Gramatica limbii române titularizare/definitivat învățământul primar

  Limba si limbajul   a) Definirea si caracterizarea limbajului   1.Ce este limbajul? 2. Ce este cuvantul? 3. Legea efortului minim 4.Geneza limbajului   b) Functiile limbajului -intern -extern   5. Formele limbajului   a) Limba - este un sistem complex de semne,simboluri si reguli gramaticale. Limba este instrumentul de baza a comunicarii interumane. Comunicarea cu ajutorul limbii naturale(limba materna a fiecaruia) se desfasoara in  cadrul limbajului. 1. Limbajul este activitatea de comunicare interumana prin intermediul limbii iar aspectul psihologic al limbajului este vorbirea. Procesul vorbirii este coordonat de regulile gramaticale care se asimileazaa o data cu insusirea limbii. Limbajul este forma ce a mai evoluata mai rafinata si mai bogata de comunicare. Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii, este o comunicare simbolica intrucat cuvintele simbolizeaza obiecte, imagini, persoane, situatii. 2. Cuvantul este un instrument mintal remarcabil de puternic: daca imaginea se poate substitui obiectului, cuvantul se poate substitui atat obiectului cat si  imaginii acestuia. Limbajul este instrumentul cel mai important al gandirii si al constiintei Frecventa de utilizare a cuvintelor este un indicator important pentru diferite domenii de aplicatie cum ar fi de exemplu telecomunicatiile 3. Legea efortului minim stabileste existenta unei relatii inverse intre frecventa si lungimea cuvintelor, in comunicare primeaza legea efortului minim..asa cum glumele scurte sunt cele mai bune, cuvintele cele mai frecvente sunt cele mai scurte. Legea efortului minim se evidentiaza prin limbajul cotidian iar cuvintele sunt prescurtate spre ex: mate in loc de matematica. Unii autori vorbesc de un nou limbaj al SMS-urilor care risca sa afecteze vorbirea tinerilor.   4. Geneza limbajului De ce se foloseste limbajul? Sau.. de ce vorbim? Probabil pentru ca celelalte mijloace de comunicare nu sunt suficiente sau am mai putea spune ca oamenii vorbesc pentru ca gandesc. Limbajul este invatat ca o deprindere se bazeaza pe principiul conditionarii, copilul care pronunta mama este recompensat de fiecare data si astfel il va insusi, deci mai intai invatam sa vorbim fiind recompensati iar mai apoi prin repetitii sa se ajunga la vorbirea adultului. Limbajul este specific doar omului, de asemenea unii autori vin in intampinarea acestui punct de vedere  si sustin ca limbajul este o capacitate innascuta a fiintei umane si poate fi insusit intr-o perioada optima situata inainte de pubertate. Mai tarziu zonele creierului specializate in functia limbajului devin prea rigide pentru invatarea unui nou limbaj   Elevii: Participa la discutii - ofera exemple practice - enumera principalele forme ale limbajului   Metode Expunerea Explicatia didactica conversatia     b) Functiile limbajului: Trei  mari categorii ale limbajului care integreaza si alte functii corelate –functia de comunicare -functia cognitiva si cea reglatorie Functia de comunicare este functia specifica si cea mai importanta a  limbajului. Prin comunicare se transmite un anumit mesaj care are un anumit continut. Acestea sunt: Continutul informational: imagini, descrieri, concepte, teorii Continutul emotional: transmiterea unor trairi afective prin exprimarea emotiilor si impulsurilor, este o modalitate de descarcare a anumitor tensiuni   Functia cognitiva exprima legatura limbajului cu gandirea. Limbajul este instrumentul de lucru a gandirii: operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale, structura logica a gandirii rationamentele. Relatia dintre gandire si limbaj este controversata in psihologie, sunt autori care deriva gandirea din limbaj iar altii invers. Limbajul si gandirea sunt inseparabile si se dezvolta impreuna, se sustin si se intemeiaza reciproc. Functia reglatorie se poate realiza din „interior” prin mijloacele limbajului intern ca expresie a autoreglajului constient si voluntar sau se poate exercita asupra altora prin comenzi de dirijare, conducere. O alta forma de exercitare a functiei reglatorii este persuasiunea prin care se urmareste modificarea conduitei altuia, inducerea unor stari afective a unor convingeri sau idei.   5.Formele limbajului   Limbajul extern si limbajul intern Limbajul extern se adreseaza celor din jur fie pe cale orala fie in scris Limbajul oral sau vorbirea propriu-zisa implica prezenta a cel putin unei persoane careia i se adreseaza mesajul. Comunicarea verbala are un grad ridicat de libertate, nu este supusa unor constrangeri, norme si reguli riguroase Dialogul- este forma cea mai frecventa de realizare a limbajului oral. Dialogul ia forma schimbului de replici in care fiecare interlocutor asteapta ca celalalt sa-si incheie mesajul.   