L. :-Acuzativ –Mergem la ea.                          Genitiv –Animalul zboara deasupra lor.        7.C.C.T. :-Acuzativ –Am plecat odata cu ei.                          Genitiv –Am sosit inaintea lor.        8.C.C.M. :-Acuzativ –Invatam ca ei.                           Dativ cu prep. –El lucra aidoma lor.        9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza lui.                                       Pronumele Reflexiv            Atunci cand pronumele forma neaccentuata are aceeasi persoana cu subiectul acel pronume este refelexiv.          Atunci cand pronumele forma neaccentuata nu are aceeasi persoana cu subiectul acel pronume este personal.          Pronumele refelexiv are forme proprii pentru persoana a-III-a la cazurile Acuzativ si Dativ.          Pers. a-III-a:-Acuzativ –pe sine, se, s-                                 -Dativ –sinesi, isi, si            La persoana I si a-II-a imrumuta formule neaccentuate ale pronumelui personal.          Pers.I :- ma, ne          Pers. a-II-a :-te, va   Functii sintactice (pers.I si pers. a-II-a) :         1.C.D. :-Acuzativ –Eu ma plimb in padure.       2.C.I. :-Acuzativ –Vorbeste despre sine.                    Dativ –Isi cumpara caiete.       3.At. :- Acuzativ cu prep. –Lauda de sine nu miroase a bine.                   Dativ(posesiv) –Privirea-si arunca in departare.     4.N.P. :-Acuzativ –Totul este pentru sine.     5.C.C.L. :-Acuzativ –Il trge spre sine.     6.C.C.M. :-Vorbeste in sine.   Pronumele si adjectivul  pronominal posesiv   Pronumele care tine locul atat al posesorului cat si al obiectului posedat se numeste pronume posesiv.             Atunci cand detrmina un substantiv si se acorda in gen, numar si caz cu acesta pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala si devine adjectiv pronominal posesiv cu functia sintactica de atribut adjectival.        Formele pronumelui posesiv sunt :    al meu -           a mea al tau               -a ta al sau  -           a sa                ai mei  -ale mele ai sai               -           ale sale   al nostru         -          a noatra al vostru         -          a voastra ai nostri          -          ale noaste ai vostri          -          ale voatre   Functii sintactice :            1.S. :-Nominativ –Ai mei au sosit astazi.      2.N.P. :-Nominativ –Cartea este a mea.                   -Genitiv –Casa este alor mei.                   -Acuzativ –Cadoul este pentru ai mei.      3.At. :-Nominativ –Ei, ai mai au sosit.              -Genitiv –Casa alor mei este mare.              -Acuzativ –Am un cadou pt ai mei. 4.C.D. :-Acuzativ –I-am vazut pe ai mei 5.C.I. :-Dativ -Ofer alor mei cadouri.             -Genitiv –Luptam impotriva alor tai.             -Acuzativ –Vorbim despre ai tai. 6.C.C.L. :-Genitiv –Avionul zboara deasupra alor tai.                  -Acuzativ –Mergem la ai vostri. 7.C.C.T. :-Genitiv –Am sosit inaintea alor tai.                  -Acuzativ –Am plecat odata cu ai tai. 8.C.C.M. :-Acuzativ –Lucrez ca ai mei.                   -Dativ –Munceste aidoma alor sai. 9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza alor sai.                   -Dativ :-A reusit datorita alor sai.   Pronumele si adjectivul  pronominal demonstrativ   Pronumele demonstrativ are aceeasi functii sintactice ca pronumele personal. Atunci cand determina un substantiv si se acorda cu acesta in gen numar si caz, isi schimba valoarea gramaticala si devine adjectiv pronominal demonstrativ cu  functia sintactica de atribut adjectival.   Felurile pronumelui demonstrativ :   a)de apropiere:acesta-aceasta                           acestia-acestea                         Forme populare: astea-asta                                              astia -  astea      b) de departare: acela-aceea                                aceia-acelea                          Forme populare :ala-aia                                     aia-alea                                                                                                                                                            c) de identitate: acelasi-aceeasi                               aceiasi-aceleasi   Functii sintactice :   1.S. :-Nominativ –Acesta a reusit. 2.N.P. :-Nominativ –El este acesta.              -Genitiv –Casa este a cestuia.              -Acuzativ –Cadoul este pentru acesta. 3.At. :-Genitiv –Casa acestuia este mare.            -Acuzativ –Am un cadou pentru acesta. 4.C.D. :-Acuzativ –L-am vazut pe acesta. 5.C.I. :-Acuzativ –Vorbim despre acestia.             -Dativ –Ii ofer flori acesteia.             -Genitiv –Luptam contra acestora. 6.C.C.L. :-Acuzativ –Mergem la acestia.                  -Genitiv –Avionul zboara deasupra acestora. 7.C.C.T. :-Acuzativ –Am plecat odata cu acestia.                  -Genitiv –Am sosit inaintea acestora. 8.C.C.M. :-Acuzativ –Invatam ca acestia.                   -Dativ –Invatam aidoma acestora. 9.C.C.Cz. :-Genitiv –Plange din cauza acestora.                   -Dativ –A reusit datorita acestora.     Numeralul   Este partea de vorbire flexibila care exprima numarul obiectelor sau ordinea lor prin numarare. Valoarea morfologica a numeralului este:             -substantivala(cand tine locul unui substantiv)ex:Cei doi au reusit.             -adjectivala(cand determina un substantiv)ex:Doi elevi citesc.     Numeralul este: - unu, doi, trei….                                   - ordinal:al doilea, primul                                   - colectiv:amandoi, tustrei, tuspatru                                   - fractionar:o doime, o treime, jumatate -aici am ramas   Obs.1: Ca si numeralul cardinal, numeralul colectiv poate avea valoare substanitvala cand tine  locul unui  substantiv, si valoare adjectivala cand determina un substantiv. Valoare substantivala:-Tustrei am reusit.                                              -Amandoi am reusit.             Valoare adjectivala:-Tustrei elevii au reusit   Obs.2:Atunci cand insoteste un  substantiv si are valoare adjectivala,numeralul se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat si are functie sintactica de atribut adj.   Obs.3: Numeralele de la 20 in sus au valoare substantival si cand sunt urmate de un substantiv insotit de prepozitia “de”.   Functii sintactice: 1.S.: Nominativ –Doi citesc. 2.N.P.: Nominativ –Ei sunt doi.             Genitiv –Cartea estea a celor doi.             Acuzativ –Cadoul este pentru cei doi. 3.At.: Genitiv –Cartea celor doi este noua.           Acuzativ –Am un cadou pentru cei doi. 4.C.D.: Acuzativ –I-am vazut pe acestia. 5.C.I.: Acuzativ –Vorbim despre cei doi.            Dativ –Ofer celor doi  un premiu.            Genitiv –Luptam cotra celor doi. 6.C.C.T.: Acuzativ –Maergem la cei doi.                 Genitiv –Am ajuns inaintea celor doi. 7.C.C.L.: Acuzativ –Mergem la cei doi.                 Genitiv –Mergem in fata celor doi. 8.C.C.M.: Acuzativ –Invat ca cei doi.                  Genitiv –Invat aidoma celor doi. 9C.C.Cz.: Acuzativ –Plange din cauza celor doi.                  Dativ –A reusit datorita celor doi.                                                                                                 