Managementul calității educației

Managementul calității în educație   Modulul II Evaluarea școlilor în sistemul educațional românesc: standarde,referențiale,metodologii,proceduri   1. Evaluarea școlilor în învățământul preuniversitar: referențiale,modele,instrumente,metode; 2. Referențialul inspecția școlară. Puncte tari. Limite 3. Standardele naționale utilizate la evaluarea sistemică în învățământul preuniversitar.   Modulul III Managemnetul calității în educație – concepte, procese, rezultate, factori de influență   1. Analiza procesului de asigurare a calității în învățământul preuniversitar românesc 2. Managementul proceselor educaționale la nivelul de învățământ preuniversitar.   Structura cursului : Modulul I Scurt istoric privind procesul de asigurare a calității în sistemul educațional românesc. Aspecte, reglementări 1. Scurt istoric privind demersul asigurării calității educației în România 2. Reglementări legislativ – normativ privind asigurarea calității educației în sistemul educațional românesc. Modulul I: Scrut istoric privind procesul de asigurare a calității în sistemul educațional românesc. Aspecte, reglementări; Managementul calității în educație – este un demers care a apărut destul de recent în multiple abordari și încercări asupra sistemului educațional (românesc) 2005 – este anul „zero” pentru acest demers în sistemul educațional românesc! În ce a constat acest demers? În elaborarea și adoptarea (în viteză) a unui pachet legislativ – normativ, destinat să reglemenzteze acest domeniu. Sistemul educațional a devemit astfel, al doilea sistem, reglementat din punct de vedere al „calității”! (primul domeniu reglementat a fost cel al construcțiilor).   „Planificarea pe termen lung nu are de-a face cu deciziile viitoare, ci cu viitorul deciziilor din prezent.” – Peter Druker Managementul calității a apărut – ca abordare științifică – cu aproximativ 80 de ani în urmă. W.Shewhart,W.E.Deming,J.M.Juran sunt „responsabili” cu acest demers!. Ei au declanșat ceea ce se numește „moment zero” al acestui domeniu prin analize statistice aprofundate ale domeniului respectiv.   Walter Shewart (fizician statistician american) – a conceput la începutul secolului trecut (1924) o diagramă de „control statistic”. De fapt era o metodă simplă și eficientă pentru a observa și controla desfășurarea unui proces (industrial) la acel moment! A fost primul demers științific în acest domeniu și prin urmare, „momentul zero” al calității îl vom atribui acestui fizician statistician care lucra la una dintre cele mai mari corporații din lume de la acel moment : Western Electric.   W.E.Deming (un alt fizician, discipol al lui W. Sherwhart a fost fascinat de ideile lui Shewhart,  a preluat ideea scipitoare a acestuia și a dezvoltat-o într-un concept celebru: Ciclul PDCA (Pla-Do-Check-Act). Au urmat alți specialiști, figuri de marcă în acest domaniu atât de nouă preocupările contemporane: Ishikawa, Kondo, Crosby, Taguchi… Toate aceste personalități au lăsat „urme” în salturile tehnologice realizate de omenire, contribuții greu de măsurat având în vedere „dimensiunea globală” a acestora! Performanța și excelența în business sunt, incontestabil, tributare a contribuțiilor acestor personalități. Ce înseamnă, de fapt, managementul calității?! Într-o abordare simplistă a conceptului:managementul performant al proceselor care conduc la realizarea unui produs (serviciu) de „calitate”! O problemă majoră   a fost,inclusiv,stabilirea unei definiții solide,stabile a ceea ce înseamnă calitate. 1. adecvat pentru utilizare (Juran); 2. conformitate cu cerințele (Crosby) 3. „totalitatea particularităților unui produs sau ale unui serviciu care poartă în ele capacitatea de a satisface o anumită necesitate” (ISO 9000:2000)   Definiția conceptului „caliatte” devine dificilă deoarece este „conectat” cu mai mulți factori care o pot influența simultan: client, executant,specificații…Este evident că „tonul” este dat de client și cine nu înțelege acest aspect nu are ce căuta în acest domeniu al performanței.   