Conversatia se intretine prin: -continutul ei -variate mijloace de expresivitate cum ar fi intonatia sau accentul -mijloace de expresivitate nonverbala cum ar fi mimica, gestica sau patomimica. Monologul – este o forma de comunicare verbala unidirectionata dar care valorifica feed-back-ul auditoriului. Monologul este mai riguros trebuie sa tina seama de anumite reguli ale adresarii. Limbajul scris este inseparabil legat de citit. Scris-cititul constituie deprinderi intelectuale complexe care se insusesc si se perfectioneaza la inceputul scolaritatii. Utilizarea limbajului scris impune regulimult mai stricte decat limbajul oral.In scris nu ne putem permite libertatile dialogului nici macar ale monologului. Limbajul intern - este forma cea mai evoluataa limbajului care se dobandeste prin interiorizarea limbajului oral.Se desfasoara intr-un plan intern ca vorbire cu sine si ca mijloc de elaborare a ideilor Daca limbajul oral are un caracter desfasurat in care succesiunea cuvintelor, in limbajul intern citeza de derulare este foarte mare. Limbajul intern constituie instrumentul de lucru a gandirii; structura interna a gandirii are un caracter propozitional, sunt constructii logice, rationale prin intermediul cuvantului  

       

Locuțiunea dintr-odată NU se scrie dintr-o dată. „Dintr-o dată mă trezesc cu el la ușă” - este GREȘIT. Corectă este scrierea dintr-odată...: „Dintr-odată mă trezesc cu el la ușă.”

 

Figuri de stil și procedee de expresivitate.   Deixis.   Anaforă.   Etapele redactarii unui eseu școlar   Organizarea discursivă. Aspecte ale constructiei discursului   Anafora este strâns legată de deixis, cu care are în comun mecanisme asemănătoare de prelucrare a interretării referențiale a unui element lingvistic de la un alt element, aflat în context (în contextul lingvistic, în cazul anaforei, sau în cel situațional, în cazul deixisului) precum și un inventar de mijloace lingvistice: multe deictice funcționează și ca anaforice (conform Gramaticii limbii române, II, Enunțul, Editura Academiei Române, 2005)     Distinția dintre anaforă (care face aluzie la context) și deixis (care indică în mod direct un anumit element al situației de comunicare) se plasează la nivelul opoziției dintre context (vecinătatea lingvistică a unei expresii) și situația de comunicare (ansamblul de circumstanțe, de factura extralingvistică, în care se produce enunțarea).   Deixis, deictice - desemnează ansamblul modalitaților de expresie care asigură ancorarea enunțului în situația de comunicare în care este produs (cine vorbește? pentru cine? când? unde?) Situația de comunicare reprezintă ansamblul de circumstanțe, în care are loc o enunțare scrisă sau orală, înglobând localizarea spațio-temporală a discursului, identitatea interlocutorilor, precum și ansamblul de cunoștințe de care aceștia dispun în comun.   Deicticele (eu, tu, aici, acum..etc) desemnează un obiect prin rolul pe care acesta îl joacă în enunțare. Unele expresii sunt deictice în toate contextele în care apar, cum este cazul pronumelor personale și al formelor verbale de persoana I și a II-a, care desemnează locutorul și interlocutorul.   În functie de tipul de informție codificată cu privire la diferite coordonate ale situației de comunicare, se disting mai multe categorii de deixis: personal, spațial, temporal, social etc. Elementele de expresie utilizate pentru coordonatele fundamentale ale carului deictic sunt:   - deixis personal - codifică rolurile participanților la actul de comunicare: pronume personale și forme verbale de persoana I și a II-a, substantive, pronume în vocativ, nume proprii;   - deixis spațial - exprimă raporturile de distanță (apropiat, depărtat) sau de poziționare (în față/în spate, la stânga/ la dreapta etc), în raport cu plasarea spațială a vorbitorului: prin adverbe și locuțiuni adverbiale de loc (Nu vreau sa plec acolo, pentru ca aici ma simt ca acasă), pronume și adjective demonstrative.   - deixis temporal - presupune raportarea unor acțiuni, evenimente, stări la momentul enunțării (acum, imediat) sau la unități de măsurare a timpului : timpurile verbale, adverbe și locuțiuni adverbiale de timp..etc)   - deixis social - codifică reprezentarea în enunț a disticțiilor sociale referitoare la identitatea participanților și la relația socială dintre aceștia (statutul social-profesional, tipul de context social în care comunicarea, maniera de adresare în funcție de axa intimitate/distanță sau egalitate/inegalitate ierarhică..etc); prin pronume de politețe, formule/cuvinte de adresare, nume comune desemnând relații de rudenie, de serviciu ori de vecinatate.     Anafora - desemnează două fenomene total diferite, în retorică și în lingvistică.   