Adjectivul   Este partea de vorbire flexibila care arata insusirea unui obiect. Adjectivul se acorda in gen numar si caz cu substantivul determinat. El se declina cu substantivul pe care il insoteste.Adjectivul poate sta in  fata substantivului determinat sau dupa acesta.             Ex: Elevul harnic.       Harnicul elev.             Atunci cand sta in fata unui substantiv determinat el este articulat si in timpul declinarii.             Felul adjectivului: 1.Adjectivul propriu zis:-variabil(cu o terminatie si 2 forme flexionare)   ex:mare,iute,fierbinte    (cu 2 terminatii si 3 sau 4 forme flexionare)   ex:bun,frumos,inalt   -invariabil ex:gri,bleu,roz,maro                                         2.Adjective pronominale:- demonstrative                                                 - posesive   Gradele de comparatie:             1.Pozitiv:bun             2.Comparativ:- de superioritate:mai bun                                        - de egalitate:tot asa de bun                                        - de inferioritate;mai putin bun             3.Superlativ:- relativ:a)de superioritate:cel mai bun                                                     b)de inferioritate:cel mai putin bun                                      - absolut:foarte bun Functii sintactice: 1.At.adj.:E l este un elev harnic. 2.N.P.:El este harnic. 3.C.I.:Din alb s-a facut negru. 4.C.C.T.:O cunosc de mica. 5.C.C.Cz.:Abia se misca de gras.                                                                                                                    Partile de vorbire neflexibile         Adverbul   Este partea de vorbire neflexibila care determina un verb.               Felul adverbului: Adverbe de loc: aici, acolo, dincolo,pretutindeni,sus,jos Adverbe de timp: acum,atunci,ieri,astazi,maine,poimaine,altadata Adverba de mod: asa,astfel,bine,rau,usor,greu,altfel   Gradele de comparatie:             1.Pozitiv: bine             2.Comparativ: - de superioritate: mai bine                                         - de egalitate: tot asa de bine                                         - de inferioritate: mai putin bine             3.Superlativ:- relativ: - de superioritate: cel mai bine                                      - de inferioritate: cel mai putin bine                                      - absolut: foarte bine extraordinar de bine   Functii sintactice: 1.N.P.:El este altfel. 2.C.C.L.:Acolo se vedea marea. 3.C.C.T.:Maine va ploua. 4.C.C.M.:El invata bine. 5.At.adj.:Casa de acolo este noua.(loc)                Ziua de ieri a fost frumoasa.(timp)                Mersul alene nu este sanatos. (mod)                                                                                     Conjunctia   Este partea de vorbireneflexibila care leaga doua parti de propozitie de acelasi fel sau doua propoziti diferite. Ex: Maria si Ioana citesc.        El este inteligent si harnic.   Obs. Conjunctia nu are functie sintactica are doar rol de element de relatie.   Felul:             1.Dupa forma: - simple(sau,ori,fie)                                 - compuse(ca sa; pentru ca;)             2.Dupa raportul dintre propoziti:                         - coordonate(care leaga doua propoziti de acelasi fel) dar,iar,insa,ci,si,sau,ori,deci,asa dar,prin,urmare                         - subordonate(care leaga doua propoziti diferite)ca,sa daca                                                     Sintaxa Propozitiei   Propozitia este o comunicare cu un singur predicat.             Partile de propozitie sunt:- principale(subiectul,predicatul)                                                               - secundare(atributul,complementul)             Propozitile se clasifica dupa: 1.Dupa scopul comunicatiei: -enuntiative(comunica o informatie)                                                      a)exclamative;Cumpara o carte.                                                b)obtative:As cumpara o carte                                                c)propriu-zis:Maria a cumparat o carte.                                                       d)interogative:Cand vei pleca la munte? 2.Dupa structura:- simpla(S+P)                                   - dezvoltata(S+P+At.+C) 3.Dupa aspectul predicatului:- afirmative: El citeste                                                          - negatve: El nu citeste                                                                                                                     Predicatul               Este partea principala de propozitie care arata ce face, ce este si cum este subiectul.                         Predicatul este:-verbal(ce face?)                                  -nominal(ce este? cine este? cum este?)   Predicatul verbal este exprimat prin: verbe predicative la moduri personale.                                                                Predicatul nominal             Este exprimat prin verb copulativ + nume predicativ. El este elev.   Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a insemna, a se naste;             Numele predicativ este exprimat prin:       -substantiv      -pronume      -numeral cu valoare substantivala       -adjectiv       -verbe la moduri nepersonale                                                      Subiectu l           Este partea principala de propozitie care arata cine face actiunea exprimata prin predicatul verbal sau cine are caracteristica exprimata prin numele predicativ.(cine? ce?) Felul:             Subiectul este: -exprimat: -simplu: Maria citeste. -multiplu: Maria si Ioana citesc. -neexprimat: -inclus: Mergem la mare. -subinteles: El scrie si asculta muzica. Subiectul este exprimat prin:             -substantive in N: Elevul citeste.             -prponume de toate felurile cu exceptia celui reflexiv si a celui posesiv: -personal: El citeste.               -demonstrativ: Acesta citeste.             -numeral: Doi citesc.             -verbe la modurile nepersonale: -infinitiv: Este greu a invata.                                                               -gerunziu: Se aude tunand.                                                               -supin: Este usor de invatat.                                               Acordul predicatului cu subiectul             Predicatul verbal si verbul copulativ se acorda cu subiectul in persoana si numar. Ex:-Elevul citeste zilnic;Maria si Ioana citesc. Cand subiectul este multiplu acordul se face la plural.(verbul se pune la pers.3 plural)             Daca inaintea elementelor componente ale subiectului multiplu apar conjunctile “ori” sau “fie” acordul se face la singular. Ex: -Alina, ori Carmen a rezolvat problema?             Cand unul dintre subiecte este la pers.I predicatul verbal si verbul copulativ se pun la pers. I plural. Ex: -Eu si tu vom pleca inmpreuna in excursie.             Cand subiectele sunt la pers. II si III predicatul si verbul copulativ se pun la pers. II. Ex: -Voi si el plecati la munte.        -Si tu si ea invatati bine.                                                    Atributul   Este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia.             Felul: In functie de partea de vorbire prin care se exprima atributul este:                         1.substantival                         2.adjectival                         3.pronominal                         4.verbal                         5.adverbial                                                                 Atribut substantival   Atributul substantival este exprimat prin substantiv in:             N: Elevul Popescu citeste.             