Specialiștii introduc niveluri de calitate – ceea ce înseamnă că fiecare nivel poate accepta o definiție proprie. Este important de reținut că relativitatea așteptărilor clientului vor schimba în mod corespunzător, nivelul de calitate așa încât, la un moment dat,ceea ce era ultraperformant și de excepție va deveni într-un timp (din ce în ce mai scurt) perimat și neinteresant!   mai trebuie reținut că acest concept este legat de alte concepte fundamentale: proces,sistem,acțiune etc. Prin urmare,este absolut necesar să cunoaștem și,mai ales,să înțelegem aceste concepte! Și altele (la fel de importante) legate de „managementul calității”.   W. Shewhart – contribuții a. Diagrama de control statistic b. Ciclul Shehwart – prelucrat și transormat de Deming în ciclul PDCA (Ciclul Deming). Shewhart a arătat că un proces poate fi ținut sub control dacă limitele de desfășurare ale acestuia sunt corect calculate (minim,mediu,maxim). A realizat acest lucru prin diagrama de control statistic; Shewhart a arătat că realizarea oricărui produs (serviciu) se supune unui ciclu bine stabilit: „Specificații – Producție – Inspecții”. Acest ciclu a fost dezvoltat și transformat de către Deming într-un celebru cerc virtuos care stă la baza filozofiei managementului calității: Ciclul PDCA )Plan-Do-Check-Act).   Deming W.E. sau Dr.Deming… Este considerat unul dintre inițiatorii celei de-a treia revoluții industriale. Ideile sale sunt unamim apreciate la niel mondial, contribuția lui Deming în domeniul managementului calității este considerată ca fiind fundamentală, stând la baza a ceea ce se numește azi TQM (Total Quality Management – Managementul Total al Calității)   De departe cea mai cunoscută realizare a lui Deming va rămâne Ciclul PDCA. Este interesant că, deși, Deming elaborase teoria privind acest ciclu încă din anii 1928-1930,prezentarea „cercului virtuos” a făcut-o de abia în 1948, în Japonia,cu ocazia celebrelor cursuri de pe Hakone-Mountain. Totuși, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață,Deming a modificat ciclul, noua formulă fiind PDSA. „Learning is not compulsory…neither is survival.” – Învățarea nu este obligatorie – și nici supraviețuirea – W.Eduards Deming Citatul mi se pare absolut fabulos !!   Aproximativ în aceeași perioadă cu Deming, un alt mare specialist se implică în forță în acest domeniu : Josef Moses Juran. Josef Moses Juran – american de origine română. Născut la Brăila, pleacă la 8 ani cu familia în Statele Unite. A trăit 103 ani dintre care, aproximativ 80 i-a dedicat acestui domeniu.   JM Juran a fost un român remarcabil – o personalitate de talie mondială, evident aproape necunoscut în România.

Niveluri de conformitate introduse de standardele naționale:   1. Nivelul 1 de conformitate (stadiul de autorizare) 2. Nivelul 2 de conformitate (stadiul de acreditare) 3. Nivelul 3 de conformitate opțională (stadiul de „referință”)     Josepf Moses Juran (JM Juran) s-a născut la Brăila pe 24 decembrie 1904. După numai 3 ani (1907), întreaga familie s-amutat la Gura Humorului (Imperiul Austro-Ungar). În 1912, la vârsta de 8 ani, a emigrat împreună cu familia, în Statele Unite. A urmat o perioadă foarte grea pentru întreagă familie. JM Juran a fost nevoit să presteze munci dure, de adult, chiar de la vârste fragede.   A lucrat, încă de copil ca vânzător de ziare, vânzător de încălțăminte, lustragiu, vânzător de băcănie… Juran descrie cu amănunte în cartea „Juran – Arhitectul calității”, diversele ocupații pe care le-a avut încă din copilărie. Și nu au fost puține, mai ales, deloc ușoare. Interesant că după fiecare muncă efectuată, Juran era extrem de atent cu ceea ce reușea să acumuleze financiar pentru rezolvarea existenței zilnice(sursa ”Arhitectul calității”)   La doar 16 ani, Juran s-a inscris la Facultatea de Inginerie Electrică a Universității Minnesota. De reținut că, Juran și-a plătit studiile din banii strănși în diversele ocupații pe care le-a prestat, inclusiv în timpul școlii. Educația superioară Sub influența profesorului de fizică Juran a decis să meargă la Universitatea Minnesota pentru a se face inginer (datorită înclinațiilor lui pentru științe și matematică)   „De când am pus piciorul în campusul Universității Minnesota, m-a trezit confruntat cu groaznica realitate a necesității acoperirii costurilor pentru educația mită în colegiu”:   Deși Juran avea un plan bine pus la punct de a lucra și a câștiga bani pentru acoperirea costurilor cursurilor la universitate, a constatat că aceste fonduri era de departe mult prea mici pentru provocările din facultate……   A terminat facultatea în 1924, devenind inginer în domeniul electric. În 1936 (după 12 ani) Juran a obținut titlul de doctor în științe jurudice în cadrul Universității de Științe Juridice din Loyola (Chicago).   