1. În retorică, anafora este o figură de stil definită prin repetarea aceluiași cuvânt/acelorași cuvinte la începutul mai multor propoziții, versuri sau paragrafe.   2. În lingvistică desemnează relația dintre două elemente, în care cel ce apare ulterior în discurs (numit anaforic) nu are sens de sine stătător, fiind interpretat dor prin raportare la elemntul anterior (numit antecedent sau sursă). Rolul său este de a evita repetiția sau de a asigura coerența și continuitatea discursului.   Anafora acoperă, în general, două fenomene diferite :continuitatea referențială (Am vorbit cu un băiat simpatic. Acesta mi-a povestit filmul.;- Ai citit cartea? )- Da/Nu/Nu pe toată) și reluarea semnatică (Am văzut un film simpatic. Unul la fel am mai văzut anul trecut).     Etapele redactării unui eseu școlar   În general etapele redactării sunt comune diferitelor eseuri școlare (analiză comentariu, sinteză, paralelă, eseu structurat sau nestructurat).   1. Pregătirea redactării : lectura textului literar/ a textelor literare abordate, citirea și înțelegerea cerinței, documentarea, alcătuirea planului compunerii.   2. Realizarea lucrării   - abordarea tuturor aspectelor de conținut menționate/implicate de formularea cerinței;   - respectarea regulilor de redactare: organizarea ideilor în scris; utilizarea limbii literare; abilitățile de analiză și de argumentare; originalitatea; respectarea normelor ortografie și de punctuație; așezarea textului în pagină..etc   3. Verificarea lucrării -  presupune autoevaluarea (lectura, corectarea și aprecierea propriei lucrări și evaluarea (de profesor, de examinator sau de către colegi), în funție de criteriile menționate de obicei în cerință și urmărite în redactare. În general, notarea nu se face global, ci se acordă punctaje diferite pentru conținutul și pentru redactarea eseului.

  Paronimele sunt cuvintele cu formă aproape identică (cu deosebire prin una, două, trei litere) dar cu sensuri diferite.   abil               = îndemânatic agil               =  sprinten, iute a adapt        = a potrivi pentru a corespunde unor conditii a adopta      = a înfia un copil, a accepta o părere albastru       =   culoare alabastru     =   ceramică fină, asemănătoare cu marmura aluzie           =   referire indirectă la ceva   iluzie            =    interpretare falsă a realității alienat          =    nebun alineat          =    rând scris mai înăuntru într-un text aliniat           =    așezat la linie amabil          =    politicos, prietenos amiabil         =     binevoitor, înțelegător (despre o discuție) a amputa      =     a tăia un membru   a imputa       =    a reproșa ceva cuiva; a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani drept daune arbitral          =    hotărât de arbitru audiție           =    ascultarea muzicii audiere          =    ascultarea celor implicați într-o anchetă audiență        =     întrevedere cu o persoană oficială; recunoaștere publică   cauză             =     motiv clauză            =     precedere specială într-un act oficial carbonier       =   industrie de suprafață, d eprelucrare petrolier         =     industrie de suprafață, de prelucrare carbonifer      =     bazine (materie primă existentă în subsolul pământului) petrolifer        =    bazine (materie primă existentă în subsolul pământului) concesie        =     cedare în folosul cuiva concesiune    =     act prin care se cedează bunuri   creditare         =     a da bani cu împrumut acreditare       =      acordarea unei împuterniciri a deconta       =      a justifica o sumă de bani a decanta       =       a lăsa un lichid să se limpezească diferență         =        deosebire deferență        =         respect dependență    =        subordonare, supunere dependință     =        construcție anexă (baie, bucatarie, balcon, hol etc|) destins            =        relaxat   distins             =        remarcabil, elegant eminent           =        foarte bun (un elev) iminent            =        inevitabil, ineluctabil imanent           =        lăuntric, propriu naturii unui obiect   eroare              =        greseala oroare              =        monstruozitate, sentiment de groază, de repulsie a evoca            =        a aminti fapte trecute a invoca           =        a chema în ajutor pe cineva(divinitate) famat                =        cu reputație proastă   fanat                 =        trecut, ofilit ficțiune             =        imaginație, născocire fricțiune            =        divergență, neînțelegere forțat                 =         impus cu forța fortuit                =         întâmplător   garant               =          care garantează, girant galant                =          politicos, curtenitor, mărinimos glacial               =           distant,rece