G: Carea elevului este pe masa.             Ac.: Am o carte de pozesti.   Atributul substantival este: -apozitional(N) care?                                             -genitival(G)al,a,ai,ale cui?                                             -prepozitional(Ac.,G,D,)care? ce fel de?                                                           Atributul adjectival   Atributul adjectival este exprimat prin: -adjectiv propri-zis: Elevul harnic invata zilnic. -adjectiv provenit din participiu: Cartea citita este pe masa. -adjective pronominale: -posesive: Scoala noastra este mare.                                        -demonstrative: Acest elev a reusit. -verb la gerunziu acordat                                                                Atributul pronominal   Ele sunt exprimate prin: 1.pronume personal: N:-Maria ea a reusit. G:-Cartea lui este noua.                         D:-Inima ii batea cu putere. 2.pronume posesiv:                         N:-Ei,ai mei, au sosit.                         G:-Casa alor mei este noua.                         Ac.:-Am un cadou pentru ai mei. 3.pronume demonstrativ:                         N:-El acesta a castigat.                         G:-Cartea acestuia este noua.                         Ac.:-Am un cadou pentru acesta. 4.pronume reflexiv:                         Ac.:-Lauda de sine nu miroase a bine.                         D:-Privirea-si arunca-n departare.                                                                     Atribut verbal Este exprimat prin verb la modurile nepersonale: -infinitiv : Placerea de a dansa o avem toti. -gerunziu neacordat: Am vazut cosurile  fumegande. -supin: Am o carte de citit.                                                                  Atribut adverbial Este exprimat prin adverb de: -loc: Casa de acolo este noua. -timp: Ziua de ieri a fost frumoasa. -mod: Mersul alene nu este sanatos.   Atat atributul verbal cat si cel adverbial stau intodeauna dupa cuvantul determinat si nu se despart prin virgula de acestea. Sunt insotite de prepoziti.                                                                       Complementul               Este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adj., un adverb.               Felul: Complement:- circumstantial                             -necircumstantial: c.d.                                                     c.i. Complementul circumstantial este: -de loc                                                           -de timp                                                          -de mod                                                           -de cauza                                                           -de scop C.C.L.(unde? de unde? pana unde?) este exprimat:             - prin substantiv in: Ac. cu prep. Mergem la munte              G. cu prep. Avionul zboara deasupra omului. - prin pronume personal, demonstrativ, posesiv in: Ac. Mergem la ei.(personal) Ac. Mergem la acestia. (demonstrativ) Ac. Mergem la ai mei. (posesiv) G. Avionul  zboara deasupra lor.(personal) G. Avionul zboara deasupra acestuia.(demonstrativ) G. Avionul zboara deasupra alor mei.(posesiv)             -prin numeral ordinal si cardinal:                         Ac. Mergem la cei doi.(cardinal) Ac. Mergem la cel de-al treilea.(ordinal) G. Avionul zboara deasupra celor doi. (cardinal) G. Avionul zboara deasupra celui de-al treilea.(ordinal)             -prin adjectiv de loc: Mergem acolo.     C.C.T.(cand ? de cand? pana cand?) este exprimat prin:             -substantiv in Ac.: In vacanta plec la munte.                                       G.: Am sosit la scoala inaintea colegilor.             -numeral in Ac.: A sosit dupa cei doi.                                    G.: A predat lucrarea inaintea celor doi.             -pronume in Ac. sau G.: -personal: Vine dupa mine.                                                  -demonstrativ: Soseste inaintea aceluia                                                  -posesiv: Pleaca inaintea alor tai.             -adv. de timp: Va incepe pregatirea de maine.                                  Azi pleaca grupul nostru.             -verb la modul infinitiv: A aranjat totul inainte de a pleca.             -verb la modul gerunziu: Uitandu-se pe geam i-a vazut.     C.C.M.(cum?) este exprimat prin :             -substantiv in: Ac.: A scris cu atentie biletul.                                    D.: A reusit datorita profesorului.             -numeral in Ac.: Grupul s-a impartit in doua.             -pronume in Ac.:- personal: Se poarta ca mine.                                     -demonstrativ: Vorbea ca aceea.                                        -posesiv: A venit fara ai sai.             -verb la modul infinitiv: Pastea fara a se grabi.             -verb la modul gerunziu: Alerga facand semne cu mana.             -adv. de mod: Se imbraca tinereste. El invata bine.                                                                            Complement direct   (pe cine ? ce?)   Este exprimat prin:                                     -substantiv in Ac.: Am cumparat o carte.                                                           L-am vazut pe Ionel.                                     -pronume personal: L-am vazut pe el                                            demonstrativ: L-am vazut pe acesta.                                            posesiv: I-am vazut pe ai mei.                                     -numeral cardinal: I-am vazut pe cei doi.                                            ordinal: L-am vazut pe al treilea.                                            colectiv: I-am vazut pe tustrei.                                     -verbe la infinitiv: El stie desena.                                           supin: Are de citit.                                                       gerunziu: Am auzit cantand.                                     -interjectie: Din padure auzeam cucul.                                                            Complement indirect   (despre cine? despre ce? pentru cine? pentru ce? cu cine? cu ce?)   Este exprimat prin:                                     -substantiv in Ac.: Vorbim despre vacanta.                                                   D.: Ofer elevului un premiu.                                                   G.: Luptam contra drogurilor.                                     -pronume in Ac.: Vorbim despre ei.                                                 D.: Lui ii place fotbalul.                                                G.: Luptam contra lor.                                     -numeral cu val . subst. in Ac.: Vorbim despre cei doi.                                                                        D.: Ofer celor doi un premiu.                                                                       G.: Luptam contra celor doi.                               -verbe la infinitiv: S-a plictisit a citi.                                                           S-a plictisit de citit.                                                           S-a plictisit citind.                                                                              