S-a angajat de tânăr inginer la compania Western Electric, departamentul de control statistic.   Juran despre începuturle vieții sale în orașul Braila.. „Casa în care m-am născut mai există și astăzi (la adresa:Brăila, B-dul Cuza nr. 134). Am văzut-o în cursul vizitei mele în România în anul 1972. Este una dintre căsuțele din cărămidă cu etaj situate în jurul unei curți. În 1904 ea avea podele murdare și era lipsită de orice confort. Pur și simplu așa era locul în care m-am născut pe la ora 3 în după amiaza zilei de 24 decembrie 1904…”   Gura Humorului:   „Familia mea s-a mutat în Gura Humorului în anul 1907 (tatăl lui JM Juran era născut în Gura Humorului iar mama născută în Brila). La începutul secolului XX, locuitorii din GH erau lipsiți de multe probleme actuale generate de lipsa calității. Lipsindu-le electricitatea, gazul și apa curentă, ei nu au avut niciodată probleme cu aceste utilități. Pe timp de ploaie, străzile nepavate și ulițele laterale din GH se transformau în vaste întinderi de noroi. Într-o zi, am alunecat pe una din scândurile care traversau canalele deschise (din loc in loc) și mi-am dislocat șoldul drept. Un pustnic de pe dealul din apropiere mi-a pus șoldul la loc, dar fără posibilittaea ca piciorul să fie menținut în extensie. M-am ales cu piciorul ceva mai scurt și cu o curbură a coloanei vertebrale(șira spinării) – scolioză”. Juran a lucart în cadrul Western Electric (uzina Hawthorne). A trecut prin mai multe departamente și a început să-și construiască, pas cu pas, cariera în domeniul care avea să-l consacre pentru tot restul vieții. Este interesant că Juran a intuit că trebuia să treacă de la conceptul de slujbă sigură la cel de dezvoltare a carierei. Totuși condițiile în care a fost primit la Western Electric l-au făcut pe inginerul Juran să-și dorească ca „tot restul vieții să și-l petreacă muncind la această companie”.   Evaluarea pe baza standardelor de autorizare/acreditare/referință: S-au definit trei domenii de evaluare: – capacitatea instituțională; – eficacitatea educațională; – managementul calității;   S-a inființat o entitate (prin lege) în școală responsabilă cu managementul calității – CEAC S-au introdus niveluri ale calității ganizația școlară; S-a introdus conceptul de evaluare externă precum și cel de evaluare internă; aspecte ale standardelor naționale de evaluare ale școlilor din sistem; – deși legislația în mediul educațional s-a schimbat de mai multe ori, standardele au rămas neschimbate; – „filozofia” standardelor este formulată în termeni de „cel puțin” ceea ce induce ideea unui nivel minim; – standardul de acreditare introduce un paradox pe care l-am numit: al nivelului minim: „Se acordă importanță maximă unui nivel minim al calității” Autorizare de funcționare provizorie Persoană juridică Personalitate juridică; Drepturi și obligații   Aspecte ale funcționării școlilor în sistemul privat (finanțare majoritar privată) Ce poate să facă și ce nu poate să facă o școală autorizată?! Standardul de autorizare – aspecte 1. Este aplicat nediferențiat, pentru școlile acreditate și cele neacreditate! 2. Conceptele (descriptorii,criteriile) nu sunt adaptate la nivelul cerințelor actuale; 3. Nu sunt utilizate concepte specifice managementului calității (conform definițiilor consacrate prin ISO 9001).   Alte aspecte: 1. Nu se produce înființarea efectivă a școlii 2. Procesul de neacordare (prin act normativ) nu este prevăzut în lege și totuși se emit ordine de ministru pentru neacordarea autorizării 3. Evaluatorii sunt utilizați din rândul personalului activ în sistem, fiind departe de a fi catalogat ca un proces „echidistant”, din considerente evidente.

Aveți aici pagina de garda. printați si completați...  