indolent             =           leneș, nepăsător   insolent             =           obraznic invidios              =           care invidiază (pizmuiește) pe cineva insidios              =           perfid, caută să înșele   justițial               =           referitor la justiție justițiar               =           care iubește drepatatea, face dreptate literal                  =            reproducere cuvânt cu cuvânt literar                 =             care aparține literaturii   locuțiune           =              grup de cuvinte care se contrage într-o parte de vorbire alocuțiune         =               cuvântare scurtă marțian              =               locuitor al planetei Marte marțial               =               impunător, grav, solemn   masă                  =              mobilă mesă                  =              slujă la catolici meșă                  =              suviță de păr falsă; tifon sau vată introdusă în rană metropolitan     =               caracterizează un oraș (metropolă) mitropolitan      =               aparține Mitropoliei a modela           =               a face după model ; a influența o persoană a modera          =                a reduce intensitatea a profera           =               a adresa injurii cuiva a prefera           =               a tine mai mult la cineva/ceva a prescrie         =               a recomanda (un medicament); a anula o pedeapsă, datorie a proscrie         =              a scoate în afara legii recent               =              de curând regent               =              persoană care guvernează provizoriu în locul regelui a refuza            =              a nu accepta ceva a recuza           =              a respinge un judecător, martor a releva            =              a evidenția, a remarca, a scoate în relief a revela            =              a dezvălui, a face cunoscut flagrant            =              evident, prins asupra faptului fragrant           =              frumos mirositor, parfumat opis                 =               listă de acte, registru opus                =              contrar dilatant           =               care se dilată diletant           =               amator, necunoscător adagio            =               ritm lent în muzică adagiu            =               maximă, aforism solitudine       =              insingurare solicitudine    =              atitudine binevoitoare spețe              =              specii speze             =              cheltuieli tranșat          =               tăiat în bucăți tranșant        =               categoric, fără contraziceri vedetă           =               persoană care iese în evidență(în domeniul artistic) vendetă        =                răzbunare, ură virtuos         =                cinstit virtuoz         =                muzician ajuns la perfecțiune în folosirea unui instrument familial        =                care aparține familei familiar       =                 cunoscut, obișnuit a investi     =                 a introduce bani într-o afacere a învesti     =                 a acorda unei persoane o funcție, a promova în serviciu libret           =                 arie muzicală; carnet de CEC livret           =                 legitimație militară

  Pleonasmul este o greseală de exprimare care constă în folosirea alpturată a unor cuvinte cu acelasi înțeles.   Exemple : coboară jos, campion mondial al lumii, mă întorc înapoi, babă bătrână, concluzie finală, hemoragie de sânge, mijloace mass-media, averse de ploaie, procent 5%, am colaborat împreunaă, dar însă, mai superior, și-a luat propriile haine, s-a menținut mai departe, și-a adus aportul, a avansat în față,  cel mai principal lucru, protagonist principal, a rezuma pe scurt, a coexista alături, alocuțiune scurtă, a surprinde pe neașteptate, alegeri electorale, obstacol care împiedică, propria biografie, cadavru neînsuflețit, ironic și zeflemitor, prima prioritate, performanță de vârf, panoramă de ansamblu, a evoca o amintire, contrabandă ilegală, marele geniu, romancier epic, șansă favorabilă, bancnotă de hârtie, jambon de porc, a vocifera cu glas puternic, ultima ariergardă, a survola peste munți, tânăr adolescent, burlac necasatorit, caligrafie frumoasă, catastrofă nefericită, abuz excesiv, scepticism șovăitor, servilism slugarnic, a migra dintr-un loc în altul, particularitate distictă, pauză temporară, serpentină sinuoasă,  noblețe aristrocratică, spendoare grandioasă etc.   Unele pleonasme sunt acceptabile, având rolul de a sublinia ideea printr-o figură de stil : „Cobori în jos / Luceafăr blând.” În limbajul popular există unele pleonasme acceptate pentru rolul lor de insistență:   Am auzit cu urechile mele.   Am luat cu mâna mea.   Am văzut cu ochii mei.