Literatura   Definitii   1.Dialogul este un mod de expunere care consta intr-o serie de replici rostite de cel putin doua persoane.             Intr-o opera literara, dialogul permite caracterizarea personajelor.El este insotit uneori de referiri ale naratorului le personaje sau la actiunea infaptuita de acestea.             Dialogul ca forma de comunicare necisita:    -un emitator si un receptor(interlocutori)    -un mesaj(informatiile communicate)             Intr-un dialog comunicarea este posibila numai atunci cand interlocutorii:    -folosesc un cod comun    -isi transmit infoprmatii:-pe care le inteleg                                           -carer ii intereseaza   2.In limba romana locul accentului nu este fix.             Cuvintele pot avea accentul:                         -pe ultima silaba: basma,masea, castan;                         -pe penultima silaba :gradina, sanatate, romana                         -pe antepenultima silaba: intuitie,definitie, anticamera;                         -pe prima silaba: oamenilor, doctorita, veverita;             Pentru a afla cum se pronunta corect cuvintele este bine sa consultam dictionarele si indreptarele ortografice si ortoepice ale limbii romane. In unele cazuri accentul are rol de a deosebiintre ele doua forme garmaticale ale aceluiasi cuvant sau douacuvinte cu aceeasi forma dar cu inteles diferit:                         -vesela – vesela                         Ioana este vesela.                         Vesela este in dulap.

MORFOLOGIE ♦ SUBSTANTIVUL este partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc. 1. Felul substantivelor Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten) -proprii (Maria, Venus, Arad) Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om) -compuse (prin contopire: untdelemn) (prin alaturare: zi-lumina) Atentie!!!   1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.) sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.) 2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar. 3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca) 4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, NU bunei vointe) 5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza. 2.Genul substantivelor In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta, sunt socotite masculine (om, cal, pom). Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte). Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume). Substantive epicene – acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.) Substantive mobile – nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara) Motiunea – procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an).   3. Numarul substantivelor Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli) Masculin Feminin Neutru singular plural singular plural singular Plural /pom i/pomi e/clasa e/clase /parc -uri/parcuri u/codru i/codri a/banca i/banci /oras e/orase e/munte i/munti e/parte i/parti u/lucru -uri/lucruri a/tata i/tati /manta le/mantale u/cadru e/cadre a/marfa uri/marfuri u/curcubeu e/curcubeie e/vreme -uri/vremuri u/studiu i/studii – desinenta zero   Substantive defective de numar:   -cu forme numai la singular (nume de materii, insusiri, stari sau ape, munti, persoane, locuri), comune (grau, var) si proprii (Siret Traian); -cu aceeasi forma si la singular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume); -cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti), proprii (Iasi, Balcani).   Substantive cu forme multiple de singular (oaspete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale), cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri) Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural): -substantive simple (primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc. -substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc. Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva Declinarea substantivului Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat   Declinarea substantivelor articulate hotarat Cazul Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural N Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele G Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor D Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor Ac Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele V Leule! Leilor! – – – – Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)   Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse   a) doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului b) doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei c) doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges d) un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga; G-D Vaii Lungi   4.Cazurile substantivului Nominativ (cine? ce?) -subiect: Lui i se cuvine aceasta cinste. -nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ): Radu este un copil bun. -apozitie(atribut apozitional): Raul Mures a iesit din matca. Obs. Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai. Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.   Acuzativ -atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) – Apa de la munte este rece. (care apa?) Obs. Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde? -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ, iar substantivul e insotit de prepozitie) – Florile sunt pentru mama. -complement direct (pe cine? ce?) – Il intreb pe Mihai. -complement indirect (prepozitii + cine? ce?) – Vorbim despre cazuri. -complement de agent (de cine? de catre cine?) – Intrebarea a fost pusa de Alina. Obs. Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu. -complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii, incotro?) – Vine de la padure. -complement circumstantial de timp (cand? cu sau fara prepozitii, cat timp?) – A lipsit de acasa o saptamana. -complement circumstantial de mod (cum?, cat?, in ce fel?) – Copiii vin in grupuri. Alearga ca vantul. (complement circumstantial de mod comparativ) -complement circumstantial de cauza (din ce cauza?) – Codrul clocoti de zgomot -complement circumstantial de scop (in ce scop?) – A plecat in oras pentru cumparaturi.   Genitiv   -atribut substantival genitival (al,a,ai,ale cui?) ¬- Interventia colegei a fost salutara. -nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale) – Pamantul este al taranilor. Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice daca sunt precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale, forma articulata: asupra, contra, impotriva, inapoia, deasupra, dedesubtul, in susul, in josul, in fundul, din cauza etc. -complement indirect – Toti s-au ridicat contra propunerii lui. -complement circumstantial de loc – Vizitatorii se uitau in fundul pesterii -complement circumstantial de timp – A ajuns la gara inaintea sosirii trenului -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza vremii. -atribut substantial prepositional – Gradina din fata casei era inundata de verdeata   Dativ   -complement indirect (cui?) Padurii ii lipseste cantecul pasarilor. Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice, daca sunt precedate de prepozitiile: gratie, datorita, multumita, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea -complement circumstantial de loc (dativ locativ) – Stai locului, copile! -complement circumstantial de mod – A raspuns conform asteptarilor noastre -nume predicativ – El este aidoma fratelui tau. -atribut substantival prepozitional (care?) – Interventia conform planului a condus la reusita. -atribut substantival (cui?) – Preot desteptarii noastre / Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata. (de obicei dupa infinitivul lung) -complement indirect cu prepozitie – Am reusit datorita Ioanei. -complement circumstantial de cauza – A intarziat din cauza ploii.   Vocativ   -nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie – Ioana,vino afara!