  Managementul institutiei scolare si al clasei   Eficacitate – masura in care activitatile planificate realizate, obtinandu-se rezultatele planificate   Eficienta – relatia dintre rezultatul obtinut si resursele utilizate Filosofia “Lean” are la baza concepte simple orientala spre client. Maximizarea valorii clientului odata cu scaderea defectiunilor (rebuturilor) Scopul final este acela de a oferi clientului o valoare “perfecta” printr-un proces “perfect” care are zero deseuri(defectiuni).   PERFORMANTA VERSUS EXCELENTA PENTRU ORGANIZATIA SCOLARA “In clipa in care vei incepe sa accepti mediocritatea in viata ta, vei deveni in magnet pentru mediocritatea din jurul tau” Excelenta poate fi atinsa de orice organizatie prin implementarea unui model de excelenta. – obtinerea unor rezultate care sa conduca la satisfactia tuturor partilor interesate ale organizatiei; – crearea unor valori sustinute pentru clienti – managementul inspirat si vizionar, combinat cu consecventa obiectivelor – conducerea organizatiei printr-un set de sisteme, procese si fapte interdependente si interconectate; – maximizarea contributiei personalului prin dezvoltarea si implicarea lui; – provocarea status-quo-ului intr-o organizatie si influentarea schimbarilor prin utilizarea invatarii pentru a crea inovatii si a identifica oportunitati de imbunatatire; – dezvoltarea si mentinerea parteneriatului care adauga valoare (in cultura organizatiei)   PERFORMANTA VERSUS EXCELENTA PENTRU ORGANIZATIA SCOLARA   – o organizatie (educationala) poate fi performanta dar nu neaparat si excelenta. Dar o organizatie excelenta este, in mod implicit si performanta.   EVOLUTIA UNEI SCOLI IN CORELATIE CU REFERENTIALELE UTILIZATE LA EVALUAREA INSTITUTIONALA IN SISTEMUL DE INVATAMANT PREUNIVERSITAR   SISTEMUL DE INVATAMANT AL CALITATII IN ORGANIZATIA SCOLARA De ce? Pentru ce? Concepte   “Scoala ca sistem de siteme” (S. Lupasco) CA – consiliul de administratie CA – (micro)sistemul cel mai important al oricarei organizatii, inclusiv al celei scolare Componenta si structura CA al unei scoli sunt reglementate prin LEN nr.1/2011 (cu modificari si completari) Organizarea si functionarea unitatii de invatamant preuniversitar sunt reglementate prin OM nr.511/2014,pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a unitatilor in invatamantul preuniversitar. – functioneaza pe baza unei hotarari pentru tot ceea ce se intampla in scoala (plan de scolarizare, ore etc.) – presedintele CA este directorul scolii care emite decizii pe baza hotararilor CA; – angajatorul este directorul ca reprezentant al scolii pe baza hotararii consiliului – este organizatorul cel mai important din scoala, nimeni nu poate trece peste hotaririle si deciziile acestuia.   Orice scoala(organizatie) functioneaza pe baza unui sistem de management. Sistemul de management presupune realizarea unei proiectii strategige denumita uzual strategic plan. Procesul prin care este elaborat Planul Strategic (PS) se numeste Planificare Strategica (strategic planning).   PS va fi pus in aplicare si realizat prin sistemul de Management al Calitatii.   Sistemul de Management al calitatii (SMC), un concept deosebit de important, specific mediilor de afaceri, economic, industriale etc.   Definitiile de baza pentru SMC au fost elaborate/corectate /adaptate prin intermediul organizatiei ISO (ISO = international organization for standardization = cuprinde membrii din peste 150 de tari inclusiv Romania) ASRO = Asociatia Romana de Standardizare SR EN ISO 9000-2006 – Sistemul de management al calitatii = “Sistemul de management al calitatii este acea parte a sistemului de management al organiztiei, orientata catre obtinerea rezultatelor in raport cu obtinerea calitatii, pentrusatisfacerea necesitatilor asteptate si cerintelor partilor implicate”   – un ansamblu (sistem) de politici colective, planuri infrastructura de suprot – toate mecanismele necesare prin care organizatia sa poata intreprinde actiunile necesare : ssa reduca si eventual sa elimine neconformitatile cu specificatiile, cu standardele dar si cu asteptarile partilor interesate in mod eficace dar si eficient (cu costuri cat mai reduse)   Decizia unei organizatii inclusiv educationala, de a implementa un sistem de management al calitatii este una majora si nu formala. ASQ – Managemetul calitatii – implementarea unui sistem de management al calitatii in scopul organizarii pentru a obtine rezultate satisfacatoare.   ETAPELE IMPLEMENTARII UNUI SMC Stabilirea nevoilor si asteptarilor clientilor si tuturor partilor; – stabilirea politicilor si obiectivelor de calitate ale organizatiei; – stabilirea si asigurarea resurselor necesare pentru a atinge obiectivele (privind calitatea) – stabilirea si aplicarea metodologiei de masurare a eficacitatii si eficientei fiecarui proces; – stabilirea mijloacelor de prevenire a neconformitatilor, eliminarea cauzelor acestora; – stabilirea si aplicarea unui proces de imbunatatire continua a sistemului de management al calitatii; – determinarea proceselor (harta proceselor) si a responsabilitatilor necesare atingerii obiectivelor de calitate.   Perspective educationale contemporane educatia azi – schimbari de paradigma in maniera “ultrarapida” Sunt tot mai “prezente” abordarile sistematice si procesuale Deciziile care privesc sistemul educational exced cu siguranta, spatiul “matinal” Standarde si performante impuse de evolutia societatii contemporane.      