Omonimele sunt cuvintele care au aceeași formă sonoră, dar mai multe înțelesuri diferite, neînrudite între ele. Omonime lexicale - sunt cuvinte care aparțin aceleași clase gramaticale, adică sunt substantive, adjective sau verbe. Exemplu: vară - anotimp                                vară - grad de rudenie                 a semăna - a pune sămânța          a semăna - a se asemui   Omonimele lexicale sunt: - totale - când cele două cuvinte sunt identice în flexiune: leu (singular), lei (plural)                război (conflict armat/instrumnțesut - singular)         războaie (plural)   - parțiale - cuvintele sunt identice numai la unele forme de inflexiune: bandă (fâșii îngustepuri de răufăcători - singular) benzi (plural pentru fâșii) bande (plural pentru răufăcători) masă (mobilă/mulțime - singular)                                                          mese / mase (pentru plural) raport (legătură/comunicare scrisă sau orală - singular)                      raporturi / rapoarte (pentru plural)   Omonimele lexico-gramaticale - sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părți de vorbire diferite (au alte valori morfologice) Exemplu :  - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a - adună - verb, indicativ, prezent, persoana a III-a plural - adună - verb, imperativ, persoana a II-a singular   De reținut : Omonimele sunt întotdeauna omofone, dar nu sunt, obligatoriu omografe. Atentie la diferența dintre cuvintele polisemantice (sunt înrudite ca sens) și omonime (au sens total diferit)   Exemple de omonime lexicale :   absolvi = a termina un an sau un ciclu de învățământ;                - a scuti pe cineva de pedeapsă   acces  - posibilitatea de a ajunge într-un loc (plural accesuri)            - tulburări clinice manifestate brusc (plural accese) - accese de tuse   a achita - a îndeplini o oblligație morală și materială               - a declara jurudic neviovăția   a acorda - a da ajutor gramatical                - un instrument (El acordează vioara)   acru - gust al oțetului         - unitate de măsură a suprafeței (în jur de 4000 metri pătrați) - plural acri   activ - om care participă efectiv la acțiune         - totalitatea bunurilor care aparțin unei persoane (fără plural)   a amenda - a aplica o amendă cuiva                  - a îmbunătăți un text, o lege (S-au depus amendamente)   arie - masura unei suprafețe        - loc special unde se treieră cereale        - compoziția muzicală vocală (acompaniament)   banc - glumă          - îngrămădire de nisp, pietriș, formată pe fundul mărilor          - cârd mare de pești marini          - masă de lucru a muncitorului (tejghea)   cămin - sobă joasă, cuptor, vatră (plural căminuri)            - casă părintească (plural cămine)            - instituție culturală (plural cămine)   ciubuc -  bacșiș (plural ciuburi)            - pipă orientală cu țeavă lungă (plural ciubuce)            - ornament interior în relief pe tavan sau marginile unui perete (plural ciubucuri)   curs - mișcare, trecere (plural cursuri)         - preț al monedei unei țări în raport cu moneda altei țări         - expunere, predare   drept - neted (plan)          - just, cinstit          - opusul lui stâng (adjectiv)          - științe juridice (fără plural)          - răsplată, contribuție          - adverb (direct)          - ca (prepoziție)   etichetă - bucată de hârtie care se aplică pe caiete, cărți               - norme de comportare în relațiile dintre diplomați sau monarhi   factor - cauză, motiv            - funcționar al poștei            - în matematică, la înmulțiri   grefă - birou al grefierei          - operație (plural grefe)   lin - pește     - vas pentru struguri     - domol liniștit   mai - lună a anului        - ciocan pentru bătut pământul (plural maiuri)        - adverb cu sensul de încă   mediu - natură înconjurătoare            - persoană care poate fi hipnotizată            - mijlociu   parabolă - curbă                - istorioară alegorică   parchet - pardoseală             - subdiviziune a unei păduri             - instituție juridică   pat - mobilă       - situație la șah   pas - mișcare        - trecătoare (plural pasuri)        - unealtă de dulgheri (plural pasuri)        - (interjecție) cuvânt folosit la jocul de cărți   pilă - unealtă       - trafic de influență   sol - stratul superior al pământului (plural soluri)      - persoană trimisă cu o misiune (plural soli)      - notă muzicală   zefir - vânt (plural zefiri)         - țesătură (plural zefiruri)  