Recapitulare : SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte,fenomene ale naturii,fiinte.   Clasificare 1. După înţeles: a) comune b) proprii 2. După formă: a) simple: grădină, floare, Iaşi b) compuse: – prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare – prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul – prin contopire: binefacere, bunăstare – prin abreviere: FMI, OPC, OZN   Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret, ţărănime, tufiş, armată, grup, mulţime.   Substantive defective de număr: – cu formă numai de singular: aur, lapte, foame, unt, Olt – cu formă numai de plural: icre, spaghete, blugi, Bucegi   Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă, gâscă – gâscan, unchi – mătuşă.   Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă, cioară, maimuţă, şobolan.   Categorii gramaticale a) genul: – masculin: un – doi (pom) – feminin: una – două (fată) – neutru: un – două (tablou) b) numărul: – singular (pom, elevă, creion) – plural (pomi, eleve, creioane) c) cazul: – nominativ 1. Subiect: Elevul scrie. 2. Nume predicativ: Fratele meu este elev. 3. Atribut apoziţional: Prietena mea, Maria, este elevă. – genitiv: 1. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. 3. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei. 4. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. 5. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului. 6. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. 7. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. 8. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului, maşinaa derapat. – dativ:   1. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. 2. Apoziţie: I-am dat vărului meu, lui Vasile, o carte. 3. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. 4. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. 5. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. – acuzativ:   1. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 2. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 3. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. 4. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. 5. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 6. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. 7. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. 8. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 9. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. – vocativ:   Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări. Exemplu: Vino aici, băiat!   Model de analiză “De treci codri de aramă…” de aramă = substantiv simplu, comun, feminin, singular, defectiv de plural, caz acuzativ, atribut substantival prepoziţional   Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei…” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Trăsături – nu se pot analiza separat – nu se pot declina – au forme de singular şi de plural – pot primi articol – se analizează ca un substantiv   Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.   Schimbarea clasei gramaticale – substantive provenite din adjectiv: tânărul, roşul, voinicul, un bătrân – substantive provenite din pronume personale: eul – substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea – substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei – substantive provenite din verb: scrisul, mâncatul, suferindul, vorbitul – substantive provenite din adverb: aproapele, binele, răul, greul – substantive provenite din prepoziţie: o contră – substantive provenite din interjecţie: oful, hopul, fâşul

Vocabularul sau lexicul este format din totalitatea cuvintelor care exista in limba. Vocabularul este compartimentul cel mai supus schimbarii. – vocabularul limbii romane cuprinde aproximativ o suta douazeci de mii de cuvinte. – vocabularul are doua parti : – vocabularul fundanental – masa vocabularului Vocabularul fundamental – cuprinde cuvintele cele mai importante si care sunt intelese de catre toti vorbitorii unei limbi. In limba romana vocabularul fundamental cuprinde circa o mie cinci sute de cuvinte Masa vocabularului – cuprinde cuvintele care nu se regasesc in vocabularul fundamental si este compusa din arhaisme, regionalisme, elemente de jargon si de argou, neologisme, termeni tehnici si stiintifici. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale si constructii sintactice care au dispărut din limba comună si sunt de mai multe feluri: – arhaisme lexicale – cuvinte vechi, iesite din uz fie din cauza ca obiectul sau profesia nu mai exista, fie ca au fost inlocuite de alte cuvinte: ex.: ienicer, caimacam, paharnic, logofat, bejanie, opait, colibă etc. – arhaisme fonetice – cuvinte cu forme vechi de pronuntare, iesite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; – arhaisme gramaticale – forme gramaticale vechi si structuri sintactice invechite: -morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.; -sintactice: Gazeta de Transilvania; 2. Regionalismele – sunt cuvintele si formele de limba specifice vorbirii dintr-o anumita regiune: barabulă (cartof), curechi (varză), dadă (soră mai mare), sămădău (porcar), sabău (croitor), cucuruz (porumb); – regionalisme fonetice – forme cu circulatie restrânsă a unor cuvinte de uz general: barbat (bărbat), dește (degete), gios (jos), frace (frate) etc; 3. Elementele de jargon – sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, intrebuintate de anumite persoane cu intentia de a impresiona si a-si evidentia o pretinsa superioritate culturala: bonjour, madam’, O.K., week-end, look. Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri și Caragiale pentru ilustrarea snobismului personajelor. 4. Elementele de argou – sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restranse, cu scopul de a nu fi intelesi: bistari (bani), curcan (politist), a ciordi (a fura), parnaie, mititica (inchisoare), misto (frumos sau batjocura), naspa (urat) etc. 5. Neologismele – sunt cuvinte imprumutate recent din alte limbi: – ex: robot, genocid, laser, quark, gaură neagră, blog

Pronumele personal de politeţe   Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni.   Funcţii sintactice 1. Subiect: Dumnealui a plecat. 2. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. 3. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. 4. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. 5. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. 6. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. 7. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata. 8. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata.