Asigurarea calității   Sistemul calitatii este un ansamblu format din structura organizatorica, responsabilitatile, procedurile, procedeele si resursele necesare pentru aplicarea politicii calitatii. Calitatea nu poate fi asigurată numai prin verificare. Ori cât de strictă, verificarea conduce numai la separarea produselor bune de cele care nu îndeplinesc condiţiile de calitate.   Cele cinci modalităţi de organizare folosite de întreprinderile producătoare au fost următoarele:   inspecţia calităţii; controlul calităţii prin metode statistice; sistemul de asigurare a calităţii; sistemul de management al calităţii; managementul calităţii totale (TQM).   Inspecţia calităţii, prezentată anterior, a apărut la începutul secolului XX, legat de principiile lui Taylor de organizare a muncii. Diviziunea muncii a dus la separarea celor care execută de cei care controlează.   Controlul calităţii prin metode statistice au apărut şi s-au dezvoltat în deceniile 3 – 5 ale secolului XX, ca urmare a lucrărilor lui Shewart, Deming şi Juran. Se foloseau metode de control statistic, controlul prin sondaj, ceea ce a dus la reducerea costurilor controlului. Conceptul cheie a fost AQL, aşa cum a fost definit şi în capitolele anterioare. În urma controlului se acţiona pentru reglarea procesului de obţinere a produsului, potrivit unui ciclu în patru faze: planificare, execuţie, verificare, acţiune.   Şi în acest caz, gradul de implicare al personalului era redus, la nivelul controlorilor tehnici, al inginerilor, al specialiştilor în calitate.   Sistemul de asigurare a calităţii a apărut în SUA în deceniul 6 al secolului XX, promotorul său fiind J. M. Juran. În cadrul sistemului accentul este pus pe prevenirea defectelor prin contribuţia tuturor compartimentelor cu atribuţiuni în domeniul calităţii, a întregului lanţ de la proiectare până la client.   Asigurarea calităţii este ansamblul de acţiuni planificate şi sistematice necesare pentru a da încrederea că un produs sau serviciu va satisface condiţiile de calitate specificate.   Aşadar, în timp ce calitatea se referă la un anumit produs şi la un moment dat, asigurarea calităţii se referă la capacitatea producătorului în sine de a produce mărfuri de un anumit nivel calitativ.   Se defineşte ca sistem al calităţii ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, proceduri, procese şi resurse care au ca scop asigurarea calităţii. Managementul calităţii totale (TQM) este un concept apărut în SUA în deceniile 8 şi 9 ale secolului trecut, promotori fiind Feigenbaum, Crosby, Deming, Juran. Calitatea totală este obiectivul, iar managementul este mijlocul de atingere a acestui scop.   Elementele calităţii totale sunt:   adaptarea produsului la nevoile clientului (evitarea noncalităţii, adică a situaţiilor de caracteristici sub valorile din specificaţie); performanţele (evitarea toleranţelor mari, a dispersiei valorilor indicatorilor); competivitatea (raportul optim preţ/calitate); termenele respectate (a termenelor de livrare, dar şi în cazul răspunsului la solicitările clienţilor, reducerea timpului de creare a produselor noi).   Conceptele cheie ale TQM sunt “excelenţa”, “depăşirea aşteptărilor clienţilor”, “zero defecte”.   Gradul de implicare al organizaţiei şi în primul rând al managerului de vârf, precum şi al întreprinderilor colaboratoare este total.   Managementul calităţii totale integrează toate celelalte concepte anterioare