Semantica - se ocupă cu studiul sensului cuvântului, a schimbărilor de sens de-a lungul existenței lor Familia lexicală este alcătuită din totalitatea cuvintelor formate prnivare, prin compunere și prin valoarii gramaticale de la un cuvânt de bază (legate de sens) - cuvânt de bază = cuvântul-titlu din dicționar - rădăcina (radicalul) = segmentul de litere comun tuturor cuvintelor din familia lexicală respectivă   Exemplul 1: - floare - cuvânt de bază flor - rădăcină + sufixe  și prefixe = familie lexicală : florărie, florar, înflorit, neînflorit, reînflorit, înfloritură, înfloritoare, floricică   Exemplul 2: a face - cuvânt de bază; fac - rădăcină: facere, făcător, făcătură, a desface, desfacere, desfăcut, nedesfăcut, prefăcut, neprefăcut, prefacere, prefăcător, prefăcătorie, a contraface, făcut, nefăcut, refăcut, binefăcător, răufăcător.   De reținut : Rădăcina poate avea laternanțe vocalice, consonantice sau mixte.   - tema lexicală = rădăcină + sufix si/sau prefix Exemple: neîcrezător = ne + încrezător încrezător = încrez + ător încrez = în + cred (rădăcina verbului a crede)   Rădăcina se compune din literele cuvântului de bază, nu din derivate: verde - verzui, înzire etc., rădăcina este verd, nu verzi (apoi are o alternanță consonantică) Chiar dacă unele cuvinte au aceeași rădăcină, dacă nu sunt legate ca sens, nu fac parte din aceeași familie lexicală: procuror, a procura, față, rasfățat

Neologismele sunt cuvintele noi, intrate în limba română, după secolul al XVIII-lea, fie prin împrumuturi din alte limbi, fie formate pe tărâm autohton. Domenii semantice: - demnități : președinte, prefect, consilier, senator - monede : marcă, dolar, liră, yen - instituții: parlament, guvern, bancă, universitate, liceu, teatru, spital, autobuz, metrou, tractor, bor-mașină, radio, televizor, xerox; - meserii : profesor, avocat, inginer, chirurg, sculer, student, elev, agronom - insușiri : oral, decent, aristrocrat, flagrant, insolit, etic - alte denumiri : oxigen, ojă, șampon, oxid, acid, secol, eră, diurn, cotidian, decadă, deceniu, salam, ehisky, pepsi, cola, poluare, plajă litoral, autostradă, alee, sporturile (fotbal,tenis,box,polo etc), a estima, a anula, a promulga, a facilita, a insera, a machia, acord, consens, comuniune   Adaptarea neologismelor - neologisme adaptate: aisberg, lider, glasvand, vizavi, șezlong, cafeină, cofeină, seif, butic, crenvurști, lebărvurști etc. - neologisme neadaptate : bleu (blö), manager, kilogram, kaki, karate, week-end, western, whisky, yoga, diesel (dizel), joule, newton, watt, newyorkez, thailandez, allegro, pianissimo, businessman (biznisman) design (dizain), stewardeză (stiuardeză), designer (dizainăr).   Expresii din latină    mea culpa = vina mea ante meridian, post meridian verba volant, scripta manent = vorbele zboară, scrisul rămâne persona (non) grata = persoană (ne)dorită sui-generis = în mod special, în felul său magna cum laude = cu cele mai mari elogii ex abrupto - de-a dreptul, fără introducere alter ego = alt eu perpetuum mobile = permanentă mișcare sine die - fără o dată (niciodata) stricto sensu = în sens limitat ad valorem = după valoare pro forma = pentru o anumită formă persoana grata = persoană placută agreată persoană non-grata = persoană neagreată pro domo = pentru propriul interes ex cathedra = de la catedra, în mod teoretic modus vivendi = modalitate de împăcare grosso modo = în mare, grosolan in extremis = în ultimă instanță in vivo = în timpul vieții mutatis-mutandis = ceea ce trebuie schimbat ad calendas graecas = la calendele