Membrii are sens atunci cand poate fi inlocuit in context cu membrele (pluralul de la membră), Comisia are doi membri. Comisia are doua membre – plural simplu nearticulat Cei doi membri ai comisiei/ Cele doua membre ale comisiei – plural simplu nearticulat Membrii comisiei/Membrele comisiei – plural articulat NU scriem cei doi membrii ai comisiei, dupa cum nu scriem cele doua membrele ale comisiei

    Limbă literară, limbă populară, limbă standard   Limba evoluează după două legi: norma lingvistică (cum se spune) şi norma literară (cum ar trebui să se spună).   Limba pe care o vorbesc şi în care se înţeleg majoritatea românilor, supusă normei lingvistice, se numeşte limbă populară.   Ea include numeroase limbaje individuale (colocviale) sau regionale.   Limba literară, supusă normei literare, constituie aspectul cel mai desăvârşit al limbii întregului popor (Iorgu Iordan) şi se manifestă în comunicarea scrisă.   Literatura foloseşte limba literară, dar şi elemente specifice limbii populare, mai precis, foloseşte toate aspectele limbii.   Formată, probabil, la sud şi la nord de Dunăre, limba noastră, deşi nu are un număr foarte mare de vorbitori, se întinde pe un spaţiu larg, care aminteşte de locul ei de formare. Diferenţele lingvistice dintre grupurile geografice de români sunt neesenţiale, ele manifestându-se mai ales la nivelul vocabularului.   Izolarea geografică şi culturală a condus la o evoluţie particulară pentru fiecare zonă în parte, iar aceste diferenţe au determinat împărţirea limbii române în patru dialecte: dacoromân,aromân, meglenoromân şi istroromân. Dialectul dacoromân se vorbeşte pe teritoriul de astăzi al României, în Basarabia, Bucovina şi în câteva sate de graniţă din Banatul sârbesc, din Ungaria şi din Bulgaria. Acest dialect are mai multe subdialecte (graiuri), foarte puţin diferenţiate, după principalele zone geografice: Moldova, Valahia, Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia.   Dialectul aromân sau macedoromân este vorbit de aromâni (cuţovalahi, sau zinzari, sau armâni) care sunt răspândiţi în toată Peninsula Balcanică: Grecia, Albania, Macedonia şi Bulgaria. Meglenoromânii trăiesc în Grecia (mai precis în nord-estul oraşului Salonic), în Dobrogea şi în Asia Mică, iar dialectul istroromân se vorbeşte în câteva sate din Istria. Aceste dialecte vin dintr-o perioadă străveche, mai exact din perioada de formare a limbii române, când tracii romanizaţi ocupau întregul spaţiu balcanic; istoria i-a despărţit, i-a spulberat şi pe unii i-a condamnat la dispariţie, căci în afară de dacoromâni, toţi ceilalţi sunt bilingvi, iar numărul lor este în continuă diminuare.   Limba în care comunică oral românii din toate regiunile, adică aspectul cel mai răspândit al limbii vorbite, se numeşte limbă populară; dincolo de diferenţele regionale există cuvinte şi un cod lingvistic comun, care fac posibilă înţelegerea între românii care vorbesc diferite graiuri. Limba vie (vorbită) şi populară (răspândită) se află în permanentă metamorfoză; ea funcţionează conform normei lingvistice, adică acelei legi care impune o formă a vorbirii, un cuvânt sau o anume îmbinare de cuvinte doar pentru că cei mai mulţi oameni se exprimă astfel.   Limba populară constituie baza limbii scrise; aceasta se supune normei literare, adică unor reguli instituite convenţional de către cărturari. Literatura foloseşte şi limba literară şi limba populară, dar fiecare scriitor creează formule şi îmbinări de cuvinte prin care contribuie la înnoirea limbii literare. În funcţie de modificările care au loc în limba populară şi în cea a literaturii se hotărăsc legile după care funcţionează limba literară - aspectul cel mai îngrijit al limbii.  

    Fonetica limbii romane - clasificarea sunetelor   Fonetica   Fonetica este primul nivel al limbii romane care studiaza sunetele acesteia,modul in care acestea se combina precum accentul si intonatia ca unitati suprasegmentare. Sunetul = obiectul fonetic Sunetul = obiectul foneticii, se clasifica in doua moduri : - sunete simple (atunci cand sunt identice cu litera - sunete complexe (identice cu o secventa de litera) Sunetele limbii sunt : vocale,semivocale si consoane, iar combinatiile de sunete sunt : diftong,triftong si hiat. Diftong - grup de sunete alcatuite dintr-o vocala si semivocala (soare, pai, noapte) Triftong - grupul alcatuit dintr-o vocala si doua semivocale aflate in aceeasi silaba (leoaica, suiai, iau) Hiat - succesiunea a doua vocale alaturate in doua silabe diferite (alcool, stiinta, zoologie) Silaba - reprezinta segmentul in componenta caruia intra obligatoriu o vocala in functie cu numarul de silabe si pot fi: monosilabice, plurisilabice sau axilabice     Despartirea in silabe   Nu se despart in silabe abrevierile (R.A.T.B., C.F.R.) sau derivatele din abrevieri, numele de persoana sau notatiile care includ abrevieri.     Reguli de despartire in silabe   - o consoana intre doua vocale trece la silaba urmatoare - doua consoane intre doua vocale stau in silabe diferite (daca a doua consoana este "l" sau "r" iar prima "b","c","d","f",,"h","v","t". ambele consoane trec la silaba urmatoare. - trei consoane intre trei vocale despartirea se face dupa prima consoana - doua vocale alaturate stau in silabe diferite     Unitati suprasegmentare : Accentul si Intonatia Accentul - pronuntarea intensa a unei silabe intr-un cuvant sau a unui cuvant intr-un enunt - in limba romana accentul nu este fix - accentul ajuta la intelegerea sensului cuvintelor Intonatia - reprezinta variatia tonului vocii in timpul rostirii unui enunt - semnele de punctuatie reprezinta realizarea grafica a intonatiei.

Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ   Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare.   Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia?   Funcţii sintactice 1. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Nume predicativ: – nominativ: Ce este el? – genitiv: A cui este scrisoarea? – acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Complement indirect: – dativ: Cui ai telefonat? – acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? 9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? – care, ce, câţ, câtă, câţi, câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen, număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival.

Functiile sintactice ale numeralului Functiile sintactice ale numeralului 1.Subiect: Trei au sosit in curtea scolii. Al doilea era tacut. Amandoi vorbesc corect limba franceza. 2.Nume predicativ: N: Tu esti primul. G: Cartea este a primului. Rochiile sunt ale ambelor. Ac.: Florile sunt pentru prima. 5. Atribut substantival: N (apozitie): Tu, al treilea, ai castigat premiul intai. G: Cartile celor doi sunt mai ingrijite decat ale celui de-al treilea elev. Cartile din fata celor trei sunt ale mele. Ac.: Gandul la amandoi ma nelinisteste. Teama de al treilea (de cei trei) l-a facut mai hotarat. Mingea catre cel de-al treilea n-a fost vazuta de arbitru. Castigul impreuna cu cei trei a fost mare. 5.Complement direct: I-am aplaudat pe amandoi. 6.Complement indirect: G: Vulturul s-a repezit asupra primului. Tu lupti impotriva celor doi. D: Tu dai celor doi cate o floare. A: Tu te-ai interesat de cei doi. Eu ma gandesc la primul. 7.Complement circumstantial de loc G: Frunzele cadeau deasupra celor doi. A: Tu te-ai asezat langa al doilea. Tu te-ai asezat alaturi de cei doi. 9.Complement circumstantial de mod G: El te-a apreciat mult asemenea celor doi. D: Tu ai raspuns contrar primului. A: El a actionat ca cei doi. Ea a invatat mai mult decat prima. 10.Complement circumstantial de cauza G: El s-a imbolnavit din cauza amandoura. A: Tu ai fost pedepsit pentru cei trei care au plasat indicatoarele. 11. Complement de agent Cartea a fost citita de amandoi.

Verbul este partea de vorbire care exprimă:   – acţiuni: a citi, a fugi, a aranja etc.; – stări: a sta, a tăcea, a se bucura, a se întrista etc.; – existenţa: a fi, a se afla, a exista etc.   Verbul este la:  persoana I, când acţiunea este făcută de persoana care vorbeşte;   Exemple: Eu citesc o carte. Noi citim o carte.  persoana a II-a, când acţiunea este făcută de persoana despre care se vorbeşte;   Exemple: Tu vii de la munte. Voi veniţi de la munte.  persoana a III-a, când acţiunea este făcutăde persoana despre care se vorbeşte.   Exemple: El şterge tabla. Ele şterg băncile.   Rețineti ! Există verbe care nu au persoană, pentru că acţiunea lor nu este făcută de o fiinţă: a ploua, a ninge, a tuna etc.   Verbul are două numere:  - numărul singular, când acţiunea este făcută de o singură persoană;   Exemplu: Am un iepure roşcat.  - numărul plural, când acţiunea este făcută de două sau mai multe persoane.   Exemplu: Avem un iepure roşcat. Rețineți !! Verbele au şi o formă negativă, construită cu ajutorul cuvântului nu, care se ia împreună cu verbul.