grecești, niciodată ad literam = literă cu literă, cuvânt cu cuvânt opera omnia = operă integrală carpe diem = trăiește viața statu quo = situație existentă tabula rasa = fără valoare de iure = de drept de facto = în fapt ad libitum = după voie, după poftă a priori = de la început post festum = după sărbătoare sine qua non = fără nico îndoială ex voto = după promisiune in corpore = în totalitate rara avis = pasăre rară in extenso = pe larg, în întregime in abstracto = în afara realității ad-hoc = pentru un anumit scop expressis verbis = în termeni expliciti honoris causa = în semn de mare stimă curriculum vitae = autobiografie in vitro = în laborator(experimente) nota bene = observă, tine minte   Expresii din engleză, germană, franceză: feed-back(fid-bek), stand by (stendbai), five o'clock (faivăklok), lied, cafe-bar Cuvinte cu circulație limitată (limbaj tehnic și științific) - sunt cuvinte folosite și înțelese de anumiți specialiști: clinică, fisc, bilanț, credit, card, teleportare, semiologie, microscop, bielă, rotor etc.   Jargonul este format din cuvinte folosite pentru a impresiona, nefiind recomandat limba literară: bonjur, helo, ochei, a antama (a iniția), ciao, schepsis, monșer, picnic, fifti-fifti, arivederci. Argoul - este format din cuvinte născocite de elevi, hoți, vagabonzi, pentru a comunica între ei, fără să fie înțeleși de alții : bostan, dovleac, glavă (cap), mititica, pârnaie, universitate, gherlă, zdup, ladă(pușcărie), sticlete, curcan, a, majur, caraliu (polițist), a ciordi, a da cu jula, a mangli (a fura); lovele biștari, parai, verzișori (bani); dirigul, șase, profa, proful, se gini, a benocla, fraier, șucăr, a călca pe coadă, dă-mi un 14 etc   În masa vocabularului, au pătruns, datorită contactelor (vrute sau nevrute) ale poporului român de-a lungul istoriei cu alte popoare și limbi, o seriede cuvinte împrumutate, asimilate de limba noastră:   - cuvinte de origine latină (latina veche și literară) = 25% - cuvinte de origine slavă = 8% : bici, bârlog, castravete, dragoste, glas, iubire, pustiu etc; - cuvinte de origine greacă = 2%: cais, cărămidă, condei, hârtie, dascăl; - cuvinte de origine germană = 2% : șopron, șurub, slep, halt; - cuvinte de origine turcă = 4%: bacșiș, bucluc, cafea, chibrit, cioban, dușman, tutun, halva etc - cuvinte de origine engleză 3%: blugi, computer, fotbal, miting, week-end etc; - cuvinte de origine daco-getică = circa 100 de cuvinte : baci, brad, brânză, fluier, grumaz, măgură, murg, scrum, strugure, urdă, catră, viezure etc; - cuvinte de origine franceză - 38%: afiș, antreu, a epuiza, birou, carton, chiuvetă, capricios, frecvență, gentil, misiune, pardesiu, șofer, uzină, remorcher etc - în afara acestora, mai sunt cuvinte de origine bulgară, sârbă, albaneză - datorită pătrunderii calculatorului, limba engleză a trecut pe primul loc.  

  Regionalismele sunt forme ale limbii folosite în anumite regiuni.   - regionalismele fonetice - sunt cuvintele cu anumite sunete diferite de cea literara a cuvântului: gios(jos), giumătate(jumătate), șinși(cinci), dește(degete), frace(frate), frunce(frunte)   - regionalisme lexicale - sunt cuvinte cu formă diferită de cea literară: cucuruz , păpușoi(porumb), postavă, capistere, chersin, copaie (albie), barabule, crumpi (cartofi), lubeniță, harbuz, melemete (pepene verde), ițari, gaci, nădragi (pantaloni), lebedeu, oghială   - regionalisme gramaticale sunt formele gramaticale specifice anumitor regiuni : o fo' la munce (a fost la munte), s-o dus (s-a dus), mămăli cu br cu la (mămăligă cu brânză și cu lapte) sau forma lungă a perfectului compus: am văzutără, am plătirără