                                                                        SILABA   Silaba este sunetul sau grupul de sunete care cuprinde cel puțin o vocală și care se pronunță printr-o singură deschidere a gurii.   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.   Cuvintele compuse se despart între ele.   Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.     APLICAȚII:   1.  Desparte în silabe următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) păine     ..................................... b) tablouri ..................................... c) desen    ..................................... d) cadru     ..................................... e) calculator................................... f) acritură    ...................................   2. Scrie câte un cuvânt în care să existe grupul de sunete „lpt” și „rct”, apoi desparte cuvintele în silabe. ....................................................... ......................... ....................................................... .........................   3. Alege numai grupa de cuvinte în care despărțirea în silabe este corectă:   a. sanc-tu-ar,   bru-tă-rie,   dez-mem-brat; b. su-bo-fi-țer,  li-ni-a-tu-ră,  aro-drom; c. des-com-pus,  alfa-be-tar,  no-ro-ios.   4. Desparte în silabe cuvintele scrise cursiv (înclinat) din enunuțurile de mai jos:   a) Pe obraz i se citea bucuria de a fi reușit. b) Ținuturile arctice sunt mereu acoperite de gheață. c) Musafirii priveau spre obloanele acoperite de draperii grele de catifea

APLICAȚII - FONETICĂ - EXERCIȚII - FIȘA III    Se dă textul:     „Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,      Și soarele de aur dă-n pârg ca o gutuie.      Acum - omidă near - spre poama lui se suie      Târâș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.”   (ion Pillat, În vie)   1. Transcrie din textul dat trei cuvinte cu diftongi diferiți.   2. Cuvântul „ziua” conține:   a) un hiat  ................................ b) un diftong ............................ c) un triftong ............................   3. Desparte în silabe cuvintele:  amurgul     .................................... acum          ................................... marfă          .................................. Argeș          ..................................   4. Accentuează următoarele cuvinte, specificând regula folosită: a) soarele       ......................................... b) târâș           ......................................... c) marfă           ........................................   5. Scrie numărul de litere și de sunete din cuvintele:   a) gutuie     ............................................... b) Argeș      ............................................... c) pod          ..............................................   Reguli de despărțire în silabe - să ne amintim regulile   Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:   1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală. Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.   2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă. Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.   Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.   Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.   3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.   Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.   Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.   Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.   4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.   Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.   La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.   Prefixul va forma întotdeauna silabă.   Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re. Cuvintele compuse se despart între ele. Exemplu: de-plin,  ast-fel,  ori-ca-re,  bi-ne-voi-i-tor,  rău-fă-că-tor,  drept-unghi,  opt-spre-zece.      

Modurile nepersonale ale verbului   INFINITIV   - aratã numele actiunii; -se recunoaşte dupa prepozitia = “a”; -forma de infinitiv ne da conjugarea verbului; -este singurul mod nepersonal care are timp:-prezent: a canta -perfect: a fi cantat   - ajuta la formarea unor moduri si timpuri: a.) viitor simplu: voi canta. b.) conditional optativ prezent: as fi cântat. c.) forma negativã de imperativ: nu canta(tu)!   -are urmatoarele funcţii sintactice:   a)subiect: A trai inseamna a munci.   A citi este pasiunea mea.   E usor a scrie versuri.    b)nume predicativ: Dorinta noastra este de a castiga. A fugi de munca inseamna a dezerta de la datorie.    c)atribut: Visul de a reusi este indraznet. Pasiunea de a picta nu o avem toti.    d)complement direct: Nu poate vorbi. Incepu a striga.   e)complement indirect: M-am saturat astepta. M-am plictisit a repeta.    f)complement circumstantial: Nu a salutat inainte de a pleca. A plecat fara a repeta. Invaţam spre a ne imbogati cunostintele.    Infinitivul lung prin articulare cu articol hotarat devine substantiv. I-a slabit vederea. Plimbarea in aer liber este recomandata.   GERUNZIU    -aratã o acţiune in plina desfasurare; -se recunoaste dupã terminatiile:-ând/-ind; -unele verbe la gerunziu se ortografiaza cu 2 “i”   exemplu : fiind,ştiind.    -se scrie cu cratima cand se rosteste impreuna cu un pronume forma neaccentuata.   exemplu : vazând-o, crezându-l, ascultându-i.   -NU are funcţie de predicat ci alte funcţii sintactice:    a) subiect: Se aude batând. Se aude strigând.   b) atribut verbal: Copii tipând se aud afara. Trec soldati cântând.  c) complement direct: Aud fluierând. Vad luminând.   d) complement indirect: S-a mulţumit ascultând. M-am sãturat repetând.   e) complement circumstantial: Dunarea curge susotind.   Intrând s-a aşezat tacut. Mergând l-am întâlnit. Îmbolnavindu-se, nu a venit la scoala.   Un gerunziu isi pierde valoarea verbala în anumite circumstanţe,devenind substantiv prin articulare sau adjectivare prin acord cu substantivul.   Suferindul intinse o mâna tremurânda. Femeia era suferinda.    PARTICIPIU –aratã o acţiune suferita de cineva; -este forma adjectivala a verbului: spus,spusa,spusi,spuse/ privit,privita,priviti,privite.   Am citit toata cartea = valoare verbala Oameni cititi converseaza uşor = valoare adjectivala Vorbeste deschis cu toata clasa = valoare adverbiala   -un participiu are urmatoarele valori:   a)verbala – ajuta la formarea unor timpuri:  -perfect compus – a citit -viitor anterior – voi fi citit -conjunctiv perfect – Sa fi citit -condiţional-optativ perfect – as fi citit -infinitiv perfect – a fi citit -diateza pasiva – este ascultat   b)adjectivala – cand se acorda in gen,numar si caz cu substantivul determinat.  -are urmatoarele functii sintactice:   atribut adjectival = Cuvintele spuse m-au impresionat.   nume predicativ = Campia este înverzitã.   c)adverbiala – cand determina un verb. Vorbeste ragusit.   Un participiu articulat devine substantiv. Batutul covoarelor este interzis în orele de linişte.    -valoarea stilistica a participiului este EPITETUL.   SUPIN    -arata scopul sau destinatia -este un participiu cu forma fixa + o prepoziţie   ex:de invaţat, pentru arat, la scaldat, etc.   -are urmatoarele functii sintactice:   a) subiect: E lesne de vandut dar anevoie de cumparat.   b) nume predicativ: Poezia este de invatat.   c) complement direct: Avem de terminat compunerea.   d) complement indirect: M-am saturat de aşteptat.   e) complement circumstantial de loc: Vara mergem la scaldat.   -de scop:In curand vor iesi tractoarele la arat.