Fondul principal lexical sau lexicul activ, fondul vechi al vocabularului, vocabularului fundamental, care cuprinde 1500 de cuvinte caracterizate prin:   - sunt cuvinte vechi și stabile (moștenite din latină, din fondul autohton, din slavă sau maghiară); - sunt vorbite curent și înțelese de toți românii - au numeroase derivate și compuse (au familia lexicala bogată) - sunt polisemantice au mai multe sensuri): mare - stradă mare (lată), brad mare (înalt), suprafață mare (întinsă), păr mare (lung), groapă mare (adâncă), camera mare (voluminoasă), haină mare (largă)..etc - au o frazeologie bogată: mână - a da mâna, a se da mâna în mână, a avea pe cineva la mână, a face cu mâna etc     Vocabularul fundamental conține cuvinte indispensabile vieții de zi cu zi, care se pot grupa în rtoarele noțiuni denumite: - părți ale corpului omenesc : cap, picior, mână, piept, ochi; - grade de rudenie : mamă,soră,frate, bunic, văr, cumnat, socru; - casă: ușă, perete, fereastră, poartă, sobă; - alimente și băuturi : pâine, apă, lapte, vin, carne, sare; - ființe : om,animal,femeie,câine,găină,șarpe,bou,capră - mediu încojurător: aer, pământ, pădure, iarbă, munte - insușiri: bun,rău,lacom,prost,iute,deștept,zgârcit - culori: alb,rosu,galben,verde - unelte: clește,coasă, plug - actiuni : a dormi, a fugi, a merge, a uita, a spăla - timp: zi,an,lună,vară,noapte - termeni religioși : biserică, cruce, Dumnezeu, înger, preot - zilele săptămânii și lunile anului ; - numerale simple: (1-10,100, 1000 etc) - pronume simple : eu, tu, el, ea etc - adverbele simple : azi,ieri,mâine     Nota Bene: Articolele, preprozitiile simple, conjuctiile simple, verbele auxiliare și copulative sunt instrumente gramaticale.    Vocabularul fundamental cuprinde numai cuvinte simple     2. Masa vocabularului - lexicul pasiv sau fondul secundar lexical, cuprinde circa 90% din cuvintele limbii și anume:   Arhaisme - sunt cuvinte vechi, ieșite din uz, care se mai întâlnesc în opere literare cu caracter istoric pentru a reda culoarea epocii.   a) arhaisme fonetice - cuvinte care aveau în forma sonoră alte sunete (litere) decât în forma actuală: a rumpe - a rupe; a îmbla - a umbla; să care - să curgă; poporal - popular; lăcuitor - locuitor.   b) arhaisme lexicale - sunt cuvinte vechi, cu sens diferit de cel actual: a tăbărî (sens vechi a așeza tabăra; sens nou - a năvăli); divan (sens vechi - consiliu; sens nou - canapea); mândru (sens vechi - înțelept; sens nou - semeț,falnic)   c) arhaisme morfologice (gramaticale) - sunt cuvinte a căror formă gramaticală este diferită de cea actuală; - forme de plural diferite : școale, aripe, greșale, palaturi, documenturi - forma arhaică a pronumelor relative, nehotărâte, demonstrative:  carele (care), fiecarii (fiecare), aceștiia(aceștia)   d) arhaisme sintetice - folosirea Acuzativului în loc de Genitiv : Gazeta de Sud (Sudului), Gazeta de Transilvania; - Dativul - atribut substantival : „semnelor vremii profet”     Tot arhaismele sunt și cuvintele vechi, dispărute, din domenii ca : - meserii : arcaș, breaslă, cinovnic (funcționar) - demnitati : voievod, vornic, logofăt, agă - monede :  para, galben, țechin, icușar - acțiuni : a la, a va - insușiri : volnic, slobozenie - instituții : divan, agie

Tautologia este figura de stil care constă în repetarea unei părți de propoziție sau a unei propoziții prin aceleași cuvinte, dar cu funcții sintactice diferite, având rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. Exemplu: Casa (subiect) este casă(nume predicativ) și masa este masă.   Tautologia se deosebește de pleonasm prin faptul că se repetă același termen, dar cu alt sens. Specific tautologiei este intonația.   Argoul este un limbaj secret elaborat de un grup social inchis cu intenția de a nu fi înțeles de ceilalți vorbitori. Termenii argotici circulă mai mult oral și se modifică frecvent, pentru că își pierd caracterul secret. Exemplu : diriga (diriginta) - șase = atenție ! - facultate - inchisoare - a da o țeapă - a înșela - mișto - frumos - nașpa - urât, rău....etc   Jargonul - este limbajul unei pături „culte” ce vrea să se distingă printr-o exprimare care să impresioneze prin folosireaa greșită a unor cuvinte de origine străină. - se poate vorbi de o „modă” a grecismelor în secolul al XVIII-lea, de una a franțuzismelor în secolul al XIX-lea și de una a cuvintelor englezește, chiar și în zilele noastre Exemplu : „ma șer”, „furculosion”, „vichend”...etc